Vizitarea familiilor
Vizitarea familiilor poate fi una dintre cele mai utile lucrări pe care le face un pastor. -- Nu trebuie să neglijați această parte a lucrării pastorale sau s-o transferați asupra soțiilor voastre ori asupra altei persoane. Trebuie să vă autoeducați să vizitați fiecare familie la care puteți avea acces. Rezultatul acestei lucrări va dovedi că ea este cea mai utilă lucrare pe care o poate face un slujitor al Evangheliei. -- Ev 440.
Mijlocul prin care puteți măsura eficiența predicării voastre este aceea de a vizita familiile cărora le-ați predicat. -- Cum veți ști că ceea ce ați rostit la amvon a fost o mireasmă de viață spre viață dacă nu vizitați familiile, dacă nu vă rugați împreună cu ele și dacă nu vă dați seama care este adevărata stare a minții și a experienței lor, pentru a-i putea îndrepta spre Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii? Au nevoie ca suflarea lui Dumnezeu să vină asupra lor și să le dea viață spirituală. Bisericile trebuie să fie iluminate în ce privește religia practică în viața de cămin. -- Address to Ministers (Ph 118) 17.
Să rostești cuvinte de ajutor și de încurajare în casa omului este mult mai eficient decât să predici. -- Aceasta înseamnă să faci lucrare misionară în cămin, o lucrare pe care slujitorii lui Dumnezeu ar trebui să se străduiască cu credincioșie să o îndeplinească. Nu trebuie doar să predice; trebuie să slujească mergând din casă în casă, cunoscând diferitele familii din biserică, dintre care unele pot fi convertite, în timp ce altele pot fi lipsite de Dumnezeu și de speranță. Este posibil să rostiți multe predici fără să îndepliniți această lucrare esențială pentru bunăstarea poporului lui Dumnezeu. Predicile ar trebui să fie urmate de lucrare personală. Vizitându-i pe oameni în casele lor, spunându-le cuvinte de ajutor și de încurajare, puteți face o lucrare mult mai eficientă decât cea de predicare. -- RH, 31 ianuarie 1899.
Când faceți o vizită, căutați să discutați cu toți membrii familiei, indiferent dacă au acceptat sau nu adevărul. -- Vizitarea din casă în casă constituie o parte importantă din munca pastorului. El ar trebui să caute să stea de vorbă cu toți membrii familiei, indiferent dacă aceștia au acceptat sau nu adevărul. Este de datoria lui să ia cunoștință de starea spirituală a tuturor și ar trebui să trăiască atât de aproape de Dumnezeu, încât să poată sfătui, îndemna și mustra cu atenție și cu înțelepciune. Pastorul ar trebui să aibă harul lui Dumnezeu în inimă și să urmărească întotdeauna gloria lui Dumnezeu. Orice frivolitate, orice trivialitate este categoric interzisă în Cuvântul lui Dumnezeu. Discuțiile purtate de pastor ar trebui să aibă ca subiect cerul, iar vorbirea lui ar trebui să fie unsă cu har. -- 2T 338.
Orice vizită în familie ar trebui să includă și o rugăciune. -- Dar mai este un punct pe care aproape îl uitasem. Este vorba de influența pe care trebuie să o exercite predicatorul în slujirea lui. Lucrarea lui nu este pur și simplu aceea de a sta la amvon. Acolo lucrarea lui de-abia începe. El trebuie să meargă în diverse familii și să-L ducă acolo pe Hristos, să-și ducă acolo predicile, să le ilustreze în cuvintele și acțiunile sale. Când vizitează o familie, ar trebui să se intereseze de situația ei. Nu este el păstorul turmei? Lucrarea unui păstor nu se face numai de la amvon. Ar trebui să discute cu toți membrii turmei, cu părinții, ca să afle poziția lor, dar și cu copiii, ca s-o afle și pe a lor. Un pastor ar trebui să hrănească turma peste care l-a pus Dumnezeu supraveghetor. Ar fi plăcut să te retragi în casă să studiezi, dar, dacă faci acest lucru, neglijând lucrarea pe care Dumnezeu te-a însărcinat s-o aduci la îndeplinire, atunci nu faci bine. Niciodată să nu intri în casa cuiva fără să-i inviți pe toți membrii familiei să se adune și să te pleci cu ei în rugăciune înainte de a pleca. Interesează-te de sănătatea sufletului lor! Ce face un medic priceput? El se interesează de amănuntele cazului și apoi caută să administreze medicamentele corespunzătoare. Tot așa și medicul sufletului trebuie să se intereseze de bolile spirituale care îi afectează pe membrii turmei sale, apoi să le administreze leacurile corecte și să-I ceară Marelui Medic să-i vină în ajutor. Dați-le ajutorul de care au nevoie! Astfel de pastori vor primi tot respectul și toată cinstea care li se cuvin ca slujitori ai lui Hristos. Și, lucrând pentru alții, propriul suflet va fi păstrat viu. Ei trebuie să-și tragă puterea de la Dumnezeu dacă vor să le-o poată împărtăși celor cărora le vor sluji. -- 2T 618.
