Acolo unde acum este numai un lucrător ar trebui să fie mai mult de 1 000. -- Hristos ne spune: „Puțin credincioșilor!” Inimile noastre trebuie să fie modelate de Duhul Sfânt. Trebuie să credem că Domnul vrea să venim la El așa cum suntem, fără nicio întârziere, și, prin credință, să Îi cerem să lucreze pentru noi. Domnul dorește să-și arate puterea în mijlocul poporului Său. Acolo unde acum este numai un lucrător ar trebui să fie mai mult de 1 000, nu pastori hirotoniți, ci bărbați și femei ai credinței și ai rugăciunii, care pot lucra pentru Dumnezeu. -- 5MR 336.
Dumnezeu le cere tuturor celor cărora le-a încredințat adevărul Său să-L slujească în mod personal. -- Dumnezeu va cere din partea tuturor celor cărora le-a încredințat adevărul Său să-L slujească în mod personal. Nimeni nu este scutit. Unii ar putea crede că, dacă dau din averile lor, sunt scutiți de lucrarea personală. Ferească Dumnezeu să se amăgească în felul acesta! Faptul că oferiți din mijloacele materiale de care dispuneți nu înseamnă că întruniți cerința lui Dumnezeu, pentru că nu v-ați făcut datoria decât pe jumătate. El nu va primi nimic altceva decât o dedicare totală a întregii persoane. Trebuie să lucrați pentru a mântui suflete. Nu toți vor fi chemați să meargă în misiuni externe, dar fiecare poate fi misionar acasă, în familie și între vecini. -- ST, 4 septembrie 1879.
Creștinii autentici se cunosc după eficiența lor. -- Acum aș vrea să vă spun că Domnul mi-a făcut cunoscut că o mare slăbiciune a venit peste poporul nostru pentru că oamenii ajung să caute ajutor și să depindă cu totul de alți oameni, iar Domnul este lăsat în afara problemei. După cum gloria unui pom bun dă mărturie despre valoarea sa prin roadele pe care le aduce, și creștinul autentic va fi cunoscut după eficiența lui. Pentru el credința nu înseamnă să ajungă în plină floare și să etaleze cu mândrie o evlavie de fațadă, ci să aducă roade din răsputeri. Nu există nicio rămurică uscată și nicio creangă neroditoare în pomul care crește pe malurile apelor harului lui Hristos. Roadele pot fi de diferite soiuri. Se pot regăsi în câmpurile misiunilor externe sau în misiunile de acasă, însă ele se coc sub razele neprihănirii lui Hristos. „Dacă aduceți mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit” [Ioan 15:8]. -- SpT-A11, 28.
În biserică există belșug de talente care ar trebui să fie puse la lucru. -- În fiecare departament al cauzei lui Dumnezeu sunt destule ocazii pentru cei ce vor să lucreze în spiritul umilinței de care a fost caracterizat Învățătorul. Din fiecare direcție se aud voci care strigă la noi după ajutor. Singuri, pastorii nu pot îndeplini niciodată lucrarea aceasta. În biserică există belșug de talente care ar trebui să fie puse la lucru. Sunt bărbați și femei capabili, pe care Dumnezeu i-ar primi ca lucrători în cauza Sa; dar ei nu-și asumă responsabilități, scuzându-se că nu sunt potriviți pentru lucrare. Doamnele care, în salon, se pot angaja în conversații cu mare tact și zel se dau înapoi când e vorba de a-l îndrepta pe păcătos spre Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii și de a îngenunchea apoi în rugăciune, cerând ca lumina să strălucească în mintea și în inima acelui suflet prețios pentru care a murit Hristos. O, vai, o lucrare atât de mare pentru Dumnezeu și pentru suflete rămâne nefăcută pentru că e ca o cruce de dus și pentru că fiecare caută propriul amuzament și își vede de propriile interese egoiste! -- RH, 7 octombrie 1884.
Toți pot sluji. -- Poate că nu toți pot fi predicatori, dar toți pot sluji, arătându-le altora cum să fie ordonați și plini de speranță. Aceasta este ca un medicament pentru trup și suflet. Astfel putem adăuga har peste har, pregătindu-ne neîncetat pentru cer. Îți trimit această scrisoare pentru a o citi bisericii. -- Lt 106, 1898 (PC 49).
Membrii care nu simt nicio povară pentru suflete vor fi într-un continuu regres spiritual. -- Cei care declară că ei cred adevărul, dar care nu simt nicio povară pentru sufletele celor din jurul lor vor fi într-un continuu regres spiritual și va fi nevoie de timpul și energia pastorului pentru a le salva credința de la faliment, când ei ar trebui să lucreze cu toată puterea pentru a le prezenta calea vieții și a mântuirii prietenilor și vecinilor lor. Sute de bărbați și de femei care, la momentul actual, pretind că sunt angajați în lucrarea lui Dumnezeu nu fac nici măcar o zecime din ceea ce ar putea face dacă și-ar folosi puterile pe care li le-a dat Dumnezeu. Unii nu fac efectiv nimic pentru adevăr și, prin exemplul lor de indiferență, îi fac și pe alții să fie la fel de inutili și se îndepărtează astfel de Hristos. În această ultimă categorie de credincioși se includ de departe majoritatea celor din biserică. Ei se gândesc și fac planuri doar pentru ei. Tați și mame cu copiii pe lângă ei fac din micul lor cerc toată lumea lor. Orice putere a ființei lor este focalizată pe „mine și ai mei” și devin din ce în ce mai închistați și mai limitați cu fiecare an ce trece. Nu-și deschid inima în fața harului și a dragostei lui Hristos, nu devin mai generoși și mai nobili manifestând compasiune față de semenii lor. -- RH, 10 iunie 1880.
