Dacă pastorul se supune influenței divine, Duhul Sfânt vorbește prin fiecare predică a sa și o face eficientă. -- Duhul Sfânt este cel ce face ca predicarea Cuvântului să fie eficientă. Când Hristos vorbește prin pastor, Duhul Sfânt pregătește inimile ascultătorilor să accepte Cuvântul. Duhul Sfânt nu este un slujitor, ci o putere conducătoare. El face ca adevărul să strălucească în mințile ascultătorilor și vorbește prin fiecare predică a pastorului atunci când acesta se supune influenței divine. Duhul Sfânt este cel ce înconjoară sufletul cu o atmosferă sfântă și le vorbește celor nepocăiți prin cuvinte de avertizare, care îi îndrumă spre Acela care ridică păcatul lumii. -- GW 155.
Nu le vorbiți oamenilor despre lucruri pe care sufletul vostru nu le-a trăit. -- Există pericolul ca pastorii care își declară credința în adevărul prezent să se mulțumească doar cu prezentarea teoriei, fără ca sufletele lor să experimenteze puterea sfințitoare a adevărului. Unii nu au în inimă dragostea lui Dumnezeu, care să le înmoaie, să le modeleze și să le înnobileze viața. -- 4T 526.
Nu ar trebui să ne mulțumim doar să ținem predici pe care le-am repetat de nenumărate ori. -- Fraților, nu ar trebui să urcăm la amvon dacă, înainte, nu am pus deoparte un timp pentru a ne lupta cu Dumnezeu în rugăciune. Nu ar trebui să ne mulțumim să folosim seturi de predici pe care le-am tot repetat în ultimii 10, 15 sau 20 de ani. Ar trebui să venim cu subiecte proaspete și noi, scoase din vistieria Cuvântului lui Dumnezeu. Dorim ca îngerii lui Dumnezeu să ne fie alături atunci când ne aflăm la amvonul sfânt, pentru ca Dumnezeu să influențeze mințile ascultătorilor și adevărul să li se descopere în mod glorios, iar prezentarea lui să fie însoțită de manifestarea Duhului Sfânt, astfel încât să fie hrană la vreme potrivită pentru turma lui Dumnezeu. -- RH, 4 iunie 1889.
Cerului îi este rușine cu predicatorii care nu dau tot ce au mai bun la pupitrul sfânt. -- Cerului îi este rușine cu mulți dintre cei care sunt implicați în diferitele ramuri ale lucrării, dar în special cu cei care sunt chemați la pupitrul sfânt și care nu încearcă să dea tot ce au mai bun. Mulți citesc ziare, reviste și cărți și neglijează studiul Bibliei. Ei nu se luptă cu Dumnezeu în cămăruța lor pentru a obține ajutorul pe care numai El îl poate da. Pornesc apoi la lucru lipsiți de entuziasm și fără Hristos. Pastorii vin în fața comunităților prezentând fragmente din predici îndelung folosite, în loc să le ofere oamenilor hrană proaspătă la vremea potrivită. Alunecă în subiecte seci, controversate, iar turma lui Dumnezeu rămâne nehrănită. -- RH, 20 mai 1890.
Predicarea trebuie să fie biblică
Mulți pastori își iau textul din sfântul apostol Pavel, dar predică din ziare. -- Predicile cu înflorituri nu vor fi de ajuns pentru a hrăni sufletul flămând al copiilor lui Dumnezeu. Dorul multor inimi hrănite cu așa-numitele „predici deștepte” este exprimat foarte bine de dorința unui om inteligent, care, cândva, spunea: „O, dacă pastorul meu mi-ar da și altceva în afară de înflorituri frumoase, fraze construite în perioade excepționale și delicatese intelectuale! Sufletul meu tânjește după Pâinea Vieții. Tânjesc după ceva simplu, hrănitor și spiritual.” Daniel Webster a dat glas acestor cuvinte de mare forță: „Dacă pastorii din zilele noastre s-ar întoarce la simplitatea adevărului Evangheliei și ar predica mai mult pentru indivizi și mai puțin pentru gloată, atunci nu ar mai fi atâta nemulțumire cu privire la declinul adevăratei religii. Mulți dintre pastorii de astăzi își iau textul din sfântul apostol Pavel, dar predică din ziare. Când îi văd că fac asta, prefer să mă cufund în gândurile mele decât să îi mai ascult. Vreau ca pastorul meu să vină în Duhul Evangheliei și să-mi spună: «Ești muritor. Timpul tău de har este scurt și trebuie să-ți faci rapid lucrarea … Te îndrepți cu viteză spre bara de judecată a lui Dumnezeu. Judecătorul stă chiar la ușă.»” -- RH, 23 iunie 1891.
Chiar dacă au o educație aleasă, e posibil ca păstorii să nu-și hrănească turma dacă nu iau în calcul frumusețile Scripturii. -- Cuvântul lui Dumnezeu a fost atât de mult neglijat, încât sunt foarte puțini oameni, chiar și printre cei ce pretind că îl explică altora, care au o cunoaștere divină a Scripturilor. Sunt oameni învățați, cu studii superioare, dar acești păstori nu hrănesc turma lui Dumnezeu. Ei nu iau în calcul faptul că frumusețile Scripturii își vor revela în permanență comorile ascunse întocmai ca bijuteriile de mare preț, care sunt descoperite doar de cei ce sapă după ele. -- 1SM 15.
