Lucrarea pastorală

Capitolul 21

Cum pot fi ajutați oamenii să ia o decizie

[AUDIO]

Mulți așteaptă numai să fie invitați înăuntru. -- Acest etiopian reprezintă o mare categorie de oameni care trebuie să fie învățați de misionari precum Filip -- oameni care ascultă de vocea lui Dumnezeu și care merg acolo unde sunt trimiși. Sunt mulți care citesc Scriptura și care nu-i pot înțelege adevărata semnificație. În întreaga lume sunt bărbați și femei care privesc meditativ spre cer. Rugăciuni, lacrimi și cereri se înalță din aceste inimi care tânjesc după lumină, după har, după Duhul Sfânt. Mulți sunt în pragul împărăției și așteaptă numai să fie invitați înăuntru. -- AA 109.

Nu toate convertirile sunt la fel. -- Nu toți sunt la fel. Nu toate convertirile sunt la fel. Isus mișcă inima, iar păcătosul este născut la o nouă viață. Adeseori s-au întors la Hristos suflete la care nu s-a văzut nicio convertire dramatică, nicio sfâșiere a sufletului, nicio remușcare zdrobitoare. Ci doar au ridicat ochii spre Mântuitorul înălțat și au trăit. Au înțeles care era nevoia sufletului lor, au înțeles că Mântuitorul le este de ajuns, au văzut care sunt cerințele Sale, I-au auzit vocea spunând: „Vino după Mine!”, s-au ridicat și L-au urmat. Această convertire a fost autentică, iar viața religioasă le-a fost la fel de hotărâtă ca a celor care au trecut prin întreaga agonie a unui proces dramatic. -- 1SM 177.

Nu vă descurajați dacă anumite decizii se amână. -- Preoții au fost convinși de puterea divină a Mântuitorului. Li s-a oferit ocazia de a cunoaște adevărul și de a beneficia de lumină. Dacă urma să fie respinsă, ea avea să treacă mai departe, fără a se mai întoarce. A fost respinsă de mulți, și totuși nu a fost dată degeaba. Au fost mișcate multe inimi care, pentru o vreme, nu au dat niciun semn. În timpul vieții Sale, misiunea Mântuitorului a părut să stârnească puține reacții de dragoste din partea preoților și a cărturarilor, dar, după înălțarea Sa, „o mare mulțime de preoți veneau la credință” [Faptele apostolilor 6:7]. -- DA 266.

În public

Pentru a-i face pe oameni să ia o decizie, Hristos trebuie pus deasupra teoriei. -- Mulți dintre pastorii noștri au făcut o mare greșeală ținând predici care sunt construite în întregime pe argumente. Sunt suflete care ascultă teoria adevărului și sunt impresionate de dovezile aduse; atunci, dacă o parte din predică L-ar prezenta pe Hristos ca Mântuitor al lumii, din sămânța semănată ar putea răsări o plantă care să aducă rod pentru slava lui Dumnezeu. Dar în multe predici crucea lui Hristos nu este prezentată înaintea oamenilor. Poate pentru unii este ultima predică pe care o vor asculta, iar alții poate că nu vor mai fi niciodată în situația în care să li se prezinte atât firul adevărului, cât și o aplicație practică pentru inima lor. Ocazia aceea de aur este pierdută pentru totdeauna. Dacă predicatorul ar fi vorbit despre Hristos și dragostea Sa răscumpărătoare în relație cu teoria adevărului, atunci aceasta i-ar fi atras de partea Sa. -- 4T 393.

E posibil ca elocvența să facă uitat adevărul și să nu ducă la luarea de decizii. -- Cel ce rostește cuvinte elocvente pur și simplu îi face pe oameni să uite adevărul care este amestecat cu oratoria lui. Când entuziasmul trece, descoperim că nici Cuvântul lui Dumnezeu nu a fost consolidat în minte, nici oamenii simpli nu s-au ales cu vreo idee de pe urma predicii. Poate că oamenii vor pleca de la biserică și vor vorbi cu admirație despre capacitățile oratorice ale omului care le-a predicat, dar s-ar putea să nu fie convinși de adevăr și să nu fie câtuși de puțin aduși mai aproape de momentul luării unei decizii. Ei vorbesc despre predică la fel cum ar vorbi despre o piesă, iar despre pastor în același mod în care ar discuta despre un actor de teatru. Poate că vor veni din nou să asculte același tip de discurs și poate că vor pleca din nou fără să fi fost convinși sau hrăniți. -- VSS 283.

