Un pastor a spus că preferă să fie bătut cu biciul decât să facă vizite. -- Fratele H. a trăit aici și le-a predicat oamenilor, dar nu a fost un păstor al turmei. El le spunea bietelor oi că preferă să fie bătut cu biciul decât să facă vizite. A neglijat lucrarea personală, de aceea în biserică și în zonele din jur nu s-a făcut lucrare pastorală. Diaconii și prezbiterii au acționat cu înțelepciune și au lucrat cu atenție pentru a ține biserica în ordine, așa că am găsit oamenii într-o stare mult mai bună decât ne așteptam. A fost o dezamăgire totuși fericită. Dar când privesc de-a lungul anilor și mă gândesc la ce ar fi putut fi dacă omul căruia i s-a dat în grijă turma ar fi fost un slujitor credincios al lui Dumnezeu, veghind asupra sufletelor ca unul care trebuie să dea socoteală, inima mea se întristează. Dacă predicatorul ar fi făcut ceea ce trebuia să facă un pastor, un mare număr de oameni s-ar fi bucurat acum de adevăr. -- 9MR 343, 344.
Izolarea și studiul nu trebuie să fie mai importante decât vizitele. -- Pastorul își neglijează adesea datoriile pentru că îi lipsește tăria de a-și sacrifica înclinațiile spre izolare și studiu. Pastorul ar trebui să facă vizite din casă în casă în cadrul turmei sale, învățând, discutând și rugându-se cu fiecare familie, fiind interesat de bunăstarea sufletelor. Cei care și-au manifestat dorința de a cunoaște principiile credinței noastre nu ar trebui să fie neglijați, ci învățați în amănunt adevărul. -- Ev 350.
Pastorii care predică fără să păstorească ar trebui concediați. -- S-au neglijat datorii solemne atunci când au fost acceptați pastori care pot doar să predice. Ei nu veghează asupra sufletelor ca unii care vor da socoteală. Ei doar țin predici; dar lucrarea de care au nevoie oile și mieii este lăsată nefăcută. Peste tot în America s-a făcut o astfel de lucrare fără tragere de inimă și s-au plătit bani celor angajați, când ei ar fi trebuit să fie concediați pentru a-și găsi un loc de muncă cu mai puține responsabilități și griji. […] Credincioșii au dreptul să aștepte de la pastor să-i viziteze, să-i învețe, să-i consilieze și să-i sfătuiască în propriile case. Iar dacă un pastor nu face și această parte a lucrării, nu poate fi un slujitor după rânduiala lui Dumnezeu. Bisericile în care se lucrează astfel sunt dezorganizate, slabe, bolnăvicioase și pe moarte. Predicile nu sunt însuflețite de Duhul lui Dumnezeu, pentru că binecuvântarea lui Dumnezeu nu rămâne asupra niciunui om care neglijează turma lui Dumnezeu. -- Appeal and Suggestions to Conference Officers (Ph 2) 17, 18.
Mergeți pe urmele lui Isus, dar nu vizitând locurile pe unde a trăit El, ci lucrând așa cum a lucrat El. -- Printre lucrătorii noștri sunt unii care cred că ar câștiga enorm dacă picioarele lor ar putea călca pe pământul Ierusalimului din vechime. Dar cauza și lucrarea lui Dumnezeu nu se vor dezvolta niciodată cu lucrători care caută să descopere pe unde a călătorit Isus și pe unde Și-a făcut minunile. Dacă vreți să mergeți pe urmele lui Hristos, iată-L într-un bordei, slujindu-le celor săraci, iată-L la căpătâiul bolnavului, oferind mângâiere și rostind cuvinte de speranță și curaj celui deznădăjduit. Cei ce calcă pe urmele lui Isus vor face ceea ce a făcut El. „Dacă voiește cineva să vină după Mine”, a spus El, „să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze” [Marcu 8:34]. -- RH, 30 iulie 1901.
Vizitele trebuie să aibă un scop. -- Multora le place să predice, dar evită lucrarea de care este nevoie pentru a ridica sufletele din păcat. Oamenii mor în jurul nostru și noi nu facem niciun efort special pentru a-i aborda cu sinceritate, cu interes și cu dragoste, așa cum ar fi făcut Hristos dacă ar fi fost în locul nostru. Suntem ambasadorii lui Hristos, străjeri peste casa lui Israel, având misiunea să vedem pericolele care pândesc sufletele și să le avertizăm. Pastorul este pentru credincioși ca un păstor pentru oi: îi păzește, îi hrănește, îi avertizează, îi mustră sau îi încurajează, după cum este cazul. Trebuie să-i viziteze pe credincioși, dar nu pentru a sta de vorbă, ci pentru a îndeplini lucrarea care se cere de la un străjer. Ar trebui să discute cu seriozitate cu aceste suflete și să se roage împreună cu ele. Printr-o astfel de lucrare se câștigă experiență valoroasă în zidirea împărăției lui Hristos. -- RH, 20 octombrie 1896.
