Motivul pentru care mă adresez mamelor, în privința acestui subiect, este, pentru că și eu sunt o mamă, și mă simt îngrijorată pentru acei copii și tineri care, prin vicii ascunse (onanie) se ruinează pe ei înșiși atât pentru această lume, cât și pentru cea viitoare. Să cercetăm deci mai aproape acest subiect, din punct de vedere fizic, mintal și moral.
Mamelor, să privim mai întâi la rezultatele acestui viciu asupra puterii fizice. N-ați observat la copii voștri scumpi lipsa frumuseții fizice, a tăriei și a puterii de stăpânire de sine? N-ați observat cum boala lor progresează mai repede de cum v-ați așteptat, încât încurcă chiar dibăcia voastră și chiar pe a doctorilor? Voi ascultați la numeroasele lor plângeri de durere de cap, de catar, de amețeli, nervozitate, dureri la umeri și la coastă, lipsă de poftă de mâncare; dureri în spate și la mâini, insomnie, călduri noaptea, simțuri de oboseală dimineața, și o istovire mare după orice muncă, când ați văzut vigoarea tinereții lor dispărând, și ați observat fețele lor palide, sau rumene peste măsură, dar v-ați ridicat voi să priviți mai adânc și să cercetați care este cauza acestei slăbiri fizice? Ați observat voi mortalitatea uimitoare printre tineret?
N-ați observat voi o lipsă în sănătatea mintală a copiilor voștri? N-ați observat că umblarea lor pare să fie marcată de extreme; că ei nu sunt atenți, și că se arată nervoși, când le vorbiți și sunt iritați? N-ați observat, că atunci, când sunt puși să facă vreo treabă, ci privesc visători, ca și când mintea lor ar fi în altă parte? Iar când își vin în fire, nu sunt voioși a pune mâna la lucru -- cu toată inima -- și lucrul lor e plin de greșeli, și arată atâta lipsă de atenție? Nu vă mirați voi că ei sunt atât de uituci? Cele mai simple și mai repetate instrucțiuni sunt uitate. Ei poate sunt voioși să învețe, dar aceasta nu le este de nici un folos. Mintea lor nu poate păstra ce li s-a spus. când vor să se folosească de cunoștințele lor, pe care le-au căpătat printr-un studiu aspru, de lipsesc, fiind pierdute prin sitele memoriei lor. N-ați observat că ei n-au plăcere a se angaja în nicio lucrare activă? Și lipsa lor de dorință de a stărui pentru îndeplinirea lucrului pe care l-au întreprins cu toată sforțarea puterilor mintale și fizice? Tendința multora dintre aceștia este de a trăi în trândăvie.
N-ați văzut că fața lor este mereu întunecoasă, și tristă, și un caracter posomorit în acei care altădată erau veseli, buni și cordiali? Ei sunt ușor excitați la gelozie și dispuși a vedea lucrurile tot în rău, și pe când voi lucrați spre binele lor, ei își închipuie că sunteți vrăjmașii lor, și că i-ați mustra și le-ați pune restricții inutile.
V-ați întrebat, unde vor sfârși toate acestea, când ați privit asupra copiilor voștri, din punct de vedere moral? N-ați observat neascultarea crescândă în copii, cum și nemulțumirea și nerăbdarea lor, când sunt puși sub observație?
N-ați fost alarmați de nesocotirea autorității părintești, din partea lor, care au împovărat inimile părinților lor cu durere, și le-au încărunțit părul înainte de vreme? N-ați constatat voi lipsa de sinceritate în copiii voștri, pe care ei au posedat-o odată, și pe care ați administrat-o în ei altădată. La unii copii se observă chiar pe fețele lor trăsăturile aspre ale răutății lor.
N-ați fost întristați și îngrijorați voi, când ați văzut în copiii voștri dorința puternică de a fi împreună cu sexul celălalt, și dispoziția pe care ei o posedă, de a se putea întovărăși cu acesta, încă din cea mai fragedă copilărie? Fetele voastre au fost obiectul de conversație al băieților; și feciorii voștri au fost obiectul de discuție al fetelor. Acești tineri își manifestă preferința lor pentru cutare sau cutare tânără sau tânăr, și sfaturile și avertismentele voastre nu produc decât puțină schimbare. Pasiunea oarbă stăpânește considerațiile rațiunii. Și cu toate că voi ați mustrat poate manifestația exterioară a patimii lor senzuale, și v-ați încredințat de promisiunile lor de îndreptare, dar, -- spre îngrijorarea voastră, -- nu constatați la ei nicio schimbare, decât că ei ascund chestiunea din fața voastră. Între tineri și tinere sunt multe întovărășiri și întâlniri secrete. Ei umblă pe calea dorințelor lor și sunt stăpâniți de patimile lor, până ce voi sunteți surprinși poate de o căsătorie prematură, sau sunteți făcuți de rușine de către aceia care, printr-o purtare nobilă ar fi trebuit să vă aducă respect și cinste. Căsătoriile timpurii se înmulțesc. Băieții și fetele intră în legături de căsătorie, cu o dragoste și judecată neajunsă la maturitate, și fără simțăminte nobile și înălțătoare, și fac legământul căsătoriei, conduși fiind doar de patimile lor. Adesea ci fac alegerea consoartei lor fără cunoștința mamei, care a vegheat asupra lor și a îngrijit de ei din cea mai fragedă copilărie a lor.
Primejdia legăturii timpurii dintre băieți și fete
Îndrăgostirile formate în copilărie au avut adesea ca rezultat o unire (în căsătorie) foarte nenorocită, sau o despărțire rușinoasă. Legăturile timpurii, dacă se fac fără consimțământul părinților, foarte rar ajung fericite. Afecțiunile tinerilor trebuiesc înfrânate până ce vor deveni maturi îndeajuns și până ce experiența îi va face onorabili și siguri față de primejdiile lor. Acei care nu vor să li se pună restricții vor fi în primejdia de a duce târâș o existență nenorocită. Un tânăr care nu a trecut încă de 19 ani este un sărman judecător pentru a se potrivi cu o persoană, tot așa de tânără ca și el însuși, spre a-i fi tovarășă de viață. După ce judecata lor devine mai matură, ei se văd legați pe viață de alte persoane, și poate nu sunt toate așa potrivite spre a face fericiți pe fiecare. Atunci, în loc de a-și face o soartă mai bună, învinuiri reciproce survin între dânșii, și înstrăinarea se mărește, până ce fiecare devine indiferent și neglijent față de celălalt. Niciun cuvânt josnic nu lipsește din vorbirea lor în casă. Chiar atmosfera este otrăvită prin cuvinte lipsite de iubire și reproșuri amare. Urmașii unei astfel de familii sunt puși într-o condiție și mai defavorabilă decât sunt părinții lor. Din astfel de anturaj, din astfel de exemple, ce putem aștepta de la ei, dacă timpul va mai dura?