Declarațiile omenești sunt lipsite de valoare. Lăsați Cuvântul să le vorbească oamenilor. -- Dacă pastorii care sunt chemați să prezinte cel mai solemn mesaj dat vreodată muritorilor ocolesc adevărul, atunci nu sunt conștiincioși în lucrarea lor și sunt păstori falși pentru oi și pentru miei. Declarațiile omenești sunt lipsite de valoare. Lăsați Cuvântul să le vorbească oamenilor! Ajutați-i pe cei ce au ascultat numai tradiții și maxime omenești să audă vocea lui Dumnezeu, ale cărui făgăduințe sunt „da” și „amin” în Hristos Isus! Dacă păstorul va fi o epistolă vie pentru oameni, dând mărturie, în caracter și comportament, despre adevărul pe care îl proclamă, atunci Domnul Își va pune pecetea asupra lucrării. Se vor închega adevărate prietenii între el și oameni, iar păstorul și turma vor deveni una, strâns uniți de speranța comună în Hristos Isus. -- RH, 11 martie 1902.
Predicatorii care studiază Biblia într-un spirit de rugăciune vor vedea noi frumuseți în fiecare verset. -- Ca predicarea adevărului să aibă succes, pastorii trebuie să facă o mare reformă. Trebuie să studieze Cuvântul lui Dumnezeu în detaliu. Toate celelalte lecturi sunt inferioare. Un studiu atent al Bibliei nu va exclude obligatoriu alte lecturi de natură religioasă, dar, când Cuvântul lui Dumnezeu se studiază cu rugăciune, atunci orice lectură care va avea tendința să abată mintea de la Scriptură va fi exclusă. Dacă studiem cu interes Cuvântul lui Dumnezeu și ne rugăm să-l înțelegem, atunci în fiecare verset vom vedea frumuseți noi. Dumnezeu ne va descoperi adevărul prețios atât de clar, încât sufletul va simți o plăcere sinceră și o desfătare continuă, pe măsură ce i se vor desfășura adevărurile sale mângâietoare și sublime. -- 2T 337.
Cercetați Cuvântul pentru a descoperi adevăruri noi și vechi care să le fie de folos celorlalți. -- Slujitorul Evangheliei lui Hristos trebuie să vegheze asupra sufletelor, fiind conștient că va trebui să dea socoteală de ele. Deseori ar trebui să se plece pe genunchi și să ceară înțelepciune cerească pentru a întări „ce rămâne, care e pe moarte” [Apocalipsa 3:2]. Trăind în conformitate cu voința lui Dumnezeu, el trebuie să se așeze sub puterea divină. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să-i fie ghid. În acest Cuvânt sunt promisiuni, indicații, avertizări și mustrări, pe care el trebuie să le folosească în lucrare după cum o cere situația. Cu o inimă smerită și o minte doritoare, trebuie să cerceteze Cuvântul, ca să scoată din vistieria adevărului lucruri noi și lucruri vechi, care să le fie de folos celorlalți. Întotdeauna trebuie să caute să-i ajute pe oameni să cunoască personal adevărul. Mulți sunt ispitiți din greu și se află în pragul morții din cauză că nu cunosc adevărul așa cum este el în Isus. -- RH, 21 ianuarie 1902.
Până acum, adevărurile Bibliei abia dacă au fost înțelese. -- O, dacă s-ar putea spune și despre pastorii care predică în fața oamenilor și a bisericilor: „Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile” [Luca 24:45]! Vă spun în temere de Domnul că, până acum, adevărurile Bibliei care au legătură cu marele plan de mântuire abia dacă au fost înțelese. Adevărul va continua să se reveleze, să se extindă și să se dezvolte, pentru că este divin, ca și Autorul său. -- 3SM 188.
Predicați profețiile și puneți-L în centrul lor pe Hristos. -- Pastorii ar trebui să prezinte cuvântul sigur al profeției ca temelie a credinței adventiștilor de ziua a șaptea. Ar trebui să se studieze cu atenție profețiile din Daniel și Apocalipsa și, în strânsă legătură cu ele, și cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” [Ioan 1:29]. -- Ev 196.
Faceți-vă lucrarea. -- Subiectele pe care mulți dintre pastorii noștri le prezintă înaintea oamenilor nu sunt nici pe jumătate atât de închegate, de clare și de puternic argumentate pe cât ar trebui să fie. Ei pretind că sunt învățători ai Cuvântului, dar neglijează să cerceteze Scripturile. Se mulțumesc să folosească argumente gata pregătite în broșuri sau în cărți, căutate cu multă trudă de alții, dar nu sunt dispuși să-și forțeze mintea să le descopere singuri. Pentru a face dovada deplină a slujirii lor, cei ce deschid Cuvântul lui Dumnezeu în fața oamenilor ar trebui să cerceteze Scripturile cu sârguință. Nu ar trebui să se mulțumească să folosească gândurile altor oameni, ci ar trebui să sape după adevăr ca după o comoară ascunsă. Deși este întru totul justificat să aduni idei izvorâte și din alte minți, pastorii nu ar trebui să se mulțumească doar să preia acele idei și să le repete ca niște papagali. Însușiți-vă aceste idei, fraților, construiți argumentația voi înșivă, din studiu și cercetare personală! Nu împrumutați producțiile altor creiere sau penițe și nu le recitați ca pe o poezie; ci folosiți-vă la maximum talentele și puterea creierului pe care vi l-a dat Dumnezeu! -- RH, 6 aprilie 1886.