Femeile ar trebui să fie numite să facă vizite. -- Femeile care doresc să-și consacre o parte din timp în slujba Domnului ar trebui să fie numite să-i viziteze pe bolnavi, să aibă grijă de tineri, să se îngrijească de nevoile săracilor. Ar trebui să fie puse deoparte pentru această lucrare prin rugăciune și punerea mâinilor. În unele cazuri, va fi nevoie de o consultare cu slujbașii bisericii și cu pastorul, dar, dacă sunt femei devotate, care au o relație vie cu Dumnezeu, ele vor fi o putere spre bine în biserică. Acesta este un alt mijloc de a întări și a zidi biserica. Trebuie să ne diversificăm mai mult metodele de lucru. Nicio mână nu ar trebui să fie legată, niciun suflet -- descurajat, nicio voce -- adusă la tăcere; fiecare să lucreze, în public sau în particular, pentru a duce mai departe această mare lucrare. Puneți poveri asupra membrilor bisericii, bărbați și femei deopotrivă, ca să se dezvolte prin exercițiu și să devină astfel instrumente eficiente în mâna Domnului pentru iluminarea celor care se află în întuneric. -- RH, 9 iulie 1895.
Mai puțină predicare, mai multă lucrare personală
Petreceți mai puțin timp predicând și mai mult timp în lucrare personală. -- Trebuie să vă apropiați de oameni prin intermediul lucrării personale. Dacă s-ar aloca mai puțin timp predicării și mai mult timp lucrării personale, atunci s-ar vedea rezultate mai mari. Săracii trebuie să fie ajutați, cei bolnavi -- îngrijiți, cei întristați și îndoliați -- mângâiați, cei ignoranți -- educați, cei lipsiți de experiență -- sfătuiți. Trebuie să plângem cu cei ce plâng și să ne bucurăm cu cei ce se bucură. Însoțiți de putere de convingere, de puterea rugăciunii și de puterea dragostei lui Dumnezeu, lucrarea aceasta nu va fi și nu poate fi una fără roade. -- MH 143.
Ați putea avea rezultate de zece ori mai mari prin vizite și discuții cu enoriașii voștri. -- Nu este îndeajuns să le predicăm oamenilor; trebuie să ne rugăm cu ei și pentru ei. Nu trebuie să stăm la distanță și să fim reci față de ei, ci să venim, plini de compasiune, aproape de cei pe care dorim să-i salvăm, să-i vizităm și să discutăm cu ei. Pastorul care-și face lucrarea așa cum trebuie și în afara amvonului va avea rezultate de zece ori mai mari decât cel care se rezumă doar la o lucrare făcută de la amvon. -- RH, 8 august 1878.
Membrii care sunt învățați să se bazeze pe predici nu fac mult pentru Hristos. -- Lucrarea pastorului nu se termină odată cu prezentarea adevărului de la amvon. El trebuie să facă o lucrare personală stăruitoare, din casă în casă, studiind Scripturile cu oamenii și rugându-se cu ei. Astfel, mulți vor ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu. Suflete gata să piară vor fi cuprinse de Duhul lui Hristos. Dar această lucrare a fost neglijată, motiv pentru care bisericilor le lipsește puterea. Sunt mulți pastori hirotoniți care nu s-au îngrijit niciodată ca niște păstori de turma lui Dumnezeu, care nu au vegheat niciodată asupra sufletelor ca unii care vor da socoteală. Biserica, în loc să se dezvolte, este lăsată să ajungă un organism slab, dependent, ineficient. Membrii bisericii, învățați să se bazeze pe predici, nu fac mult pentru Hristos. Ei nu aduc roade, ci mai degrabă se adâncesc în egoism și necredincioșie. Își pun speranța în predicator și depind de eforturile lui pentru a-și menține vie slaba credință. Din cauză că cei pe care Dumnezeu i-a pus să fie supraveghetori nu i-au instruit în mod corespunzător, mulți membri ai bisericii sunt robi leneși, care-și îngroapă talanții în pământ, dar care se plâng în schimb de modul în care Domnul Se poartă cu ei. Se așteaptă să fie îngrijiți ca niște copii bolnavi. -- RH, 21 ianuarie 1902.
