Împrieteniți-vă cu tinerii voștri. -- Cauza lui Dumnezeu a pierdut foarte mult din pricina lipsei de atenție acordată tinerilor. Pastorii Evangheliei ar trebui să se împrietenească cu tinerii din comunitățile lor. Mulți sunt foarte reticenți la gândul de a se împrieteni cu tinerii, dar cerul consideră acest lucru ca o neglijare a datoriei, ca un păcat împotriva sufletelor pentru care a murit Hristos. Tinerii sunt țintele atacurilor speciale ale lui Satana și bunătatea, curtoazia, compasiunea și dragostea manifestate față de aceia dintre ei care sunt asaltați de ispitele celui rău vor duce adesea la mântuirea lor. Dragostea lui Isus vă va ajuta să le pătrundeți tinerilor în inimă și, atunci când le-ați câștigat încrederea, ei vă vor asculta și vă vor urma sfaturile. Ar trebui să-i legați de inima voastră prin funii de dragoste și apoi să-i învățați cum să lucreze pentru Dumnezeu. Tinerii pot lucra cu prietenii lor într-o manieră tăcută și discretă. Nu ar trebui să neglijați această ramură a lucrării lui Dumnezeu. Bisericile noastre nu fac tot ce pot ele pentru tineretul lor. Pare să nu existe nicio povară pentru sufletele pentru care a murit Hristos. De ce să nu considerăm această lucrare pentru tinerii noștri drept cea mai importantă lucrare misionară? De ce pastorii îi lasă în voia lor pe tineri, fără a se strădui să-i câștige la Hristos? De ce nu îi îndeamnă să-și predea inimile lui Dumnezeu? Pentru aceasta, va trebui să acționați cu cel mai mare tact, să vă gândiți acțiunile foarte atent, să vă rugați stăruitor pentru înțelepciune de sus, căci la biserică vin persoane care cunosc credința, dar ale căror inimi nu au fost niciodată atinse de puterea harului divin. -- RH, 24 martie 1891.
Dragostea va atinge chiar și inimile tinerilor care, aparent, sunt fără speranță. -- Domnul nu este slăvit atunci când copiii sunt neglijați și nebăgați în seamă. Ei trebuie să fie educați, disciplinați și învățați cu răbdare. E nevoie de mai mult decât de a le acorda atenție din când în când, de mai mult decât de a le spune câte un cuvânt de încurajare. E nevoie ca, în rugăciune și cu grijă, să ne dăm toată osteneală. Inima care este umplută cu dragoste și compasiune va atinge inimile tinerilor care, aparent, sunt nepăsători și fără speranță. -- CSW 77.
Hristos este îndurerat de fiecare cuvânt aspru, sever și pripit spus copiilor. -- Bunătatea și curtoazia pastorului să fie vizibile în modul în care se poartă cu copiii! Întotdeauna trebuie să fie conștient că ei sunt bărbați și femei în devenire, membri tineri ai familiei Domnului. Îi pot fi foarte aproape și foarte dragi Învățătorului și, dacă vor fi învățați și disciplinați în mod corespunzător, Îl vor sluji chiar și la vârsta lor fragedă. Hristos este îndurerat de fiecare cuvânt aspru, sever și pripit spus copiilor. Drepturile lor nu sunt întotdeauna respectate și sunt adesea tratați ca și cum nu ar avea un caracter al lor, care trebuie să se dezvolte în mod corect, astfel încât să nu fie deformat, iar planul lui Dumnezeu pentru viața lor să nu se dovedească un eșec. -- 4T 397.
