Lucrarea pastorală

Capitolul 43

Viața socială a bisericii

[AUDIO]

Întâlnirile sociale 4 creștine ar trebui să conducă suflete la Hristos. -- Care a fost influența voastră asupra femeilor care veneau la întâlnirile voastre sociale? Ce ați spus, ce ați făcut pentru a conduce suflete la Hristos? Ați stăruit la timp și ne la timp pentru a vă îndeplini toată datoria? Sunteți gata să vă întâlniți, în ziua judecății, cu persoanele cu care ați interacționat în cadrul întâlnirilor voastre sociale, mai ales cu cele care au fost sub influența voastră și care au murit fără Hristos? Sunteți pregătite să spuneți că hainele nu vă sunt pătate de sângele lor? Am să amintesc un singur caz, acela al lui Q. Oare nu vă va reproșa ea nimic vouă, care ați fost înconjurate de influențe bune în cămin, care ați avut ocazia să vă dezvoltați un caracter creștin, dar care n-ați simțit nicio povară pentru suflete? Ați nutrit mândrie, vanitate și iubire de plăceri, v-ați făcut de râs mărturisirea de credință și ați făcut-o pe această femeie sărmană, care fusese chinuită și lovită de Satana, să se îndoiască de adevăr și de autenticitatea religiei creștine. -- 2T 179.

Importanța întâlnirilor sociale

Oamenii pot fi abordați ușor pe căi sociale. -- Oamenii pot fi abordați pe căi sociale. […] Este foarte important ca pastorul să se amestece cât mai mult printre oameni, ca să ajungă să cunoască diferitele faze ale naturii umane, să înțeleagă cu ușurință modul în care funcționează mintea, să-și adapteze învățăturile la nivelul de înțelegere al oamenilor și să deprindă acea dragoste nobilă pe care o au numai cei care studiază îndeaproape natura și nevoile oamenilor. -- 4T 266.

Păzitorii Sabatului tind să neglijeze recreerea de care au nevoie. -- Mi-a fost arătat că păzitorii Sabatului, ca popor, lucrează prea mult, fără să-și varieze activitatea sau să-și ia perioade de odihnă. Recreerea este necesară pentru cei care sunt angajați în muncă fizică și este și mai necesară pentru cei a căror muncă este în principal intelectuală. Nu este esențial nici pentru mântuirea noastră, nici pentru slava lui Dumnezeu ca mintea să trudească încontinuu și peste măsură, nici chiar când e vorba de subiecte religioase. Există distracții, cum ar fi dansul, jocurile de cărți, șahul, damele etc., pe care noi nu le putem aproba, pentru că cerul le condamnă. Aceste distracții deschid ușa pentru rele foarte mari. Toate acestea îndreaptă într-o direcție greșită și au o influență excitantă, generând în unele minți pasiunea pentru acele activități care conduc la jocuri de noroc și la risipă. Toate distracțiile de acest fel ar trebui să fie condamnate de creștini și înlocuite cu ceva care să nu fie absolut deloc dăunător. -- 1T 514.

Este privilegiul și datoria creștinilor să caute modalități nevinovate de recreere. -- Este privilegiul și datoria creștinilor să caute să-și învioreze spiritul și să-și revigoreze corpul printr-o modalitate nevinovată de recreere, cu scopul de a-și folosi puterile fizice și mentale spre slava lui Dumnezeu. Ocaziile noastre de recreere nu ar trebui să includă scene de veselie prostească, veselie care să degenereze în absurd. Se pot desfășura într-o așa manieră, încât să le fie de folos celor cu care ne adunăm și să-i înalțe, precum și să ne ajute, atât pe noi, cât și pe ei, să ne îndeplinim mai cu succes datoriile care ne revin în calitate de creștini. Nu putem avea scuze în ochii lui Dumnezeu dacă ne angajăm în distracții care tind să ne facă incapabili să ne îndeplinim cu credincioșie datoriile obișnuite ale vieții și care ne reduc astfel dorința de a-L contempla pe Dumnezeu și lucrurile cerești. Religia lui Hristos are o influență voioasă și înălțătoare. Este mai presus de glumele proaste, de vorbăria frivolă și fără rost. În toate ocaziile noastre de recreere, putem acumula resurse proaspete de curaj și de putere de la Izvorul divin de tărie, pentru a putea atinge cu succes în viața noastră standardul ceresc de curăție, adevărată bunătate și sfințenie. -- RH, 25 iulie 1871.

