Femeile nu sunt întotdeauna destul de prevăzătoare, de a se abține de la orice aparență rea. Nu toate au o purtare înțeleaptă, după cum se cuvine femeilor evlavioase. Cuvintele lor nu sunt destul de bine alese și chibzuite, cum se cere de la femeile care au primit harul lui Dumnezeu. Ele sunt prea familiare cu frații. Le place să stea de vorba cu ei, se înclină către dânșii, par a dori societatea lor, și sunt tare încântate de atenția lor.
Femeile, pretinse evlavioase, își permit multe glume, râsete și haz. Toate acestea sunt lucruri necuviincioase și întristează pe Spiritul lui Dumnezeu. Aceste manifestări dau pe față o lipsă de adevăratul sentiment creștin. Tolerarea acestor lucruri nu întărește sufletul în Dumnezeu, ci aduce mare întunecime, îndepărtează pe îngerii curați, nobili și cerești și scoboară pe acei ce le fac la o treaptă josnică.
Surorile trebuie să încurajeze adevărata modestie. Ele nu trebuie să fie necuviincioase, vorbărețe, și obraznice, ci modeste și încete la vorbire. Ele nu trebuie să fie îndrăznețe. A fi amabile, bune, miloase, iertătoare și umile, astfel este cuviincios și bine plăcut Lui Dumnezeu. Și dacă ele iau această poziție, atunci nu vor mai fi supărate de vreo atenție necuviincioasă, din partea bărbaților. Atunci toți vor simți că în jurul acestor femei temătoare de Dumnezeu este un cerc sfânt de curăție, care le ocrotește față de orice libertate nejustificată. Unele femei care pretind a fi evlavioase, își permit a fi prea fără grijă, prea destrăbălate, și prea grosolane în manierele lor, și aceasta duce la rele grave. Acele femei evlavioase care își ocupă spiritul și inima cu meditații la subiecte, care întăresc curăția vieții, și înalță sufletul spre a comunica cu Dumnezeu, nu vor fi abătute cu ușurință de la cărarea dreptății și a virtuții. Ele vor fi întărite împotriva sofistăriilor lui Satana și pregătite a rezista meșteșugurilor lui ademenitoare.
Moda lumii, pofta ochilor și pofta trupului, și deșertăciunea vieții, sunt în legătură cu căderea celui nenorocit. Se nutrește tot ce place inimii firești și unui simț trupesc. Dacă pofta cărnii ar fi dezrădăcinată din inimile lor, atunci ele nu ar fi atât de slabe. Dacă surorile noastre ar simți necesitatea, de a-și curați gândurile, și de a nu mai suferi niciodată să fie neglijente în purtarea lor, ceea ce duce la fapte nepotrivite, atunci ele n-ar mai fi în primejdia de a-și mânji curăția lor. Atunci ele ar simți o astfel de scârbă față de acte și fapte necurate, încât ele nu vor fi găsite printre acelea care cad prin ispitele iui Satana, indiferent de unealta, pe care o alege el pentru aceasta.
Un predicator poate administra lucruri sacre și sfinte, și totuși să nu fie sfințit cu inima. El se poate preda pe sine lui Satana, ca să comită nelegiuiri, și să corupă sufletul și corpul turmei sale. Dar dacă sufletele femeilor, și tinerelor, care mărturisesc a iubi pe Dumnezeu și a se teme de El ar fi înarmate cu Spiritul lui Dumnezeu; dacă ele și-ar fi deprins sufletele cu curăție în cugetare, și ar fi învățat să evite orice aparență rea, atunci ar fi sigure față de corupția care ia proporții în jurul lor. Apostolul Pavel scria despre sine: „Mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9, 27.)
Dacă un predicator al Evangheliei nu are stăpânire asupra patimilor sale josnice; dacă el neglijează să urmeze exemplul apostolului, și necinstește astfel misiunea și credința sa, prin satisfaceri păcătoase, surorile, care mărturisesc a fi evlavioase, nu trebuie să se măgulească nici pentru un moment că păcatul și crima și-ar pierde câtuși de puțin păcătoșenia sa, pentru că predicatorul lor cutează să comită așa ceva.
