Adventiștii sunt dispuși să ofere cu generozitate dacă văd rezultate. -- Când membrii vor vedea că pastorii sunt toți cuprinși de spiritul lucrării, că simt profund forța adevărului și că se străduiesc să îi facă și pe alții să-l cunoască, atunci aceasta le va da o nouă viață și o nouă energie. Vor fi mișcați să facă tot ce pot pentru a ajuta în lucrare. Nu există alți oameni pe lumea asta mai dispuși să sacrifice din mijloacele lor pentru avansarea lucrării ca adventiștii de ziua a șaptea. Dacă pastorii nu îi descurajează total prin indolență, ineficiență și lipsă de spiritualitate, atunci adventiștii vor răspunde aproape oricărui apel care se dovedește credibil în fața judecății și a conștiinței lor. Dar vor să vadă roade. -- 3T 49.
Dăruirea câștigă convertiți, care, la rândul lor, vor dărui pentru a câștiga mai mulți convertiți. -- Toți membrii bisericii noastre ar trebui să se arate profund interesați de misiunile din țară și de peste hotare. Mari binecuvântări spirituale vor veni peste ei dacă vor face eforturi pline de sacrificiu pentru a înfige steagul adevărului în teritorii noi. Banii investiți în această lucrare se vor întoarce cu o dobândă bogată. Nou-convertiții, bucurându-se de lumina primită prin Cuvânt, vor dărui, la rândul lor, din mijloacele pe care le au pentru ca lumina să ajungă și la alții. -- 9T 49.
Unii predică numai o parte a adevărului, cea care place oamenilor, și neglijează isprăvnicia. -- Fraților, voi predicați cumva numai acea parte a adevărului care place oamenilor, lăsând nefăcute alte părți ale lucrării? Oare va fi necesar ca altcineva să vină după voi și să le prezinte oamenilor datoria pe care o au de a-și aduce cu credincioșie toate zecimile și darurile lor în trezoreria Domnului? Aceasta este lucrarea pastorului, dar, din păcate, a fost neglijată. Oamenii L-au jefuit pe Dumnezeu, iar răul a fost făcut pentru că pastorul nu a vrut să-i supere pe frații săi. Dumnezeu îi numește pe acești oameni administratori necredincioși. -- RH, 8 iulie 1884.
Administratorii
Dumnezeu a pus în mâinile noastre mijloacele necesare pentru a duce mai departe lucrarea Sa. -- Dumnezeu revarsă continuu peste voi binecuvântările acestei vieți, iar, dacă vă cere să dați din darurile Sale pentru a ajuta diferitele ramuri ale lucrării, este în propriul vostru interes material și spiritual să faceți asta și să Îl recunoașteți astfel pe Dumnezeu ca dătător al fiecărei binecuvântări. Dumnezeu, ca Maestru-lucrător, cooperează cu oamenii, asigurându-le mijloacele necesare vieții; de aceea le cere să coopereze cu El la mântuirea sufletelor. El a pus în mâinile slujitorilor Săi mijloacele prin care să ducă mai departe lucrarea Sa în misiuni din țară și de peste hotare. Dar, dacă numai jumătate dintre oameni își fac datoria, trezoreria nu va avea fondurile necesare și multe părți ale lucrării lui Dumnezeu vor fi lăsate neterminate. -- RH, 23 decembrie 1890.