Mamelor, marea cauză a acestor rele fizice, mintale, și morale, este viciul ascuns (onania), care ațâță patimile, și imaginația și duce la desfrânare și adulter. Acest viciu distruge constituția multora, și-i pregătește pentru tot felul de boli. Și să permitem oare copiilor noștri ca să apuce pe calea distrugerii de sine?
Mamelor, priviți pe copiii voștri din punct de vedere religios. Firește, vă doare inima, când vedeți pe copiii voștri slăbiți la corp și la minte dar nu vă doare și mai mult inima, când îi vedeți aproape morți față de cele spirituale, așa încât ei nu mai au decât puțină dorință după bunătatea și frumusețea caracterului și după idealuri sfinte? Onania este distrugătorul tuturor năzuințelor hotărâte și serioase, și al puterii de voință, care este necesară unui suflet pentru a-și forma un caracter bun și religios. Toți acei care au un adevărat sens despre ce însemnează a fi creștin, știu că urmașii lui Hristos sunt sub aceeași obligație, ca și ucenicii Săi, de a aduce toate patimile lor, cum și puterile lor fizice și facultățile mintale, în deplină supunere sub voința Sa. Acei care sunt stăpâniți de patimile lor nu pot fi urmașii lui Hristos. Ei sunt prea devotați în serviciul stăpânului lor, făuritorului oricărui rău, de a părăsi obiceiurile lor stricate, și de a alege serviciul lui Hristos.
Mamele evlavioase vor întreba cu cea mai mare îngrijorare: Vor oare copiii noștri să continue a practica obiceiuri care să-i facă nedestoinici pentru orice poziție cu răspundere în această viață? Vor ei să sacrifice frumusețea, sănătatea, intelectul, și toată speranța pentru cer, cum și orice lucru vrednic de dorit, atât în viața aceasta, cât și în cea viitoare, la demonul patimilor? Fie ca Dumnezeu, să facă lucrurile să devină altfel; iar copiii noștri, care ne sunt atât de scumpi, să poată asculta de glasul avertizării, și să aleagă calea curăției și a sfințeniei.
Este de cea mai mare importanță de a învăța pe copiii noștri stăpânire de sine, încă din pruncie, și să-i deprindem a supune voința lor sub voința altora. Iar dacă se întâmplă să aibă nefericirea de a învăța obiceiuri rele, fără să cunoască toate rezultatele lor rele, ei pot fi reformați, prin apelarea la rațiunea lor, și convingându-i, că asemenea obiceiuri le ruinează constituția și le strică mintea. Noi trebuie să le arătăm, că persoanele stricate vor folosi orice argumentație pentru a liniști teama lor trezită, și să-i facă să continue mai departe în satisfacerea obiceiurilor vătămătoare. Oricare ar fi pretențiile lor, ei sunt, cu siguranță, vrăjmașii lor și agenții lui Satana. Virtutea și curăția sunt de mare preț. Aceste trăsături prețioase sunt de origine cerească. Ele fac pe Dumnezeu prietenul nostru, și ne unește strâns cu tronul Său.
Satana stăpânește mințile tinerilor, și noi trebuie să lucrăm în mod hotărât și credincios pentru a-i salva. Chiar și copiii mici practică acest viciu, și acesta crește și se întărește tot mai mult, paralel cu vârsta lor, până ce orice facultate nobilă a trupului și a sufletului este degradată. Mulți ar fi putut să fie salvați, dacă ar fi fost instruiți cu grijă, cu privire la influența acestui obicei asupra sănătății lor. Ei nu-și dau seama de faptul, că, prin aceasta, își aduc asupra lor înșiși multă suferință. Copiii care s-au deprins cu acest viciu, par a fi fermecați de diavolul, de a împărtăși și altora această dorință josnică, învățând chiar și pe copiii mici acest obicei.
Mamelor, voi nu puteți fi destul de cu grijă de a împiedica pe copiii voștri ca să nu se deprindă cu obiceiuri josnice. E mai ușor a-i păzi de acest rău, decât să-i scapi de el, după ce l-au învățat. Vecinii pot permite copiilor lor să vină la voi acasă, ca să petreacă serile și nopțile împreună cu copiii voștri. Aici sunteți puse la încercare, ca să alegeți una din două: sau să riscați a supăra pe vecinii voștri, trimițându-le copiii acasă, sau să le faceți plăcerea, de a lăsa pe copiii lor să stea împreună cu copiii voștri, și a-i expune primejdiei, de a fi instruiți în acea cunoștință care ar fi pentru ei un blestem în toată viața lor.
Spre a păzi pe copiii mei de corupție, nu le-am permis să doarmă într-un pat, și nici într-o singură cameră cu alți copii, și, când împrejurările de călătorie cereau, eu făceam mai bine pentru copiii mei un pat restrâns jos pe pardoseală, decât să se culce împreună cu alții. Eu mă străduiam să nu-i las să vină în asociație cu copii asprii și brutali, și le făgăduiam că voi face folosirea lor acasă cât de plăcută și fericită. Ținând mințile și mâinile lor ocupate, nu le mai rămâne decât puțin timp, sau dispoziție, ca să se joace pe stradă cu alți copii, și să capete o educație de stradă.