Cel care lucrează pentru prietenii și rudele sale crește în credință. -- În acești primi ucenici a fost pusă, prin eforturi individuale, temelia bisericii creștine. Mai întâi, Ioan [Botezătorul] i-a îndrumat pe doi dintre ucenicii săi spre Hristos. Apoi, unul dintre ei l-a găsit pe fratele său și l-a adus la Hristos. După care l-a chemat pe Filip să-L urmeze și acesta a mers în căutarea lui Natanael. Aici este o lecție plină de învățăminte pentru toți urmașii lui Hristos. Ea ne învață cât de importante sunt eforturile personale, cât de mult contează să le faci o chemare directă rudelor, prietenilor și cunoștințelor. Sunt unii dintre cei care pretind că Îl cunosc pe Hristos de-o viață întreagă și care nu au făcut niciun efort personal pentru a determina vreun suflet să vină la Mântuitorul. Ei au lăsat totul în seama pastorului. S-ar putea ca el să fie calificat pentru aceasta, dar nu poate face lucrarea pe care Dumnezeu a pus-o pe umerii membrilor bisericii. Foarte mulți nu se arată interesați de mântuirea celor ce sunt departe de Hristos și se mulțumesc să se bucure în mod egoist de beneficiile harului lui Dumnezeu fără a face niciun efort direct de a-i aduce și pe alții la Hristos. În via Domnului este o lucrare de făcut pentru fiecare, iar lucrătorii neegoiști, interesați și credincioși vor gusta din belșug din harul Său aici, pe pământ, și din binecuvântarea pe care El le-o va da în veșnicie. Credința este pusă la lucru prin fapte bune, iar curajul și speranța sunt în armonie cu o astfel de credință lucrătoare. Motivul pentru care mulți dintre pretinșii urmași ai lui Hristos nu au o experiență luminoasă și vie este că nu fac nimic pentru a o obține. Dacă s-ar implica în lucrarea pe care Dumnezeu vrea ca ei să o facă, credința le-ar crește, iar ei ar progresa în viața spirituală. -- 2SP 66.
Lucrarea bisericii să fie împărțită -- între pastori și membri
Membrii nu ar trebui să aștepte ca pastorii să le facă lucrarea. -- Nu așteptați ca pastorii să vă facă lucrarea; nu dormiți ca fecioarele neînțelepte, care nu au avut untdelemn în candele! Umpleți-vă candelele cu untdelemnul harului lui Hristos! Dacă fiecare dintre membrii bisericii ar lăsa ca lumina lui să strălucească spre alții așa cum dorește Dumnezeu, ce lucrare s-ar face! O biserică vie va fi o biserică activă. Aduceți-vă puterile înaintea lui Isus și puneți-le la lucru! Gândiți-vă, meditați, vegheați și rugați-vă! O legătură strânsă cu Isus vă va mări puterea de a face binele și vă va întări intelectul. Acele vremuri care vor pune la probă sufletele oamenilor sunt chiar la ușă. Atunci nu vom mai avea niciun apărător care să-l mustre pe Diavolul și să pledeze în favoarea noastră. -- RH, 22 septembrie 1896.
Fiecare membru are o lucrare de făcut. -- Timpul de față cere să se facă mișcări de înaintare, să se exercite o credință fermă și perseverentă, să se manifeste un spirit de îngăduință, abnegație și îndelungă răbdare de către fiecare membru din bisericile noastre; timpul de față cere ca fiecare dintre cei care declară că Îl urmează pe Hristos să devină un lucrător în via Sa morală. Membrii bisericii care se tem de Dumnezeu pot face mai mult bine printr-un efort consacrat și personal decât pot face pastorii noștri care nu simt nicio povară de a lucra din casă în casă. Pastorii noștri hirotoniți trebuie să facă ce pot, dar nu trebuie să se aștepte ca un singur om să facă lucrarea tuturor. Stăpânul i-a dat fiecărui lucrător partea sa de muncă. Sunt vizite de făcut, rugăciuni de înălțat, compasiune de arătat, iar, dacă vrem ca lucrarea să fie realizată, e nevoie ca întreaga biserică să-și pună la lucru evlavia -- atât sufletește, cât și fizic. Puteți să vă întâlniți cu prietenii voștri și, într-o manieră plăcută, de socializare, să discutați despre prețioasa credință a Bibliei. -- RH, 13 august 1889.
Tendința spre comoditate a oamenilor nu-I face plăcere lui Dumnezeu. -- Cei care conlucrează cu Dumnezeu vor fi motivați să-și facă lucrarea pentru Stăpân. În loc să facă atât de puțin, ei trebuie să facă mult mai mult și să acționeze ca și cum ar smulge sufletele ca pe niște tăciuni dintr-un foc aprins. Tendința spre comoditate a celor care au lumina adevărului nu-I face plăcere lui Dumnezeu. Timpul este de aur. Prindeți-vă de Dumnezeu printr-o credință vie și folosiți-vă la maximum puterile; mărturia voastră să fie atât de însuflețită de Duhul Sfânt, încât păcătoșii să simtă și să conștientizeze pericolul în care se află. Credința să vă fie împletită cu experiența. Fiecare credincios al adevărului să fie pe deplin conștient de pericolul acestui timp. Să se trezească din letargie și să își dea seama că pastorii delegați nu sunt singurii care trebuie să conlucreze cu Dumnezeu. Fiecare suflet trebuie să ia parte la această lucrare. Hristos spunea: „Voi sunteți lumina lumii” [Matei 5:14]. Aceasta nu se aplică doar pastorilor, ci fiecărui suflet căruia Hristos i S-a descoperit. În bisericile din care faceți parte ar trebui să fiți lucrători creștini activi și vii. Vă cunoașteți vecinii? Ați lucrat pentru cei ce sunt aproape de casele voastre? Aveți dragostea lui Isus? Dacă da, atunci veți fi interesați de sufletele pentru care a murit Hristos. Religia curată și neîntinată este un principiu activ. Ea trece dincolo de zidurile casei și merge în căutarea celor care au nevoie de ajutor. Lumina ei strălucește la drumuri și la garduri și este văzută și simțită pe toată întinderea pământului. Oile pierdute sunt căutate cu ardoare, iar cele rătăcite sunt aduse înapoi în staul. -- RH, 8 martie 1887.
