Lucrarea pastorală

Capitolul 22

Evanghelizarea personală

[AUDIO]

Lucrarea personală nu poate fi considerată de importanță secundară. -- Pastorii lui Isus Hristos trebuie să manifeste un interes mai mult decât doar ocazional pentru oameni. Ei trebuie să încerce să afle starea lor spirituală, așa cum un doctor caută să înțeleagă afecțiunile fizice ale pacienților săi. Trebuie să discute personal cu ei și să își adapteze sfaturile la fiecare individ, în funcție de nevoia sufletului său. Această lucrare personală nu poate fi considerată de importanță secundară. Pastorul este subpăstorul numit de Dumnezeu pentru turma Lui și lucrarea lui este să aibă grijă de cei afectați de păcat, ispitiți și care greșesc. De această lucrare este nevoie printre oameni din orice categorie socială și din orice loc. -- RH, 11 martie 1902.

Pastorii care au prins gustul întâlnirilor pline de senzațional trebuie să învețe să facă și lucrare personală. -- La o cercetare atentă, se va descoperi că sunt puține spice de cules după astfel de întâlniri spectaculoase. Și totuși, după toate experiențele trecutului, nu ai învățat să îți schimbi maniera de lucru. Nu te-ai grăbit să înveți cum să-ți canalizezi viitoarele eforturi într-o așa manieră, încât să eviți greșelile din trecut. Motivul a fost că, asemeni bețivului, ai prins gustul întâlnirilor pline de senzațional; tânjești după ele ca bețivul care tânjește după un pahar de lichior pentru a-și reface forțele slăbite. Aceste dezbateri, care creează entuziasm, sunt luate drept râvnă pentru Dumnezeu și dragoste pentru adevăr. Duhul lui Dumnezeu aproape că nu-ți mai însoțește eforturile. Dacă L-ai avea pe Dumnezeu alături în toate mișcările tale, dacă ai simți o povară pentru suflete și dacă ai avea înțelepciunea de a manevra cu abilitate aceste momente de entuziasm pentru a sili sufletele să intre în împărăția lui Hristos, atunci ai putea vedea roadele muncii tale și Dumnezeu ar fi slăvit. Sufletul tău ar trebui să ardă de duhul adevărului pe care li-l prezinți altora. După ce ai depus eforturi de a convinge sufletele de cerințele pe care Legea lui Dumnezeu le are în dreptul lor și după ce i-ai învățat să se pocăiască în fața lui Dumnezeu și să creadă în Hristos, atunci lucrarea ta abia a început. Mult prea adesea te eschivezi de la finalizarea lucrării și lași ca alții să preia povara grea a terminării ei, povară care ți-ar fi revenit ție. Spui că nu ești calificat să finalizezi lucrarea. Atunci, cu cât te vei califica mai repede să porți poverile unui păstor, sau pastor, al turmei, cu atât va fi mai bine. -- 3T 227.

Vizitarea celor care nu sunt membri

Câștigarea încrederii oamenilor prin vizite personale va avea o influență mai mare decât predicarea. -- Atunci când se organizează întâlniri numai seara, aveți la dispoziție mult timp pe care îl puteți utiliza cu folos făcând vizite din casă în casă și întâlnindu-i pe oameni în mediul lor. Dacă slujitorii lui Hristos vor avea darurile Duhului, dacă Îl vor imita pe marele lor Model, vor reuși să pătrundă în inima oamenilor și să câștige suflete la Hristos. Unii pastori care duc ultimul mesaj de milă sunt prea distanți. Ei nu exploatează ocaziile de a le câștiga încrederea celor necredincioși prin comportamentul lor exemplar, prin interesul lor neegoist pentru binele celorlalți, prin bunătate, răbdare, umilință a minții și amabilitate. Aceste roade ale Duhului vor avea o influență mult mai mare decât simpla predicare de la amvon, nesecondată de un efort individual făcut în familii. Dar predicarea unor adevăruri provocatoare, bine țintite, combinată cu eforturi individuale corespunzătoare de a face vizite din casă în casă pentru a sprijini ceea ce a fost spus de la amvon, va spori în mare măsură influența spre bine, iar sufletele se vor converti la adevăr. -- 3T 233.