O nenorocire care mi s-a întâmplat mie însămi, când eram de nouă ani, mi-a ruinat sănătatea. Eu consideram aceasta ca o mare pagubă și murmuram din cauza aceasta. Dar după câțiva ani, eu am privit chestiunea cu totul altfel: Am privit-o în lumina unei binecuvântări, după cum o privesc și astăzi. Fiind bolnăvicioasă, eram ținută departe de societate, și aceasta m-a ținut într-o neștiință binecuvântată cu privire la viciile ascunse ale copiilor și tinerilor. Când am devenit apoi mamă, am auzit niște femei mărturisindu-și reciproc acest păcat, -- la o împrejurare oarecare, -- care își desăvârșiseră lucrarea de ruinare, și pentru prima dată, am aflat că există acest viciu. Totuși eu nu aveam încă o concepție dreaptă despre existența acestui viciu, și despre vătămarea adusă sănătății prin el, până în urmă, târziu.
Tineretul practică acest viciu într-o măsură mare, înainte de vârsta pubertății lor, fără să-și dea seama, în acest timp, de urmările grozave, pe care acest viciu le are asupra constituției lor corporale. Dar în această perioadă critică, de trecere în vârsta pubertății, natura îi face să simtă violarea anterioară a legilor sale.
Când mama vede fiica ei lâncezind și descurajată, și numai cu puțină vigoare în ea, iritându-se ușor, tresărind deodată și devenind nervoasă, când i se vorbește ceva, ea se îngrijorează și se teme că nu va ajunge la maturitate cu o bună constituție corporală. Ea o scutește, pe cât posibil, de la orice lucrare activă, și consultă, îngrijorată, pe doctori, care îi prescriu vreo rețetă, fără a cerceta mai de aproape, sau a sugera mamei nebănuitoare cauza probabilă a îmbolnăvirii fiicei ei. În cele mai multe cazuri, viciul ascuns (onania) este adevărata cauză a numeroaselor îmbolnăviri ale tineretului. Acest viciu nimicește forțele mintale și slăbesc sistemul; și până ce acest obicei, care aduce astfel de rezultate, nu este lepădat, nicio însănătoșire durabilă nu poate să aibă loc. A scuti pe tineri de o muncă sănătoasă este cea mai rea cale pe care pot apuca părinții. Atunci viața lor este fără scop, mintea și mâinile sunt neocupate, iar imaginației active i se lasă libertatea de a-și găsi plăcerea în cugete necurate și nesănătoase. În această stare, ei sunt și mai mult înclinați a practica și mai liber acest viciu, care a pus temelia tuturor îmbolnăvirilor lor.
Păziți-vă copiii de molipsire!
Mamelor, este o crimă din partea voastră, că vă permiteți a rămâne în neștiință cu privire la obiceiurile copiilor voștri. Dacă ei sunt curați, atunci păstrați-i curați. Fortificați sufletele lor tinere, și pregătiți-i să aibă oroare față de acest viciu distrugător de sănătate și de suflete. Păziți-i, ca niște mame credincioase, de a nu fi molipsiți de acest viciu, prin întovărășirea cu orice ceată de copii. Păstrați-i, ca pe niște giuvaeruri prețioase, departe de influența corupătoare a acestui secol. Dacă vă aflați într-o situație, așa încât nu puteți să-i ține-ți întotdeauna izolați de societatea altor copii, așa după cum voi ați dori, atunci lăsați ca vizitele copiilor voștri să fie făcute în prezența voastră, și în nici un caz nu permiteți tovarășilor ca să se culce cu copiii voștri într-un pat, sau chiar și în aceeași odaie. Vă va fi mult mai ușor să preveniți un rău, decât să-l vindecați după aceea.
Dacă copiii voștri practică acest viciu, ei pot fi în primejdia de a recurge la minciuni spre a vă induce în eroare. Dar mamelor, voi nu trebuie să vă dați mulțumite atât de ușor, încetând cu cercetările voastre. Voi nu trebuie să vă odihniți, până ce nu veți fi satisfăcute pe deplin. Sănătatea și sufletele acelora pe care îi iubiți sunt în primejdie, și aceasta este care dă cea mai înaltă importanță acestei chestiuni. O veghere hotărâtă și o cercetare de aproape, cu toată încercarea lor de a se eschiva și de a se preface, descopere, în general, adevărata stare a lucrurilor. Atunci, mama trebuie să le înfățișeze această chestiune în adevărata ei lumină, și să le arate tendința josnică și degradatoare a acestui viciu. Străduiți-vă să-i convingeți, că satisfacerea acestui păcat va distruge stima de sine și noblețea caracterului, va ruina sănătatea și moralul, iar petele lui murdare vor șterge din suflet iubirea de Dumnezeu și de frumusețea sfințeniei. Mama trebuie să urmărească această chestiune până ce va avea îndeajuns dovezi evidente, că acest obicei nu mai este practicat.
Calea pe care o apucă cele mai multe mame, la educarea copiilor lor, în acest secol primejdios, este vătămător copiilor. Procedeul lor pregătește calea spre a face ca ruina lor să fie și mai sigură. Unele mame deschid ușa cu propriile lor mâini și invită în realitate pe diavolul ca să intre la ele, pentru că permit fiicelor lor să ducă o viață de trândăvie, sau, ceea ce este puțin mai bine, le lasă să-și petreacă timpul cu croșetarea de diferite garnituri, sau cu brodatul, și își angajează o altă fată în casă pentru a face serviciile, pe care ar trebui să le facă copiii lor. Dar făcând astfel, ele neglijează alte ramuri esențiale de educație, și comit o mare nedreptate față de copiii lor, care, când ajung la vârsta matură se simt încurcați, văzând că le lipsește cunoștința necesară pentru îndeplinirea acestor datorii din viață.
Mamele trebuie să-și instruiască fetele, cu privire la legile vieții. Ele trebuie să-și cunoască propriul lor organism, și raportul ce-l are mâncarea, băutura și deprinderile zilnice față de sănătate, și față de o constituție corporală sănătoasă, fără de care orice altă știință nu va fi decât de puțin folos.
Ajutorul fiicelor va aduce adesea mari foloase mamei în lucrarea ei, căci o vor putea înlocui uneori la serviciul bucătăriei, și aceasta nu numai că o va scuti de cheltuieli (pentru servitoare), ci se va dovedi și ca un folos continuu pentru copiii ei.
