Nimeni nu ar trebui să neglijeze ocaziile de închinare publică la adresa lui Dumnezeu. -- Este o greșeală gravă aceea de a neglija ocaziile de închinare publică la adresa lui Dumnezeu. Privilegiile serviciului divin nu ar trebui privite cu ușurință. Cei ce au în grijă bolnavi sunt adesea în imposibilitatea de a se bucura de aceste privilegii, dar ar trebui să aibă grijă să nu lipsească inutil de la casa de rugăciune. -- MH 511.
Întâlnirile de la biserică își pot pierde pur și simplu orice efect din cauza lipsei de aer curat. -- Predicatorul se miră că nu poate să-i sensibilizeze pe oameni, când ei, ca și el, suferă de lipsa aerului revitalizant și devin astfel incapabili să aprecieze subiectul pe care el îl prezintă. Lipsa circulației aerului curat într-o biserică face ca multe întâlniri să nu aibă niciun efect; efortul este irosit, pentru că oamenii nu pot sta treji. -- ST, 23 septembrie 1897.
Reverența
Reverența este inspirată de conștientizarea măreției lui Dumnezeu și a prezenței Sale. -- O altă calitate prețioasă care ar trebui cultivată cu grijă este reverența. Adevărata reverență față de Dumnezeu este inspirată de o conștientizare a infinitei Sale măreții și a prezenței Sale. Inima fiecărui copil ar trebui să fie profund impresionată de acest sentiment al prezenței Celui Nevăzut. Copilul ar trebui să fie învățat să considere ora și locul rugăciunii și ale serviciului de închinare ca fiind sacre, pentru că Dumnezeu este acolo. Iar când în atitudine și comportament se manifestă reverență, sentimentul care o inspiră se va adânci. -- Ed 242, 243.
Locul de închinare este ca poarta cerului. -- „Vegheați și rugați-vă ca să nu cădeți în ispită” [Matei 26:41]. Una dintre cele mai puternice ispite este lipsa de reverență. Dumnezeu este înalt și sfânt și, pentru sufletul umil și credincios, casa Lui de pe pământ, locul unde poporul Său se întâlnește pentru închinare, este ca o poartă a cerului. Imnul de laudă și cuvintele rostite de slujitorii lui Hristos sunt instrumentele prin care Dumnezeu Își pregătește un popor pentru biserica de sus, pentru acea măreață închinare în care nu poate intra nimic necurat și nesfânt. -- MYP 265.
Închinătorii ar trebui să se poarte ca în prezența vizibilă a lui Dumnezeu. -- Când este rostită binecuvântarea de sfârșit, toți ar trebui să rămână mai departe liniștiți, ca și când le-ar fi teamă ca nu cumva să piardă pacea lui Hristos. Fiecare ar trebui să iasă din sală fără să glumească sau să vorbească tare, având sentimentul că se află în prezența lui Dumnezeu, că ochii Lui sunt asupra lor și că ei ar trebui să se poarte ca în prezența Sa vizibilă. Să nu se oprească nimeni pe culoarul dintre scaune pentru a întâlni pe cineva sau pentru a sta la bârfă, blocând astfel trecerea și împiedicându-i pe ceilalți să iasă. Incintele bisericii ar trebui să fie considerate locuri de sfântă reverență. Nu ar trebui să se facă din ele locuri de întâlnit prieteni vechi, de stat de vorbă și de discutat despre lucruri obișnuite sau afaceri lumești. Acestea trebuie să fie lăsate în afara bisericii. Dumnezeu și îngerii au fost dezonorați de râsul neglijent și zgomotos și de tropăitul picioarelor care se aud în unele locuri. -- 5T 493, 494.
Formal vs. informal
Faceți din serviciul de închinare o ocazie atât interesantă, cât și atractivă. -- Întâlnirile noastre ar trebui să fie gândite în așa fel, încât să fie extrem de interesante. Ele ar trebui să fie îmbibate de atmosfera cerului. Să nu fie predici lungi și seci și rugăciuni formale doar de dragul de a umple timpul. Toți ar trebui să răspundă cu promptitudine și să fie gata să contribuie cu ce pot ei și, atunci când fiecare își va fi adus contribuția, întâlnirea ar trebui să se încheie. În acest fel, interesul se va menține până la sfârșit. Aceasta înseamnă să-I aduci lui Dumnezeu o închinare care să fie primită. Ar trebui să facem în așa fel, încât serviciul Său să fie și interesant, și atractiv, și să nu permitem ca el să degenereze într-o formalitate aridă. -- 5T 609.