Predicarea trebuie să fie hristocentrică
Studiați și învățați de la Isus. -- Pastorul Evangheliei nu este niciodată îndemnat să se străduiască să fie un predicator deștept, un vorbitor popular, ci i se poruncește: „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului. Ferește-te de vorbăriile goale și lumești; căci cei ce le țin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu” [2 Timotei 2:15,16]. Oare va lua aminte la aceste cuvinte fiecare mesager al lui Dumnezeu? Suntem colaboratori ai lui Dumnezeu, iar dacă noi, care am acceptat responsabilitatea de a le prezenta Cuvântul vieții și altora, nu suntem dispuși să luăm zi de zi jugul lui Hristos, să-I preluăm poverile și să învățăm de la El, atunci ar fi mai bine să ne căutăm altceva de făcut. -- TDG 119.
Studiați caracterul lui Hristos. -- Cu toate că scoatem continuu apă vie din fântână, rezerva nu se împuținează. Pastorii Evangheliei ar fi oameni puternici dacă ar privi întotdeauna la Domnul și dacă și-ar dedica timpul studierii caracterului Său vrednic de adorare. Dacă ar face asta, nu ar exista apostazii în rândul pastorilor și niciunuia dintre ei nu i s-ar retrage acreditarea pentru că, prin practicile sale imorale, a făcut de rușine cauza lui Dumnezeu și L-a dezonorat public pe Isus. Fiecare slujitor al Evangheliei ar trebui să-și folosească puterile pentru a învăța bisericile credincioase să-L primească prin credință pe Hristos ca Mântuitor al lor personal, să-L transpună în viața lor și să facă din El modelul lor, să învețe de la El, să creadă în El și să-L înalțe. Pastorul însuși ar trebui să se afunde în studierea caracterului lui Hristos. Ar trebui să mediteze la adevăr, la tainele mântuirii și în special la lucrarea mijlocitoare pe care Hristos o desfășoară în prezent. -- 3SM 187.
Mântuirea prin Hristos trebuie să fie subiectul fiecărei predici. -- Știința mântuirii trebuie să fie subiectul fiecărei predici, tema fiecărui cântec. Includeți-o în fiecare rugăciune! Nu introduceți nimic în predicile voastre care să mai adauge ceva la Hristos, la Cuvânt și la puterea lui Dumnezeu! Numele Său, singurul nume sub cer prin care putem fi mântuiți, să fie înălțat în fiecare predică și, de la Sabat la Sabat, trâmbița străjerilor să dea un sunet clar. Hristos este știința și elocvența Evangheliei, iar slujitorii Săi trebuie să le ducă și altora Cuvântul vieții, care le oferă speranță celor care se pocăiesc, pace celor tulburați și descurajați, precum și har, desăvârșire și putere celor credincioși. -- VSS 337.
Adevăratul predicator Îl înalță pe Hristos drept singura speranță a păcătosului. -- Dacă cel ce se simte chemat de Dumnezeu să fie pastor se va smeri și va învăța de la Hristos, va deveni un adevărat predicator. Dacă buzele lui sunt atinse de cărbunele aprins de pe altar, Îl va înălța pe Hristos drept singura speranță a păcătosului. Atunci când inima vorbitorului este sfințită prin adevăr, cuvintele pe care le rostește vor fi o realitate vie și pentru el, și pentru ceilalți. Cei care îl ascultă vor ști că a fost cu Dumnezeu și s-a apropiat de El în rugăciune stăruitoare, iar rugăciunea și-a făcut efectul. Asupra lui S-a coborât Duhul Sfânt, sufletul său a simțit focul vital, de origine cerească, și este capabil acum să folosească o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești. I se va da puterea de a rupe legăturile lui Satana. Inimile ascultătorilor vor fi străpunse de modul în care va prezenta dragostea lui Dumnezeu și mulți vor întreba: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” [Faptele apostolilor 16:30]. -- RH, 15 aprilie 1902.
Mulți ascultători își doresc și au nevoie să li se explice clar procesul convertirii. -- Pastorii trebuie să prezinte adevărul într-o manieră simplă și directă. Printre ascultătorii lor sunt mulți care au nevoie să li se explice clar care sunt pașii de urmat într-o convertire. În această privință, mulțimile sunt mai ignorante decât se presupune. În rândul absolvenților de facultate, al oratorilor elocvenți, al oamenilor de stat sau al celor aflați în poziții înalte de răspundere, sunt mulți care își irosesc puterile minții cu alte subiecte și neglijează aceste aspecte, care sunt cele mai importante. Când astfel de oameni se numără printre ascultători, adesea vorbitorul depune toate eforturile pentru a ține o predică intelectuală, dar, în felul acesta, nu reușește să li-L descopere pe Hristos. El nu arată că păcatul este călcarea Legii. Nu expune cu claritate planul de mântuire. Dacă le-ar fi îndreptat atenția spre Hristos, care a murit pentru a le pune mântuirea la dispoziție, acest lucru le-ar fi atins inimile. -- GW 170.