Prea mulți se așteaptă ca pastorul să-i sprijine, când ei înșiși ar trebui să le slujească celorlalți. -- Este o vină uriașă de care biserica este responsabilă. Cum se face că cei ce au lumina nu depun cele mai stăruitoare eforturi pentru a duce această lumină și altora? Ei văd că sfârșitul este aproape. Văd cum mulțimi de oameni calcă zilnic în picioare Legea lui Dumnezeu și știu că aceste suflete nu pot fi mântuite în fărădelegea lor. Totuși manifestă un interes mai mare pentru afacerile lor, pentru fermele lor, pentru casele lor, pentru mărfurile lor, pentru hainele lor și pentru mesele lor decât pentru sufletele bărbaților și femeilor pe care vor trebui să-i întâlnească față în față la judecată. Oamenii care pretind că ascultă de adevăr au adormit. Dacă ar fi treji, nu ar putea sta atât de liniștiți. Dragostea de adevăr moare puțin câte puțin în inimile lor. Exemplul lor nu este unul care să convingă lumea că ei dețin adevărul într-o măsură mai mare decât orice alt popor de pe pământ. Exact atunci când ar trebui să fie puternici în Dumnezeu, având o experiență zilnică și vie, ei sunt slabi, ezitanți, așteptând sprijin de la pastori, când ei înșiși ar trebui să le slujească celorlalți cu mintea, cu sufletul, cu penița, cu timpul și cu banii. -- 5T 457.
Împărtășindu-și credința, membrii se încurajează nu doar pe ei, ci îi încurajează și pe pastorii lor. -- Vă îndemn, frații și surorile mele, să aveți încredere în puterea lui Isus. Nu atârnați greutatea problemelor și poverilor voastre asupra pastorilor voștri! Hristos v-a invitat să mergeți la El, purtătorul vostru de poveri. Dacă vă spuneți ofurile într-o stare de necredință și de lipsă de consacrare față de Dumnezeu, atârnați greutatea voastră pe inima pastorilor și le răpiți timpul și energia pe care Dumnezeu le cere să le folosească pentru a duce mesajul la cei care nu l-au auzit. Fraților, nu mai bine ați lucra în unire cu ambasadorii lui Hristos în încercarea de a câștiga suflete pentru adevăr? Atunci când sunteți ispitiți să deveniți necredincioși și descurajați, cel mai bun remediu pentru aceasta îl veți găsi discutând despre credință cu alții și prezentându-le adevărul celor care se află în întuneric. Extindeți-vă eforturile spre vecinii voștri și spre cei ce nu au privilegiile întâlnirilor noastre! Sădiți semințele adevărului de-a lungul tuturor apelor și încurajați inimile slujitorilor lui Dumnezeu atunci când vă vizitează, arătându-le că nu ați stat degeaba, ci, prin intermediul vostru, una sau mai multe persoane au fost aduse de la întuneric la lumină! -- ST, 4 septembrie 1879.
Membrii nu ar trebui să aștepte ca pastorii să vină și să-i ajute pe cei care au întrebări. -- Mulți dintre cei care acum se află în întuneric și ruină ar fi putut fi ajutați dacă frații lor -- femei și bărbați obișnuiți -- ar fi venit la ei cu inimile strălucind de dragostea lui Hristos și ar fi depus eforturi personale pentru ei. Mulți așteaptă să fie abordați personal. Discuții umile și stăruitoare cu astfel de persoane, rugăciuni înălțate pentru ele, inimi aduse una lângă alta -- astfel de abordări s-ar dovedi în cele mai multe cazuri cu totul eficiente. În schimb, cei ce declară că Îl urmează pe Mântuitorul lor se mulțumesc să-și exprime dorința ca vreun frate sau vreun pastor să vină să îi ajute. Astfel, ei neglijează chiar lucrarea pe care Dumnezeu le-a lăsat-o de făcut. Nu se poate prescrie în mod rigid maniera în care această lucrare ar trebui să se facă în fiecare caz, dar, dacă vor avea o legătură tot mai strânsă cu Răscumpărătorul lumii, noi căi și metode vor fi sugerate minții lucrătorilor. -- RH, 10 iunie 1880.
Pe cât posibil, pastorii ar trebui să fie eliberați de grijile de natură vremelnică. -- Aceeași ordine și același sistem care erau necesare în zilele apostolilor ar trebui să fie menținute și în biserica de azi. Este nevoie ca diferitele departamente să fie conduse de oameni capabili, care să fie calificați să ocupe pozițiile în care au fost puși, pentru că de acest lucru depinde în mare măsură succesul lucrării. Cei care au fost aleși de Dumnezeu ca lideri ai cauzei adevărului, având o privire de ansamblu asupra intereselor spirituale ale bisericii, ar trebui să fie eliberați pe cât posibil de grijile și problemele de natură vremelnică. Cei pe care Dumnezeu i-a chemat pentru a sluji în Cuvânt și învățătură ar trebui să pună deoparte timp pentru meditație, rugăciune și studiul Scripturii. Discernământul lor spiritual clar este încețoșat dacă sunt obligați să se ocupe de diverse detalii administrative și să aibă de-a face cu temperamentele variate ale celor care se întâlnesc împreună în calitate de slujbași ai bisericii. Toate problemele dificile de natură vremelnică ar trebui să fie aduse înaintea slujbașilor desemnați, ca să fie rezolvate de ei. Însă, dacă aceste probleme sunt de așa natură, încât îi pun în dificultate pe acești slujbași, atunci ar trebui să fie supuse sfatului celor care au o perspectivă de ansamblu asupra întregii biserici. -- RH, 16 februarie 1911.
Responsabilitatea pastorului
Unele biserici ar avea un succes mai mare dacă pastorii lor s-ar da la o parte și i-ar lăsa pe membri să lucreze. -- Se întâmplă adesea ca pastorii să fie înclinați să viziteze aproape în întregime numai membri ai bisericii, dedicându-și timpul și energia acolo unde lucrarea lor nu e de niciun folos. În mod frecvent, bisericile au luat-o înaintea pastorilor care lucrează în cadrul lor și ar fi într-o stare mult mai prosperă dacă acei pastori s-ar da la o parte și le-ar da ocazia să lucreze. Efortul acestor pastori de a consolida bisericile nu face altceva decât să le dărâme. Teoria adevărului e prezentată iar și iar, dar nu este însoțită de puterea înviorătoare a lui Dumnezeu. Ei manifestă indiferență; spiritul acesta este contagios, iar bisericile își pierd interesul și sentimentul că au o povară pentru mântuirea altora. Astfel, prin predicarea și exemplul lor, pastorii îi leagănă pe oameni într-o siguranță lumească. Dacă, în schimb, ar merge în câmpuri noi și s-ar strădui să ridice acolo biserici, ar înțelege care le sunt capacitățile și cât de greu este să faci sufletele să ia decizia de a trece de partea adevărului. Atunci și-ar da seama cât de atenți ar trebui să fie ca niciodată, prin exemplul și influența lor, să nu descurajeze sau să slăbească acele suflete pentru convertirea cărora a fost nevoie de o lucrare atât de grea, însoțită de atâtea rugăciuni. „Fiecare să-și cerceteze fapta lui și atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții” [Galateni 6:4]. -- 2T 340.
