Bărbații și femeile, care își satisfac apetitul lor cu alimente bogate și delicatese, îndeosebi cu fripturi de carne și cu sosuri grase, și folosesc băuturi excitante, ca ceai și cafea, își formează un apetit artificial. Sistemul nervos este zdruncinat, organele de digestie se îmbolnăvesc și facultățile mintale se întunecă, iar patimile desfrânate sunt ațâțate și câștigă supremația. Pofta devine tot mai nenaturală și tot mai greu de stabilit. Circulația sângelui nu mai este egală și sângele devine necurat. Întregul sistem nervos este deranjat și cerințele apetitului devin tot mai neraționale, și mai nesățioase, după lucruri vătămătoare, până ce se strică în totul.
La mulți, apetitul strigă după acea buruiană dezgustătoare, tabacul (tutunul) și bere tare, devenită astfel prin amestecul (dresuri) otrăvitor și distrugător de sănătate. Dar mulți nu se opresc numai aici. Apetitul lor stricat strigă după băuturi tari, care au o influență și mai paralizante, asupra creierului. În felul acesta, ei se dedau la orice abuz, până ce pofta pune stăpânire în totul asupra rațiunii lor; și atunci, omul creat după chipul Creatorului său, se coboară pe sine mai pe jos decât animalele brute. Bărbăția și cinstea sunt sacrificate împreună pentru poftă. Se cere timp pentru a toci sensibilitățile minții. Aceasta se face în mod treptat, dar sigur. Satisfacerea apetitului cu mâncăruri delicioase, la început, dă loc la o poftă bolnăvicioasă, și pregătește calea pentru orice altă poftă, până ce sănătatea și intelectul sunt sacrificate pentru plăcere.
Mulți intră în căsătorie, fără să-și fi agonisit mai întâi vreo proprietate și fără să fi moștenit vreo avere. Ei n-au posedat nicio tărie fizică sau mintală pentru a-și agonisi vreo proprietate. Unii s-au grăbit chiar să se căsătorească, și au luat asupra lor răspunderi, despre care nici idee nu aveau. Ei nu posedau sentimente nobile și înălțătoare, și nu aveau o idee dreaptă despre datoria unui soț și tată, și cât costă întreținerea unei familii. Și ei nu dau pe față mai multă destoinicie, acum, când familia s-a mărit, după cum arată în ocupațiile lor. Acei cărora le lipsește, în mod serios, acest tact în afaceri, și care sunt cei mai puțin destoinici a se întreține în această lume, își umplu, de obicei, casele de copii; în timp ce oamenii capabili, a-și aduna avere, n-au în general mai mulți copii, decât pot să întrețină. Acei care nu sunt în stare să îngrijească de ei înșiși, nu trebuie să aibă copii. Așa a fost cazul că multe odrasle ale acestor oameni lipsiți de judecată sunt lăsate să crească ca niște animale. Ei nu sunt nici hrăniți, nici, îmbrăcați cum trebuie, și nu primesc nici o educație fizică sau mintală, și nimic nu este respectat ca sfânt, în vorbirea familiară, nici de părinți, nici de copii.
Instituția căsătoriei a fost destinată de Dumnezeu ca să fie o binecuvântare pentru om; dar, în sensul general, ea a fost pervertită atât de mult, încât s-a făcut din ea un blestem de temut. La intrarea în căsătorie, mulți bărbați și femei au procedat, ca și când unica chestiune de pus ar fi fost numai, dacă ei se iubesc unul pe altul. Dar ei trebuie să înțeleagă că asupra lor zace, în căsătorie, o răspundere mult mai mare decât aceasta. Ei trebuie să țină seama, ca odraslele lor să posede sănătate fizică, și tăria mintală și morală. Dar puțini au procedat după motive înalte, și au avut considerațiuni mărinimoase, pe care să nu le poată călca în picioare cu ușurință -- obligații, pe care societatea le pretinde de la dânșii și despre care greutatea influenței lor familiare avea să mărturisească, dacă este de sus sau de jos.
Căsătorii nenorocite
Societatea este compusă din familii, iar capii de familie sunt răspunzători pentru formarea societății. Acei care se hotărăsc să intre în căsătorie, fără să țină seama că nu vor avea de suferit numai ei singuri, gândesc că relele nu ar fi atât de mari și păcatele lor ar fi relativ mici. Dar mizeria care pornește din căsătoriile nenorocite e simțită în odraslele provenite din aceste uniri. Ei au moștenit o viață de mizerie; și deși nevinovați, totuși suferă consecințele blestemate ale lipsei de prevedere a părinților. Bărbații și femeile n-au niciun drept să urmeze după pornirile, sau patimile lor oarbe, în raporturile lor conjugale, și să aducă în lume copii nevinovați, doar ca să-și dea seama, că din diferite motive, viața nu are decât puține bucurii, și puține fericiri, și de aceea ea este o povară. Copiii moștenesc, în general, trăsăturile de caracter deosebite, pe care le posedă părinții; și ca adaos la toate acestea, mulți cresc mari fără să aibă în jurul lor vreo influență salvatoare. Ei sunt prea îngrămădiți și murdari, din cauza sărăciei. Și cu un astfel de anturaj și exemple, ce se poate aștepta de la astfel de copii, când pășesc și ei în societate? Nimic alta decât că ei vor decădea și mai adânc pe scara morală, decât părinții lor, și defectele lor vor fi în orice privință, mai evidente decât ale părinților. În felul acesta, asemenea clasă de oameni perpetuează defectele lor, și lasă posterității blestemul sărăciei, al tâmpeniei și al degradării. Cel puțin, să nu fi mai adus copii nevinovați la existență, care să se împărtășească de mizeria lor, și să transmită defectele lor, cu o mizerie și mai mare, din generație în generație. Aceasta este o mare cauză a degenerării rasei.
Dacă femeile generațiilor trecute s-ar fi călăuzit de considerațiuni înalte și ar fi înțeles, că generațiile viitoare vor fi înnobilate, sau corupte prin umblarea lor, atunci ele ar fi luat poziție hotărâtă, și nu și-ar fi putut uni interesele vieții lor cu bărbați care au fost stăpâniți de o poftă pătimașă după băuturi alcoolice și după tabac, (tutun), care este o otravă înceată, dar sigură și mortală, care slăbește sistemul nervos și degradează facultățile nobile ale Spiritului. Dacă bărbații rămân alipiți de aceste obiceiuri josnice, atunci femeile ar trebui să-i lase să-și petreacă viața singuri, bucurându-se de fericirea acestei tovărășii pe care și-au ales-o. Femeile nu trebuie să se considere pe ele însele de o valoare atât de mică, încât să-și unească destinul cu bărbați, care nu sunt stăpâni pe poftele lor, și a căror, fericire constă din a mânca, a bea și a-și satisface poftele lor animalice. Femeile n-au urmat întotdeauna după poruncile rațiunii. De multe ori, ele au fost conduse de porniri oarbe. Ele n-au simțit, într-o măsură înaltă, răspunderile care zac asupra lor, de a încheia astfel de legături de viață care să nu pună asupra odraslelor lor pecetea unei morale josnice, și a patimii după satisfacerea unui apetit stricat, care distrug sănătatea și chiar viața. Dumnezeu le consideră răspunzătoare, într-o mare măsură, pentru sănătatea fizică și pentru caracterul moral, pe care îl transmit asupra generațiilor viitoare.