Faptul că Hristos a fost răstignit, S-a înălțat și va reveni ar trebui să-i bucure atât de mult pe pastori, încât să le prezinte oamenilor aceste adevăruri. -- O, dacă aș avea un limbaj suficient de puternic încât să pot lăsa impresia pe care doresc să o las asupra colaboratorilor mei din câmpul Evangheliei! Frații mei, voi administrați cuvintele vieții, voi aveți de-a face cu minți care, îndrumate în direcția cea bună, ar fi capabile să se dezvolte în cel mai înalt grad. Dar, în predicile voastre, se vede prea mult eul personal. Faptul că Hristos a fost răstignit, S-a înălțat la cer și în curând va reveni ar trebui să înduioșeze, să bucure și să umple mintea slujitorului Evangheliei într-o asemenea măsură, încât să le prezinte oamenilor aceste adevăruri cu iubire și cu o profundă seriozitate. Atunci pastorul se va micșora, iar Isus va crește. Ascultătorii vor fi atât de impresionați de aceste subiecte captivante, încât vor vorbi despre ele și le vor lăuda, în loc să-l laude pe pastor, care nu este decât o simplă unealtă. -- 4T 399.
Predicile care-L au în centru pe Hristos vin de la predicatori care-L au în centrul preocupărilor lor pe Hristos. -- Frații mei, veți avea grijă ca oamenii să nu vă preamărească pe voi? Veți recunoaște că Hristos este cel care acționează asupra inimii oamenilor, și nu voi? Vă veți lupta cu Dumnezeu în rugăciune tainică, cerându-I să fie prezent cu puterea Lui? Nu îndrăzniți să mai țineți vreo predică până când nu veți ști, din proprie experiență, ce este Hristos pentru voi! -- TM 154, 155.
Credința trebuie să fie ancorată în viață
Prin vizitele pe care le fac, pastorii învață cum să hrănească turma. -- Cea mai bogată și mai valoroasă experiență se câștigă în lucrarea din afara amvonului, în mijlocul familiilor; acolo învață pastorul cum poate hrăni turma lui Dumnezeu, dând fiecăruia partea lui de hrană la vremea potrivită. Dacă este vreunul care se leapădă de credință, păstorul știe cum să-i prezinte adevărul într-o așa manieră, încât să-i nască în suflet convingere. El le va lăsa pe cele nouăzeci și nouă de oi și o va căuta pe cea pierdută. Dar dacă păstorul nu își vizitează turma, nu are cum să cunoască situația fiecărui membru, nu știe ce adevăruri să prezinte și nici ce este cel mai potrivit pentru cazul fiecăruia. -- Appeal and Suggestions to Conference Officers (Ph 2) 18.
Aplicațiile practice
Religia practică ar trebui să-și aibă locul în fiecare predică. -- În lucrarea publică a pastorului ar trebui să se vadă un efort constant de încurajare a evlaviei personale. Nu ar trebui să se țină predici după predici numai pe tema profețiilor. În fiecare cuvântare ar trebui să se regăsească și noțiuni de religie practică. -- ST 16 martie 1882.
Predicile ar trebui să-i întărească pe ascultători pentru luptele zilnice ale vieții. -- Pavel era un vorbitor elocvent. Înainte de convertire, căutase deseori să-și impresioneze ascultătorii prin elanuri oratorice. Acum însă, a renunțat la toate aceste artificii. În loc să se lase prins în descrieri poetice și reprezentări fanteziste, care ar fi încântat simțurile și ar fi hrănit imaginația, dar care nu ar fi influențat cu nimic viața de zi cu zi, Pavel a căutat ca, folosind un limbaj simplu, să aducă în inimă acele adevăruri care sunt de o importanță vitală. Prezentările fanteziste ale adevărului pot da naștere unei explozii de emoție, dar prea adesea adevărurile prezentate în felul acesta nu oferă hrana necesară întăririi credinciosului pentru luptele vieții. Nevoile imediate și încercările reale ale sufletelor aflate în continuă luptă trebuie întâmpinate printr-o instruire sănătoasă și practică în principiile fundamentale ale creștinismului. -- AA 251.
Ilustrații nepotrivite
Multe ilustrații diminuează demnitatea sacră a predicării. -- Nu vrem să pierdem din vedere sfințenia deosebită a acestei misiuni de slujire a oamenilor prin Cuvânt și învățătură. Sarcina pastorului este aceea de a le duce oamenilor cuvintele adevărului solemn și sacru. Unii au obiceiul de a insera în predicile lor anecdote, care au tendința de a-i amuza pe oameni și de a le înlătura din minte sfințenia Cuvântului pe care îl ascultă. Astfel de predicatori ar trebui să știe că, în felul acesta, ei nu dau poporului Cuvântul Domnului. Foarte multe dintre ilustrațiile folosite nu au o influență bună; ele diminuează demnitatea sacră care ar trebui să existe totdeauna atunci când se prezintă Cuvântul lui Dumnezeu înaintea oamenilor. -- RH, 22 februarie 1887.
Păcătosul nu va fi convins prin predici înflorite sau anecdote nelalocul lor. -- Dacă nu sunt atenți, pastorii vor ascunde adevărul sub înflorituri omenești. Niciun pastor să nu creadă că poate converti suflete prin predici elocvente. Cei care îi învață pe alții ar trebui să-L roage cu insistență pe Dumnezeu să-i umple cu Duhul Său și să le dea puterea de a-L înălța pe Hristos ca singură speranță a păcătosului. Păcătosul nu va fi convins prin predici înflorite, povești plăcute sau anecdote nelalocul lor. Oamenii ascultă astfel de cuvinte așa cum ar asculta un cântec frumos. Mesajul pe care păcătosul ar trebui să îl audă este: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” [Ioan 3:16]. -- Ev 189.