Ellen White a aprobat inițiativa unui grup care se strânsese pentru recreere pe Lacul Goguac din Michigan. -- Dar eu cred că, în timp ce căutăm să ne înviorăm spiritele și să ne revigorăm corpurile, Dumnezeu ne cere să ne folosim de fiecare dată toate puterile numai în scopuri bune. Putem să ne adunăm, așa cum ne-am adunat astăzi, și să facem totul spre slava lui Dumnezeu. Ocaziile noastre de recreere pot și trebuie să se desfășoare în așa fel, încât să fim capabili să ne îndeplinim și mai eficient sarcinile care ne revin, iar influența noastră să le fie și mai de folos celor cu care ne adunăm. Așa ar trebui să se întâmple în special într-o astfel de ocazie, care ar trebui să ne aducă tuturor bună dispoziție. Ne putem întoarce apoi la casele noastre cu mintea îmbogățită și cu organismul înviorat, pregătiți să ne apucăm din nou de lucru, cu o mai mare speranță și un mai mare curaj. -- 2T 586.

Problemele care pot apărea

Unele întâlniri sociale sunt o rușine pentru biserică. -- În Battle Creek au avut loc o serie de întâlniri sociale cu un caracter total diferit, reuniuni dedicate plăcerii, care au fost o rușine pentru instituțiile noastre și pentru biserică. Ele încurajează mândria în îmbrăcăminte și înfățișare, imoralitatea, râsetele zgomotoase și frivolitatea. Satana este primit ca oaspete de onoare și îi ia în stăpânire pe cei care participă la astfel de ocazii. Mi-a fost arătată în viziune una dintre aceste adunări, unde erau strânși cei care pretind că ei cred adevărul. Unul cânta la un instrument muzical, însă cântecele care se auzeau îi făceau pe îngerii veghetori să plângă. Era veselie, erau râsete vulgare, entuziasm din abundență și un fel de inspirație, dar o astfel de bucurie numai Satana putea să o creeze. Toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu se vor rușina de un astfel de entuziasm și o astfel de exaltare. Asemenea manifestări îi pregătesc pe participanți pentru gânduri și acțiuni nesfinte. Am motive să cred că unii dintre cei implicați în acea scenă s-au pocăit din toată inima de comportamentul lor rușinos. -- TM 82.

Creștinii superficiali, gata întotdeauna de plăceri și de distracție, îi pot face și pe creștinii sinceri să se conformeze. -- Satana își înmulțește capcanele în Battle Creek, iar creștinii cu numele, de un caracter și o experiență religioasă superficiale, sunt folosiți de ispititor pe post de momeală. Această categorie de creștini sunt gata întotdeauna să participe la întâlniri dedicate plăcerii și distracției, iar influența lor îi atrage și pe alții. Tineri și tinere care încearcă să fie creștini sinceri sunt convinși să se alăture petrecerii și sunt atrași în ring. Ei nu au consultat cu rugăciune standardul divin pentru a vedea ce a spus Hristos cu privire la roadele care trebuie să crească într-un pom creștin. Ei nu înțeleg că aceste distracții sunt de fapt ospățul lui Satana, pregătit cu scopul de a împiedica sufletele să accepte invitația la ospățul de nuntă al Mielului; ele îi împiedică să primească haina albă a caracterului, care este neprihănirea lui Hristos. Așa se face că ajung confuzi cu privire la ce e bine să facă în calitate de creștini. Nu vor să fie considerați niște izolați și înclină în mod firesc să urmeze exemplul celorlalți. Astfel, sunt influențați de cei a căror inimă și a căror minte nu au fost niciodată atinse de Dumnezeu. -- TM 85.

Adoptați o poziție echilibrată cu privire la recreere. -- Există persoane cu o imaginație bolnavă, pentru care religia este un tiran ce stăpânește asupra lor cu un toiag de fier. Acestea își deplâng mereu propria depravare și mormăie la gândul presupuselor rele. În inimile lor nu există iubire; fața le este întotdeauna încruntată. Rămân reci la râsul nevinovat al tinerilor sau al oricui altcuiva. Ei consideră că orice fel de recreere și de distracție este un păcat și cred că mintea trebuie să fie mereu încordată la maximum. Aceasta este una dintre extreme. Alții consideră că mintea trebuie să caute continuu să inventeze amuzamente și distracții pentru a fi în formă. Ajung să fie dependenți de senzații tari și nu se simt bine în lipsa lor. Astfel de persoane nu sunt creștini adevărați, căzând în cealaltă extremă. Adevăratele principii ale creștinismului deschid în fața tuturor o sursă de fericire, ale cărei dimensiuni sunt de nemăsurat. -- AH 493.