A avea grijă de turmă include și a le pregăti membrilor o lucrare de făcut. -- „Străjerule, cât mai este din noapte?” [Isaia 21:11]. Sunt în stare străjerii cărora li se pune această întrebare să dea un sunet lămurit de trâmbiță? Se îngrijesc păstorii cu credincioșie de turmă, știind că trebuie să dea socoteală? Veghează slujitorii lui Dumnezeu asupra sufletelor, conștientizând faptul că cei ce sunt în grija lor sunt răscumpărați cu sângele lui Hristos? O mare lucrare este de făcut în lume, dar ce eforturi depunem noi pentru a o îndeplini? Oamenii au ascultat prea multe predici; dar au fost ei învățați cum să lucreze pentru cei pentru care a murit Hristos? S-a conceput vreun plan de lucru și a fost el prezentat în fața oamenilor, astfel încât fiecare să înțeleagă necesitatea de a lua parte la lucrare? -- 6T 431.
Pastorii nu ar trebui să caute în primul rând să-i convertească pe cei necredincioși, ci să-și asigure o armată de lucrători. -- O piedică serioasă și, poate, neașteptată în calea succesului adevărului se află chiar în bisericile noastre. Atunci când se face un efort de a prezenta credința noastră celor necredincioși, prea adesea membrii bisericii se trag înapoi, ca și când nu ar avea și ei un interes aici, și lasă ca toată povara să cadă asupra pastorului. Din acest motiv, uneori, eforturile celor mai capabili pastori ai noștri nu au avut rezultate prea mari. Pot fi rostite cele mai bune predici, iar mesajul poate fi tocmai lucrul de care au nevoie oamenii, și totuși niciun suflet nu este câștigat pentru a fi înfățișat înaintea lui Hristos.
Când se lucrează acolo unde deja există câțiva credincioși, la început pastorul nu ar trebui să caute așa de mult să-i convertească pe cei necredincioși, ci să-și asigure o armată de lucrători. Să lucreze pentru membrii bisericii în mod individual, străduindu-se să-i impulsioneze să aibă o experiență personală mai profundă și să lucreze pentru semenii lor. Când membrii bisericii vor fi pregătiți să-l susțină pe pastor prin rugăciunile și acțiunile lor, atunci eforturile pastorului vor avea un succes mai mare. -- GW 196.
Mărturia la locul de muncă
Fiecare membru, orice profesie ar avea, are o responsabilitate la fel de mare să facă să înainteze cauza lui Dumnezeu ca și pastorul. -- Când un pastor care a avut succes în lucrarea de a ajuta sufletele să se prindă de Isus Hristos își părăsește misiunea sacră pentru a se îngriji de câștiguri materiale, este numit apostat și va avea de dat socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru talentele pe care și le folosește în mod greșit. Când oameni de afaceri, fermieri, meseriași, negustori, avocați etc. devin membri ai bisericii, ei devin slujitori ai lui Hristos și, chiar dacă e posibil ca talentele lor să fie complet diferite, responsabilitatea lor de a face să înainteze cauza lui Dumnezeu, prin eforturi personale și mijloace proprii, este la fel de mare ca cea care îi revine pastorului. Nenorocirile care vor cădea asupra pastorului, dacă nu predică Evanghelia, vor cădea la fel de sigur și asupra omului de afaceri, dacă, prin talentele sale diferite, nu va conlucra cu Hristos în vederea îndeplinirii aceluiași scop. Când li se va explica acest lucru, unii vor spune: „Sunt cuvinte grele”; sunt într-adevăr grele, dar adevărate, deși sunt continuu contrazise de practica celor care se declară urmași ai lui Hristos. -- 4T 468.
Membrii credincioși slujesc prin profesiile lor. -- Trebuie să fim plini de Hristos și atunci vom aprecia lucrurile lumești din perspectiva lui Dumnezeu; în timp ce munciți pe la fermele voastre sau sunteți prinși în afacerile voastre, voi, de fapt, nu vă separați sufletele de Dumnezeu, pentru că lucrați cu un scop și un obiectiv autentic, recunoscându-L pe Dumnezeu ca proprietar al tuturor lucrurilor pe care le aveți și căutând înțelepciune pentru a-I folosi bunurile în vederea sporirii slavei Sale. În modul acesta, voi dați mărturie, nu fiind indolenți în afaceri, ci plini de râvnă, slujindu-L pe Domnul. Atunci viețile oamenilor vor fi binecuvântate prin influența voastră. Mintea se va concentra pe lucrurile cerești, iar voi veți fi ca în prezența lui Isus și veți răspândi lumină peste tot în jurul vostru. O viață autentică de creștin va cere din partea noastră atenție, cercetare a Scripturilor și cea mai zeloasă și mai stăruitoare rugăciune. Aceasta nu va fi o rugăciune fără scop, ci mijlocirea unei inimi căreia îi pasă de bieții păcătoși care nu-L cunosc pe Hristos. Va fi o inimă care tânjește să-L slujească pe Isus prin eforturi personale pentru mântuirea sufletelor oamenilor. -- Important Testimony to our Brethren and Sisters in New York (Ph 39) 9, 10.