Nu pierdeți timpul vizitelor cu discuții pe marginea unor subiecte obișnuite. -- În activitatea sa, pastorul trebuie să-și educe ascultătorii chiar de la început. Să le prezinte adevăratele perle ale adevărului și să nu-și rezume activitatea doar la predicare, ci să se și îngrijească de oameni. Să-și viziteze ascultătorii în casele lor, nu așteptând să fie invitat, ci mergând ca unul care este trimis de Dumnezeu. Să se autoinvite în casele oamenilor, căutând cu umilință și blândețe să fie primit, și apoi să le prezinte un Mântuitor care iartă păcatele. Atunci când îi vizitează pe oameni acasă, pastorul nu ar trebui să piardă timpul cu simple discuții pe marginea unor teme uzuale de conversație, ci trebuie să pândească o ocazie de a li-L prezenta pe cel mai bun Prieten al său. Mult prea adesea, oamenii sunt indiferenți și nu le pasă de lucrurile care privesc interesele lor spirituale, dar, chiar și pentru aceștia, un cuvânt spus la vremea potrivită ar putea fi o sămânță aruncată într-un pământ bun. -- RH, 11 martie 1902.

Nu vă impuneți prea puternic, de la început, părerile distincte. -- Aici este o lecție pentru toți pastorii, colportorii și lucrătorii noștri misionari. Când îi întâlniți pe cei care, asemenea lui Natanael, au prejudecăți față de adevăr, nu vă impuneți prea puternic părerile distincte! Vorbiți cu ei mai întâi despre subiecte asupra cărora aveți o înțelegere comună! Plecați-vă cu ei în rugăciune și, cu o credință umilă, prezentați cererile voastre înaintea tronului harului! Și voi, și ei veți fi aduși într-o legătură mai strânsă cu cerul, prejudecățile se vor diminua și va fi mult mai ușor de ajuns la inimă. -- Ev 446.

Studii biblice

Interesul stârnit prin predicare ar trebui să fie urmat de vizitare și studii biblice. -- Unui pastor s-ar putea să îi placă să predice, pentru că este partea frumoasă și relativ ușoară a activității sale; dar niciun pastor nu ar trebui să fie măsurat în funcție de talentul lui oratoric. Partea cea mai grea vine atunci când coboară de la amvon, când trebuie să ude sămânța sădită. Interesul stârnit ar trebui să fie urmat de o lucrare personală -- să facă vizite, să țină studii biblice, să-i învețe pe oameni să cerceteze Scripturile, să se roage pentru familii și pentru cei interesați, să caute să consolideze influența pe care predicile au avut-o asupra inimilor și conștiințelor. -- 5T 255.

Soțiile pastorilor pot ține studii biblice cu tot atât succes ca și soții lor. -- Sunt soții de pastori -- surorile Starr, Haskell, Wilson și Robinson -- care sunt lucrătoare devotate, sincere și entuziaste, ce țin studii biblice și se roagă împreună cu diverse familii, ajutându-i astfel pe oameni prin eforturile lor cu tot atât succes ca și soții lor. -- 21MR 360.

Câștigarea de suflete prin prietenie

Biserica are succes atunci când membrii își caută prietenii și le povestesc experiența lor personală cu Isus. -- Atmosfera din biserică este atât de rece, spiritul care predomină este de așa natură, încât bărbații și femeile nu-și pot menține evlavia inițială, de origine cerească. Căldura dragostei dintâi s-a răcit și, dacă bisericile nu sunt udate cu botezul Duhului Sfânt, dacă nu se pocăiesc și nu fac faptele dintâi, sfeșnicul le va fi luat. Faptele dintâi ale bisericii s-au văzut atunci când credincioșii și-au căutat prietenii, rudele și cunoștințele și, cu inimile pline de iubire, le-au spus ce înseamnă Isus pentru ei și ce înseamnă ei pentru Isus. -- TM 167.

Prietenii pot face mai mult pentru a împlini nevoile familiilor decât poate face pastorul. -- Scopul lui Dumnezeu nu este ca pastorii să fie lăsați să facă cea mai mare parte din lucrarea de sădire a semințelor adevărului. Persoanele care nu sunt chemate la lucrarea de predicare a Evangheliei trebuie să fie încurajate să lucreze pentru Stăpân în funcție de capacitățile lor. Sute de bărbați și femei care acum stau degeaba ar face o lucrare destul de bună. Dacă ar duce adevărul în casele vecinilor și ale prietenilor lor, ar putea face o lucrare mare pentru Stăpân. Dumnezeu nu privește la fața oamenilor. El îi va folosi pe creștinii umili și devotați, care au în inimile lor dragostea pentru adevăr. Astfel de oameni să se implice în slujba Lui făcând lucrare din casă în casă. Stând la gura sobei, pot face -- dacă sunt smeriți, discreți și evlavioși -- mai mult pentru a împlini nevoile reale ale familiilor decât poate face un pastor. -- RH, 26 august 1902.