Controlând fondurile, Satana caută să controleze biserica. -- [Satana către îngerii săi:] Mergeți și faceți ca cei care dețin pământuri și bani să fie cuprinși de grijă pentru ele! Dacă îi veți face să-și găsească plăcerea în aceste lucruri, vor fi ai noștri. Lăsați-i să spună din gură orice le place, numai faceți-i să le pese mai mult de bani decât de succesul împărăției lui Hristos sau de răspândirea adevărurilor pe care le urâm! Prezentați-le lumea cât mai atrăgător cu putință pentru ca ei să o iubească și să o idolatrizeze! Trebuie, pe cât posibil, să păstrăm toate mijloacele financiare în tabăra noastră. Cu cât au mai multe mijloace, cu atât ne vor afecta împărăția răpindu-ne supușii. Când stabilesc adunări în diferite locuri, atunci suntem în pericol. Fiți foarte vigilenți în aceste ocazii! Provocați o diversiune cât mai mare! Distrugeți dragostea dintre ei! Descurajați-i și demoralizați-i pe pastori, căci îi urâm! Aduceți-le în minte celor care au mijloace orice scuză posibilă pentru a nu le dona! Controlați chestiunile financiare, dacă puteți, și împingeți-i pe pastorii lor în nevoi și lipsuri! Acest lucru le va slăbi curajul și zelul. Luptați pentru fiecare palmă de pământ! Faceți ca lăcomia și dragostea de comori pământești să fie principalele lor trăsături de caracter! Cât timp aceste trăsături au supremația, mântuirea și harul vor rămâne pe locul al doilea. Copleșiți-i cu tot ce puteți pentru a-i atrage, și cu siguranță vor fi ai noștri! Și nu numai că vom fi siguri de ei, dar vor ajunge să nu-și mai exercite influența urâcioasă nici asupra altor persoane pe care le-ar fi putut conduce spre ceruri. Iar pe cei care vor încerca totuși să ofere din mijloacele lor, faceți-i să fie invidioși, astfel încât să dea cu economie! -- EW 266, 267.
Oamenii nu trebuie să rețină zecimile și darurile, chiar dacă nu sunt de acord cu acțiunile conferinței. -- Voi, cei ce rețineți banii care trebuiau să ajungă în lucrarea Domnului, citiți cartea lui Maleahi și vedeți ce scrie acolo cu privire la zecimi și daruri! Nu vedeți că, sub nicio formă, nu e bine să vă rețineți zecimile și darurile doar pentru că nu sunteți de acord cu tot ceea ce fac frații voștri? Zecimile și darurile nu sunt proprietatea niciunui om, ci ele trebuie să fie folosite pentru a face o anume lucrare pentru Dumnezeu. E posibil ca pastori nedemni să primească unele dintre fondurile colectate astfel, dar, din cauza aceasta, să îndrăznească cineva să le rețină din drumul lor spre trezorerie și să sfideze blestemul lui Dumnezeu? Eu nu îndrăznesc. Eu îmi dau zecimile cu bucurie și generozitate, spunând, ca David: „Din mâna Ta primim ce-Ți aducem” [1 Cronici 29:14]. O reținere egoistă de a da pentru Dumnezeu ne va aduce sărăcie în suflete. Faceți-vă partea, frați și surori! Dumnezeu vă iubește și El este la cârmă. Dacă activitățile conferinței nu sunt administrate după voia Domnului, atunci e păcatul celor care greșesc. Domnul nu vă va considera pe voi responsabili pentru asta dacă faceți ce puteți pentru a îndrepta răul. Dar nu păcătuiți nedându-I lui Dumnezeu ceea ce este al Său! Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă sau cu înșelăciune lucrarea Domnului [vezi Ieremia 48:10]! -- 2SAT 74, 75.
Biserica mondială
Organizați colecte pentru instituțiile care sunt în pericol. -- Când Domnul ne pune în față un apel la care trebuie să răspundem, chiar în momentul când oamenii noștri sunt gata să își ofere darurile, pastorii și slujbașii bisericii trebuie să se ocupe de problemă în mod serios și energic. Să decidă ei, ca administratori ai lui Dumnezeu, ce trebuie să se facă și apoi să treacă la acțiune! Acest lucru este absolut necesar atunci când instituțiile noastre sunt într-un pericol atât de mare. -- RH, 19 martie 1901.
Darurile oferite de sărbători ar trebui să fie donate pentru misiunile externe. -- Fiecare dolar și fiecare cent de care ne putem dispensa este necesar acum pentru a ajuta la răspândirea mesajului adevărului în alte zone. Cu ocazia sărbătorilor, membrii noștri cheltuiesc mult pe cadouri și diverse atenții, care nu doar că nu sunt folositoare, dar adesea fac și rău. Apetitului i se dă apă la moară, mândria și dragostea de sine sunt alimentate, iar Hristos este uitat. Dacă banii care se alocă de obicei acestor lucruri ar fi aduși în trezoreria misiunii, atunci misiunile noastre externe ar putea depăși dificultățile financiare. Oare să nu consacrăm anul acesta pentru Domnul nu doar o parte, ci toate darurile noastre de sărbători pentru a ajuta cauza Lui, care este într-o așa de mare nevoie? Cum ar fi mai nimerit să sărbătorim Crăciunul care se apropie, cum ne-am putea exprima mai bine recunoștința față de Dumnezeu pentru darul scumpului Său Fiu decât oferind daruri pentru a trimite în lumea întreagă veștile despre apropiata Sa revenire? -- RH, 6 decembrie 1887.