Darurile spirituale
Duhul Sfânt dă fiecărui creștin câte un dar sau câte un talent pe care să-l folosească pentru înaintarea Împărăției. -- Prezentul este ocazia noastră de a demonstra că suntem de încredere. Fiecărei persoane i s-a dat un dar deosebit, sau un talent, pe care trebuie să-l folosească pentru înaintarea Împărăției Răscumpărătorului nostru. Tuturor slujitorilor responsabili ai lui Dumnezeu, de la cei mai de jos și mai necunoscuți până la cei din poziții înalte din biserică, li s-au încredințat bunurile Domnului. Nu numai pastorul poate lucra pentru salvarea sufletelor. Cei care au cele mai mici daruri nu sunt scutiți de la a și le folosi cât pot ei de bine; făcând așa, talentele lor se vor dezvolta. Nu este bine să ne jucăm cu responsabilitățile morale și nici să disprețuim lucrurile mici. Dumnezeu, în providența Sa, Își împarte darurile în funcție de capacitățile diferite ale oamenilor. Nimeni să nu se plângă că nu-L poate slăvi pe Dumnezeu cu talente pe care niciodată nu le-a avut și pentru care nu este responsabil. -- 4T 618.
Pastorii ar trebui să încurajeze acele persoane din biserică pe care Dumnezeu le-a ales pentru a face o lucrare specială. -- Există pericolul ca pastorii și președinții de conferințe să ia prea multe asupra lor și să manifeste prea puțină încredere în oameni. Oamenii ar trebui să fie educați în așa fel încât să cerceteze Scripturile personal. Duhul Sfânt este cel care va modela fiecare persoană după asemănarea lui Hristos. Oamenii au făcut o mare greșeală neluând în calcul faptul că Dumnezeu lucrează prin intermediul bisericii Sale. Pastorii ar trebui să încurajeze foarte mult pe fiecare membru și pe cei pe care Dumnezeu i-a ales să facă o lucrare specială prin conceperea unor planuri bine gândite pentru mântuirea sufletelor celor care nu cunosc adevărul. -- 9MR 146.
Pastorii ar trebui să se dea la o parte și să le lase membrilor libertatea de a îndeplini ceea ce le indică Duhul Sfânt. -- Dumnezeu „arată fiecăruia care este datoria lui” [Marcu 13:34]. De ce pastorii și slujbașii de la conferință nu recunosc acest lucru? De ce nu-și manifestă aprecierea pentru ajutorul pe care diverși membri ai bisericii l-ar putea oferi? Membrii bisericii să se trezească. Să se implice și să susțină brațele pastorilor și ale lucrătorilor, contribuind la dezvoltarea cauzei lui Dumnezeu. Nu ar trebui să se măsoare talentele prin comparație. Dacă un om este credincios și umblă smerit cu Dumnezeul lui, chiar dacă nu ar avea multă educație și ar putea fi considerat o persoană slabă, totuși el își poate îndeplini partea din lucrare la fel de bine ca unul care are cea mai aleasă educație. Cel ce se deschide fără rezerve influenței Duhului Sfânt este cel mai în măsură să-L slujească într-un mod satisfăcător pe Stăpânul său. Dumnezeu va inspira să lucreze pentru El persoane care nu ocupă poziții de responsabilitate. Dacă pastorii și cei din poziții cu autoritate se vor da la o parte și vor lăsa ca Duhul Sfânt să miște mințile fraților lor laici, Dumnezeu le va arăta acestora ce să facă pentru a-I onora numele. Dați-le oamenilor libertatea de a îndeplini ceea ce le indică Duhul Sfânt! Nu puneți lanțuri peste persoanele umile pe care Dumnezeu vrea să le folosească! Dacă cei ce ocupă acum poziții de responsabilitate ar fi fost puși să facă același tip de lucrare an după an, talentele nu li s-ar fi dezvoltat și nu ar fi fost acum calificați pentru pozițiile pe care le ocupă; cu toate acestea, ei nu fac niciun efort special pentru a testa și a dezvolta talentele celor nou-veniți la credință. -- RH, 9 iulie 1895.
Aveți încredere că Duhul Sfânt poate folosi orice membru vrednic al bisericii. -- Nici slujbașul de la conferință, nici pastorul nu sunt chemați de Dumnezeu să cultive lipsă de încredere în puterea lui Dumnezeu de a folosi pe oricine este considerat a fi un membru vrednic al bisericii. Această așa-numită precauție ține pe loc aproape fiecare zonă a lucrării Domnului. Dumnezeu poate folosi și va folosi persoane care nu au beneficiat de o educație vastă în școlile omenești. A ne îndoi că El poate face acest lucru înseamnă a manifesta o necredință fățișă, înseamnă a limita atotputernicia Aceluia pentru care nimic nu este imposibil. Cât mi-aș dori să fie tot mai rară o astfel de prudență nesfântă și neîncrezătoare! Ea face ca atât de multe forțe ale bisericii să rămână nefolosite, barează calea Duhului Sfânt astfel încât El nu-i poate folosi pe oameni și îi ține în inactivitate pe cei ce sunt dispuși și dornici să lucreze pe frontul lui Hristos. Mulți membri care ar deveni lucrători eficienți alături de Dumnezeu dacă li s-ar oferi o șansă sunt astfel descurajați și convinși să nu intre în lucrare. Cei care vor să fie lucrători, care văd că în biserică și în lume este mare nevoie de lucrători consacrați, ar trebui să caute putere în rugăciune tainică. Ar trebui să iasă și să lucreze, iar Dumnezeu îi va binecuvânta și îi va face o binecuvântare pentru ceilalți. Astfel de membri ar întări biserica și i-ar conferi stabilitate. Lipsa de exercițiu spiritual este cea care îi face pe membri să fie slabi și ineficienți; dar aș întreba din nou: Cine e de vină pentru situația prezentă? -- RH, 9 iulie 1895.