Cauzele degenerării rasei
Bărbații și femeile care și-au corupt propriile lot trupuri, prin obiceiuri desfrânate, și-au degradat în același timp și intelectul, prin distrugerea sensibilităților fine ale sufletului. Foarte mulți dintre acei, care fac parte din această clasă, s-au căsătorit și au lăsat ca moștenire, urmașilor lor, molipsirea propriei lor debilități fizice și a moralului lor depravat. Satisfacerea patimilor animalice și a unei mari senzualități au pus pecetea caracteristică asupra urmașilor lor, și așa s-a transmis din generație în generație, sporind mizeria omenească, până la un grad înfricoșat, și duce cu grăbire rasa omenească la nimicire.
Bărbații și femeile care s-au slăbit și îmbolnăvit, au avut, în raporturile lor conjugale, adesea cugete egoiste, îndreptate numai la fericirea lor proprie. Ei n-au cumpănit în mod serios lucrurile, dintr-un punct de vedere nobil, sau mânați de principii înălțătoare, judecând la ce s-ar putea aștepta de la urmașii lor, ci își epuizează energia corpului și a sufletului, care nu va înălța societatea, ci o va coborî tot mai jos și mai jos.
Unii bărbați bolnavi au câștigat adesea simpatiile femeilor cu o înfățișare sănătoasă, și pentru că se iubeau unul pe altul, s-au simțit liberi în totul, de a se căsători împreună, fără să țină seama, că, prin unirea lor, femeia trebuie să sufere, mult sau mai puțin, din cauza soțului bolnăvicios. În multe cazuri, soțul bolnav își recâștiga sănătatea, în timp ce femeia primește boala soțului. Ea face sforțări peste puterile ei fizice, și în curând începe a se plânge și ca, că e bolnavă. Femeia prelungește astfel zilele soțului ei, prin scurtarea zilelor ei proprii.
Acei care intră în astfel de căsătorii, comit păcatul, de a lua cu ușurință sănătatea și viața dată lor de Dumnezeu, spre a fi folosită pentru mărirea Sa. Dar dacă acei, care intră în astfel de căsătorii, ar rămâne singuri, atunci acest păcat, n-ar avea urmări atât de mari. Astfel copiii sunt constrânși să sufere boala transmisă asupra lor. În felul acesta, boala s-a perpetuat din generație în generație. Și mulți învinuiesc pe Dumnezeu pentru povara cea grea a mizeriei omenești, pe care numai umblarea lor nedreaptă a adus-o asupra lor ca un rezultat sigur. Ei au adus în societate un neam de oameni slabi, transmițându-i boala prin ereditate, și au contribuit, în felul acesta la sporirea suferințelor omenești.
Tinerii să nu se căsătorească cu persoane bătrâne
Un alt caz dăunător tăriei fizice și valorii morale, din generația prezentă, este, unirea în căsătorie dintre bărbați și femei, cu o prea mare diferență de vârstă între ei. Se întâmplă adesea cazul, că bărbații bătrâni se căsătoresc cu femei tinere. Dar făcând astfel, viața soțului s-a prelungit adesea, în timp ce femeia a avut de suportat lipsa acelei vitalități, pe care ea a transmis-o asupra soțului ei bătrân. Nu era de datoria vreunei femei (tinere) să-și sacrifice viața și sănătatea, chiar dacă ea a iubit pe unul cu mult mai în vârstă decât ea, și a fost voioasă a face un astfel de sacrificiu. Ea trebuia să-și stăpânească dragostea, ținând seama de considerațiuni mai înalte decât propriile ei interese. Ea trebuia să se gândească la starea copiilor ei, care naște dintr-o așa căsătorie. Iar pentru bărbați e și mai rău, a lua în căsătorie femei mult mai în vârstă decât ei. Odraslele provenite dintr-o astfel de unire, în care vârstele se deosebesc prea mult, n-au mintea destul de cumpănită. De asemenea ei posedă și defecte fizice. În astfel de familii se dau pe față, de obicei, trăsături de caracter diferite, deosebite, și adesea foarte dureroase. Copiii mor adesea de timpuriu, iar la acei care ajung maturitatea, în multe cazuri, le lipsește tăria fizică și valoarea morală necesară.
Rareori este pregătit tatăl, cu facultățile sale slăbite, să-și crească cum trebuie tânăra sa familie. Acești copii au trăsături de caracter deosebite, care necesită mereu o influență constrângătoare, altfel ar merge la o ruină. Ei nu sunt educați cum trebuie. Disciplina lor a fost adesea nesigură și schimbătoare, din cauza vârstei sale. Tatăl era supărăcios și schimbător în simțămintele sale. Uneori prea indulgent, iar alte ori aspru peste măsură. În astfel de familii, orice lucru merge rău, și nenorocirile se țin lanț. Asemenea clasă de ființe a fost adusă în lume, ca o povară pentru societate.
Tristele rezultate ale nașterii prea dese
Acei care sporesc numărul copiilor lor, când rațiunea le spune, că moștenirea lor va fi o slăbiciune fizică și mintală, sunt călcătorii celor șase porunci din urmă ale legii lui Dumnezeu, care lămurește datoria omului către semenul său. Ei își fac partea lor la sporirea degenerării rasei, și la scoborârea tot mai jos a societății, vătămând astfel pe aproapele lor. Dumnezeu, care ține astfel socoteala de drepturile aproapelui, nu se îngrijește oare și mai de aproape de relațiile lor intime? Dacă nicio vrabie nu cade la pământ, fără știrea Sa, va fi El oare nepăsător față de copiii care se nasc în această lume, de boala lor fizică și mintală, și de suferințele lor toată viața, într-o măsură mai mare sau mică? Nu va face El oare răspunzători pe acei părinți cărora El le-a dat putere de judecată, dar care au înăbușit, aceste facultăți superioare, devenind sclavii patimilor lor, când rezultatul este, că generațiile trebuie să poarte pecetea slăbiciunii lor fizice, mintale și morale? Și, ca adaos la suferințele pe care ei le-au transmis asupra copiilor lor, ci n-au, nici o avere, ei numai sărăcie, de lăsat în urmă, pentru turma vrednică de milă. Educația nu le pot da, și mulți nici nu văd necesitatea pentru aceasta, și chiar dacă ar vedea aceasta, ei nu au timp ca să le dea educație, și să-i instruiască, și le lasă, cât de mult posibil, moștenirea nenorocită, pe care le-au transmis-o. Părinții n-ar trebui să-și sporească familiile lor mai des de cum știu, că copiii lor pot fi îngrijiți și educați bine. A pune în brațele mamei din an în an copii, este o mare nedreptate, ce i se face. Aceasta micșorează, și adesea distruge, libertatea femeii, de a se bucura de societate, și sporește nenorocirile casnice. Prin aceasta copiii lor sunt răpiți de îngrijirea, educația și fericirea pe care părinții ar trebuie s-o simtă ca datorie a lor, de a le-o înlesni.