Casa lui Dumnezeu este poarta cerului. -- Pentru sufletul umil și credincios, casa lui Dumnezeu de pe pământ este poarta cerului. Imnul de laudă, rugăciunea și cuvintele rostite de slujitorii lui Hristos sunt instrumentele prin care Dumnezeu Își pregătește un popor pentru biserica de sus, pentru acea măreață închinare în care nu poate intra nimic ce întinează. -- 5T 491.
Melodia unei cântări, revărsată din multe inimi în tonuri clare, distincte, este unul dintre mijloacele de care se folosește Dumnezeu pentru a salva suflete. Întregul serviciu de închinare ar trebui să se desfășoare în solemnitate și în temere, ca și cum am fi în prezența vizibilă a Domnului adunărilor. -- 5T 492, 493.
Închinarea nu ar trebui să fie un balamuc de zgomote. -- Este imposibil să apreciem la justa ei valoare lucrarea pe care Domnul o va face prin vasele pe care El le-a ales să-I aducă la îndeplinire gândurile și planul. Despre lucrurile care mi-ai spus că se întâmplă în Indiana, Domnul mi-a arătat că se vor întâmpla chiar înainte de încheierea timpului de har. Vor fi tot felul de manifestări ciudate. Vor fi strigăte, tobe, muzică și dansuri. Simțurile ființelor raționale vor fi aduse într-o așa stare de confuzie, încât vor fi incapabile să mai ia decizii corecte. Și mai numesc asta influența Duhului Sfânt! -- 2SM 36.
Răspunsul adunării
Acolo unde biserica merge în lumină, vor fi răspunsuri voioase și entuziaste și cuvinte de laudă plină de bucurie. -- Domnul dorește ca slujitorii Săi care predică din Cuvânt să fie plini de energie de la Duhul Sfânt, iar ascultătorii să nu stea într-o indiferență somnolentă sau să privească în gol, fără să reacționeze în vreun fel la ceea ce se spune. Impresia cu care rămân în felul acesta cei necredincioși nu este deloc una favorabilă religiei lui Hristos. Acești pretinși creștini, nepăsători și mohorâți, nu dovedesc aceeași lipsă de ambiție și de zel atunci când sunt ocupați cu afacerile lumești; dar lucrurile de o importanță veșnică nu-i mișcă profund. Vocea lui Dumnezeu, care se aude prin solii Săi, poate fi un cântec plăcut, dar avertizările Sale sacre, mustrările și încurajările nu sunt luate în seamă. Spiritul lumii i-a paralizat. Adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu se lovesc de urechi de plumb și de inimi împietrite și neimpresionabile. Ar trebui să existe biserici treze și active, care să-i încurajeze, să-i susțină și să-i ajute pe slujitorii lui Hristos în lucrarea de salvare a sufletelor. Acolo unde biserica merge în lumină, vor fi răspunsuri voioase și entuziaste și cuvinte de laudă plină de bucurie. -- 5T 318.
Cei ce se închină nu ar trebui să fie niște ascultători inerți. -- Prin psalmist, Dumnezeu spune: „Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește” [Psalmii 50:23]. O mare parte din închinarea adusă lui Dumnezeu constă în laudă și rugăciune și fiecare urmaș al lui Hristos ar trebui să se implice în închinare. Mai există și partea de predicare, de care se ocupă cei a căror misiune este aceea de a-i învăța pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu. Deși nu toți sunt chemați să slujească prin Cuvânt și învățătură, nimeni nu ar trebui să fie un ascultător rece sau inert. Atunci când Cuvântul lui Dumnezeu le-a fost rostit evreilor din vechime, Domnul i-a spus lui Moise: „Și tot poporul să zică: «Amin!»” [Psalmii 106:48]. Acest răspuns, în fervoarea sufletului lor, era cerut ca o dovadă a faptului că au înțeles cuvântul rostit și că erau interesați de el. -- ST, 24 iunie 1886.