La fiecare întâlnire ar trebui să se facă apel către oameni să ia o decizie. -- O acțiune promptă, energică și serioasă ar putea salva un suflet indecis. Nimeni nu poate ști cât de mult se pierde prin încercarea de a predica fără ungerea cu Duhul Sfânt. În fiecare biserică sunt suflete care ezită, fiind aproape convinse să se predea cu totul lui Dumnezeu. Decizia se ia pentru viața aceasta și pentru veșnicie; dar prea adesea pastorul nu are spiritul și puterea mesajului adevărului în propria inimă, motiv pentru care nu face apeluri directe pentru acele suflete care se află la o răscruce. Urmarea este că impresiile produse în inimile celor convinși nu se adâncesc, iar ei părăsesc întâlnirea simțindu-se mai puțin înclinați să intre în slujba lui Hristos decât au fost la început. Aleg să aștepte o ocazie mai favorabilă, dar aceasta nu vine niciodată. Din discursul acela profan, ca și din jertfa lui Cain, Mântuitorul a lipsit. Se pierde o ocazie de aur, iar în dreptul acestor suflete se ia o hotărâre. Oare nu sunt prea multe în joc ca să predici într-o manieră indiferentă și fără a simți povara sufletelor? -- 4T 446.

Invitați oamenii să vină în față. -- Domnul a binecuvântat în mod special cuvântarea de duminică după-amiază. Toată lumea a ascultat cu un interes profund, iar la finalul cuvântării s-a făcut invitația ca toți cei care doreau să devină creștini și toți cei care simțeau că nu au o legătură vie cu Dumnezeu să vină în față; noi urma să ne unim cu ei în rugăciuni pentru iertarea păcatelor și pentru harul de a rezista ispitelor. A fost o experiență nouă pentru mulți dintre frații noștri din Europa, dar nu au ezitat. Întreaga adunare părea să fie în picioare, așa că cel mai bine a fost să ia loc cu toții și să Îl caute pe Domnul împreună. O întreagă adunare își manifesta dorința de a renunța la păcat și de a-L căuta cu cea mai mare stăruință pe Dumnezeu. În fiecare grup de oameni sunt două categorii: unii care sunt plini de sine și unii care se detestă. Pentru prima categorie, Evanghelia nu prezintă nicio atracție decât în măsura în care pot lua anumite părți din ea pentru a-și hrăni mândria. Iubesc acele caracteristici de o moralitate superioară pe care au impresia că le posedă. Dar mulți dintre cei care Îl văd pe Isus în perfecțiunea caracterului Său își văd imperfecțiunile proprii într-o lumină care aproape că îi aduce la disperare. Așa s-a întâmplat și aici, dar Domnul a fost prezent pentru a da învățătură și mustrare, pentru a mângâia și a binecuvânta în acele câteva cazuri în care a fost nevoie de asta. Apoi s-a înălțat o rugăciune stăruitoare, nu pentru un zbor vesel pe aripile sentimentelor, ci pentru o adevărată conștientizare a păcătoșeniei noastre și a situației disperate în care am fi fără jertfa ispășitoare a Mântuitorului. Niciodată nu ni s-a părut Isus mai drag ca în acea ocazie. Toată adunarea plângea. Oamenii se prindeau de făgăduința Sa: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară” [Ioan 6:37]. Dacă s-ar fi dat cortina la o parte, am fi văzut îngerii lui Dumnezeu stând gata să le slujească celor smeriți și pocăiți. După rugăciune, s-au făcut 100 de mărturisiri. Multe dintre ele au arătat o experiență autentică, reală, cu Dumnezeu. -- RH, 3 noiembrie 1885.

La nivel personal

Cinci cuvinte spuse în particular vor face mai mult decât o întreagă predică rostită în public. -- După ce se termină întâlnirile, cu fiecare dintre cei prezenți ar trebui să se discute în mod personal. Fiecare ar trebui să fie întrebat ce decizie va lua cu privire la aceste lucruri, dacă le va da curs efectiv în viața sa. Și apoi ar trebui să cercetați și să vedeți dacă oamenii sunt interesați de vreun anumit aspect. Cinci cuvinte spuse în particular vor face mai mult decât întreaga predică. -- Ev 285.

Pastorii trebuie să învețe să lucreze diferit cu fiecare tip de temperament. -- După cum doctorul tratează bolile fizice, și pastorul trebuie să aibă grijă de sufletul afectat de păcat. Iar lucrarea sa este cu atât mai importantă decât cea a medicului, cu cât viața veșnică este mai valoroasă decât existența efemeră. Pastorul se întâlnește cu o varietate infinită de temperamente și este de datoria lui să îi cunoască pe membrii familiilor care îi ascultă învățăturile pentru a decide care sunt mijloacele cele mai bune prin care aceștia pot fi influențați în direcția corectă. -- GW 338.