Ilustrații potrivite
Simbolurile și ilustrațiile lui Hristos ajută la clarificarea adevărului. -- Hristos are dreptul și puterea să-Și subordoneze toate instrumentele și influențele omenești în lucrarea pe care o îndeplinește pentru omenire. El folosește instrumente omenești, dar nu distruge individualitatea servitorilor Săi. Toarnă Duhul Sfânt peste ei, îi înconjoară cu persoana Sa, iar ei au gândul Lui și devin colaboratori ai Lui. Prezintă înaintea minții lor simboluri și ilustrații cu care sunt familiarizați, pentru a clarifica adevărul pe care dorește ca ei să îl comunice, iar Duhul Sfânt îi însoțește atunci când, la rândul lor, folosesc aceste simboluri și ilustrații. -- BE, 19 august 1895.
Ilustrațiile lui Isus
Ilustrațiile lui Hristos atrăgeau atenția, puneau imaginația la lucru și Îi repetau învățăturile. -- Mesajele Sale pline de har erau făcute să se potrivească ascultătorilor Lui. Știa „să înviorez[e] cu vorba pe cel doborât de întristare” (Isaia 50:4), căci pe buzele Lui era turnat har, ca să le poată transmite oamenilor în modul cel mai captivant comorile adevărului. Știa să întâmpine cu tact mințile pline de prejudecăți și îi surprindea pe oameni cu ilustrații care le atrăgeau atenția. Folosindu-Se de imaginația oamenilor, le ajungea la inimă. Ilustrațiile Sale erau inspirate din scenele vieții de zi cu zi și, cu toate că erau simple, purtau în ele o extraordinară profunzime de înțelesuri. Păsările cerului, crinii de pe câmp, sămânța, păstorul și oile -- cu aceste exemple ilustra Hristos adevărul nemuritor; după aceea, ori de câte ori aveau să vadă aceste lucruri din natură, ascultătorii aveau să-și aducă aminte de cuvintele Sale. Ilustrațiile lui Hristos Îi repetau neîncetat învățăturile. -- DA 254.
Hristos Își alegea ilustrații din obiceiurile și experiențele vieții cotidiene. -- Hristos nu i-a flatat niciodată pe oameni, nu le-a spus niciodată lucruri care să le alimenteze fanteziile sau imaginația și nu i-a lăudat pentru invențiile lor inteligente. Însă cei care aveau o gândire profundă și lipsită de prejudecăți I-au acceptat cuvintele și au descoperit că înțelegerea adevărurilor spirituale pe care El le exprima în cel mai simplu limbaj forța limitele înțelepciunii lor. Așa-numiții oameni mari ai lumii sunt în general cei mai ignoranți cu privire la ce înseamnă adevărata religie, așa că cel mai nimerit este să-i abordați în cel mai simplu limbaj, pentru că elocvența adevărului aduce convingerea în suflet. Atât persoanele educate, cât și cele needucate au nevoie să fie abordate în cel mai simplu și mai clar limbaj. Cei care caută să răspândească adevărul trebuie să învețe de la Răscumpărătorul lumii și să Îl imite pe cel mai mare Învățător pe care l-a cunoscut vreodată lumea, pe Acela care a vorbit așa cum niciun alt om nu a mai vorbit vreodată.
Deși limbajul lui Hristos era simplu, cei cu o educație aleasă erau fascinați de maniera Sa de abordare, iar cei needucați întotdeauna aveau câte ceva de câștigat în urma cuvântărilor Sale. El folosea ilustrații culese din obiceiurile și experiențele vieții cotidiene și, ori de câte ori ascultătorii Săi vedeau acele lucruri familiare din natură, le reveneau în minte cuvintele Lui. Folosea ca ilustrații păsările cerului, crinii câmpului, păstorii cu turmele lor și diferite lucruri obișnuite din viața de zi cu zi. Astfel, lecțiile Sale erau spuse simplu, ca oamenii să le înțeleagă. Învățături de cea mai mare importanță erau comprimate în cele mai mărunte exemple și erau exprimate atât de clar, încât nimeni nu avea cum să le înțeleagă greșit. Numai cărturarii și fariseii se plângeau că le este greu să-I înțeleagă învățăturile; dar aceasta se întâmpla pentru că erau plini de prejudecăți și erau hotărâți să-I răstălmăcească cuvintele. Oamenii de rând îl ascultau cu plăcere, căci Evanghelia li se predica celor săraci, și mulți mărturiseau că „niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” [Ioan 7:46]. -- SSW, 1 ianuarie 1895.
Atât scopul ilustrațiilor, cât și al întrupării este acela de a-i învăța pe oameni lucrurile necunoscute prin intermediul celor cunoscute. -- În modul lui Hristos de a-i învăța pe oameni prin intermediul parabolelor se vede același principiu care s-a văzut și în propria Sa misiune pentru lume. Pentru ca noi să ajungem să-I cunoaștem viața și caracterul divin, Hristos a luat natura noastră și a locuit printre noi. Divinitatea s-a descoperit în natura omenească, slava invizibilă -- în forma omenească vizibilă. Oamenii pot învăța despre lucrurile necunoscute prin intermediul celor cunoscute; lucrurile cerești s-au revelat prin cele pământești; Dumnezeu S-a manifestat într-un chip asemănător oamenilor. Predicarea lui Hristos a urmat un traiect identic: cele necunoscute au fost ilustrate prin intermediul celor cunoscute, adevărurile divine -- prin lucruri pământești cu care oamenii erau familiarizați. -- COL 17.