Începutul serviciului de închinare
Atunci când urcă la amvon, pastorii ar trebui să se plece în rugăciune tăcută. -- Când intră, pastorul ar trebui să aibă o expresie demnă și solemnă. Ar trebui să se plece în rugăciune tăcută de îndată ce urcă la amvon și să ceară în mod serios ajutorul lui Dumnezeu. Ce impresie va face lucrul acesta! Peste oameni va coborî un sentiment de solemnitate și respect. Pastorul lor vorbește cu Dumnezeu; se consacră lui Dumnezeu înainte de a îndrăzni să stea înaintea poporului. Solemnitatea îi cuprinde pe toți, iar îngerii lui Dumnezeu se apropie foarte mult. De asemenea, toți cei din adunare care se tem de Dumnezeu ar trebui, cu capul plecat, să se unească în rugăciune tăcută împreună cu el, ca Dumnezeu să binecuvânteze întâlnirea cu prezența Lui și să dea putere adevărului Său proclamat de buze omenești. -- 5T 492.
La amvon ar trebui să se manifeste o atitudine de rugăciune. -- Adesea, lucrurile care se văd la amvon sunt nepotrivite. Pastorii care vorbesc între ei în spatele amvonului, înaintea adunării, râzând și părând că nu poartă deloc povara lucrării sau fiind lipsiți de sentimentul solemn al sfintei lor chemări, dezonorează adevărul și aduc lucrurile sacre la același nivel cu lucrurile obișnuite. Exemplul acesta îi va face pe oameni să nu mai aibă respect pentru Dumnezeu și va diminua demnitatea sfântă a Evangheliei, pentru a cărei înălțare Hristos Și-a dat viața. Conform luminii care mi-a fost dată, lui Dumnezeu i-ar plăcea ca ei să se plece imediat ce urcă la amvon și să ceară în mod solemn ajutor de la Dumnezeu. -- RH, 30 mai 1871.
Muzica
Muzica de închinare ar trebui să fie veselă, dar solemnă. -- Cei care includ cântări în cadrul serviciului divin ar trebui să aleagă imnuri care au o muzică adecvată pentru ocazia respectivă, nu melodii în tonuri de înmormântare, ci unele vesele, dar, în același timp, solemne. Vocea poate și ar trebui să fie ajustată, înmuiată și supusă. -- ST, 22 iunie 1882.
Folosirea instrumentelor pentru a da naștere unui balamuc șochează simțurile și pervertește închinarea. -- Duhul Sfânt nu Se descoperă niciodată prin asemenea metode, într-un asemenea balamuc. Aceasta este o invenție a lui Satana pentru a-și acoperi uneltirile ingenioase ce au ca scop anihilarea adevărului pur, sincer, înălțător, înnobilator și sfințitor pentru acest timp. Mai bine nu amestecați închinarea adusă lui Dumnezeu cu muzică decât să folosiți instrumente muzicale pentru a face lucrarea care, așa cum mi-a fost arătat în luna ianuarie, va fi introdusă în adunările noastre în corturi. Adevărul pentru acest timp nu are nevoie de nimic de felul acesta în lucrarea de convertire a sufletelor. Un astfel de balamuc șochează simțurile și pervertește ceea ce, dacă ar fi făcut așa cum trebuie, ar putea fi o binecuvântare. Forțele satanice se combină cu larma și zgomotul pentru a da naștere unui carnaval, iar oamenii numesc asta lucrarea Duhului Sfânt! -- 2SM 36.