Fiecare creștin este uns pentru misiunea de a-L vesti pe Hristos. -- Nu este numai de datoria pastorului să-L reprezinte pe Hristos înaintea lumii, ci de datoria fiecărui membru al bisericii. Membrii trebuie să capteze razele de lumină care vin de la Isus și să le reflecte asupra sufletelor orbite de minciună și de doctrine false. Ei trebuie să înalțe singurul standard autentic al neprihănirii, și anume Legea sfântă a lui Dumnezeu, în timp ce lumea înalță un standard fals. Satana caută să prezinte lumina drept întuneric și întunericul drept lumină, adevărul drept minciună și minciuna drept adevăr. El va stinge orice rază de lumină ce strălucește de la tronul lui Dumnezeu și va pune în locul ei întunericul său. Dar fiii lui Dumnezeu se află aici, toți, cu scopul de a lumina lumea. Cu cât lumina este mai disprețuită, mai combătută sau mai condamnată, cu atât sunt mai puternice dovezile că trebuie să-și continue lucrarea, că trebuie să lase ca lumina pe care o au să strălucească înaintea oamenilor. Ei primesc de la Dumnezeu indicații pentru a ști cum să călăuzească sufletele spre neprihănire, adevăr și cer. Torța adevărului trebuie să strălucească și pentru ochii care o doresc și pentru cei care nu o doresc. Când Hristos S-a înălțat la cer, biserica a devenit agentul, sau mijlocul, prin care lumina avea să fie transmisă lumii. „Voi sunteți lumina lumii” [Matei 5:14]. Fiecărui creștin Dumnezeu îi cere să fie o lumină vie și strălucitoare înaintea lumii. El trebuie să se lupte cu Dumnezeu în rugăciune tainică; apoi va avea forța să meargă în spiritul lui Hristos și să-i abordeze pe oameni. Uns pentru misiune, va duce cu el atmosfera paradisului. Cuvintele sale vor fi bine alese, iar fața sa va reflecta chipul Stăpânului. Creștinul va fi astfel lumina lumii, o epistolă vie cunoscută și citită de toți oamenii. -- RH, 8 martie 1887.
Fiecare membru ar trebui să fie educat să facă lucrarea pentru care este cel mai bine pregătit. -- Sabat de Sabat, mulți dintre voi ascultă vocea predicatorului de la amvon, însă câți simt nevoia să transpună adevărul în viața practică? Câți își dau seama că lumina le-a fost dată pentru a o reflecta asupra altora? Este mare nevoie ca oamenii să fie învățați că pot face acea parte din lucrare care le-a fost încredințată; dar educarea membrilor a fost neglijată. Dacă și-ar educa membrii, pastorul ar avea o armată de oameni care să-l ajute să răspândească lumina atunci când asupra lucrării se abate vreo criză. Fiecare membru al bisericii ar trebui să facă lucrarea pentru care este cel mai bine pregătit, iar lucrarea ar putea fi aranjată în așa fel încât totul să se miște armonios; succesul unei biserici lucrătoare se va manifesta în interesul vital care va răsări printre cei ce-și investesc energiile pentru cauza lui Hristos. -- HM, 1 septembrie 1892.
Motivarea voluntarilor
Când puterea de convertire a lui Dumnezeu se revarsă asupra oamenilor, aceștia vor deveni lucrători. -- Această categorie de oameni este bine simbolizată prin valea cu oase uscate pe care a văzut-o Ezechiel în viziune. Cei cărora le-au fost încredințate comorile adevărului și care sunt totuși morți în fărădelegi și păcate trebuie să fie creați din nou în Hristos Isus. Există atât de puțină vitalitate autentică în biserică în momentul de față, încât e nevoie de o muncă asiduă pentru ca cei ce se declară copii ai lui Dumnezeu să prindă din nou viață. Când puterea de convertire a lui Dumnezeu se va revărsa asupra oamenilor, acest lucru se va vedea clar în activitatea lor. Vor deveni lucrători și vor prețui mustrarea lui Hristos ca pe o bogăție mai mare decât comorile lumii. -- RH, 17 ianuarie 1893.
Adevărata convertire este urmată de dorința de a-L vesti pe Hristos. -- Imediat ce un om se convertește, în inima lui se naște dorința de a le face cunoscut și altora ce prieten scump a găsit în Isus; adevărul mântuitor și sfințitor nu poate rămâne închis în inimă. Duhul lui Hristos care luminează sufletul este reprezentat prin lumina care risipește tot întunericul, este comparat cu sarea, pentru calitățile ei de conservare, și cu aluatul, care își exercită tainic puterea transformatoare. -- 4T 318, 319.
Cei care nu-și îndeplinesc responsabilitățile ar trebui să fie vizitați. -- Pastorii și persoanele responsabile trebuie să îi facă pe membrii bisericii să înțeleagă că, pentru a crește spiritual, trebuie să-și asume sarcina lucrării pe care le-a dat-o Domnul -- aceea de a conduce sufletele la adevăr. Să îi învețe pe oameni că ar trebui să aibă o dorință puternică de a-i vedea convertiți la adevăr pe cei ce nu ne împărtășesc credința. Cine are ocazia, să facă lucrarea care i-a fost dată de Dumnezeu. Cei ce nu-și îndeplinesc responsabilitățile ar trebui să fie vizitați; ar trebui să se înalțe rugăciuni împreună cu ei și să se lucreze pentru ei, astfel încât să devină administratori credincioși ai harului lui Hristos. Nu-i faceți pe oameni să depindă de voi, ca pastori, ci învățați-i pe toți cei ce vor îmbrățișa adevărul că au o lucrare de făcut -- să-și folosească talentele care le-au fost date de Dumnezeu pentru a mântui sufletele celor de lângă ei. Lucrând în modul acesta, oamenii vor beneficia de ajutorul îngerilor lui Dumnezeu. Vor câștiga o experiență valoroasă, care le va întări credința și îi va lega mai strâns de Dumnezeu. -- Ms 21a, 1894 (1NL 127, 128).
Mântuitorul a fost dezamăgit de lipsa de succes pe care a avut-o în recrutarea de lucrători, dar a perseverat. -- Dacă lucrătorii noștri angajați ar fi fost botezați cu Duhul lui Hristos, ar fi făcut de 50 de ori mai mult decât au făcut pentru a forma noi lucrători. Chiar dacă unul sau doi, sau chiar mai mulți, nu au trecut testul, nu ar trebui să ne încetăm eforturile; căci această lucrare trebuie să fie făcută pentru Hristos. Mântuitorul a fost dezamăgit; din pricina perversității inimii omenești, eforturile Sale nu au fost încununate cu succes, dar El a lucrat în continuare și la fel ar trebui să facem și noi. Dacă ne-am fi străduit, cu loialitate, răbdare și dragoste, am fi avut 100 de lucrători acolo unde acum nu este decât unu. Ocazii nefructificate sunt notate în dreptul nostru în aceeași carte care cuprinde istoria invidiei și a răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu. Am pierdut ani de zile pe care îi puteam folosi în misiuni externe. Au fost câțiva lucrători zeloși, dar, în general, și-au consumat energia pentru a-i ajuta să nu eșueze spiritual pe cei care mărturisesc că sunt de partea adevărului. Dacă ar fi lucrat pentru mântuirea semenilor lor, acești oameni, care au avut nevoie de atât de mult ajutor pentru a rămâne în picioare, ar fi uitat de încercările prin care trec și ar fi devenit puternici ajutându-i pe ceilalți. Vom fi capabili să facem enorm mai mult decât am făcut dacă îi vom chema în ajutor pe toți cei pe care-i putem face să se implice în lucrare. Unii se vor dovedi lipsiți de valoare, dar, chiar dacă vom conștientiza acest lucru, trebuie să ne continuăm lucrarea. Un singur lucrător valoros, cu temere de Dumnezeu, ne va răsplăti toate eforturile, grija și cheltuiala. -- RH, 15 decembrie 1885.