Soțul violează votul căsătoriei și datoriile pe care i le impune cuvântul lui Dumnezeu, când nesocotește sănătatea și fericirea femeii, prin sporirea poverii și grijii unui prea mare număr de copii. „Bărbaților, iubiți-vă nevestele, cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea.... Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta, se iubește pe sine însuși. Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica”.
Noi vedem că această obligație sfântă este aproape în totul nesocotită, chiar și de pretinșii creștini. Ori încotro ne îndreptăm privirile, vedem femei palide, bolnăvicioase, pline de grijă, zdrobite, descurajate și deznădăjduite. Ele sunt, în general, istovite de trudă, și energia lor vitală este epuizată, din cauza nașterilor dese. Lumea este plină de chipuri de ființe omenești, care nu sunt de nicio valoare pentru societate. Mulți au intelectul lor defectuos, și mulți, care posedă din fire talente, nu le întrebuințează pentru vreun scop folositor. Ei nu sunt educați, și motivul pentru aceasta este, că, copiii li s-au înmulțit mai repede de cum ei au fost în stare să le dea o bună educație, și atunci, i-au lăsat să crească aproape ca pe niște vite.
Îngrijirea copiilor
Copiii din această generație suferă împreună cu părinții lor, într-o măsură mai mare sau mai mica, pedeapsa violării legilor sănătății. Drumul pe care ei îl apucă, încă din copilărie, este într-o continuă opoziție cu legile ființei lor. Ei sunt constrânși să primească o moștenire mizerabilă de boală și debilitate, încă de la nașterea lor, adusă prin obiceiurile rele ale părinților lor, care le va influența întreaga lor viață, într-o măsură mai mare sau mai mică. Această stare de lucruri devine tot mai rea, în orice privință, prin continuarea părinților de a umbla pe o cale sucită, la educația fizică a copiilor lor.
Părinții dau pe față o neștiință indiferentă și o nepăsare uimitoare, cu privire la sănătatea fizică a copiilor lor, care adesea are, ca rezultat, distrugerea puținei vitalități rămase ale unei copilării rău întrebuințate, și-i expune la o moarte timpurie. Veți auzi de multe ori pe părinți plângându-se de providența lui Dumnezeu, care le-ar fi răpit pe copiii lor. Tatăl nostru cel ceresc este prea înțelept ca să rătăcească, și prea bun ca să comită vreo nedreptate. Lui nu-i place să vadă pe făpturile Sale în suferință. Mii de copii și-au ruinat viața, pentru că părinții n-au lucrat în de acord cu legile sănătății. Ei s-au condus după impuls, în loc să urmeze după o judecată sănătoasă, având mereu în vedere bunul mers viitor al copiilor lor.
Primul obiect, care trebuie urmărit în educația copiilor este, o constituție sănătoasă, care va pregăti calea, într-o mare măsură, pentru educația mintală și morală. Sănătatea fizică și morală sunt strâns unite împreună. O, ce povară enormă de răspundere zace asupra părinților, dacă ne gândim, că umblarea lor, înainte de nașterea copiilor lor, are foarte mult de a face cu dezvoltarea caracterului lor după nașterea lor!
Mulți copii sunt lăsați să crească fără a li se da mai multă atenție, din partea părinților lor, de cum dă un bun gospodar animalelor mute de la curtea sa. Părinții, îndeosebi, se fac vinovați adesea, de a da pe față mai puțină grijă față de femeia și copiii lor, de cum arată față de vitele lor. Un gospodar milos își va lua timp și se va devota, în mod deosebit a-și aranja gospodăria cât se poate de bine, și se va îngriji îndeosebi, ca prețioșii săi cai să nu fie munciți peste măsură, hrăniți peste măsură, sau adăpați când sunt nădușiți, altfel s-ar ruina. El își va lua timp, și se va îngriji de vitele sale, altfel ele își vor pierde valoarea, dacă vor fi neglijate, slăbite, sau tratate rău. El le va da mâncare la timp, și le va munci numai atât, cât ele nu suferă nicio vătămare. Pentru acest scop, el le va hrăni cu cel mai bun nutreț și le va da cantitatea necesară și la timpuri potrivite.
Urmând astfel, după prescripțiile rațiunii, gospodarii reușesc să întrețină vitele lor ca să fie puternice și sănătoase. Dacă interesul fiecărui tată față de femeia și copiii lui ar corespunde grijii date pe față pentru vitele sale și în măsura în care viața lor este mai de preț decât a animalelor mute, atunci ar avea loc o reformațiune desăvârșită în orice familie, și mizeria omenească ar fi mult mai redusă.
Necesitatea unei diete sănătoase
Părinții trebuie să fie foarte cu grijă, de a procura cele mai sănătoase alimente, atât pentru ei, cât și pentru copiii lor, și în niciun caz nu trebuie să pună în fața copiilor lor alimente despre care rațiunea lor îi învață, că nu ajută sănătății, ci ațâță sistemul, și deranjează organele digestive. Părinții nu studiază de la cauză la efect, cu privire la copiii lor, după cum fac cu animalele lor mute, și nu țin seama că munca peste măsură, a mânca imediat după o muncă violentă, și când este istovit și nădușit, e vătămător pentru ființele omenești, tot așa, ca și pentru sănătatea animalelor mute, și pune temelia pentru o constituție slabă, atât la oameni, cât și la vite.
În multe cazuri, tatăl dovedește mai multă judecată, în această privință, și arată mai multă grijă pentru vitele sale, când sunt mici, decât pentru femeia sa, când se află într-o situație asemănătoare. Mama, în multe cazuri, înainte de nașterea copilului, e lăsată să muncească de dimineață și până seara, înfierbântându-și sângele, la pregătirea diferitelor feluri de mâncăruri nesănătoase ale familiei și ale vizitatorilor, în timp ce ea ar fi trebuit să-și cultive cu gingășie puterile. Pregătirea de mâncăruri sănătoase nu cere decât pe jumătate cheltuială de muncă și mijloace, și aceste alimente sunt mult mai hrănitoare.