Studii biblice

Ar trebui să se organizeze întâlniri speciale în care cei interesați să poată fi învățați din Biblie. -- Nu țineți predică după predică, ci lăsați la mijloc o perioadă de pauză, pentru ca adevărul să se consolideze în minte și atât pastorul, cât și oamenii să aibă ocazia să mediteze și să se roage. În felul acesta va exista o creștere în ce privește cunoștințele religioase și experiența. Ar trebui să se citească din Biblie și atât credincioșii, cât și necredincioșii ar trebui să aibă ocazia să pună întrebări în legătură cu aspectele pe care nu le-au înțeles pe deplin. Cei care mărturisesc că sunt apărători ai adevărului ar trebui să pună întrebări ale căror răspunsuri să arunce raze de lumină asupra adevărului prezent. Dacă cineva pune întrebări care nu fac decât să încețoșeze mintea și să semene îndoială, atunci ar trebui să fie sfătuit să se abțină de la astfel de întrebări, pentru ca alții să poată fi aduși la Hristos. Trebuie să învățăm când să vorbim și când să tăcem, să învățăm să semănăm semințele credinței pentru a răspândi lumină, nu întuneric. Ar trebui să se organizeze întâlniri speciale pentru cei care sunt interesați de adevăr și care au nevoie să învețe. -- RH, 23 iunie 1891.

Organizați o clasă de studiu biblic în paralel și în strânsă legătură cu întâlnirile evanghelistice. -- Există pericolul de a trece prea repede de la un punct la altul. Țineți lecții scurte și dese! Lucrarea voastră nu este doar aceea de a predica, ci și de a sluji. Eforturile personale pentru familii și diferite persoane ar trebui să reprezinte o mare parte din activitățile voastre. După ce ați deschis înaintea oamenilor minele prețioase ale adevărului, mai aveți încă de făcut o mare lucrare pentru cei ce au devenit interesați de subiectele prezentate. După o cuvântare scurtă, schimbați ordinea activităților programate și oferiți-le tuturor celor interesați ocazia să rămână în urmă pentru o discuție ulterioară, pentru o clasă de studiu biblic, unde să poată pune întrebări cu privire la problemele care îi frământă. Veți avea un mare succes dacă vă veți apropia de oameni în cadrul acestor studii biblice. Cu răbdare și blândețe, colaboratorii pastorului ar trebui să facă eforturi speciale să-i ajute pe cei care au întrebări să înțeleagă adevărul. Dacă nu aveți decât o singură persoană interesată, acel singur suflet, dacă va fi convins pe deplin, va transmite lumina și altora. Aceste adevăruri provocatoare sunt atât de importante, încât pot fi prezentate în repetate rânduri și consolidate în mintea ascultătorilor. Deciziile pe care oamenii ajung să le ia cu privire la aceste lucruri reprezintă totul pentru ei. -- SpT-A7, 7.

Consolidarea interesului

Plecați doar atunci când cei interesați au luat o decizie, s-au botezat și au intrat în biserică. -- Ani de zile mi-a fost dată lumină cu privire la acest aspect și mi-a fost arătată nevoia de a le asista pe acele persoane care și-au manifestat interesul și de a nu pleca sub nicio formă până când toți cei care înclină spre adevăr nu au luat o decizie, până când nu au trecut prin acea convertire necesară botezului și până când nu s-au alăturat unei biserici existente sau nu au înființat una nouă. Nicio împrejurare nu este într-atât de importantă, încât să-l forțeze pe un pastor să părăsească o zonă în care s-a manifestat interes în urma prezentării adevărului. Până și boala și moartea sunt mai puțin importante decât salvarea sufletelor pentru care Hristos a făcut un sacrificiu atât de mare. -- 2T 540.

Fiți aprinzători de lumini, nu doar purtători de torțe. -- În loc să organizați o întâlnire-mamut, faceți mai multe întâlniri mici. Și, atunci când, acolo unde s-au ținut întâlnirile iau naștere grupuri, să se construiască un locaș de închinare pentru oameni. Nu putem face altfel aici, căci lucrarea s-ar pierde. A face altfel e ca și când am merge cu o torță aprinsă printr-o regiune aflată în întuneric. Locurile prin care merge purtătorul de torță sunt luminate, dar de la această torță nu se aprind și alte lumânări, care să devină adevărați lucrători și să ducă lumina și altora. -- 15MR 250.