Odihniți-vă după predicare, apoi mergeți în vizită. -- Pastorii au tot ce le trebuie ca să predice Cuvântul și, după ce le-au prezentat oamenilor adevărul solemn, ar trebui să rămână mai departe demni și umili, ca niște reprezentanți ai adevărului înalt pe care li l-au predicat oamenilor. După efortul depus au nevoie de odihnă. […] Dacă sunt unii care mai au o rezervă de energie pe care o pot consuma fără să-și facă vreun rău, atunci au o lucrare importantă de făcut, lucrare care de-abia a început atunci când le-au prezentat oamenilor adevărul. După amvon, urmează predica prin exemplul personal, îngrijirea atentă, facerea de bine, discuțiile, vizitele din casă în casă la gura sobei, înțelegerea stării mentale și spirituale a celor care au ascultat predica, pe unii îndemnându-i, pe alții corectându-i, pe alții mustrându-i, pe cei bolnavi, suferinzi și descurajați mângâindu-i. Mintea ar trebui să fie cât mai odihnită cu putință pentru ca ei să poată fi gata oricând de acțiune, „la timp și ne la timp” [2 Timotei 4:2]. Pastorii ar trebui să asculte sfatul dat de Pavel lui Timotei: „Pune-ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele!” [1 Timotei 4:15]. -- 1T 472.
Membrii și lucrarea personală
Educarea membrilor este esențială. -- Lucrarea noastră nu este completă dacă nu îi educăm și pe alții să colaboreze cu Dumnezeu, să viziteze familiile și să se roage împreună cu ele, arătând lumii ceea ce a făcut Isus pentru noi. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume” [Iacov 1:27]. Aceste cuvinte sunt scrise pentru fiecare urmaș al lui Hristos. Nu doar pastorul, ci fiecare suflet care a intrat în legătură cu El trebuie să fie un lucrător în via Sa. „Dacă aduceți mult rod”, a spus Hristos, „prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit și voi veți fi astfel ucenicii Mei” [Ioan 15:8]. Prin viața Sa, Hristos a plătit pentru cooperarea voastră zeloasă și entuziastă. Dacă nu lucrați ca misionari credincioși, nu onorați încrederea care v-a fost acordată și Îl dezamăgiți pe Mântuitorul vostru. -- ST, 27 decembrie 1899.
Educarea membrilor contribuie la creșterea bisericii în ciuda responsabilităților administrative ale pastorului. -- Din momentul în care devin parte a bisericii, convertiții ar trebui să fie educați să se implice în diverse ramuri ale lucrării, pentru că aceasta va fi nu doar în folosul sufletelor lor, ci și în beneficiul sufletelor altora. „Sufletul binefăcător va fi săturat și cel ce udă pe alții va fi udat și el” [Proverbele 11:25]. Domnul le-a dat urmașilor Săi intelect, energie și mijloace. Cei ce sunt cunoscuți ca persoane cumpătate, care Îl iubesc pe Domnul și se tem de El, ar trebui să fie numiți prezbiteri și diaconi; punându-și la lucru capacitățile cu care i-a înzestrat Dumnezeu, vor crește în har și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Pot face planuri înțelepte și îi pot educa pe membrii bisericii să pună la schimbător, fiecare, talanții Domnului lor. Folosindu-și în mod adecvat talanții, ei ar putea lucra mai eficient pentru cauza lui Dumnezeu. E posibil ca biserica să fie vizitată doar ocazional de pastor și, cu toate acestea, să fie o biserică în creștere; Isus este pastorul nostru și niciodată nu trebuie să credem că suntem lăsați singuri. Isus nu-Și uită niciodată turma pășunii Lui. „Dar El, fiindcă rămâne «în veac», are o preoție care nu poate trece de la unul la altul” [Evrei 7:24]. -- RH, 17 ianuarie 1893.
Lucrarea are nevoie de resursele pastorilor și ale membrilor. -- Lucrarea lui Dumnezeu de pe acest pământ nu va fi terminată niciodată până când bărbații și femeile care formează această biserică nu se vor implica în lucrare și nu-și vor uni eforturile cu cele ale pastorilor și ale slujbașilor bisericii. […] Este nevoie de instruire, de educație. Cei ce sunt responsabili cu vizitarea bisericilor ar trebui să-i învețe pe frații și surorile noastre metode practice de a face lucrare misionară. -- 9T 117.
Vizitatorii trebuie să fie instruiți. -- Sunt unii care au ceva experiență și care ar trebui, pe lângă eforturile pe care le fac în zone noi sau pentru biserici aflate pe moarte, să selecteze bărbați tineri sau maturi pe care să îi asiste în lucrare. Astfel, aceștia vor învăța implicându-se personal și zeci de ajutoare se vor forma astfel ca instructori de studii biblice, colportori sau persoane care să viziteze familii. -- Ev 470.