Mama își permite adesea, înainte de nașterea copilului ei, ca să muncească peste puterile ei. Poverile și grijile ei sunt rareori ușurate, în acest timp, care în loc să fie, mai pe sus de toate celelalte, un timp de odihnă, el este de oboseală, de tristețe și mâhnire. Prin muncă peste măsură, din partea ei, ea răpește odrasla ei de hrana pe care natura a prevăzut-o pentru ea, iar sângele încălzindu-se în ea îi transmite o calitate rea de nutriție. Copilul este răpit de vitalitatea sa, cum și de puterea sa fizică și mintală. Tatăl ar trebui să studieze cum să facă pe mamă fericită. El nu trebuie să-și permită a veni acasă cu o privire întunecată. Dacă are încurcături în afacerile sale, el nu trebuie să o tulbure și pe ea cu asemenea chestiuni, afară numai, când este necesar a se consfătui împreună. Ea are de suportat grijile și cercările ei proprii, și trebuie să fie cruțată cu gingășie de la orice povară nefolositoare.
Răspunderea părintească
Mama e întâmpinată adesea cu o rezervă rece din partea tatălui. când nu merge orice lucru tocmai așa, cum el ar putea dori, el mustră femeia și mama, și pare a fi nepăsător față de grijile și cercările ei zilnice. Bărbații care fac aceasta, lucrează direct împotriva interesului și fericirii lor proprii. Mama se descurajează; speranța și bucuria o părăsesc. Ea merge la lucrul ei în mod mecanic, știind că trebuie făcut, și în curând ea devine debilă, atât din punct de vedere fizic, cât și mintal. Copiii născuți din așa mame suferă de diferite boli, și Dumnezeu face pe părinți răspunzători, în mare măsură, pentru aceasta; căci obiceiurile lor rele au grăbit venirea bolii asupra copiilor lor, înainte de a fi născuți, și din care cauză sunt constrânși să sufere întreaga lor viață. Unii nu trăiesc decât un scurt timp, din cauza debilității lor. Mama veghează îngrijorată asupra vieții copilului ei, și e împovărată de griji, când e silită să-i închidă ochii la moarte, și adesea consideră pe Dumnezeu ca autor al tuturor necazurilor ei, pe când, în realitate, părinții sunt ucigașii copiilor lor.
Tatăl trebuie să păstreze în minte, că tratamentul femeii sale, înainte de a naște odrasla ei, va influența fizic dispoziția mamei, în vremea sarcinii ei, și aceasta contribuie foarte mult la dezvoltarea trăsăturilor de caracter ale copilului, după naștere. Mulți tați au depus atâta osteneală, ca să-și adune avere, încât au sacrificat, pentru aceasta, interese mult mai înalte, și unii bărbați au dat pe față o neglijență criminală față de mamă și odrasla ei, și prea de multe ori viața la amândoi a fost sacrificată dorinței înfocate după strângerea de avere. Mulți însă nu suferă imediat greaua pedeapsă pentru faptele lor rele, și sunt adormiți față de rezultatul umblării lor. Starea femeii este uneori mai rea decât a unei sclave, și în unele cazuri, ea este tot așa de vinovată, ca și soțul ei, pentru risipirea puterilor lor fizice, ca să câștige mijloace, spre a duce o viață după modă. Pentru asemenea părinți, este o crimă a avea copii, pentru că urmașii lor au adesea un fizic și o minte bolnăvicioasă și puțină valoare morală, și vor purta în caracterul lor trăsăturile înguste și egoiste ale părinților lor, iar lumea va suporta blestemul josniciei lor.
Fiți cumpătați în toate lucrările
E de datoria bărbaților și a femeilor, de a proceda cu judecată în ocupația lor. Ei nu trebuie să-și epuizeze zadarnic forțele lor, căci făcând astfel, ei aduc suferință nu numai asupra lor înșiși, ci, prin greșelile lor, ei aduc grijă și suferință asupra celor pe care îi iubesc. Dar ce provoacă atât de multă trudă în viață? Necumpătarea în mâncare și băutură, și dorința după bogăție duce la această necumpătare în muncă. Dacă apetitul este însă stăpânit, și dacă s-ar folosi numai alimente sănătoase, atunci s-ar economisi o mulțime de mijloace, încât bărbații și femeile nu vor mai fi siliți să lucreze peste puterile lor, violând astfel legile sănătății. Dorința bărbaților și femeilor de a-și aduna avere n-ar fi atât de păcătoasă, dacă, prin străduințele lor de a-și ajunge acest scop, n-ar uita pe Dumnezeu, și n-ar călca ultimele șase porunci ale lui Iehova, care prescriu datoria omului față de aproapele său, și se așează pe ei înșiși în poziția de a nu putea preamări pe Dumnezeu prin trupurile și spiritul lor, care sunt ale Sale. Dacă, prin goana lor după bogăție, își istovesc forțele lor și violează legile ființei lor, ei se pun atunci într-o poziție, de unde nu pot aduce lui Dumnezeu un serviciu desăvârșit, și apucă pe calea păcatului. Proprietatea adunată pe calea aceasta a costat un sacrificiu enorm.
O muncă grea și o grijă chinuitoare face adesea pe tată nervos, nerăbdător și aspru. El nu ține seama de fața obosită a femeii sale, care a lucrat cu puterile ei slabe, tot așa de aspru, ca și el, care posedă forțe mai multe. El tolerează a fi năpădit de afaceri, și prin grija sa după bogăție, el pierde, în mare măsură, sensul înaltei sale obligații față de familia sa, și nu apreciază cum trebuie puterea de răbdare a femeii. El își sporește adesea gospodăria care cere angajarea de ajutoare, care, în mod necesar, sporește și lucrul în casă. Femeia își dă seama în fiecare zi, că ea are prea mult de lucru și peste puterile ei, totuși ea muncește mereu, la gândul, că lucrul trebuie făcut. Ea continuă să ducă o viață de trudă, muncind peste resursele viitoare de putere, și trăind din capital împrumutat, și când ea are nevoie de această putere, ea nu-i mai stă la dispoziție; și chiar dacă ea nu-și pierde viața, totuși constituția îi este zdrobită și fără vindecare.
Datoriile mamei trebuiesc micșorate
Dacă tatăl ar face cunoștință cu legile fizice, atunci ar înțelege mai bine obligațiile și răspunderile sale. Atunci el ar vedea că s-a făcut vinovat de păcatul uciderii propriilor săi copii, îngăduind ca mama să poarte prea multe poveri, și să muncească peste puterile ei, înainte de naștere, pentru ca să obțină mijloacele de trai pentru ei. Asemenea mame alăptează pe copiii lor în tot timpul vieții lor suferinde, și adesea îi duc de timpuriu la mormânt, dându-și puțin seama, că umblarea lor rea a adus acest rezultat sigur. Cu cât mai bine ar fi fost, dacă mama copiilor săi ar fi fost dispensată de muncă obositoare și de chinuri sufletești, și ar fi lăsat copiilor o constituție bună, ca moștenire, și le-ar da ocazie a-și duce lupta vieții, fără a se sprijini pe proprietatea tatălui, ci numai pe propria lor putere energică. Experiența, dobândită în felul acesta, ar fi pentru ei de mai mare valoare, decât case și țarine, cumpărate pe prețul sănătății mamei și a copiilor.