Mesaje pozitive -- mesaje negative
Pastorii trebuie deopotrivă să îi încurajeze pe cei ascultători și să îi avertizeze pe cei neascultători. -- Fiecare pastor ar trebui să conștientizeze caracterul sacru al funcției și lucrării sale și să fie curajos ca Ilie. Ca mesageri trimiși de cer, pastorii au o poziție de o înfricoșătoare răspundere. Ei trebuie să mustre, să certe, să îndemne cu îndelungă răbdare. Ei trebuie să lucreze în locul lui Hristos ca administratori ai tainelor cerului, încurajându-i pe cei ascultători și avertizându-i pe cei neascultători. -- RH, 11 septembrie 1913.
Mesajele negative
Vina, răul și păcatul sunt părți ale mesajului laodiceean pe care un pastor adventist nu ar trebui să le neglijeze. -- Pastorii care predică adevărul prezent nu ar trebui să neglijeze mesajul solemn adresat laodiceenilor. Mesajul Martorului Credincios nu este unul blând. Domnul nu le spune: „Aveți dreptate, ați îndurat critici și mustrări pe care nu le-ați meritat, ați fost descurajați printr-o severitate exagerată, nu sunteți vinovați de relele și păcatele pentru care ați fost mustrați.” -- RH, 16 septembrie 1873.
Nu alegeți subiecte care plac oamenilor și care nu supără pe nimeni. -- Unii pastori își aleg pentru predici subiecte care să placă oamenilor și care să nu supere pe nimeni. Asta înseamnă evitarea crucii lui Hristos. Vezi că unul este egoist, altul este dominat de mândrie sau de patimi, altul Îl jefuiește pe Dumnezeu în zecimi și daruri, altul este necredincios. Nu lăsa ca aceste persoane amăgite să rămână orbite de vrăjmaș cu privire la starea lor spirituală! Pentru fiecare dintre ei există un mesaj special în Cuvântul lui Dumnezeu. Roagă-te pentru înțelepciune, ca să poți prezenta învățăturile Cuvântului sfânt în așa fel, încât toți să vadă unde anume au lipsuri în caracter și ce se cere din partea lor pentru a fi în conformitate cu adevăratul standard! Câștigă-le încrederea și afecțiunea! Prezintă adevărul așa cum este el în Isus și pune-l în inima lor, pentru că nu există nicio altă putere care să poată ține sufletul neclintit! -- RH, 17 iunie 1884.
Mesajele pozitive
Să arătăm că avem o speranță vie. -- Duhul Sfânt mi-a îndreptat mintea către numeroasele încurajări care ne-au fost date în Psalmi. Dacă sufletele mai multor pastori ar tânji după Dumnezeu, poporul Său s-ar prinde de aceste încurajări, iar de pe buzele omenești s-ar revărsa mulțumire și laudă. Multe suflete care sunt acum obosite și descurajate ar fi cuprinse de încurajare și speranță. Dacă membrii noștri ar conștientiza posibilitățile de care s-ar bucura dacă s-ar ruga și ar crede mai mult, în bisericile noastre s-ar vedea o schimbare vizibilă. Cei care sunt acum deprimați și îngrijorați s-ar ridica din descurajările lor și s-ar bucura în Domnul. Frați și surori, să arătăm că avem o speranță vie, că slujirea noastră este una vie! -- AUCR, 29 aprilie 1907.
Cereți căldura dragostei lui Hristos. -- Prea des pastorii joacă rolul criticilor, dovedindu-și priceperea în replici tăioase. Sabaturi la rând se scurg și ei abia dacă fac vreun efort să toarne harul lui Hristos în inimile și mințile ascultătorilor. Astfel, lucrarea pastorală ajunge să fie privită ca un lucru lipsit de importanță. Întregul cer lucrează pentru mântuirea păcătoșilor, iar atunci când cel mai sărac om vine în pocăință la Tatăl, asemenea fiului risipitor, în rândul oștirii cerești este bucurie. În cer este căldură, amabilitate și dragoste. Pastorii să vină înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, mărturisindu-și păcatele, și, în toată simplitatea unui copilaș, să ceară binecuvântările de care au nevoie. Cereți căldura dragostei lui Hristos și apoi transpuneți-o în predicile voastre; nu dați nimănui ocazia să plece spunând că doctrinele în care credeți vă fac incapabili să manifestați compasiune față de oamenii suferinzi -- că aveți o religie lipsită de dragoste! -- TM 153, 154.