Cântarea cu întreaga adunare
Aranjați ca un grup format din cei mai buni cântăreți să conducă adunarea în cântare. -- Un alt subiect căruia ar trebui să-i acordăm atenție, atât la întâlnirile în corturi, cât și în alte ocazii, este acela al cântatului. Un pastor nu ar trebui să propună spre intonare imnuri dacă nu s-a asigurat mai întâi că cei care le vor cânta le cunosc. Ar trebui aleasă o persoană potrivită care să fie responsabilă de acest punct din program, fiind de datoria ei să se asigure că se aleg imnuri care să poată fi cântate atât cu duhul, cât și cu mintea. Cântarea este o parte din închinarea adusă lui Dumnezeu, dar, când o facem de mântuială, așa cum se întâmplă adeseori, ea nu face cinste adevărului și nu-I aduce onoare lui Dumnezeu. Ar trebui să existe un sistem și o ordine în această privință, așa cum este în orice altă zonă a lucrării Domnului. Formați un grup din cei mai buni cântăreți, ale căror voci pot conduce adunarea, și apoi toți cei ce vor, să li se alăture! Cei ce cântă ar trebui să se străduiască să cânte în armonie; ar trebui să își ia un timp de repetiții, astfel încât să folosească acest talent spre slava lui Dumnezeu. -- RH, 24 iulie 1883.
Cântarea este un act de închinare în aceeași măsură ca și rugăciunea. -- Antrenarea corectă a vocii este un aspect important în educație, ce nu ar trebui să fie neglijat. Cântarea, ca parte a serviciului religios, este un act de închinare în aceeași măsură ca și rugăciunea. -- PP 594.
Muzica instrumentală
Ajutați-vă de instrumente muzicale. -- Muzica poate avea o mare influență spre bine; cu toate acestea, nu exploatăm la maximum această ramură a închinării. În general se cântă în urma unui impuls sau la anumite ocazii speciale, iar alteori cei ce cântă sunt lăsați să bâjbâie melodia, muzica pierzându-și astfel efectul asupra minților celor prezenți. Muzica ar trebui să aibă frumusețe, patos și putere. Vocile să se înalțe în cântece de slavă și adorare. Ajutați-vă, dacă se poate, de instrumente muzicale și lăsați ca armonia glorioasă să se înalțe către Dumnezeu ca o jertfă bine primită! -- Ev 505.
Chitara poate fi folosită în închinare ca instrument muzical. -- Aici, în Suedia, pentru a suplini lipsa orgii, a fost adoptat un model destul de obișnuit prin aceste locuri, dar nou pentru noi. O doamnă, care locuia într-o cameră din apropierea sălii unde ne întâlneam și care avea în administrare întreaga clădire, era o bună chitaristă și avea și o voce caldă și muzicală; cu ocazia închinării publice, ea era obișnuită să înlocuiască și corul, și instrumentul. La cererea noastră, a cântat și la chitară, și cu vocea, la deschiderea întâlnirilor pe care le-am avut. -- HS 195.
Nu pentru paradă
Talentul muzical prea adesea întărește sentimentele de mândrie și ambiția de a epata. -- Ocaziile muzicale, care, dacă s-ar desfășura așa cum trebuie, nu ar cauza niciun rău, sunt adesea o sursă de pericol. […] Mult prea adesea, talentul muzical întărește sentimentele de mândrie și ambiția de a epata, iar cântăreții sunt prea puțin cu gândul la închinarea adusă lui Dumnezeu. -- VSS 422.
Realizările pe plan muzical, precum și formele și ceremoniile Îi pot lua locul lui Dumnezeu în închinare. -- Când cei care se declară creștini ating acel standard înalt pe care au privilegiul să-l atingă, simplitatea lui Hristos va fi menținută în toate serviciile lor de închinare. Formalitățile, ceremoniile și realizările pe plan muzical nu constituie puterea unei biserici. Totuși aceste lucruri I-au luat locul lui Dumnezeu, așa cum s-a întâmplat și în stilul de închinare al evreilor. -- Ev 512.
Rugăciunea publică
Rugăciunea mișcă brațul lui Dumnezeu. -- Rugăciunea mișcă brațul Celui Atotputernic. Cel ce pune toate stelele în ordine pe cer, Cel ce stăpânește valurile marelui adânc -- același Creator infinit va acționa în favoarea copiilor Săi dacă ei, prin credință, Îl vor chema. El va ține în frâu toate forțele întunericului până când avertizarea va fi trimisă lumii și toți cei ce vor lua seama la ea vor fi pregătiți pentru revenirea Sa. -- RH, 14 decembrie 1905.