Vizitarea săracilor
Fiecare pastor ar trebui să fie prietenul săracilor. -- Fiecare pastor ar trebui să fie prietenul săracilor, al bolnavilor și al celor oprimați din rândul poporului credincios al lui Dumnezeu. Hristos a fost întotdeauna prietenul omului sărac, iar interesele săracilor trebuie păzite cu sfințenie. Adeseori, compasiunea lui Hristos și interesul Său iubitor față de săraci și bolnavi au lipsit cu desăvârșire din viața pastorului. Trebuie să manifestați față de cei săraci și nenorociți iubire, iubire sacră și pură. -- MM 310.
Vizitarea celor descurajați
Nimic nu oferă o forță spirituală mai mare decât slujirea celor bolnavi și descurajați. -- Nimic nu va oferi o forță spirituală mai mare și nimic nu va spori mai mult seriozitatea și profunzimea sentimentelor decât vizitarea și slujirea celor bolnavi și descurajați și efortul de a-i ajuta să vadă lumina și să-și prindă credința de Isus. Sunt unele sarcini dezagreabile pe care cineva trebuie să le facă, altfel sufletele vor fi lăsate pierzării. Creștinii vor considera drept o binecuvântare îndeplinirea acestor datorii, oricât de neplăcute ar fi ele. Hristos a luat asupra Sa sarcina dezagreabilă de a coborî din tărâmul purității și al slavei neîntrecute pentru a locui ca om printre oameni, într-o lume stigmatizată și înnegrită de crimă, violență și nelegiuire. A făcut acest lucru pentru a mântui suflete; se cuvine oare ca cei asupra cărora s-au revărsat o dragoste atât de minunată și o bunătate atât de inegalabilă să caute scuze pentru a-și justifica viețile de comoditate egoistă? Oare vor alege ei să-și vadă de propriile plăceri, își vor urma propriile înclinații și vor lăsa sufletele să piară în întuneric doar pentru că ar putea avea parte de dezamăgire și respingere din partea celor pe care caută să îi mântuiască? Hristos a plătit un preț infinit pentru răscumpărarea omului, iar omul să spună: „Doamne, nu vreau să lucrez în via Ta; Te rog să mă scuzi”? -- 4T 75.
Slujiți-le în special celor ce sunt apăsați de vinovăție. -- Slujirea nu constă doar în predicare. Slujire este și lucrarea celor care-i alină pe bolnavi și pe cei suferinzi, a celor care-i ajută pe cei nevoiași sau a celor care le spun cuvinte de mângâiere celor descurajați și persoanelor care au puțină credință. Aproape sau departe, sufletele sunt apăsate de sentimentul vinovăției. Nu greutățile, încercările sau sărăcia înjosesc și degradează omenirea, ci vinovăția și păcatul. Acestea aduc neliniște și insatisfacție. Isus le cere copiilor Săi să slujească sufletelor bolnave de păcat. Cei ce sunt puternici ar trebui să poarte infirmitățile celor slabi până când aceștia se întăresc. -- RH, 19 iulie 1898.
Atunci când îi vizitați pe cei descurajați, afișați un chip plăcut, rostiți cuvinte de încurajare și întindeți-le o mână de ajutor. -- Misiunea lui Hristos a fost aceea de a-i vindeca pe bolnavi, de a-i încuraja pe cei lipsiți de speranță, de a-i ridica pe cei cu inima zdrobită. Trebuie să îndeplinim și noi această lucrare de refacere în rândul oamenilor nevoiași și suferinzi. Dumnezeu nu ne cere doar gesturi de dărnicie, ci și o înfățișare zâmbitoare, cuvinte pline de speranță, o atingere și o strângere de mână. Alinați-le suferința acelora dintre copiii lui Dumnezeu care au un handicap! Unii sunt bolnavi și și-au pierdut speranța. Aduceți înapoi în viața lor razele soarelui! Sunt suflete care și-au pierdut curajul; vorbiți-le și rugați-vă pentru ele! Sunt unii care au nevoie de pâinea vieții. Citiți-le din Cuvântul lui Dumnezeu! Există o boală a sufletului pe care niciun balsam nu o poate alina și niciun medicament nu o poate vindeca. Rugați-vă pentru acești oameni și aduceți-i la Isus Hristos! Și, în toată lucrarea voastră, Hristos va fi prezent pentru a mișca inimile oamenilor. -- WM 71.