Deoarece bărbații, care sunt în posturi cu răspundere, se arată a fi familiarizați cu păcatul, acesta nu trebuie să micșoreze vinovăția și enormitatea acestui păcat în mintea cuiva. Păcatul trebuie să apară tot așa de păcătos, și de respingător, după cum îl prezintă cuvântul lui Dumnezeu, iar acela care îngăduie păcatul, trebuie să fie în ochii celor curați și nobili, tot așa de respingător și de uricios, fugind de el, ca de șarpele a cărui mușcătură e mortală.
Dacă surorile ar fi nobile și ar poseda curăția inimii, atunci orice apropiere do corupere, fie ea chiar din partea predicatorului, ar fi respinsă cu astfel de hotărâre, încât n-ar mai fi repetată niciodată. Trebuie să fie cuprinse de o grozavă întunecime acele minți, care dau ascultare la glasul seducătorului, pentru că acesta este un predicator, călcând astfel poruncile lămurite și hotărâte ale lui Dumnezeu, și să se măgulească totuși, că n-ar fi comis nici un păcat. Nu ne vorbește oare Ioan, că „Cine zice, îl cunosc, și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos, și adevărul nu este în el?” Ce spune legea? „Să nu comiți adulter” Faptul că un bărbat, care mărturisește a păzi sfânta lege a lui Dumnezeu, și a administra lucruri sfinte, abuzează de încrederea pe care i-o dă poziția sa, și se lasă în voia patimilor sale, ar trebui să fie în sine destulă dovadă de a face pe o femeie evlavioasă, să vadă că deși mărturisirea să o fi înaltă ca cerul, totuși orice propunere necurată, care vine de la el, este lucrarea lui Satana îmbrăcat ca un înger de lumină. Eu nu pot crede că cuvântul lui Dumnezeu locuiește în inimile acelora care se lasă a fi stăpâniți atât de ușor de păcat, sacrificându-și nevinovăția și virtutea pe altarul patimilor desfrânate.
Iubite surori, voi trebuie să evitați chiar și aparența răului. În această generație pripită, care este întunecată de corupție, voi nu veți fi sigure, dacă nu veți fi mereu la pândă. Virtutea și modestia sunt rare. Mă adresez vouă, ca la niște urmașe ale lui Isus Hristos, care faceți o mărturisire mare și înălțătoare, să cultivați această modestie, ca pe o piatră scumpă și neprețuită. Aceasta vă va păstra virtuoase. Dacă aveți vreo speranță să fiți luate odată în societatea îngerilor curați și fără de păcate, și să viețuiți într-o atmosferă, unde nu se află nici cea mai mică urmă de păcat, atunci cultivați modestia și virtutea. Numai curăția, sfântă curăție, va putea rezista la marea revizuire a zilei lui Dumnezeu, și să fie luată într-un cer curat și sfânt.
Evitați aparența rea
Cea mai mică ademenire, ori din ce izvor ar veni ea, care v-ar invita să comiteți păcatul, sau să vă luați vreo libertate nesigură pentru persoana voastră, trebuie s-o respingeți ca pe cea mai mare insultă pentru demnitatea voastră de femei. Sărutul pe obrazul vostru, în orice timp și orice loc, ar trebui să vă facă să respingeți cu dezgust pe emisarul lui Satana. Și dacă aceasta vine de la unul care ocupă un post înalt și care administrează lucruri sfinte, păcatul, în unul ca acesta, este de o gravitate de zece ori mai mare, și ar trebui să facă pe o femeie sau tânără, să-l respingă cu oroare, nu numai din cauza păcatului pe care l-ar comite, ci și pentru ipocrizia și mișelia unuia, pe care poporul îl respectă și onorează ca serv al lui Dumnezeu. În postul său, el administrează lucruri sfinte, și își ascunde mârșăvia inimii sale sub mantaua de predicator. Feriți-vă de orice familiaritate de felul acesta. Fiți sigure, că cea mai mică apropiere de felul acesta, este o dovadă despre o pornire spre desfrânare și de ochi poftitori. Cea mai mică încurajare dată în această direcție, din partea voastră, orice tolerare a vreuneia din libertățile menționate mai sus, este o dovadă destul de evidentă, că sufletul vostru nu este curat și cast, cum ar trebui să fie, și că păcatul și crima are farmec pentru voi.