În fiecare predică să fie un colțișor pentru copii. -- În apelul Său către Petru, Mântuitorul l-a îndemnat mai întâi: „Paște mielușeii Mei!”, iar apoi i-a poruncit: „Paște oile Mele!” [Ioan 21:15-17]. Adresându-Se apostolului, Hristos le spune tuturor slujitorilor Lui: „Paște mielușeii Mei!”. Când i-a mustrat pe ucenici să nu-i disprețuiască pe cei mici, Hristos S-a adresat tuturor ucenicilor Săi din toate timpurile. Dragostea și grija Sa pentru copii sunt un exemplu prețios pentru urmașii Săi. Dacă instructorii de la Școala de Sabat ar simți dragostea pe care ar trebui să o simtă pentru acești miei ai turmei, mult mai mulți s-ar adăuga staulului lui Hristos. Ori de câte ori se ivește ocazia potrivită, povestiți-le copiilor despre dragostea lui Isus! În fiecare predică să fie un colțișor pentru ei! Slujitorul lui Hristos poate avea în acești micuți niște prieteni pe termen lung, iar cuvintele sale pot fi pentru ei ca niște mere de aur în coșuri de argint. -- CSW 76.
Copiii ar trebui să fie prezenți la închinarea din Sabat. -- Tații și mamele ar trebui să facă o regulă din a-i aduce pe copii la serviciile divine din Sabat și ar trebui să întărească regula aceasta prin propriul exemplu. Este de datoria noastră să poruncim copiilor noștri și casei noastre, așa cum a făcut-o Avraam. Prin exemplu, dar și prin învățătură, ar trebui să le transmitem că predicile sunt importante. Toți cei care au făcut jurământul botezului au promis solemn că se vor consacra în slujba lui Dumnezeu; ei s-au legat prin jurământ că vor fi prezenți, alături de copiii lor, acolo unde pot obține cele mai bune îndemnuri și încurajări în viața creștină. -- CG 530.
Echipa pastor-părinte
Părinții îl critică pe pastor pentru propria lor neglijență. -- Vă stricați fiii și fiicele prin propriul exemplu și propriile reguli laxe și, în ciuda acestei lipse de educație din cămin, vă așteptați ca pastorul să contracareze influența comportamentului vostru zilnic și să ajungă la rezultatul excelent de a le forma inimile și viețile pentru virtute și evlavie. După ce pastorul a făcut tot ce a putut pentru biserică, mustrând cu credincioșie și dragoste, disciplinând cu răbdare și rugându-se arzător pentru a câștiga și a mântui sufletul, în caz de nereușită, părinții îl învinovățesc adeseori pentru faptul că nu au copii convertiți, când s-ar putea ca aceasta să se datoreze propriei lor neglijențe. Povara apasă asupra părinților; oare își vor asuma ei lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o și o vor îndeplini cu credincioșie? Oare se vor strădui ei, cu umilință, răbdare și perseverență, să ajungă ei înșiși la standardul acesta înalt și să-și înalțe și copiii odată cu ei? -- AH 188.
Pentru a-i converti pe tineri, pastorii au nevoie de ajutorul părinților lor. -- Mulți par să creadă că declinul din biserică și tot mai prezenta dragoste de plăceri se datorează lipsei de lucrare pastorală. Într-adevăr, biserica ar trebui să aibă conducători și pastori credincioși. Aceștia ar trebui să lucreze stăruitor pentru tinerii care nu s-au predat lui Hristos și pentru alții care, deși au numele trecute în registrul bisericii, sunt fără evlavie și fără Hristos. Dar, oricât de bine și de conștiincios și-ar face pastorii lucrarea, rezultatele vor fi mici dacă părinții își vor neglija rolul. Lipsa puterii din biserică se datorează lipsei de creștinism din viața de cămin. Cât timp părinții nu-și asumă rolul așa cum ar trebui, va fi dificil să îi conștientizezi pe tineri cu privire la datoria lor. Dacă în cămin domnește religia, ea va fi adusă și în biserică. Părinții care-și fac lucrarea pentru Dumnezeu sunt o putere spre bine. Atunci când își țin în frâu copiii și îi încurajează, crescându-i în mustrarea și învățătura Domnului, ei sunt o binecuvântare pentru zona în care locuiesc. Iar biserica este întărită de lucrarea lor credincioasă. -- CG 550.