De aceea trebuie să li se dea ocazia să lucreze și să fie introduse în societate; dar sub influența directă a mamelor lor, a căror datorie este, de a instrui cu răbdare odraslele prețioase încredințate purtării lor de grijă. În felul acesta se va închide ușa contra multor rele, pe care o servitoare, le-ar putea aduce într-o familie. În puține zile, ea ar putea exercita o influență puternică asupra copiilor din familie, și să inițieze fiicele voastre în obiceiul de a înșela și în a practica acest viciu.
Copiii trebuiesc instruiți încă din vârstă fragedă ca să dea ajutor, și să împartă povara cu părinții lor. Făcând astfel, ei pot fi o mare binecuvântare, ușurând grijile mamei împovărate. Fiind astfel ocupați cu o lucrare activă, timpul nu li se va mai părea plictisitor, și ei vor avea mai puțină ocazie de a se asocia cu tovarăși ușuratici, flecare și neascultători, ale căror relații rele pot veșteji întreaga viață a unei fete inocente, stricându-i buna purtare.
Ocupația activă nu va lăsa decât puțin timp copiilor pentru a invita ispitele lui Satana. Ei vor fi adesea obosiți, dar aceasta nu le va face rău. Natura va reface vigoarea și puterea lor în orele somnului lor, dacă legile ei nu sunt violate. Persoanele obosite în totul au prea puțină înclinație spre vicii ascunse.
Mamele permit singure ca să fie înșelate cu privire la fetele lor. Când sunt puse la lucru, și ele par a lâncezi și a fi indispuse, mama indulgentă se teme, ca nu cumva să le obosească prea mult, și le ușurează sarcina lor. Astfel mama suportă povara peste măsură de grea a lucrului, care ar fi trebuit să fie săvârșit de fete. Multe mame, dacă ar recunoaște realitatea lucrurilor, atunci ele ar vedea, că nu munca a fost care le-a cauzat atâtea greutăți, ci obiceiurile rele au nimicit energiile vitale, și au adus asupra lor un sentiment de slăbiciune și de mare debilitate. În astfel de cazuri, dacă mamele liberează pe fiicele lor de muncă activă, atunci ele, făcând astfel, le dau în realitate ocazie să fie trândave, rezervându-și energiile spre a le consuma pe altarul poftelor. Ele dau astfel la o parte stavila și dau minții libertatea de a apuca pe o cale rea, pe care își vor îndeplini mai sigur lucrarea de ruinare de sine.
Degenerarea generală a lumii
Starea lumii noastre este alarmantă. Oriunde ne îndreptăm privirea vedem debilitate, chipuri pipernicite, membre paralizate, capete deformate și schilodiri de orice fel. Păcatul, crima și violarea legilor naturii sunt cauza acestei îngrămădiri de jale și suferințe, asupra oamenilor. O mare parte din tineretul care trăiește acum este fără valoare. Deprinderile lor stricate le nimicesc energia și aduc asupra lor boli scârboase și complicate. Părinții nebănuitori vor recurge tot mereu la dibăcia doctorilor, care le prescriu medicamente, deși cunosc în general cauza reală a pierderii sănătății; totuși de teama ca să nu-i jignească și să nu-și piardă clienții, ei tac, când datoria lor de doctori credincioși ar fi, să expună lămurit cauza reală a slăbiciunii. Medicamentele lor nu fac decât să adauge încă o povară asupra naturii de care s-a abuzat, spre a se lupta împotriva lor; și în această luptă, natura cade adesea înfrântă, iar victima moare. Prietenii privesc atunci asupra morții, ca la o dispensație misterioasă a Providenței, pe când partea cea cu mult mai misterioasă a chestiunii, este, că natura s-a luptat cât a putut împotriva violării legilor ei. Sănătatea, rațiunea și viața sunt sacrificate pe altarul poftelor corupte.
Copiii care practică viciul onaniei înainte de pubertate, sau în perioada de trecere la vârstă de bărbat sau de femeie vârstnică, vor trebui să-și achite pedeapsa pentru violarea legilor naturii, tocmai în această perioadă critică a vieții lor. Mulți se scoboară în mormânt de timpuriu, în timp ce alții au destulă putere de constituție ca să treacă peste această cercare. Dacă acest obicei rău este continuat de la vârsta de cincisprezece ani în sus, natura va protesta împotriva abuzului suferit, și va continua să-l suporte, totuși îi va face să sufere pedeapsa pentru călcările legilor ei, îndeosebi de la vârsta de patruzeci și cinci de ani, prin numeroase dureri în trup, și diferite îmbolnăviri, ca atacarea ficatului și a plămânilor, îmbolnăvirea rinichilor și cancer și tumoare. Unele din mașinăriile fine ale naturii fac loc, lăsând asupra organelor rămase să îndeplinească o muncă și mai grea, care aduc perturbare în aranjamentul cel fin al naturii, și adesea urmează o prăbușire a întregului trup, și rezultatul este moartea.
Mamelor, dați copiilor voștri destul de lucru. Și chiar dacă obosesc, aceasta nu le va vătăma sănătatea. Este o mare diferență între oboseală și istovire. Trândăvia nu este favorabilă pentru sănătatea fizică, mintală sau morală. Ea deschide ușa și invită pe Satana să intre, care știe să profite de ocazie, spre a prinde pe tineri în cursele lui. Prin trândăvie, nu numai că se slăbește puterea morală și pornirile pătimașe se măresc, ci îngerii lui Satana pun în totul stăpânire peste întreaga cetățuie a minții, și silesc conștiința ca să cedeze patimilor josnice. Noi trebuie să învățăm pe copiii noștrii a se deprinde cu ocupații, care cer răbdare. Să ne ferim a fi prea indulgenți cu ei. Când ei întâmpină greutăți în lucrarea lor, trebuie să le ajutăm ca să le biruiască, iar nu ca să treacă peste ele. Poate fi mai ușor pentru noi să lăsăm acel lucru, ce trebuie făcut atuncea, pentru mai târziu; dar, în cazul acesta noi neglijăm a-i învăța o lecție folositoare și prețioasă, de a ne putea sprijini pe copiii noștri, și pregătesc calea, în cele din urmă, pentru a ne face și mai multe griji. Noi trebuie să trezim în copiii noștri principii generoase și nobile, și să-i îndemnăm la ocupații active, care îi vor feri de multe ispite, și le vor face viața mai fericită.