Când am văzut primejdiile și păcatele printre aceia care mărturisesc lucruri mai bune -- ale unei clase care nu este bănuită a fi în vreo primejdie din partea acestor păcate ale desfrânării -- mi-am pus întrebarea: „O, Doamne, cine va putea sta când Tu te vei arăta?” Numai acei care au mâinile și inimile curate vor putea rezista la ziua venirii Sale.
Modestia în purtare
Mă simt îndemnată de Spiritul Domnului să sfătuiesc pe surorile care mărturisesc că sunt evlavioase, să cultive modestia în purtare și o rezervă cuviincioasă, cu sfială și seriozitate. Libertățile îngăduite în această generație coruptă nu trebuie sa formeze nici o măsură de conduită pentru urmașii lui Hristos. Această familiaritate, devenită la modă, nu trebuie să existe printre creștinii care se pregătesc pentru nemurire. Dacă printre acei care nu cunosc adevărul, desfrâul, murdăria, adulterul, crima și uciderea, sunt la ordinea zilei, și dacă aceștia refuză a se lăsa stăpâniți de principiile cuvântului lui Dumnezeu, cât de important este deci, ca cei care mărturisesc a fi urmașii lui Hristos și care sunt în strânsă legătură cu Dumnezeu și îngerii Săi, să le arate o cale mai bună și mai nobilă. Cât de important este deci, ca virtutea și castitatea lor să stea în contrast izbitor cu purtarea acelei clase, care e stăpânită de patimi josnice.
Eu mă întreb: când se vor purta surorile noastre tinere cu bună-cuviință? Dar eu știu, că nicio schimbare spre mai bine nu se va putea face, până ce părinții nu simt importanța unei mai mari atenții la educarea cum trebuie a copiilor lor. Ei trebuie să-i învețe a fi retrași și modești. Ei trebuie să le dea o educație practică, să-i învețe a fi folositori, a da ajutor și a servi altora, în loc să aștepte ca să fie serviți. Satana stăpânește mințile tineretului în general. Părinți indulgenți, voi nu învățați pe fetele voastre deloc tăgăduirea și stăpânirea de sine. Ele sunt capricioase, și mândria lor este în creștere. Au fost lăsate atât timp de capul lor, până ce au devenit încăpățânate și nesupuse, iar voi vă frământați mintea, ca să știți, pe ce cale să mergeți spre a le salva de la ruină. Satana le face să devină un proverb în gura necredincioșilor, din cauza nerușinării lor, și a lipsei de rezervă și de modestie feminină.
Tot astfel și băieții sunt lăsați de capul lor. De abia au ajuns la vârsta pubertății, și se și întovărășesc cu fetele de vârsta lor, însoțindu-le în drum spre casă și îndrăgostindu-se unul de altul. Iar părinții sunt atât de în totul stăpâniți de propria lor indulgență, și de iubirea lor greșită pentru copiii lor, încât nu cutează să apuce în mod hotărât pe calea, care le-ar aduce o schimbare, și i-ar face să pună la restricții pe copiii lor, care sunt prea grăbiți.