Unii părinți sunt activi în lucrarea lor creștină din afara căminului, în timp ce copiii lor sunt străini de Mântuitorul. -- Sunt părinți care tânjesc să lucreze în vreun câmp misionar extern; mulți sunt activi în lucrarea lor creștină din afara căminului, în timp ce copiii lor sunt străini de Mântuitorul și de dragostea Lui. Mulți părinți își abandonează misiunea de a-și câștiga copiii la Hristos în seama pastorului sau a instructorului de la Școala de Sabat, dar, făcând așa, ei își neglijează propria responsabilitate dată de Dumnezeu. Educarea și formarea copiilor ca adevărați creștini sunt cel mai înalt serviciu pe care părinții I-l pot aduce lui Dumnezeu. Este o lucrare care cere eforturi răbdătoare, conștiincioase și perseverente, eforturi de-o viață întreagă. Neglijând această datorie, ne dovedim administratori necredincioși. Dumnezeu nu va accepta nicio scuză pentru o astfel de neglijență. -- COL 195.
Pastorii și membrii ar trebui să îi secondeze pe părinți în eforturile lor. -- Membrii bisericii trebuie să aibă o grijă specială pentru mieii turmei, exercitând orice influență care le stă în putere pentru a câștiga dragostea copiilor și a-i lega de adevăr. Atât ei, cât și pastorii ar trebui să-i secondeze pe părinți în eforturile lor de a-i conduce pe copii pe căi sigure. Domnul cheamă tineri, căci vrea să facă din ei ajutoarele Sale, care să slujească sub steagul Său. -- AH 358, 359.
Părinții care au succes ar trebui să aibă grijă și de alți tineri din biserică. -- Creștinii manifestă un interes profund pentru copiii de lângă ei care, prin ispitele subtile ale dușmanului, sunt gata să piară. Tați și mame, dacă v-ați păzit copiii de uneltirile vrăjmașului, căutați în jurul vostru copii care nu au parte de o asemenea grijă și încercați să le mântuiți sufletele! -- OHC 121.
Educați pentru slujire!
Dacă sunt bine formați, tinerii vor fi lucrători zeloși pentru Stăpân. -- Tinerii și tinerele ar trebui să fie educați pentru a sluji cauzei lui Dumnezeu. Domnul îi alege pe tineri pentru că ei au un corp puternic și o minte viguroasă; dacă sunt bine formați, ei vor fi lucrători zeloși pentru Stăpân. Dacă își vor pune încrederea în El, Dumnezeu va fi sfătuitorul lor; dacă se vor supune voinței Sale, El îi va accepta și îi va înălța la statutul de colaboratori ai Lui. -- RH, 24 martie 1891.
Pastorii și membrii mai în vârstă nu pot avea nici pe jumătate influența pe care o au tinerii asupra altor tineri. -- Tinerii mei prieteni, dacă vă veți implica în lucrare acolo unde sunteți în momentul de față, făcând ceea ce puteți face, fiți siguri că veți avea asigurat ajutorul lui Isus! Începeți activitatea lucrând pentru prietenii voștri! Pastorii sau membrii în vârstă nu pot avea nici pe jumătate influența pe care o aveți voi asupra prietenilor voștri; trebuie să conștientizați că asupra voastră stă responsabilitatea de a face tot ce puteți pentru mântuirea lor. -- HS 288.
Atunci când tinerii lucrează pentru biserică, ușa ispitei se închide. -- Oare de ce supraveghetorii bisericii nu țin niște consilii în care să conceapă planuri prin care tinerii și tinerele să fie învățați să-și pună la lucru talentele care le-au fost încredințate? Oare de ce membrii în vârstă ai bisericii nu caută să facă o lucrare bună, zeloasă și plină de compasiune pentru copii și pentru tineri? Mulți au îmbrățișat adevărul, și totuși nu au fost educați cu privire la modul în care pot sluji cauzei lui Dumnezeu, la modul în care își pot dezvolta puterea spirituală. Atunci când tinerii noștri își folosesc capacitățile fizice și mentale în slujba lui Dumnezeu, ușa ispitei se închide, iar Satana nu mai are o oportunitate atât de mare de a-i forma pe copii și pe tineri pentru a-i sluji lui. -- RH, 7 martie 1893.