Pentru unii bărbați pare în totul firesc a fi ursuzi, egoiști, asprii și poruncitori. Ei n-au învățat niciodată să se stăpânească, și nu vor să-și restrângă simțurile neraționale, lăsând consecințele să fie cum ar fi. Asemenea bărbați vor fi răsplătiți, văzându-și tovarășele lor bolnave și deznădăjduite, și pe copiii lor purtând particularitățile propriilor lor trăsături de caracter neplăcute.
Este de datoria fiecărei perechi căsătorite, să evite cu zel de a întuneca simțămintele altuia. Ei trebuie să-și înfrâneze orice expresie a unei fețe posomorite și a unui cuvânt pătimaș. Ei trebuie să urmărească fiecare fericirea celuilalt, atât în chestiuni mici, cât și în chestiuni mari, dând pe față o amabilitate duioasă în recunoașterea faptelor de bunătate și a micilor servicii binevoitoare ale altora. Aceste lucruri neînsemnate nu trebuiesc neglijate, căci ele sunt tot atât de necesare pentru fericirea bărbatului și a femeii, ca și hrana pentru întreținerea puterii fizice. Tatăl trebuie să încurajeze soția și mama, ca să se sprijinească pe simpatiile sale mari. Bunătatea, bucuria și cuvintele de îmbărbătare din partea aceluia, cu care ea și-a unit fericirea vieții sale, va fi de mai mare folos pentru ea, decât orice medicament; iar razele înveselitoare de lumină, pe care aceste cuvinte de simpatie le aduc în inima soției și mamei, vor reflecta înapoi același sentiment de bucurie asupra inimii tatălui.
Soțul va vedea adesea pe femeia sa chinuită de griji și slăbită, îmbătrânită înainte de vreme, din cauza muncii pentru pregătirea de mâncăruri, spre a satisface un gust vicios. El își satisface apetitul și bea și mănâncă lucruri, care costă mult timp și osteneală, spre a te pregăti, și care au o tendință de a face nervoși și iritați pe acei ce le folosesc. Femeia și mama este, (în astfel de împrejurări), rareori lipsită de dureri de cap, iar copiii suferă efectele mâncării de alimente nesănătoase, și o mare lipsă de răbdare și simpatie se dă pe față între părinți și copii. Toți suferă împreună, căci sănătatea a fost sacrificată poftei senzuale. Copilului i se transmite deja, înainte de a fi născut, boala și pofta nesănătoasă; iar iritabilitatea, nervozitatea, și descurajarea, date pe față de mamă, va evidenția caracterul copilului ei.
În generațiile trecute, dacă mamele s-ar fi informat, cu privire la legile ființei lor, atunci ele ar fi înțeles, că puterea lor trupească, cum și tonul moralei lor și a facultăților lor mintale, s-ar fi transmis în mare măsură în copiii lor. Neștiința lor, cu privire la acest subiect, de care depinde atât de mult, este criminală. Printre multe femei ar fi fost mai bine, dacă n-ar fi devenit niciodată mame. Sângele lor a fost plin de scrofule, transmise de părinții lor, și sporite prin felul lor greșit de viețuire. Intelectul a fost coborât și subjugat, spre a servi poftelor animalice, iar copiii născuți din astfel de părinți, au fost niște sărmani suferinzi, și de puțin folos pentru societate.
Mamele supra împovărate produc o rasă degenerată
Cea mai mare cauză a degenerării, atât în generațiile trecute, cât și în cea prezentă, este, că femeile și mamele, care de altfel ar fi avut o bună influență asupra societății, dacă ar fi ridicat stindardul moral, au fost pierdute pentru societate, din cauza înmulțirii grijilor familiare, a modei, a gătirii de mâncăruri vătămătoare sănătății, și aceasta, ca o urmare a desei nașteri de copii. Ea (mama) a fost silită să suporte niște suferințe nefolositoare; corpul e veștejit, iar mintea i s-a slăbit, din cauza marei uscăciuni a izvoarelor ei vitale. Copilul suferă debilitatea mamei, și în felul acesta se încredințează societății o clasă, de o sărmană folosință, din cauza incapacității mamei de a-și educa copiii, ca să fie folositori societății.
Dar dacă aceste mame ar fi dat naștere la mai puțini copii, și dacă aceștia ar fi fost îngrijiți, ca să fie hrăniți cu astfel de alimente, care contribuie la sănătatea fizică, și care le aduce tărie mintală, așa ca puterea morală și intelectuală să predomine asupra celei animalice, atunci și-ar fi educat copiii astfel, ca să fie folositori societății, ca niște podoabe în templul lui Dumnezeu. Dacă părinții din generațiile trecute și-ar fi păstrat, cu o hotărâre nestrămutată, trupurile supuse spiritului, și dacă n-ar fi îngăduit ca intelectul să fie robit de patimile animalice, atunci, în acest veac, ar fi existat o altă ordine de ființe pe pământ, și dacă mama, înainte de nașterea odraslei ei, s-ar fi stăpânit în orice privința, dându-și seama, că ea pune pecetea caracterului generației viitoare a societății din prezent, n-ar fi avut un caracter atât de degenerat.
Mulțumirea
Orice femeie, când este în perspectivă să devină o mamă, oricare ar fi anturajul ei, să încurajeze mereu o dispoziție fericită, veselă și mulțumită, știind că ea va fi răsplătită înzecit pentru toate sforțările ei în această direcție, atât în ce privește fizicul, cât și moralul și caracterul copilului ei. Dar nu numai atât. Ea poate, prin deprinderea ei, de a cugeta la lucruri îmbucurătoare, să încurajeze o stare de spirit veselă care să se răsfrângă asupra propriei ei fericiri și să aducă bucurie spirituală în familia ei și printre acei cu care ea vine în legătură, și aceasta va contribui în mare măsură la sănătatea ei fizică. Aceasta va da o forță izvoarelor de viață, iar sângele ei nu va mai circula atât de trândav, ca atunci când ea se lasă stăpânită de descurajare și tristețe. Sănătatea ei mintală și morală va fi înviorată, prin ușurarea spiritului. Puterea de voință poate rezista impresiilor minții, și va aduce o mare liniștire -- nervilor. Copiii care sunt robiți de vitalitatea, pe care ei ar fi trebuit s-o moștenească de la părinții lor, trebuie să aibă cea mai bună îngrijire. Printr-o respectare de aproape a legilor ființei lor, s-ar stabili o stare de lucruri cu mult mai bună.