Legătura dintre dietă și morală
Surorile mele, ca mame, noi suntem răspunzătoare într-o mare măsură pentru sănătatea fizică, mintală și morală a copiilor noștri. Noi putem face mult pentru ei, dacă îi învățăm deprinderi bune de viețuire. Noi le putem arăta, prin exemplul nostru, că sănătatea depinde în mare măsură de noi înșine, și de aceea ei să nu violeze legile ei. Nu trebuie a ne face ca obicei, de a pune pe mesele noastre astfel de alimente care sunt vătămătoare sănătății copiilor noștri. Alimentele noastre trebuiesc preparate fără condimente. Tocană cu carne, prăjituri, dulcețuri și ospătări cu mâncăruri de carne și sosuri, provoacă în trup o excitare și ațâță patimile animalice. Noi trebuie să învățăm pe copiii noștri ca să se deprindă cu tăgăduirea de sine: și că trebuie dusă în viață o mare luptă cu eul personal, de a înfrâna patimile, și a le aduce la supunere față de facultățile mintale și morale.
Iubite surori, vă rog să folosiți mai puțin timp la bucătărie, pentru a pregăti mâncăruri, care să momească apetitul, și să vă sleiți astfel puterile, pe care Dumnezeu vi le-a dat spre a le folosi pentru scopuri mai bune. O dietă simplă și hrănitoare nu cere atâta muncă uriașă pentru pregătirea mâncărilor. Noi trebuie să folosim mai mult timp pentru rugăciuni umilite și serioase înaintea lui Dumnezeu pentru înțelepciunea de a crește pe copiii noștri după disciplina Domnului. Sănătatea minții depinde de sănătatea trupului. Ca părinți creștini, noi suntem obligați a educa pe copiii noștri cu privire la legile vieții. Trebuie a-i învăța prin principiu și exemplu, că noi nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim. Noi trebuie să trezim în copiii noștri o iubire pentru noblețea spiritului și pentru un caracter curat și virtuos. Și pentru a-i întări în preceptele moralei, și în iubirea de cele spirituale, trebuie să rânduim astfel felul nostru de viață, de a ne dispensa de alimentele cu carne, și a folosi o dietă din cereale, zarzavaturi și fructe.
Puterea exemplului
Mamelor, ce lucrare aveți de făcut voi în familiile voastre? Voi poate întrebați: Cum să vindecăm relele existente? Cum să începem lucrarea? Dacă aveți lipsă de înțelepciune, mergeți la Dumnezeu. El ne-a promis că ne va da cu mâna largă. Rugați-vă mult și stăruitor pentru ajutor divin. O singură regulă nu poate fi urmărită în orice caz. Exercitarea unei meditații sfințitoare este necesară acum. Nu fiți pripite și agitate și nu vă apropiați de copiii voștri cu un spirit dojenitor. Un astfel de procedeu va provoca în ei o răzvrătire. Voi trebuie să meditați adânc la fiecare procedeu nedrept, pe care l-ați aplicat, care ar putea deschide calea lui Satana, de-a amăgi pe copiii voștri prin ispitirile lui. Dacă nu i-ați instruit cu privire la violarea legilor sănătății, atunci rușinea va cădea asupra voastră. Atunci voi ați neglijat o datorie importantă, rezultatul se va vedea în obiceiurile rele ale copiilor voștri. Dar înainte de a învăța pe copiii voștri stăpânirea de sine, trebuie să învățați mai întâi voi să vă stăpâniți. Dacă vă agitați ușor, și deveniți nerăbdătoare, cum veți putea convinge pe copiii voștri despre necesitatea de a-și stăpâni patimile lor? Cu stăpânire de sine și cu cele mai adânci sentimente de simpatie și de milă, să vă apropiați de copiii voștri rătăcitori, și să le prezentați cu credincioșie lucrarea sigură de ruinare a constituției lor, dacă merg mai departe pe calea pe care au apucat și dacă ei își slăbesc puterea lor fizică și mintală, atunci și moralul va decade, și că prin aceasta ei păcătuiesc nu numai împotriva lor înșiși, ci și împotriva lui Dumnezeu.
Trebuie să-i faceți, pe cât posibil, să simtă, că ei, -- păcătuind, -- insultă pe Dumnezeu, care este un Dumnezeu curat și sfânt: și că umblarea lor nu este bine plăcută Marelui Cercetător al inimilor nimic nu este ascuns înaintea ochilor Lui. Dacă puteți, îndrumați pe copiii voștri, să facă o astfel de pocăință, care e bine plăcută de Dumnezeu, și că nu ne vom căi niciodată de întristarea care duce la pocăință salvatoare, ci lucrarea trebuie făcută radicală și reforma sigură. Ei se vor întrista nu numai pentru păcatele cunoscute: ci își vor vedea deprinderile lor în adevăratul lor caracter grav, și se vor simți îndemnați să le mărturisească lui Dumnezeu, fără nicio rezervă, și El îi va ierta. Ei se vor întrista pentru umblarea lor rea, căci au displăcut lui Dumnezeu, păcătuind împotriva Lui și necinstindu-și propriile lor trupuri înaintea Celui care i-a creat, și care cere de la dânșii să înfățișeze trupurile lor ca o jertfă vie, sfântă și bine primită de El. Aceasta este slujba lor rațională.
„Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” -- 1 Corinteni 6, 19-20.
Voi trebuie să încurajați pe copiii voștri și să le spuneți, că un Dumnezeu milostiv va primi o pocăință sinceră și din inimă, și va binecuvânta sforțările lor, de a se curați de orice întinăciune a cărnii și a spiritului. Satana văzând că pierde stăpânire asupra minților copiilor voștri, ii năpădește cu ademenirile lui și caută să-i lege și să-i facă să continue a practica acest viciu fermecat. Dar printr-o hotărâre fermă, ei trebuie să reziste ispitirilor lui Satana, de a-și satisface patimile animalice, pentru că acestea sunt un păcat împotriva lui Dumnezeu. Ei nu trebuie să-și permită a apuca pe un teren interzis, unde Satana să poată pune stăpânire asupra lor. Dacă cer în umilință ajutor lui Dumnezeu, pentru a-și păstra un cuget curat, și a-și curății și sfinții imaginația, atunci El îi va asculta și le va împlini dorința. Dumnezeu nu i-a lăsat să piară în păcatele lor, ci va ajuta pe cei slabi și neputincioși, dacă aceștia se vor preda Lui în credință.