Multe domnișoare își fac ca temă a conversației lor băieții, iar băieții, fetele. Din prisosul inimii vorbește gura. Ei vorbesc despre acele subiecte, către care simțurile lor se îndreaptă mai mult. Îngerul raportor înregistrează cuvintele acestor băieți și fete pretinse creștine. Cât de confuzi și de rușinați vor deveni ei, când li se vor pune iarăși în față, la ziua lui Dumnezeu. Există mulți copii, care sunt un fel de evlavioși prefăcuți. Tinerii care nu fac nicio mărturisire de credință, sau religie, se smintesc în acești ipocriți, și se împietresc față de orice străduință, care poate fi făcută de către cei ce se interesează de mântuirea lor. O, de am putea trezi pe tați și mame, ca să-și dea seama de datoria lor! O, de ar putea fi făcuți să-și simtă greutatea răspunderii care zace asupra lor! Atunci ar da piept cu vrăjmașul și ar câștiga victorii prețioase pentru Isus. Părinții nu sunt destul de lămuriți în această privință. Ei ar trebui să-și cerceteze mai de aproape viața, să-și examineze cugetele și motivele, și să vadă, dacă exemplul lor de conversație și purtare a fost așa, cum ar fi dorit, ca copiii lor să-l urmeze. Lăsați deci ca virtutea și curăția să strălucească din cuvintele și faptele voastre înaintea copiilor voștri.
Există familii, unde soțul și tatăl nu a cultivat această rezervă, acea bărbăție demnă și asemănătoare cu Dumnezeu, pe care trebuie s-o aibă un urmaș al lui Isus Hristos. El a neglijat să arate bunătate, amabilitate și politețe față de soția sa, pe care a făgăduit înaintea lui Dumnezeu și a îngerilor, că o va iubi, respecta și onora, cât timp vor fi amândoi în viață. Se întâmplă, că o fata angajată la lucru, să fie liberă și cam îndrăzneață în atențiile ei pentru aranjarea părului, și să-i placă mult luxul, și el o iubește nebunește. El începe să nu mai fie atât de demonstrativ în atenția și iubirea sa, pe care o avusese altădată față de soția sa. Atunci, fiți siguri, că Satana e la lucru. Respectați ajutoarea angajată; tratați-o cu bunătate și considerație, dar nu mergeți mai departe. Purtați-vă astfel, încât ea să nu înainteze la o familiaritate față de soț. Dacă ai de rostit cuvinte de amabilitate, și de arătat fapte de politețe, apoi este întotdeauna mai sigur a le arăta față de soția ta. Aceasta se va dovedi ca o mare binecuvântare pentru ea, și va aduce fericire în inima ei, care se va răsfrânge asupra ta. Altfel, femeia își poate îndrepta simpatiile, interesul și afecțiunile ei către alt bărbat, afară de soțul ei. Acesta poate fi un membru al familiei, căruia ea îi încredințează inima ei și căruia îi istorisește necazurile ei, și poate îi destăinuiește și intimitățile ei familiare, și apoi arată preferință pentru a fi împreună cu el.
Satana s-a vârât aici și dacă ea nu poate fi alarmată și oprită aci, unde se află, atunci el o va duce la ruină. Iubite surori, voi nu puteți fi destul de prevăzătoare în această privință. Dacă aveți cuvinte de gingășie, de iubire și amabilitate de dat, apoi dați-le aceluia, pe care ați promis înaintea lui Dumnezeu și a îngerilor, că-l veți iubi, onora și respecta, cât timp veți fi în viață amândoi. O, dar câte vieți nu s-au umplut de amărăciune, prin dărâmarea zidului care înconjura intimitățile fiecărei familii, pentru a-i păstra curăția și sfințenia. O a treia persoană a fost atrasă în intimitățile femeii, și chestiunile ei familiare sunt destăinuite în fața prietenului deosebit. Aceasta este planul șiret al lui Satana, de a înstrăina inima soțului și-a femeii. O, de ar înceta acest rău! Câtă lume n-ar fi scăpat atunci de necazuri! Păstrați defectele reciproce în propriile voastre inimi. Spuneți necazurile voastre numai lui Dumnezeu. El vă poate da sfatul cel bun și o mângâiere sigură, care va fi curată, și fără amărăciune. E. G. W.