Convingerea
Mesajele lui Hristos străpungeau conștiința și scoteau la iveală cele mai ascunse gânduri. -- Atunci când Hristos predica, mesajul Său era ca o sabie ascuțită, cu două tăișuri, care străpungea conștiința oamenilor și le scotea la iveală cele mai ascunse gânduri. Lucrarea pe care a făcut-o Hristos va trebui să fie făcută și de mesagerii Săi credincioși. Ei trebuie să predice Cuvântul cu simplitate, cu puritate și cu cea mai strictă integritate. Cei ce trudesc în Cuvânt sau învățătură trebuie să fie loiali misiunii lor. Trebuie să vegheze asupra sufletelor ca unii care vor da socoteală pentru ele. Niciodată nu ar trebui să îmbrace un „așa spune Domnul” în cuvintele ispititoare ale înțelepciunii omenești. Altfel, vor distruge energia vie a Cuvântului, făcându-l atât de slab și de lipsit de putere, încât nu va reuși să convingă sufletul de păcat. Fiecare cuvânt rostit sub călăuzirea Duhului Sfânt va fi caracterizat de o profundă preocupare pentru mântuirea sufletelor. -- 2SM 159.
Sentimentele
Predica ar trebui să atingă atât mintea, cât și inima. -- Predicarea Cuvântului ar trebui să solicite intelectul și să fie o sursă de cunoștințe, dar nu ar trebui să se rezume doar la asta. Ca să fie eficiente, vorbele pastorului ar trebui să atingă inima ascultătorilor săi. -- GW 152.
Un adevăr îmblânzit nu poate converti inima! Pastori care dorm predică unui popor care doarme. -- Prezentând un adevăr îmblânzit și repetând simpla teorie fără a fi personal mișcați de ea, pastorii nu-i pot converti niciodată pe oameni. Chiar dacă ar trăi cât Noe, eforturile lor ar fi în van. Dragostea lor pentru suflete trebuie să fie intensă, iar zelul, înflăcărat. O manieră apatică și insensibilă de prezentare a adevărului nu îi va trezi niciodată pe oameni din somnul lor de moarte. Prin felul lor de a fi, prin cuvinte și fapte, prin predici și rugăciuni, ei trebuie să-și arate credința că Hristos este chiar la ușă. Oamenii se găsesc în ultimele ceasuri de har, și totuși sunt lipsiți de orice grijă și indiferenți, iar pastorii nu au puterea să-i trezească, pentru că ei înșiși sunt adormiți. Pastori care dorm predică unui popor care doarme! -- 2T 337.
Luarea deciziei
Prea des, predicile nu includ apeluri directe. -- Nimeni nu poate ști cât de mult se pierde atunci când pastorul încearcă să predice fără ungerea Duhului Sfânt. În fiecare biserică sunt suflete ezitante, aproape decise să se predea cu totul lui Dumnezeu. Decizii sunt în curs de a fi luate, dar prea des predicatorului îi lipsesc spiritul și puterea mesajului și nu face apeluri directe pentru cei care tremură în cumpănă. -- GW 151.
Deciziile oamenilor se câștigă combinând teoria adevărului cu dragostea răscumpărătoare a lui Hristos. -- Unii pastori greșesc ținând predici care sunt construite în întregime pe argumente. Sunt suflete care ascultă teoria adevărului și sunt impresionate de dovezile aduse; atunci, dacă Hristos ar fi prezentat ca Mântuitor al lumii, din sămânța semănată ar putea răsări o plantă care să aducă rod pentru slava lui Dumnezeu. Dar, de multe ori, crucea lui Hristos nu este prezentată înaintea oamenilor. Poate pentru unii este ultima predică pe care o vor asculta, iar, când o ocazie de aur se pierde, se pierde pentru totdeauna. Dacă predicatorul ar fi vorbit despre Hristos și dragostea Sa răscumpărătoare în relație cu teoria adevărului, atunci aceasta i-ar fi atras de partea Sa. -- GW 158.
Cuvintele pastorilor ar trebui să fie alese, iar vorbirea lor, înțeleaptă. -- Comportamentul pastorului la amvon trebuie să fie unul prudent, nu unul nepăsător. Nu ar trebui să fie neglijent în ce privește atitudinea sa. Ar trebui să fie ordonat și rafinat în cel mai înalt grad. Dumnezeu cere acest lucru de la cei ce acceptă o lucrare de o așa mare responsabilitate, și anume aceea de a primi cuvintele din gura Sa și de a le spune oamenilor, avertizând și mustrând, îndreptând și mângâind, după cum este nevoie. Reprezentanții lui Dumnezeu pe pământ ar trebui să fie zilnic în comuniune cu El. Cuvintele lor ar trebui să fie alese, iar vorbirea lor, înțeleaptă. Cuvintele spuse la nimereală de pastori care nu predică Evanghelia cu sinceritate ar trebui îndepărtate din predici o dată pentru totdeauna. -- 2T 706.
Modul de prezentare -- gesturile
Când sunteți la amvon, nu afișați atitudini și expresii calculate, menite să aibă impact. -- Am văzut că în lucrarea pastorală trebuie să se producă o mare reformă înainte de a fi așa cum o vrea Dumnezeu. Pastorii de la amvon nu au voie să se comporte ca niște actori, afișând atitudini și expresii calculate, menite să aibă impact. Ei nu se află la amvonul sfânt în calitate de actori, ci în calitate de învățători ai adevărurilor solemne. Mai sunt și pastori fanatici, care, în tentativa de a-L predica pe Hristos, urlă, strigă, sar și lovesc pupitrul la care se află, ca și cum aceste expresii corporale ar ajuta la ceva. Aceste artificii nu conferă nicio putere adevărului rostit, ci, dimpotrivă, îi dezgustă pe ascultătorii cu judecată calmă și standarde înalte. Este de datoria celor care se dedică slujirii pastorale ca, măcar la amvon, să lase deoparte comportamentul grosolan și zgomotos. -- Ev 640.