Pastorii trebuie să-i instruiască practic pe oameni
Cel mai mult vă veți ajuta membrii nu ținându-le predici, ci dându-le de lucru. -- Predicatorii îi pot ajuta cel mai bine pe membrii din bisericile noastre nu ținându-le predici, ci planificându-le lucrarea pe care o au de făcut. Dați fiecăruia ceva de lucru! Ajutați-i pe toți să înțeleagă că, dacă au primit harul lui Hristos, au obligația să lucreze pentru El! Și învățați-i pe toți cum să lucreze! În special cei nou-veniți la credință ar trebui să fie educați să conlucreze cu Dumnezeu. Dacă sunt puși la lucru, cei descurajați vor uita curând de descurajarea lor, cei slabi vor ajunge tari, cei ignoranți vor căpăta inteligență și toți vor fi pregătiți să prezinte adevărul așa cum este el în Isus. Ei vor găsi un ajutor de nădejde în Acela care a promis că-i va mântui pe toți cei ce vor veni la El. -- 6T 49.
Petreceți mai puțin timp predicând și mai mult timp studiind modul în care îi puteți învăța pe alții să lucreze. -- Pastorii noștri ar trebui să devină și educatori, și predicatori. Ar trebui să îi învețe pe oameni să nu depindă de ei, ci de Hristos. Pastorul care predică două ore când, de fapt, nu ar trebui să depășească o oră ar fi mult mai de folos cauzei lui Dumnezeu dacă ar dedica acea oră în plus unei analize stăruitoare și atente pentru a descoperi modul în care îi poate îndruma pe ceilalți, pentru a înțelege cum îi poate învăța să lucreze. -- ST, 17 mai 1883.
Pastorii ar trebui să îi învețe pe membri cum să lucreze. -- Atunci când Isus S-a înălțat la ceruri, El le-a încredințat lucrarea Sa de pe pământ celor care au primit lumina Evangheliei. Ei aveau să ducă mai departe lucrarea până când aceasta avea să se finalizeze. El nu a încredințat nimănui altcuiva misiunea răspândirii adevărului Său. „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură” [Marcu 16:15]. „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” [Matei 28:20]. Această misiune solemnă ni se adresează nouă, celor de astăzi. Dumnezeu lasă asupra bisericii Sale responsabilitatea de a o primi sau de a o respinge. Mulți par să fie complet relaxați, de parcă ar fi responsabilitatea mesagerilor cerești să vină pe pământ să proclame cu glas tare mesajul de avertizare; însă, chiar dacă îngerii au lucrarea lor de făcut, noi trebuie să ne facem partea și să le prezentăm adevărul biblic celor ce sunt în întuneric. Interesul vostru se limitează în mod egoist numai la familia sau la biserica voastră? Dumnezeu să aibă milă de îngustimea voastră! Ar trebui să aveți acel zel nepieritor, acea dragoste largă care înconjoară lumea. Cei care nu sunt chemați să meargă în țări străine au de făcut o lucrare în țară la ei, și anume aceea de a menține, prin eforturi bine direcționate, un interes viu în bisericile lor, astfel încât acestea să fie spirituale și dispuse să se sacrifice și să-i ajute prin mijloacele și rugăciunile lor stăruitoare pe cei ce intră în câmpuri noi și dificile. -- RH, 12 octombrie 1886.
Trebuie să îi învățăm pe membri cum să-și folosească talentele în slujba celorlalți. -- Sarcina de a-i ilumina pe ceilalți nu este doar sarcina pastorului, ci a tuturor celor ce mărturisesc că sunt de partea adevărului lui Dumnezeu. El a încredințat fiecărui om misiunea de a-L face pe Hristos cunoscut lumii. Trebuie să îi învățăm pe membrii bisericii cum le pot sluji eficient semenilor lor. Sunt mulți pastori hirotoniți care nu au avut niciodată grijă de turma lui Dumnezeu ca niște adevărați păstori, care nu au vegheat niciodată asupra sufletelor ca unii care vor trebui să dea socoteală. Dacă bisericii i s-ar oferi acel tip de lucrare de care are nevoie, mulți care nu fac nimic ar învăța cum să devină lucrători harnici în câmpul secerișului. Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie în așa fel educat, încât sute de persoane să-și pună la schimbător talanții prețioși și să devină apte pentru poziții de încredere și influență și, astfel, Stăpânul să aibă un mare câștig. -- Appeal to Our Churches in Behalf of Home Missionary Work (Ph 7) 14.
Educați-i pe membri să fie câștigători de suflete. -- Nu există doar pericolul ca cei aflați în poziții de încredere să nu reușească să-i încurajeze pe oameni să-și folosească talentele, ci există și pericolul ca cei ce nu fac decât puțin sau deloc pentru Hristos să îi descurajeze pe cei care încearcă să lucreze în via Domnului. Nu vă atingeți de ei! Educați-i pe toți cei ce-și au în Hristos sursa mântuirii! Nu este necesar ca doar câțiva pastori hirotoniți să împartă Cuvântul lui Dumnezeu. Adevărul trebuie semănat pretutindeni de-a lungul apelor. -- Sowing Beside All Waters, (Ph 78) 37.