Acei care au practicat acest viciu ascuns până ce și-au paralizat puterea lor fizică și mintală, poate că niciodată nu se vor mai vindeca pe deplin de rezultatele violării legilor naturale; totuși unica lor salvare în această lume și în cea viitoare depinde de o reformă complectă. Orice abatere de la calea cea dreaptă, face vindecarea și mai lipsită de speranță. Nimeni nu trebuie să se descurajeze, că nu vede imediat o îmbunătățire decisivă în sănătatea lor, după ce au încetat cu acel obicei pătimaș pentru câtva timp.
Dacă legile naturii n-au fost violate prea mult timp, atunci ea își va exercita procesul de restabilire, deși aceasta nu va putea fi realizată numaidecât. Unii au violat însă atât de mult natura, încât ea nu mai poate aduce o restabilire deplină. Fiecare va secera toată viața sa, într-o măsură mai mare sau mai mică, roadele faptelor sale.
Noi nu învinuim pe toți copiii care sunt slabi, că s-ar fi făcut vinovați de aceste obiceiuri rele. Unii dintre ei au un suflet și conștiință curată, dar care suferă din diferite alte cauze, care nu sunt sub stăpânirea lor.
Un refugiu sigur
Unica siguranță pentru copiii noștri, față de orice obicei vicios, este, a căuta să-i adăugăm la turma lui Hristos și a-i pune sub păstorirea adevăratului și credinciosului Păstor. El îi va scăpa de orice rău; îi va ocroti față de orice primejdie, dacă ei vor asculta de glasul Său. El zice: „Oile mele cunosc glasul Meu și-Mi urmează”. În Hristos ei vor găsi pășune, vor căpăta tărie și speranță și nu vor mai fi supărați de dorinți nestatornice după ceva care sa le strice mintea și să le satisfacă inima. Atunci ei au găsit mărgăritarul prețios, și sufletul lor este liniștit. Plăcerile lor sunt acum de un caracter curat înălțător și ceresc. Nicio amintire neplăcută nu-i mai chinuie și nicio mustrare de conștiință. Asemenea plăceri spirituale nu slăbesc trupul și nu paralizează sufletul, ci le dă sănătate și vigoare.
Împărtășirea și iubirea de Dumnezeu, practicarea sfințeniei și nimicirea păcatului, sunt toate lucruri plăcute. Citirea cuvântului lui Dumnezeu nu înviorează imaginația și nu ațâță patimile, ca un roman cu povestiri născocite, ci încălzește, liniștește, înalță și sfințește inima. Când tinerii sunt neliniștiți, când sunt asaltați de ispite grozave, atunci ei au privilegiul să se roage lui Dumnezeu. O ce privilegiu măreț! Ființele muritoare, din praf și cenușă, sunt admise, prin mijlocirea lui Hristos, ca să intre în sala de audiență a Cerului Prea înalt. Prin astfel de exerciții, sufletul este adus într-o apropiere sfântă de Dumnezeu, și este reînnoit în cunoștința și sfințenia adevărată, și împuternicit față de asalturile vrăjmașului. Oricât de înaltă ar fi mărturisirea cuiva, totuși este sigur, că acei care sunt voioși a trăi după poftele trupului nu pot fi creștini. Ca servi ai lui Hristos, ocupația, meditația și plăcerea lor trebuie să fie în lucruri mult mai mărețe.
Mulți nu-și dau seama de păcătoșenia acestor obiceiuri și despre rezultatele lor sigure. E nevoie deci de o iluminare, în această privință. Unii, care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos, nu păcătuiesc numai împotriva lui Dumnezeu, ci își ruinează și sănătatea, totuși rămân sclavii patimilor lor corupte. Ei își simt conștiința lor vinovată, și au din ce în ce tot mai puțină înclinație de a se apropia de Dumnezeu în rugăciune tainică. Ei pot păstra încă forma religiei, și totuși să fie lipsiți de harul lui Dumnezeu în inimă. Ei nu sunt devotați serviciului Său, nu se încred în El, nu trăiesc spre mărirea Sa, n-au plăcere de ordinele Sale și nici desfătare în El. Prima poruncă somează pe orice ființă vie ca să iubească pe Dumnezeu și să-i servească cu toată puterea, cu toată inima, și cu toată tăria ei. Pretinșii creștini trebuie să înțeleagă în mod deosebit principiile unei ascultări bine primite.
Poate aștepta cineva ca Dumnezeu să primească o mărturisire de formă, în timp ce inima nu este predată, și el refuză să asculte de poruncile Sale? Sacrificându-și puterile fizice și rațiunea pe altarul poftei, cum pot aștepta astfel de oameni ca Dumnezeu să primească serviciul lor netrebnic și prost, în timp ce ei continuă a umbla pe calea lor rea? Aceasta este egală cu o sinucidere; ca și când ei și-ar pune pistolul pe propriul lor piept, distrugându-și deodată viața. În primul caz, ei lâncezesc mai mult timp, devenind tot mai debili și distrugându-și treptat puterea vitală a constituției lor și facultățile lor mintale; dar lucrarea decăderii este sigură. Cât timp trăiesc, ei sunt un blestem pe pământ, -- prin influența lor stricăcioasă, pe care o exercită; sunt pietre de poticnire pentru păcătoși, și provoacă amicilor lor amărăciuni și o mare povară de neliniște și îngrijorare, când văd semnele decăderii, și dovezile zilnice despre intelectul lor degenerat.