Timpul în care copilul este hrănit de la sânul mamei, este unul dintre cele mai critice. Multe mame, în timpul alăptării copiilor, și-au permis să muncească peste măsură și să-și încingă sângele, ocupându-se cu bucătăria, și prin aceasta copilul este atacat serios, nu numai prin lapte încins de la pieptul mamei, ci și din cauză că sângele ei a fost otrăvit prin dieta nesănătoasă, care îi ațâță întreg sistemul, și prin aceasta, hrana copilului este alterată. Copilul este de asemenea influențat în rău, prin starea spirituală a mamei. Dacă ea este nefericită, agitată și prea sensibilă, și face să-i izbucnească patimile, atunci hrana pe care copilul o primește de la mama sa este încinsă, și adesea produce colici, spasme, și, în unele împrejurări, provoacă convulsii și atacuri.
De asemenea și caracterul copilului este mai mult sau mai puțin vătămat, prin felul hranei primite de la mamă. Cât de important este deci ca mama să-și păstreze o stare de mulțumire sufletească, în timpul alăptării copilului, și să aibă o deplină stăpânire asupra propriului ei spirit. Făcând astfel, hrana copilului nu va fi vătămată, iar umblarea liniștită și bine stăpânită a mamei, la tratamentul copilului ei, va contribui foarte mult la formarea spiritului său. Și dacă copilul este nervos și prea sensibil, purtarea prevăzătoare și liniștită. a mamei va avea o influență îmblânzitoare și corectoare, și sănătatea copilului poate fi foarte mult îmbunătățită.
Copiii suferă din cauza supraalimentației
Copiilor li se aduce mare vătămare printr-un tratament nepotrivit. Când plâng li se dă de obicei să mănânce, ca să fie liniștiți, pe când în cele mai multe cazuri, motivul adevărat al indispoziției lor este mâncarea prea multă, și aceasta din cauza obiceiurilor rele ale mamei. Hrănirea prea deasă înrăutățește starea lor și mai mult, când stomacul lor este deja încărcat.
Prin aceasta copiii sunt în general siliți a-și satisface apetitul, și sunt învățați astfel să creadă, că ei trăiesc ca să mănânce. Mama contribuie foarte mult la formarea caracterului copiilor ei, de când sunt încă mici. Ea îi poate învăța, fie ca să-și stăpânească apetitul, sau să și-l satisfacă peste măsură și să devină lacomi. Femeia își aranjează adesea planurile ei astfel, ca să aducă o anumită măsură de lucru la îndeplinire într-o zi, și când copiii o supără, în loc să-și ia timp ca să liniștească pe micuții supărați, și să le abată atenția de la necazul lor, li se dă adesea să mănânce ca să tacă, care îi dă pace pentru puțin timp, dar se întâmplă, că se provoacă și mai mult rău. Stomacul copiilor se îndoapă cu hrană, când ei n-au deloc trebuință de ea. Tot ceea se cerea de la mamă, era puțin timp și atenție. Dar ea privește timpul ei prea prețios, pentru a-l devota distracției copiilor ei. Poate că aranjarea casei ei, de a prezenta mai multă plăcere vizitatorilor, spre a fi lăudată, și ca să aibă o masă pregătită după gustul modei, au în ochii ei mai multă considerație decât fericirea și sănătatea copiilor ei.
Indigestia și urmările ei rele
Necumpătarea în mâncare și lucrare fac pe părinți să devină debili și nervoși, și nedestoinici a încredința copiilor lor datoria lor dreaptă. De trei ori pe zi, părinții și copiii se adună în jurul mesei, încărcate cu diferite mâncăruri fine.
Fiecare porție deosebită are meritul de a se potrivi, gustului lor. Poate că mama a muncit la aceasta, până ce s-a istovit și asudat, și n-ar fi în stare să mănânce nici cea mai simplă mâncare, până ce nu se odihnește câtva timp. Dar mâncărurile, pe care ea le-a pregătit, cu atâta osteneală, erau în totul nepotrivite pentru ea în acel timp, căci astfel de mâncăruri împovărează în mod deosebit: organele digestive când sângele este prea încălzit și trupul istovit. Acele femei, care persistă astfel în violarea legilor ființei lor vor fi silite să plătească pedeapsa pentru aceasta, în decursul vieții lor.
Sunt motive destul de logice, de ce sunt atât de multe femei nervoase în lume, care se plâng de indigestie, cu toate relele care provin din aceasta. Cauza este urmată de efect. Este imposibil pentru persoanele necumpătate să fie răbdătoare. Ele trebuie să-și reformeze mai întâi obiceiurile lor rele, să învețe a trăi după o dietă sănătoasă, și atunci nu va fi greu pentru cineva să fie răbdător. Mulți par a nu înțelege legătura pe care o are spiritul față de trup. Dacă trupul este deranjat printr-o hrană nesănătoasă, atunci creierul și nervii sunt afectați, și orice lucru mic îi supără pe acei ce sunt chinuiți, în felul acesta. Mici greutăți le produc o supărare cât muntele de mare. Persoanele cu o astfel de dispoziție nu sunt în stare a-și educa cum trebuie copiii. Viața lor va fi caracterizată de extreme. Uneori ei sunt foarte indulgenți, iar alteori stricți și asprii pentru lucruri, care nici nu merită să fie luate în seamă.
Mama gonește mereu pe copiii din fața ei, gândind că nu poate suporta gălăgia provocată de glasurile lor vesele. Dar fără ochiul mamei, care să-i aprobe sau dezaprobe, la timp potrivit, se ridică adesea diferențe nefericite, care printr-un cuvânt al mamei s-ar pune iarăși în ordine. Dar ei obosesc, dorința lor se schimbă, și atunci, își caută distracția pe stradă: și astfel, copiii cei curați și inocenți, sunt mânați în tovărășii rele, și tot felul de vorbe rele sunt insuflate la auzul lor, corupându-le bunele lor moravuri. Mama pare a fi adesea adormită față de interesele copiilor ei, până ce apoi ea devine dureros întristată, când vede pe copiii vicioși. Sămânța răului a fost semănată în minților lor fragede, promițând o recoltă abundentă. Și apoi ea se miră, când constată că copiii ei sunt atât de porniți spre rău. Părinții trebuie Să înceapă încă timpuriu să sădească în mințile copiilor principii bune și drepte. Mama ar trebui să fie împreună cu copiii ei cât de mult posibil, și să semene sămânța prețioasă în inimile lor.