La amvon, cultivați maniere rafinate. -- Omul lui Dumnezeu, slujitorul lui Hristos, trebuie să fie cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. Pentru această lucrare bună nu e nevoie de un pastor pompos, care să se poarte după toate regulile etichetei. Cu toate acestea, la amvon este nevoie de maniere rafinate. Un pastor al Evangheliei nu ar trebui să fie neglijent în ce privește atitudinea sa. Dacă el este reprezentantul lui Hristos, atunci comportamentul, atitudinile și gesturile sale ar trebui să fie de o așa natură, încât să nu le provoace dezgust celor care îl privesc. Pastorii ar trebui să fie caracterizați de rafinament. Ar trebui să se dezică de orice maniere, atitudini și gesturi grosolane și să se străduiască să aibă o purtare de o demnitate umilă. -- 1T 648, 649.
Modul de prezentare -- vocea și dicția
O voce forțată să se exprime pe un ton nenatural îi obosește și pe predicator, și pe oameni. -- Mulți au făcut greșeala să rostească rugăciuni și predici lungi într-o notă înaltă, cu o voce forțată, pe un ton nenatural. Acești pastori s-au obosit degeaba și i-au extenuat efectiv pe ascultători prin eforturile lor intense și muncite, care nu sunt absolut deloc necesare. Pastorii ar trebui să vorbească în așa fel, încât să miște inimile oamenilor. Învățăturile lui Hristos erau impresionante și solemne, iar vocea Sa era melodioasă. Oare nu ar trebui și noi, asemenea Lui, să studiem modul în care putem avea o voce melodioasă? -- 2T 617.
Mențineți-vă vocea, pentru a fi cât mai mult timp de folos oamenilor, urmând regulile vorbirii corecte. -- Unii dintre cei mai talentați pastori ai noștri își fac un mare deserviciu prin maniera defectuoasă în care vorbesc. Dacă îi învață pe oameni că este de datoria lor să asculte de Legea morală a lui Dumnezeu, atunci nici ei nu ar trebui să încalce legile lui Dumnezeu cu privire la sănătate și viață. Pastorii ar trebui să stea drepți, să vorbească încet, ferm și clar, inspirând adânc la fiecare frază și emițând cuvintele cu ajutorul mușchilor abdominali. Dacă vor urma această regulă simplă, acordând atenție legilor sănătății și în celelalte aspecte, își vor menține mult mai mult viața și utilitatea decât o vor face alți oameni de altă profesie. Capacitatea toracică se va mări și … vorbitorul nu va răguși decât rareori, chiar dacă va vorbi în mod constant. -- GW 90.
Antrenați-vă vocea în așa fel, încât să poată fi folosită la capacitate maximă. -- Cei care trudesc în Cuvânt și învățătură să se străduiască să se perfecționeze în ce privește folosirea limbii. Vocea este o putere extraordinară, și totuși mulți nu și-au antrenat vocea în așa fel, încât să poată fi folosită la capacitate maximă. Isus este exemplul nostru. Vocea Sa era muzicală, iar El nu vorbea niciodată pe tonuri înalte, chinuite, atunci când Se adresa oamenilor. Nu vorbea atât de repede, încât cuvintele să I se amestece unele într-altele și să devină astfel dificil de înțeles. Rostea fiecare cuvânt clar, iar cei ce-L ascultau mărturiseau că „niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” [Ioan 7:46]. -- RH, 5 martie 1895.
Modul de prezentare -- lungimea predicii
Nu le dați oamenilor mai mult decât își pot aminti. -- Mesajul pentru acest timp să fie prezentat nu în predici lungi și laborioase, ci în discursuri scurte și la obiect. Predicile lungi pun la grea încercare energia predicatorului și răbdarea ascultătorilor. Chiar dacă simte că mesajul este important, predicatorul va trebui totuși să fie extrem de atent să nu-și suprasolicite puterile fizice și să nu le dea oamenilor mai mult decât își pot aminti. -- GW 167, 168.
Atunci când predica este prea lungă, ultima parte face să se piardă din ceea ce s-a spus deja. -- Vorbiți puțin! Predicile voastre sunt în general de două ori mai lungi decât ar trebui să fie. Este posibil să folosești un lucru bun în așa fel, încât să i se piardă savoarea. Atunci când o predică este prea lungă, ultima parte scade din forța și caracterul interesant a ceea ce s-a spus mai înainte. Nu bateți câmpii, mergeți direct la țintă! -- TM 311.
Ceea ce se spune în prima oră are o valoare mult mai mare dacă predica se încheie atunci. -- Cei ce vor fi portavocea lui Dumnezeu ar trebui să știe că buzele lor au fost atinse cu un cărbune aprins de pe altar și că ei prezintă adevărul sub influența Duhului Sfânt. Însă predicile lungi sunt un chin pentru vorbitor și pentru ascultători, care trebuie să stea pe scaune atât de mult timp. Celor care ascultă le-ar fi de mai mare folos jumătate din subiectul prezentat decât toată predica. Ceea ce se spune în prima oră are o valoare mult mai mare dacă predica se încheie atunci decât cuvintele care se spun în acea jumătate de oră suplimentară. Altfel, subiectul care a fost prezentat se îngroapă în uitare. -- TM 256.