Rugăciunea publică ar trebui să încorporeze principiile incluse în Rugăciunea Domnească. -- Isus i-a învățat pe ucenicii Săi că numai acea rugăciune care iese de pe buze curate, născută din nevoile efective ale sufletului, este autentică și va aduce binecuvântarea cerului asupra celui ce o rostește. El le-a dat ucenicilor o rugăciune scurtă și cuprinzătoare. Această rugăciune este fără pereche datorită frumoasei sale simplități. Este o rugăciune perfectă pentru a fi rostită în public sau în taină; este impunătoare și înaltă, și totuși atât de simplă, încât și un copil mic o poate înțelege. Copiii lui Dumnezeu au repetat-o secole la rând, și totuși este la fel de strălucitoare. Ca o piatră prețioasă, continuă să fie iubită și apreciată. Această rugăciune este o creație minunată. Nimeni nu se va ruga în van dacă în rugăciunile sale sunt încorporate principiile pe care le conține ea. Rugăciunile noastre în public ar trebui să fie scurte și să exprime numai nevoile reale ale sufletului, cerând în simplitate și în credință exact lucrurile de care avem nevoie. Rugăciunea care vine dintr-o inimă smerită și zdrobită este respirația vitală a sufletului care flămânzește după neprihănire. -- ST, 3 decembrie 1896.
Prezența Duhului Sfânt în viață are ca rezultat rugăciuni puternice în public. -- Îi îndemn pe frații mei pastori să-și îmbunătățească maniera de a se ruga. Puteți și trebuie să faceți acest lucru. Trebuie să vă spun: cu cât veți scurta rugăciunile insipide, cu atât mai bine va fi pentru comunitate. În general se întâmplă în felul următor: cu cât există mai puțin din vitalitatea cerului într-o rugăciune, cu atât aceasta este mai lungă. Nu vă rugați lung înaintea comunității decât dacă știți că Dumnezeu conduce acea rugăciune. Rugăciunile publice trebuie să fie scurte și pline de râvnă. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit; dar rugăciunea rostită încet, monoton și într-o manieră searbădă nu este primită de Dumnezeu. Vocea rugăciunii trebuie să se înalțe spre Dumnezeu din inimi împovărate de simțământul nevoii lor. Să aibă loc o redeșteptare de la Duhul Sfânt, pentru ca rugăciunile voastre să fie umplute cu puterea cerului. -- RH, 14 ianuarie 1902.
Rugăciunile publice trebuie să fie rostite lent, clar și suficient de tare, încât toți să le poată auzi și să spună într-un glas: „Amin!”. -- Atunci când te rogi în adunare, adu-ți aminte că te adresezi lui Dumnezeu și că El dorește să vorbești în așa fel, încât toți cei prezenți să te poată auzi și să-și poată uni cererile cu a ta. O rugăciune rostită atât de grăbit, încât cuvintele se amestecă între ele nu-I aduce nicio onoare lui Dumnezeu și nu le face niciun bine ascultătorilor. Predicatorii și toți cei care se roagă în public trebuie să învețe să se roage în așa fel, încât Dumnezeu să fie glorificat, iar ascultătorii, binecuvântați. Să vorbească lent, clar și suficient de puternic, încât să fie auziți de toți, pentru ca oamenii să se unească într-un glas spunând: „Amin!”. -- 6T 383.
În rugăciunile publice ar trebui să fie folosit un limbaj simplu. -- Limbajul pretențios nu este potrivit în rugăciune, indiferent dacă aceasta se face la amvon, în cercul familiei sau în taină. În special atunci când faceți o rugăciune în public, ar trebui să folosiți un limbaj simplu, pentru ca ceilalți să înțeleagă ce spuneți și să se poată uni cu cererea voastră. -- ST, 18 noiembrie 1903.