Timpul mamei aparține, într-un mod deosebit, copiilor ei. Ei au un drept la timpul ei, pe care nimeni altul nu-l are. În unele cazuri, mamele au neglijat disciplina copiilor lor, pentru că aceasta le-ar fi cerut prea mult din timpul lor, pe care timp, ele gândesc că trebuie să-l folosească în bucătărie, sau pentru a-și pregăti propria lor îmbrăcăminte și a copiilor lor, după modă, spre a întări mândria în inimile lor tinere. Spre a face pe copiii lor să tacă, ele le dau prăjituri sau dulcețuri, aproape în fiecare ceas din zi, iar stomacurile lor sunt încărcate cu alimente vătămătoare și la timpuri neregulate. Fețele lor palide dau mărturie despre faptul, că mamele fac tot ce le stau în putere, ca să nimicească forțele de viață rămase ale sărmanilor lor copii. Organele digestive sunt încordate neîncetat și nu li se dă deloc timp de odihnă. Ficatul devine inactiv și sângele necurat; iar copiii sunt bolnavi și supărăcioși, pentru că ei sunt adevărații suferinzi, din cauza necumpătării, și este imposibil pentru ei să dea pe față răbdare.
Părinții se miră, de copiii lor care sunt mult mai greu de stăpânit, ca de obicei. În cele mai multe cazuri administrarea lor proastă i-a făcut așa. Calitatea hranei, pe care ei o aduc pe mesele lor, și stimularea copiilor să mănânce, ațâță neîncetat patimile animalice și slăbesc facultățile morale și intelectuale. Foarte mulți copii capătă boala indigestiei încă din tinerețea lor, din cauza procedeului greșit al părinților față de copiii lor, când sunt mici. Părinții vor fi chemați să dea socoteala înaintea lui Dumnezeu pentru astfel de procedare față de copiii lor.
Mulți părinți nu dau copiilor lor învățături de stăpânire de sine. Ei le satisfac apetitul, și le îngăduie să-și formeze, încă din copilărie, obiceiurile lor, de a mânca și bea după gusturile lor proprii. Astfel vor fi obiceiurile lor, în general, după cum și le-au format în copilărie. Gusturile lor n-au fost restrânse și pe măsură ce ei cresc în vârstă, ei își satisfac nu numai obiceiurile lor ordinare de necumpătare, ci merg mai departe. Ei își aleg tovărășiile lor corupte, și nu suferă, ca părinții să le pună vreo restricție. Ei lasă frâu liber patimilor lor corupte, și n-au decât puțin respect pentru curăție sau virtute, Acesta este motivul pentru care este atât de puțină curăție și valoare morală printre tinerii din zilele noastre și aceasta este marea cauză de ce bărbații și femeile se simt atât de puțin obligați să asculte de legea lui Dumnezeu. Unii părinți nu au stăpânire asupra lor înșiși. Ei nu-și stăpânesc poftele lor bolnăvicioase, sau pornirile lor pătimașe; de aceea ei nu pot să dea educație copiilor lor, cu privire la înfrânarea apetitului lor, și să-i învețe stăpânire de sine.
Erori în educație
În timpul celor dintâi șase sau șapte ani din viața copilului, trebuie dată o atenție deosebită educației fizice, mai mult decât educației intelectuale. După această perioadă, dacă constituția fizică este bună, trebuie a se da atenție la amândouă. Pruncia se întinde până la vârsta de șase sau șapte ani. Până la această vârstă, copiii trebuie lăsați, ca niște mielușei, să alerge în jurul casei și în curte, sărind și jucându-se în zburdălnicia spiritului lor, liberi de grijă și supărare.
Părinții, și mai cu seamă mamele, ar trebui să fie singurii învățători ai copiilor lor, până la această vârstă. Ei nu trebuie a le da încă educație din cărți. Copiii sunt în general curioși ca să cunoască lucrurile din natură. Ei cer informații, cu privire la lucrurile pe care le văd și le aud, și părinții trebuie să le ofere ocazie, de a se instrui, răspunzându-le cu răbdare la aceste mici întrebări. În felul acesta, ei pot câștiga avantajul, de a lua-o înaintea vrăjmașului și a întări spiritul copiilor lor, prin semănarea seminței bune în inimile lor, și să nu le lase loc pentru ca cea rea să prindă rădăcină. Ceea ce trebuie copilului, în vârsta fragedă a formării caracterului lui, este, instrucțiunea iubitoare a mamei.
Prima lecțiune a copilului
Cea mai principală și importantă lecție, pe care trebuie s-o învețe copilul, este înfrânarea la timp a apetitului. Este de datoria mamelor de a satisface necesitățile copiilor lor, liniștindu-i și abătându-le mintea de la supărarea lor, în loc să le dea mâncare făcându-i prin aceasta să creadă, că mâncarea ar fi remediul relelor din viață.
Dacă părinții ar duce o viață sănătoasă, fiind mulțumiți cu o dietă simplă, atunci ar fi scutiți de multe cheltuieli. Atunci tatăl n-ar mai fi obligat să muncească peste puterile sale, pentru a satisface necesitățile familiei sale. O dietă simplă și hrănitoare, nu ar avea o înrâurire ațâțătoare pentru sistemul nervos și pentru patimile animalice, și el n-ar mai fi ursuz și supărăcios. Dacă el s-ar împărtăși numai de alimente simple, mintea sa ar fi limpede, și nervii săi liniștiți și cu un trup curat, el n-ar mai avea nici un gust stricat iar generația prezentă ar fi într-o stare mult mai bună, de cum este acum. Dar chiar acum, în această ultimă perioadă, tot se mai poate face ceva pentru îmbunătățirea stării noastre. Este necesară o cumpătare în toate lucrurile. Un tată cumpătat nu se va plâng, că nu are mai multe feluri de mâncare pe masă. Un mod de viață sănătos va îmbunătăți starea familiei în orice sens, și va da timp femeii și mamei, ca să se devoteze copiilor ei. Cea mai importantă problemă de studiu pentru părinți va fi: Pe ce cale să instruiască pe copiii lor, spre a fi folositori în această lume și în cea viitoare. Asemenea părinți înțelepți, sunt mulțumiți a vedea pe copiii lor îmbrăcați cu hăinuțe plăcute, curate și confortabile, libere de broderii și podoabe. Străduințele lor serioase vor fi, ca să vadă pe copiii lor posedând. podoabe sufletești, frumusețea unui spirit blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.
Altarul familiar
Înainte ca tatăl creștin să-și părăsească familia sa, spre a merge la lucrul său, el își va aduna familia în jurul său, și îngenunchind înaintea lui Dumnezeu, el îi va încredința purtării de grijă a Arhipăstorului. El va merge apoi la lucrul său, cu iubirea și binecuvântarea femeii sale, cum și cu a copiilor săi, care să-i facă inima fericită în tot timpul orelor sale de muncă. Iar acea mamă, care s-a sculat la datoria ei, își va cunoaște obligațiile care zac asupra ei, față de copiii ei, în lipsa tatălui
Ea va simți că trăiește pentru soțul și pentru copiii ei; învățând cum trebuie pe copiii ei, deprinzându-i cu obiceiuri cumpătate și cu stăpânire de sine, și instruindu-i cu privire la datoria lor față de Dumnezeu ea îi face destoinici să fie folositori în lume, spre a ridica stindardul moralei în societate, și a respecta și asculta de legea lui Dumnezeu. O mamă evlavioasă își va instrui cu răbdare și stăruință pe copiii ei, dându-le ordin peste, ordin, și prescripție peste prescripție, dar nu într-un mod aspru și impunător, ci în iubire și gingășie; și în felul acesta, ea le va câștiga inima. Ei vor prețui atunci lecțiunile iubirii, și vor asculta cu bucurie de instrucțiunile ei.