Întunericul care-i înconjoară pe membrii descurajați poate fi risipit dacă sunt convinși să lucreze pentru cei ce sunt mai nevoiași decât ei. -- Pastorii noștri pot vizita bisericile și se pot ruga public lui Dumnezeu pentru mângâierea celor întristați, cerându-I să risipească îndoiala din mințile lor și să răspândească lumina în inimile lor întunecate. Dar acest lucru nu-i va ajuta pe cei descurajați, necredincioși și apăsați de păcate la fel de mult ca implicarea lor în ajutorarea acelora mai nevoiași decât ei. Întunericul se va risipi dacă pot fi convinși să îi ajute pe alții. -- RH, 5 mai 1904.
Vizitarea celor bolnavi
Slujirea celor suferinzi este o parte a lucrării pastorale. --Lucrarea Evangheliei este să-i abordezi pe oameni acolo unde se află, indiferent de poziția sau de starea lor de sănătate, și să-i ajuți pe orice cale posibilă. Cei ce au organismul bolnav au aproape întotdeauna și mintea bolnavă, iar atunci când sufletul este bolnav, și corpul este bolnav. Pastorii ar trebui să simtă că este o parte a lucrării lor aceea de a le sluji celor bolnavi și suferinzi oricând apare o ocazie. Slujitorul Evangheliei este dator să prezinte mesajul, iar oamenii trebuie să-l primească, dacă vor să fie sfințiți și pregătiți pentru venirea Domnului. Lucrarea aceasta trebuie să includă tot ceea ce a inclus slujirea lui Hristos. -- 6T 301.
Membrii bisericii ar trebui să fie educați să îi viziteze pe cei bolnavi. -- Membrii bisericilor s-au învățat să nu simtă nicio responsabilitate specială de a se vizita unul pe celălalt, de a discuta despre adevăr, de a se ruga împreună și unul pentru altul, de a-i vizita pe cei bolnavi, de a-i încuraja, de a le arăta compasiune și dragoste și de a-i face să înțeleagă în mod clar că, în Hristos, ei își sunt membre unul altuia. -- 6MR 69.
Atunci când pastorii care au o credință puternică se roagă pentru cei bolnavi, oamenii vin în contact cu divinitatea. -- Cu o conștiință trezită, multe suflete tulburate, suferind de boli fizice ca rezultat al îndelungatelor lor nelegiuiri, strigă: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul! Fă-mă un copil al Tău!” Atunci pastorul, cu o credință puternică, ar trebui să-i spună celui suferind că există speranță pentru cel care se pocăiește, că în Isus oricine tânjește după ajutor și acceptare poate găsi eliberare și pace. Cel care, cu blândețe și dragoste, prezintă Evanghelia sufletului apăsat, care are atât de mare nevoie de mesajul ei plin de speranță, devine purtător de cuvânt al Aceluia care S-a dat pe Sine pentru omenire. În timp ce el rostește cuvinte de încurajare și se roagă pentru bolnavul aflat pe patul de suferință, Isus aduce vindecare. Dumnezeu vorbește prin buze omenești. Inima este atinsă. Omul este adus în contact cu divinitatea. -- GW 213, 214.
Ungerea și vindecarea divină
Pastorii nu ar trebui numai să „propovăduiască Împărăția”, ci să se și roage pentru cei bolnavi. -- Atunci când Mântuitorul Și-a trimis ucenicii să predice Cuvântul, „le-a dat putere … să vindece bolile” [Luca 9:1]. Ei trebuiau „să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să tămăduiască pe cei bolnavi” [Luca 9:2]. Era o poruncă dublă. Și pastorilor noștri le este dată aceeași poruncă. Ei trebuie să se roage pentru cei bolnavi, pentru ca Dumnezeul lui Israel să aibă în atenție cazurile lor. Dacă lucrătorii Lui vor coopera cu El, dacă vor conștientiza sfințenia lucrării pe care a făcut-o Hristos și dacă vor înțelege ce lucrare li se cere să facă, atunci slujirea lor va fi marcată de o sfințenie care va fi dovada inspirației sale divine. -- AUCR, 20 februarie 1911.