Învățați-i pe membri cum să lucreze pe frontul lucrării misionare medicale. -- Pastorii și profesorii trebuie să lucreze în mod inteligent în câmpul lor de acțiune, învățându-i pe membrii bisericii cum să lucreze pe frontul lucrării misionare medicale. Atunci când Hristos locuiește în inima celor ce se declară urmașii Lui, ei vor fi găsiți făcând ceea ce a făcut și Hristos. Nu vor avea niciodată ocazia să ruginească din lipsă de activitate. Vor avea suficient de făcut. Iar lucrarea pe care o fac sub auspiciile bisericii va fi mijlocul cel mai important prin care vor răspândi lumină. -- WM 123.
Dacă membrii nu sunt învățați să lucreze, atunci lucrarea pastorului este aproape un eșec. -- Cauza lui Dumnezeu ar putea fi într-o stare bună în fiecare câmp și ar fi, dacă pastorii s-ar încrede în Dumnezeu și nu ar îngădui să se interpună nimic între ei și lucrarea lor. Este mult mai mare nevoie de lucrători decât de simpli predicatori, dar cele două slujbe trebuie să fie unite. S-a dovedit în câmpurile misionare că, indiferent cât de mare este talentul de predicator, dacă rolul de lucrător este neglijat, dacă oamenii nu sunt învățați cum să lucreze, cum să organizeze întâlniri, cum să-și facă partea de lucrare misionară, cum să-i abordeze cu succes pe oameni, lucrarea va fi aproape un eșec. Este mult de făcut și în ce privește lucrarea Școlii de Sabat pentru a-i face pe oameni să înțeleagă care le este obligația și pentru a-i determina să-și îndeplinească partea care le revine. Dumnezeu îi cheamă să lucreze pentru El, iar pastorii trebuie să le canalizeze eforturile. -- 5T 256.
Dacă pastorul i-a format așa cum trebuie pe cei aflați în grija lui, atunci când va pleca, lucrarea nu se va destrăma. -- Lucrarea ambasadorilor lui Hristos este mult mai amplă și de o responsabilitate mai mare decât își închipuie mulți. Ei nu ar trebui să se mulțumească deloc cu succesul lor până când nu vor reuși, prin muncă serioasă și binecuvântare divină, să-I prezinte lui Dumnezeu creștini gata de slujire, care își conștientizează cu adevărat responsabilitatea și vor să îndeplinească lucrarea care le-a fost încredințată. Dacă se vor depune eforturi și oamenii vor fi instruiți în mod corespunzător, vor fi pregătite pentru lucrare acele persoane ale căror caractere sunt puternice și ale căror convingeri sunt atât de ferme, încât nu vor permite ca nimic de natură egoistă să le împiedice în lucrarea lor, să le micșoreze credința sau să le abată de la datorie. Dacă pastorul i-a format așa cum trebuie pe cei aflați în grija sa, atunci când va pleca în alte câmpuri de activitate, lucrarea nu se va destrăma, pentru că va fi bine legată. Dacă cei care acceptă adevărul nu sunt cu totul convertiți și dacă nu s-a produs o schimbare radicală în viața și caracterul lor, sufletul nu le este legat de Stânca cea veșnică și, după ce pastorul își încetează lucrarea și noutatea s-a dus, impresiile se șterg curând, adevărul își pierde puterea de a încânta, iar aceste persoane nu mai exercită nicio influență sfântă și nu mai ilustrează prin viața lor declarația de credință. -- 4T 398.
Învățați-i pe toți să fie activi!
Pastorii ar trebui să-i ajute pe potențialii lucrători ai bisericii să-și dezvolte talentele. -- Unii dintre lucrători nu sunt capabili să ocupe poziții pe care alții le pot ocupa. Mulți dintre cei care ar fi fost apți să ocupe poziții de încredere nu s-au autodisciplinat, nici nu au făcut, de la zi la zi, tot ce ar fi putut face pentru a veni în întâmpinarea cerințelor tot mai crescânde ale timpului prezent. Alții sunt capabili să poarte responsabilități și o vor face dacă vor fi încurajați și dacă ar exista cineva care, cu răbdare, bunătate și îngăduință, i-ar învăța cum să lucreze. Pastorii ar trebui să-i ajute cu ardoare pe astfel de oameni să reușească acest lucru și ar trebui să depună un efort susținut pentru a le dezvolta talentele. Cei lipsiți de experiență au nevoie de generali înțelepți, care, prin rugăciuni și eforturi personale, să-i încurajeze și să-i ajute să devină desăvârșiți și compleți în Hristos Isus. Aceasta este lucrarea pe care fiecare pastor al Evangheliei ar trebui să se străduiască să o facă, dar pe care mulți au tendința să nu o facă. -- RH, 1 decembrie 1904.
Învățați-i pe oameni cum să lucreze. -- Pastorilor, învățați-i pe oameni cum să lucreze! Spuneți-le că eficiența lor nu depinde atât de mult de bogăția, de educația sau de puterea pe care le au, ci de o minte dispusă la efort și de consacrarea față de Hristos și cauza Sa! În trecut, Dumnezeu a folosit oameni umili, care, datorită credinței și devoțiunii lor, au reușit adeseori să facă mai mult decât numeroși alți lucrători cu pretenții. Ei și-au conștientizat slăbiciunea și dependența de Dumnezeu și, prin scrisori, prin broșuri, prin eforturi personale materializate în apeluri și avertizări adresate oamenilor, printr-o viață bine ordonată și prin conversații evlavioase, i-au întors pe mulți de la minciună la adevăr, de la calea nelegiuirii la ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Puterea extraordinară a harului a lucrat alături de ei, iar eforturile le-au fost încununate de succes. „Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu” [1 Corinteni 1:27-29]. -- RH, 24 iunie 1884.
Îndoiala membrilor se va risipi dacă îi veți putea convinge să îi ajute pe ceilalți. -- Pastorii noștri ar putea să viziteze bisericile și să înalțe rugăciuni publice la adresa lui Dumnezeu pentru mângâierea celor întristați, cerându-I să risipească îndoiala din mințile lor și să răspândească lumină în inimile lor întunecate. Dar acest demers nu va fi la fel de eficient pentru ajutorarea celor întristați, apăsați de îndoieli și împovărați de păcate ca implicarea lor în acțiuni de ajutorare a persoanelor care sunt mai nevoiașe decât ei. Întunericul li se va risipi dacă pot fi convinși să îi ajute pe alții. -- RH, 5 mai 1904.