Distrugerea de sine și pedepsirea ei
A lua viața cuiva deodată, nu este un păcat mai mare înaintea Cerului, decât a distruge o viață în mod treptat, dar sigur. Persoanele care aduc asupra lor înșile o decădere sigură, prin faptele lor rele, vor suferi pedeapsa, și fără o pocăință radicală, ele nu vor fi admise apoi în cer, tot ca și unul care distruge viața deodată. Voința lui Dumnezeu stabilește legătura dintre cauză și efectele sale. Consecințe grozave sunt legate de cea mai mică violare a legii lui Dumnezeu. Toți caută să evite urmările, dar nu sunt voioși să evite și cauza care aduce rezultatul. Când cauza este rea, efectul este la fel, și cunoștința acestuia trebuie să înfrâneze pe cel fără de lege.
Locuitorii cerului sunt desăvârșiți, pentru că voința Lui Dumnezeu este bucuria lor și plăcerea lor supremă. Mulți își distrug însă pe pământ propria lor fericire, își strică sănătatea, și violează o bună conștiință, pentru că nu încetează să facă rău. Obligația de a omorî lucrările trupului, cu patimile și poftele sale, n-are nici un efect asupra lor. Deși mărturisesc pe Hristos, totuși ei nu sunt urmașii Lui și nici nu vor putea să fie vreodată, până ce nu vor înceta să facă rău, și vor face fapte de dreptate.
Partea femeiască posedă mai puțină forță vitală decât partea bărbătească, și femeile sunt foarte slăbite, din cauza aerului închis și neînviorător în care trăiesc. Rezultatul acestui abuz se vede în diferite îmbolnăviri de catar, hidropizie, dureri de cap, pierderea memoriei și a vederii, mari slăbiciuni în spate și șale, afecțiuni la șira spinării, și o continuă slăbire lăuntrică a creierului. Tumori canceroase, care au dormitat în trup, în decursul vieții, se inflamează apoi, și încep a roade și a-și săvârși lucrarea lor destructivă. Mintea este adesea ruinată în totul și excitată până la nebunie.
Unica speranță pentru acei care practică obiceiuri josnice este, de a o rupe cu ele pentru totdeauna, dacă pun vreun preț pe sănătatea lor, aici pe pământ, și pe mântuirea lor, în viața viitoare. Dacă aceste obiceiuri au fost satisfăcute un timp îndelungat, atunci se cere o sforțare hotărâtă, pentru a rezista ispitei și a refuza satisfacerea unei pofte stricate. Acei care se distrug pe sine, prin faptele lor proprii, nu vor moșteni niciodată viața vecinica. Acei care vor să continue a abuza de sănătatea și viața dată lor de Dumnezeu în această lume, nu vor folosi cum trebuie sănătatea și viața nemuritoare, nici chiar dacă ar fi primiți în împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu.
Practicarea obiceiurilor ascunse distruge, în mod sigur, forțele vitale ale trupului. Toate acțiunile vitale nefolositoare sunt urmate de o descurajare corespunzătoare. Printre copii și tineri, capitalul vital și mintal sunt adesea atât de împovărate, încă de timpuriu, încât rezultatul este pierderea puterilor și o mare istovire, care lasă trupul expus la tot felul de boli. Și acestea sunt urmate, mai totdeauna, de o uscăciune generală. Nimeni nu poate trăi, când energia fizică este epuizată. Asemenea suflete trebuie să moară. Dumnezeu urăște orice lucru necurat, și mânia Sa este peste toți acei care se dedau la o decădere fizică treptată, dar sigură.
„Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, care sunteți voi.” 1 Corinteni 3, 16, 17.
Acei care își strică propriile lor trupuri nu pot a se bucura de favoarea lui Dumnezeu, până ce nu se vor pocăi în mod sincer, făcând o adevărată reformă, și „desăvârșind sfințenie în temere de Dumnezeu”. Nimeni nu poate să fie un creștin, care își satisface obiceiuri care îi slăbesc organismul, aducându-l într-o stare de degenerare a forțelor vitale, și sfârșind în a aduce la o ruină completă ființele, care au fost făcute după chipul lui Dumnezeu. Această mânjire morală va aduce răsplata sa sigură. Cauza va fi urmată de rezultate. Acei care mărturisesc a fi ucenici ai lui Hristos trebuie să fie elevați în toate cugetările și acțiunile lor, și să fie mereu conștienți, că trebuie să se pregătească pentru nemurire, și că, dacă vor sa fie mântuiți, ei trebuie să fie fără pată și fără zbârcitură, și fără ceva de felul acesta. Caracterul lor creștin trebuie să fie fără prihană, altfel ei vor fi declarați ca nevrednici de a fi luați într-un cer sfânt, spre a locui împreună cu ființele curate și neprihănite în împărăția lui Dumnezeu cea veșnică.
Lucrarea deosebită a lui Satana
Lucrarea deosebită a lui Satana, în aceste zile de pe urmă, este, de a pune stăpânire asupra minților tineretului, de a-i corupe gândurile, și de a le ațâța patimile, bine știind, că în felul acesta, el îi poate conduce la onanie, și atunci toate facultățile nobile ale spiritului lor vor fi subjugate și el îi va putea stăpâni și a-i face să urmeze după intențiile lui. Toți sunt ființe morale libere, și ca atare, ei trebuie să-și călăuzească cugetele pe adevăratul canal de cugetare. Meditațiile lor trebuie să fie de așa natură, încât să înalțe spiritul lor, și să facă pe Isus și cerul ca subiecte ale cugetărilor lor. Aici este un câmp larg, în care mintea poate să petreacă în siguranță. Iar când Satana caută să abată mintea voastră de la aceasta și s-o îndrepte spre lucruri josnice și senzuale, atunci aduceți-o înapoi, și îndreptați-o către lucrurile veșnice; și când Domnul vede sforțările hotărâte făcute pentru a păstra numai cugete curate, atunci El va atrage mintea, asemenea unui magnet, și va lămuri cugetele și le va înnobila, curățindu-le de orice păcat ascuns. Să „răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime, care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” 2 Corinteni 10, 5. Prima lucrare, pe care o au de făcut cei ce vor să se reformeze, este, de a-și curăți imaginația când cugetul este condus pe o cale vicioasă, el trebuie restrâns ca să se ocupe numai cu subiecte curate și înălțătoare. Când sunteți ispitiți a ceda unei imaginații stricate, atunci alergați la tronul harului și rugați-vă pentru tărie din cer. În puterea lui Dumnezeu, imaginația poate fi disciplinată, ca să mediteze la lucruri curate și cerești.