Nu pretindeți că sunteți făcători de minuni. -- Mulți oameni m-au auzit vorbind, mi-au citit scrierile, dar niciunul nu m-a auzit pretinzând că aș face minuni. Mi s-a cerut uneori să mă rog pentru bolnavi și, cu acea ocazie, Cuvântul Domnului a fost verificat: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va însănătoși; și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate” [Iacov 5:14,15]. Hristos este marele făcător de minuni. A Lui să fie toată slava! -- 19MR 372.
Ungerea nu-l vindecă pe cel bolnav. Isus o face. -- Unii au întrebat: „A vindecat sora White vreun bolnav?” Le răspund: „Nu, nu; surorii White i s-a cerut deseori să se roage pentru bolnavi și să le facă ungerea în Numele Domnului Isus, iar ea a cerut în dreptul lor împlinirea promisiunii că rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav.” Nicio putere omenească nu-l poate mântui pe cel bolnav, dar, prin rugăciuni făcute cu credință, puternicul Vindecător Își împlinește promisiunea față de cei care Îi cheamă Numele. Nicio putere omenească nu poarte ierta păcatul și nu-l poate mântui pe păcătos. Nimeni, în afară de Hristos, medicul plin de milă al trupului și al sufletului. -- 3SM 295.
Ungerea nu ar trebui cerută pentru orice boală minoră. -- Înțeleg că textul din Iacov ar trebui îndeplinit atunci când o persoană este bolnavă la pat; omul respectiv trebuie să-i cheme pe prezbiterii bisericii, iar ei vor urma instrucțiunile din Iacov, ungându-l cu untdelemn în Numele Domnului și înălțând pentru el rugăciuni făcute cu credință. Citim că „rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va însănătoși; și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate” [Iacov 5:15].
Nu e de datoria noastră să-i chemăm pe prezbiterii bisericii pentru orice boală măruntă pe care am avea-o, pentru că asta ar însemna să punem o povară asupra lor. Dacă toți ar face așa, le-ar ocupa tot timpul -- nu ar mai putea face nimic altceva; Domnul, în schimb, ne pune la dispoziție privilegiul de a-L căuta individual, în rugăciune stăruitoare, de a ne descărca povara sufletului înaintea Lui, fără să-I ascundem nimic Aceluia care ne invită: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” [Matei 11:28]. O, cât de recunoscători ar trebui să fim pentru faptul că Isus este dispus să ne poarte toate infirmitățile, să ne întărească și să ne vindece de toate bolile noastre, dacă aceasta va fi spre binele nostru și spre slava Lui! Unii au murit și pe vremea lui Hristos și a apostolilor, pentru că Domnul a știut exact ce este cel mai bine pentru ei. -- MM 16, 17.
În mod normal, ungerea ar trebui să li se facă numai celor ce păzesc poruncile. -- Mă întrebați dacă ar trebui să ne rugăm numai pentru bolnavii care au acceptat solia îngerului al treilea sau pentru toți cei care ar face o astfel de solicitare. Regula noastră de urmat se găsește în Iacov 5. „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme …” etc. E vorba de cei din mijlocul nostru. Dumnezeu mi-a arătat că cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu nu ar trebui să facă nimic [din punctul de vedere al ungerii și al rugăciunii speciale] pentru bolnavii care zilnic calcă Legea în picioare, decât dacă, în cazuri speciale, sunt suflete care s-au convins de adevăr și au hotărât să facă pasul în direcția aceasta. Zidul de despărțire dintre păzitorii poruncilor și cei ce le calcă în picioare ar trebui să fie menținut. -- Lt 4, 1857 (citat în 1BIO 404).
Ellen White a oficiat serviciul divin de ungere. -- Imediat ce întâlnirea a luat sfârșit, sora Meade, care se îmbolnăvise de o febră de care nu reușea să scape, ne-a cerut să ne rugăm pentru ea. Am intrat în cameră însoțită de frații Holt, Wheeler, Stowell și James. După ce eu am uns-o cu untdelemn, ne-am rugat cu toții pentru ea și s-a vindecat deplin, căzând la pământ copleșită de puterea lui Dumnezeu. În seara aceea am mers cu o barcă cu vâsle până la casa fratelui Meade, aflată cam la o milă depărtare. Acolo se afla sora fratelui nostru, care avea un copil foarte bolnav. I-am făcut ungerea și ne-am rugat pentru El, iar Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunile. -- 5MR 239.