Biserica locală
Zecimea nu trebuie să fie folosită pentru întreținerea locașului de închinare. -- „Să poruncești copiilor lui Israel să-ți aducă pentru sfeșnic untdelemn curat de măsline, fără drojdii, ca să ardă în candele necurmat” [Exodul 27:20]. Acest dar trebuia să se aducă încontinuu, pentru ca în casa lui Dumnezeu să existe toate cele necesare pentru slujbele care se țineau acolo. Poporul Său din ziua de azi nu trebuie să uite că locașul de închinare este proprietatea Domnului și ar trebui îngrijit cu mare atenție. Dar fondurile pentru această lucrare nu trebuie să vină din zecime. Zecimea trebuie să fie folosită pentru un singur scop -- acela de a-i susține pe pastorii pe care Dumnezeu i-a ales să-I aducă la îndeplinire lucrarea, pe cei care le duc oamenilor cuvintele vieții și care poartă povara turmei lui Dumnezeu. -- 7MR 135.
Israeliții au contribuit la „cheltuielile bisericii”. -- S-au luat măsuri pentru a susține închinarea publică adusă lui Dumnezeu. Pe lângă zecime, poporul s-a angajat să contribuie anual cu o sumă fixă pentru slujba din Sanctuar. -- PK 667.
Pastorii trebuie să se priceapă cât de cât la finanțe
Pastorii trebuie să se priceapă cât de cât la finanțe dacă vor să-și administreze înțelept bisericile. -- E posibil ca un om care nu are abilități administrative să ajungă pastor, dar îi vor lipsi acele calificări pe care fiecare pastor ar trebui să le aibă pentru a-și administra cu înțelepciune biserica și a consolida lucrarea. Dacă un pastor este bun la amvon, dar, asemeni fratelui Hull, eșuează pe latura administrativă, nu ar trebui niciodată să lucreze singur. Un altul ar trebui să îl însoțească pentru a-i compensa lipsurile și a administra biserica în locul lui. -- 1T 441.
Pentru a câștiga suflete, pastorii ar trebui să demonstreze că au pricepere în chestiuni administrative. -- Este nevoie de pastori care să își folosească puterile creative, care să fie buni în ale Cuvântului și să demonstreze că se pricep să trateze și să planifice chestiunile administrative. Aceste abilități ar trebui să fie folosite în slujba lui Dumnezeu pentru a câștiga suflete la adevăr. Se cere o adevărată capacitate de planificare și concepere pentru a-l scoate pe păcătos din întuneric la lumina adevărului. -- 19MR 25.
Pastori, nu specialiști în finanțe
Pastorii care au prea multe responsabilități financiare neglijează să-și îndeplinească sarcina de a vesti Evanghelia. -- Pastorii nu ar trebui chemați să participe peste tot la comitete pentru a decide asupra unor chestiuni administrative obișnuite. Mulți dintre pastorii noștri au procedat așa în trecut, dar nu aceasta este lucrarea în care Domnul vrea ca ei să se implice. Prea multe poveri financiare au fost puse asupra lor. Atunci când încearcă să poarte aceste poveri, ei neglijează să-și îndeplinească sarcina de a vesti Evanghelia. Dumnezeu o consideră o dezonoare la adresa Numelui Său. -- 7T 255.
Pastorii nu sunt puși deoparte pentru a se ocupa de chestiuni administrative sau pentru a participa la comitete. -- Nu puțini pastori își neglijează lucrarea la care au fost chemați. De ce sunt numiți în comitete și consilii administrative cei care au fost puși deoparte pentru lucrare? De ce sunt chemați să participe la atât de multe întâlniri administrative, de multe ori la mari distanțe de câmpurile lor de lucru? De ce nu se lasă aceste chestiuni în seama oamenilor specializați în administrație? Pastorii nu au fost puși deoparte pentru o astfel de lucrare. Finanțele lucrării ar trebui să fie administrate de oameni capabili;