În mod obișnuit, ar trebui să ne plecăm pe genunchi atunci când ne rugăm. -- Atât în cadrul închinării publice, cât și în particular, este de datoria noastră să ne plecăm pe genunchi 3 înaintea lui Dumnezeu atunci când Îi prezentăm cererile noastre. Isus, exemplul nostru, „a îngenuncheat și a început să Se roage” [Luca 22:41]. Și despre ucenicii Săi se spune că au îngenuncheat și s-au rugat [Faptele apostolilor 9:40]. Ștefan „a îngenuncheat” [Faptele apostolilor 7:60]. Pavel spunea: „Îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos” [Efeseni 3:14]. Atunci când a mărturisit înaintea lui Dumnezeu păcatele lui Israel, Ezra a îngenuncheat. Daniel „de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui” [Daniel 6:10]. Iar invitația psalmistului este: „Veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!” [Psalmii 95:6]. -- RH, 30 noiembrie 1905.
Apelul pentru colectă
Apelul pentru colectă ar trebui să includă atât nevoia concretă, cât și motivația spirituală pentru a oferi. -- Fac un apel comunității care se adună în mod regulat în casa noastră de rugăciune: nu vreți să vă aduceți darurile pentru a scăpa de datoria care planează asupra casei Domnului? Fac un apel către cei care își trimit copiii la Battle Creek, unde aceștia ni se alătură în închinarea adusă lui Dumnezeu: nu vreți să ne ajutați să scăpăm de această datorie? Îi invit pe toți să fie extrem de darnici în aceste momente. Daruri vesele și de bunăvoie să fie aduse înaintea Domnului, iar noi să ne consacrăm Lui cu tot ce suntem și tot ce avem … -- RH, 4 ianuarie 1881.
Apelurile pentru colectă ar trebui să sublinieze motivația de a da, și nu suma oferită. -- Avem privilegiul de a asculta Cuvântul lui Dumnezeu în locașul nostru de închinare, dar această clădire, numită casa Domnului, are asupra ei o datorie împovărătoare. Oare nu ar trebui ca noi, care ne închinăm într-un edificiu spațios, să facem toate eforturile pentru a scăpa de această datorie care stă asupra locașului de închinare? Cei săraci pot fi încurajați de gândul că și cele mai mici sume, dacă sunt oferite cu sinceritate și voioșie, sunt la fel de acceptabile în ochii lui Dumnezeu ca și milioanele aruncate în vistierie de cei bogați. Foarte puțini sunt la fel de săraci ca văduva care I-a dăruit cei doi bănuți lui Dumnezeu. Darul a fost mic, totuși ea a dat tot ce avea și a fost lăudată de Învățătorul. El a considerat cei doi bănuți ai văduvei o contribuție mai mare decât darurile scumpe ale celor bogați. El nu a măsurat valoarea darului prin prisma sumei oferite, ci prin prisma motivației, a voioșiei și a purității gestului făcut. -- RH, 4 ianuarie 1881.
Crăciunul ar trebui să fie un timp special în care să-I aducem daruri lui Isus. -- Ieri a fost Crăciunul. Ați făcut și voi ca magii care I-au adus daruri lui Isus? Sau poate că vrăjmașul a răsturnat ordinea lucrurilor și a direcționat închinarea spre el? Oferim acum daruri prietenilor, în loc să I le oferim Aceluia care a făcut un sacrificiu atât de mare pentru noi. Toate darurile ar trebui să meargă într-o altă direcție și să fie folosite pentru mântuirea oamenilor. -- UL 374.
Citirea Scripturii
Atunci când se citește Biblia în public, este esențial ca vorbele să se rostească clar. -- Mă doare să văd cât de puțin este apreciat darul vorbirii. Atunci când se citește Biblia, când se rostesc rugăciuni, când se fac mărturii în cadrul unei adunări, o, cât de necesară este o vorbire clară! -- CT 241.
Biblia poate fi citită atât de impresionant de pastori, încât ascultătorii să nu uite niciodată acele cuvinte. -- Pe când aveam doar vreo 11 ani, am auzit un pastor citind pasajul despre întemnițarea lui Petru, din Faptele apostolilor; l-a citit într-un mod atât de impresionant, încât detaliile poveștii păreau că mi se derulează prin fața ochilor. Atât de profund mi-a impresionat această povestire mintea, încât nu am uitat-o niciodată. -- VSS 392, 393.