Unele personaje tinere care s-au desprins cu obiceiurile josnice din lume, caută să trezească curiozitatea altor suflete curioase, și a le transmite această cunoștință secretă, a cărei neștiință ar fi fost o binecuvântare. Ei nu sunt mulțumiți a practica singuri acest viciu, pe care l-au învățat. Ei sunt mânați de diavolul, ca să insufle și altor suflete această cunoștință rea, și să le strice buna lor purtare. Și dacă tinerii nu sunt stabiliți în principii, ei vor fi corupți. O pedeapsă grea va veni însă asupra acelora care permit lui Satana ca să-i folosească ca unelte, de a îndepărta și corupe sufletele altora. Un blestem greu apasă asupra șarpelui din Eden, pentru că a fost mediul folosit de Satana, de a ispiti pe primii noștri părinți ca să păcătuiască; și un blestem greu de la Dumnezeu va veni peste acei care se lasă a fi unelte pentru a trânti pe alți în pierzare. Și cu toate că acei ce și-au permis să fie abătuți, și au Învățat aceste obiceiuri josnice, vor suferi pentru păcatele lor, totuși, acei care i-au învățat astfel vor avea să sufere atât pentru păcatele lor proprii, cât și pentru păcatele pe care le-au comis alții. Pentru unii ca aceștia ar fi fost mai bine dacă nu s-ar fi născut niciodată.
Acei care doresc să aibă înțelepciunea care este de la Dumnezeu, trebuie să devină proști în ce privește cunoștința veacului acestuia, pentru că să fie înțelepți. Ei trebuie să-și închidă ochii, ca să nu vadă și să nu învețe răul. Ei trebuie să-și închidă urechile, altfel vor auzi ceea ce este rău, și vor primi o cunoștință care le va mânji curăția cugetelor și a faptelor lor. De asemenea ei trebuie să-și păzească limba, altfel vor rosti cuvinte stricate, și murdăria va fi găsită în gura lor.
Izvorul de ajutor
Toți sunt răspunzători pentru faptele lor, săvârșite în timpul de cercare din această lume. Toți au putere de a-și stăpâni faptele. Dacă sunt slabi în virtute și în curăția cugetelor și-a faptelor lor, atunci ei pot căpăta ajutor de la Amicul celor neputincioși. Isus cunoaște toate slăbiciunile firii omenești și celui ce cere de la El, i se va da putere, ca să biruiască cele mai puternice ispite. Toți pot obține această putere, dacă o caută în umilință. Isus face o invitație fericită la toți cei osteniți și împovărați de păcate, ca să vină la El, care e Amicul păcătosului. „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară.” (Matei 11, 28-30.)
Cei mai curioși tineri pot învăța aici în mod sigur la școala lui Hristos aceea ce va fi spre binele lor prezent și cel veșnic. Voința neliniștită și nesatisfăcută își va găsi aici odihnă. Concentrându-și toate cugetele și simpatiile lor în Hristos, ei vor obține adevărata înțelepciune, care va fi pentru ei mai de preț decât cele mai bogate comori pământești.
Mulți așa numiți creștini nu lucrează stăruitor. Ei fac prea puține sforțări și nu sunt voioși a se tăgădui pe ei înșiși. Rugăciunea unor creștini vii va fi, ca să fie „umpluți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu; întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare, cu bucurie.” (Coloseni 1, 9-11), „în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei.” (Coloseni 2, 3.)
Aici este adevărata cunoștință, care ar trebui să fie dorită și posedată de orice creștin. Această cunoștință nu va duce pe cineva la lipsă de evlavie. Ea nu va ruina organismul, și nici nu va aduce un nor întunecos asupra spiritului; ci va transmite bucurii curate și o adevărată fericire. Aceasta înțelepciune este divină, și curge neîncetat din izvorul cel curat, care dă pace, bucurie și sănătate.
Mulți pretinși creștini par chiar a nu avea nicio dorință serioasă după această cunoștință cerească, și rămân de bunăvoie în necunoștință despre harul divin, pe care au privilegiul să-l primească. Unica siguranță pentru tineret este, de a căuta această înțelepciune prețioasă, care desigur va nimici orice dorință după o cunoștință stricată.
Și când ei au dobândit un gust pentru ceea ce este curat și liniștit, pentru bucuria plăcută a credinței și a sfințeniei, orice simțământ al ființei lor se va ridica cu oroare împotriva plăcerilor stricate. Toți pot alege viața, dacă voiesc. Ei se pot împotrivi păcatului, găsindu-și plăcerea în căile neprihănirii și ale sfințitei adevărate, și vor fi răsplătiți cu viață veșnică în împărăția netrecătoare a lui Dumnezeu.
Dacă aleg însă să-și corupă căile lor înaintea Domnului, murdărindu-și propriile lor trupuri și săvârșind, păcatul sinuciderii, ei pot face aceasta; dar trebuie să-și amintească că se va ține o judecată, și cărțile se vor deschide și ei vor fi judecați după cele scrise în cărți, potrivit cu faptele lor. O, ce raport înfricoșător și mânjit va fi deschis în fața lor, despre cugetele lor ascunse și despre faptele lor josnice! Sentința este pronunțată asupra lor, și, excluși din cetatea lui Dumnezeu, ei vor pieri împreună cu cei nelegiuiți și nemernici.
Acum este timpul de pregătire. Nimeni nu trebuie să aștepte însă, ca Dumnezeu să facă lucrarea de pregătire și să-i facă destoinici, fără multe sforțări din partea lor. Este de datoria lor de a face fapte de dreptate și a săvârși tot binele, ce stă în puterea lor de a-l face, în puținul timp care le-a fost îngăduit, înainte de închiderea timpului de cercare, pentru ca să poată avea un raport curat în cer. Eu închei cu invitația profetului: „întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreți să muriți voi, casa lui Israel!” (Ezechiel 33, 11.) E. G. W.