Distracții pentru copii
În loc să gonească copiii din fața ei, ca să nu o deranjeze, cu gălăgia lor, și cu cerințele lor numeroase, ea va simți, că timpul ei nu poate fi întrebuințat mai bine, decât îmblânzind și liniștind sufletele lor neliniștite și active, cu distracții, sau cu ocupații ușoare și fericite. Mama va fi răsplătită cu prisosință pentru străduințele ei depuse și pentru timpul, pe care ea îl pierde procurând distracții pentru copiii ei.
Copiii iubesc tovărășia. Ei nu se pot bucura singuri, și mama trebuie să simtă, că în cele mai multe cazuri, jocul copiilor ei trebuie să fie, -- dacă sunt în casă, -- în camera pe care o ocupă ea. Atunci, ea poate avea o supraveghere generală asupra lor, și ar fi în stare să aplaneze micile neînțelegeri dintre ei, când recurg la ea, și să îndrepte obiceiurile lor rele, sau manifestările egoismului, sau ale patimilor, și să călăuzească mințile lor în direcția cea bună. Ceea ce face bucurie copiilor, ei gândesc că place și mamei, și este în totul firesc pentru ei, de a întreba pe mama, cu privire la micile lor greutăți. Iar mama n-ar trebui să rănească inima copilului ei sensibil, prin tratarea chestiunii cu indiferență, sau prin refuzul de a se deranja cu asemenea chestiuni mici. Aceea ce pare slab pentru mamă, e mare pentru copii. Și un cuvânt de corijare sau mustrare, la timpul potrivit, se va dovedi adesea de mare valoare. Un semn de aprobare, un cuvânt de încurajare și de laudă, din partea mamei, va face să pătrundă o rază de soare în inimile fragede ale copiilor pentru o zi întreagă.
Cea dintâi educație, pe care copiii trebuie s-o primească de la mama, trebuie să fie în privința sănătății lor fizice. Trebuie a li se dea numai hrană simplă, de o calitate care să contribuie la cea mai bună stare de sănătate, și care trebuie să fie luată numai la ceasuri regulate, și nu mai mult de trei ori pe zi, două mase pe zi ar fi și mai bine. Dacă copiii sunt bine disciplinați, ei vor învăța să înțeleagă, că nu pot obține nimic prin strigăte sau mânie. O mamă înțeleaptă, la educarea copiilor lor, nu va avea în vedere numai tihna (confortul) ei din prezent, ci și binele lor viitor. Și cu scopul acesta, ea va învăța pe copiii ei importanța lecției stăpânirii apetitului, și tăgăduirea de sine, adică să mănânce, să bea și să se îmbrace sănătos.
O familie bine disciplinată, care iubește și ascultă pe Dumnezeu va fi veselă și fericită. Tatăl, când se întoarce de la munca sa zilnică, nu va aduce grijile sale în familie. El va simți, că cercul căminului și al familiei sunt prea sfinte, spre a-l întuneca cu griji tulburătoare. Iar când părăsește familia, el nu va lăsa acasă pe Mântuitorul Său și religia sa, ci vor fi însoțitorii săi. Influența cea dulce a casei sale, binecuvântarea femeii sale, și iubirea copiilor săi, îi fac povara zilnică ușoară, și se întoarce acasă cu pace și bucurie în inima sa, cu cuvinte de îmbărbătare pentru femeia și copiii săi, care așteaptă să zică bun venit sosirii sale. când el îngenunche împreună cu familia sa, la altarul de rugăciune, ca să aducă mulțumirile sale lui Dumnezeu pentru purtarea sa de grijă și pentru iubiții Săi, în timpul zilei, îngerii lui Dumnezeu iau parte și ei, și duc rugăciunile fierbinți ale părinților temători de Dumnezeu la cer, ca un miros bine plăcut, care se va întoarce înapoi în binecuvântări.
Părinții trebuie să întipărească în mintea copiilor lor, că e păcat a consulta gustul și a aduce vătămare stomacului. Ei trebuie să le întipărească în suflet, că prin violarea legilor ființei lor, ei păcătuiesc împotriva Făcătorului lor. Copiii educați în felul acesta nu vor primi cu neplăcere restricțiile. Ei nu se vor lăsa stăpâniți de o fire agitată și neîmpăciuitoare, și vor fi într-o mult mai bună stare de a se bucura de viață. Asemenea copii vor fi mai pregătiți și vor înțelege mai limpede obligațiile lor morale. Copiii care au fost deprinși a renunța la voința și dorințele lor pentru a împlini voința părinților, vor fi cu atât mai dispuși și gata a supune voința lor lui Dumnezeu, și a se lăsa călăuziți de Spiritul lui Hristos. Motivul pentru care atât de mulți dintre aceia, care susțin a fi creștini, au o mulțime de cercări, și împovărează comunitatea, este, că ei n-au fost lăsați de capul lor ca să-și formeze singuri caracterul. Obiceiurile lor sucite și ciudate, și dispozițiile lor rele n-au fost corijate. Ei n-au fost învățați ca să-și supună voința lor voinței părinților. Întreaga lor experiență religioasă este influențată de educația, pe care au primit-o în copilărie. Ei n-au fost ținuți în scurt; ci au crescut nedisciplinați, și acum, în experiența lor religioasă, le vine greu a se supune acelei discipline curate, pe care o învață cuvântul lui Dumnezeu. Părinții ar trebui să înțeleagă răspunderea, care zace asupra lor, de a instrui pe copiii lor, cu privire la experiența lor religioasă.
Acei care privesc căsătoria, ca o întocmire sfântă a lui Dumnezeu, și păstrată ca un principiu sfânt al Său, se vor conduce după ordinele rațiunii. Ei vor chibzui cu îngrijire rezultatele fiecărui privilegiu, pe care îl oferă căsătoria. Asemenea perechi vor simți că copiii lor sunt niște mărgăritare prețioase încredințate păstrării lor de Dumnezeu pentru ca, prin disciplina lor, să îndepărteze din caracterul lor părțile noduroase, pentru ca să se arate strălucirea lor. Ei se vor simți sub cea mai solemnă obligație, de a forma caracterele lor astfel, pentru ca să facă bine în viața lor, binecuvântând pe alții cu lumina lor, și făcând lumea, în care trăiesc, să devină mai bună, și pentru ca în cele din urmă să devină destoinici pentru o viață mai superioară, pentru o lume mai bună, ca să strălucească, pururea înaintea lui Dumnezeu. E. G. White.