Școala de Sabat copii
Instructorii de la grupele de Școală de Sabat copii au nevoie de aptitudini, voință și perseverență în rugăciune. -- La unele grupe de Școală de Sabat se aleg ca instructori persoane care nu au nicio aptitudine didactică. Aceste persoane nu au o dragoste înflăcărată pentru suflete. Nu înțeleg nici pe jumătate implicațiile practice ale adevărului. Și atunci, cum îi pot conduce pe copii și pe tineri la Izvorul vieții? Dacă instructorii vor bea ei înșiși profund din apele mântuirii, îngerii lui Dumnezeu le vor sluji și ei vor ajunge să știe exact ce metodă ar vrea Domnul ca ei să aplice pentru a-i câștiga pe acești tineri prețioși la Isus. Este nevoie de aptitudini, voință, perseverență, de un spirit ca al lui Iacov atunci când s-a luptat în rugăciune și a strigat: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” [Geneza 32:26]. Atunci când binecuvântarea lui Dumnezeu se revarsă asupra instructorilor, acest lucru nu are cum să nu se reflecte și asupra celor aflați în grija lor. Nu plasați niciodată tinerii în responsabilitatea unor persoane indolente din punct de vedere spiritual și lipsite de aspirații înalte și sfinte, căci aceeași atitudine de indiferență, de fariseism, de formă fără putere se va vedea și în ei! -- CSW 116, 117.
Pastorii ar trebui să fie capabili să le vorbească interesant și pe înțeles copiilor de Școală de Sabat. -- Era un diriginte de Școală de Sabat care a ținut odată ora într-o manieră foarte aridă, lungă și neinteresantă. O mămică și-a întrebat fiica de 10 ani dacă i-a plăcut la Școala de Sabat și i-a cerut să-i povestească ce le-a spus persoana respectivă. Fetița i-a răspuns: „Păi, a spus, a spus, a spus și n-a spus nimic.” Ei bine, nu vrem ca lucrarea noastră să primească un astfel de raport. Vrem să ne pregătim cât putem noi de bine pentru lucrare, astfel încât să avem succes în a-i învăța și pe alții ce am învățat noi. -- CSW 169.
Prea mulți copii care învață din Biblie în cadrul Școlii de Sabat nu manifestă totuși niciun interes pentru religie. -- Mulți copii cu părinți credincioși, copii care au participat la Școala de Sabat și care cunosc Scriptura, nu manifestă totuși niciun interes pentru religie. Chiar sub cele mai puternice apeluri ale Duhului Sfânt, ei par nemișcați, parcă ar fi de piatră. Oare ce s-ar putea face pentru a rupe vraja pe care Satana a aruncat-o asupra acestor suflete? Eu, una, nu văd alt ajutor decât ca părinții să-și prezinte copiii înaintea tronului harului, în rugăciuni umile, insistente și pline de credință, cerându-I Domnului să lucreze alături de ei și de pastori până când copiii se vor convinge și se vor converti. -- ST, 16 martie 1882.
Școala de Sabat copii nu ar trebui să înlocuiască prezența copiilor la serviciul divin cu întreaga biserică. -- Școala de Sabat din _____ a fost transformată într-un punct central de interes de către fratele E. Ea a absorbit mintea tinerilor, iar alte datorii religioase au fost neglijate. Adesea, după ce Școala de Sabat se termina, dirigintele, unii instructori și un număr mare de participanți plecau acasă pentru a se odihni. Simțeau că povara pentru ziua respectivă luase sfârșit și că nu mai aveau vreo altă sarcină. Atunci când clopotul anunța ora de serviciu divin, iar oamenii plecau de acasă spre locul de închinare, se întâlneau cu o mare parte dintre participanții de la Școala de Sabat, care treceau spre casele lor. Oricât de importantă ar fi fost întâlnirea, mulți dintre cei ce participaseră la Școala de Sabat nu găseau vreun interes și vreo plăcere în învățătura pastorului cu privire la unele subiecte biblice importante. Deși majoritatea copiilor nu participau la serviciul divin, unii rămâneau, dar nu aveau niciun folos de pe urma cuvântului rostit, pentru că îl simțeau ca pe o povară. -- CSW 183.