„Să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul”, zice apostolul Petru (1 Petru 2, 11). Mulți privesc aceste cuvinte ca fiind doar un avertisment contra vieții dezordonate, dar înțelesul lor este mult mai larg. Ele opresc orice satisfacere vătămătoare a poftelor sau a patimilor. Nici un suflet evlavios să nu privească cu nepăsare sănătatea corpului și să se măgulească cu ideea că necumpătarea n-ar fi păcat, că ea n-ar influența viața spirituală. Există o legătură strânsă între natura fizică și cea morală. Orice obișnuință care nu ajută la propășirea sănătății înjosește facultățile superioare și nobile. Obiceiurile rele în mâncare și băutură duc la greșeli în gândire și acțiune. Satisfacerea poftelor întărește pornirile animalice și le face să câștige stăpânire asupra puterilor mintale și spirituale.
Este cu neputință pentru cineva sa se bucure de binecuvântarea sfințirii, cât timp este stăpânit de egoism și lăcomie. Mulți gem sub povara slăbiciunilor trupești din pricina relelor obișnuințe în mâncare și băutură, care nesocotesc legile vieții si ale sănătății. Ei își slăbesc organele digestive prin satisfacerea poftelor lor stricate. Minunată este puterea de rezistență a organismului omenesc față de abuzurile ce se săvârșesc împotriva lui; dar dominarea obiceiurilor rele în mâncare și băutură va slăbi orice funcțiune a corpului. Prin satisfacerea poftelor stricate și a patimilor, chiar pretinșii creștini vor împiedica natura în lucrarea ei, slăbind puterea corporală, mintală și morală. Aceste suflete slabe să se gândească, ce ar fi putut să fie ele, clacă ar fi trăit în cumpătare și ar fi îmbunătățit sănătatea în loc să abuzeze de ea.
Un standard posibil de atins
Când Pavel a scris: „Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin” (1 Tesaloniceni 5, 23), el nu a sfătuit pe frații săi să tindă după un ideal cu neputință de ajuns; ci nu se ruga ca ei să aibă binecuvântările pe care Dumnezeu nu ar fi fost voios să le dăruiască. El știa că toți cei ce doreau a se învrednici să întâmpine pe Hristos în pace, trebuie să posede un caracter curat și Sfânt. „Toți cei se ce luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrânări. și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji. Eu deci, alerg dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” 1 Corinteni 9, 25-27. „Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care l-ați primit de la Dumnezeu? și că voi nu sunteți ai voștri, căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” 1 Corinteni 6, 19-20.
O jertfă fără defect
Apostolul mai scrie către credincioși următoarele: „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, Sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească” Romani 12, 1 Vechiului Israel i s-au dat îndrumări, ca nici un animal cu defect sau bolnav să nu fie adus ca jertfă înaintea lui Dumnezeu. Numai cele mai bune animale trebuiau alese pentru acest scop. Prin profetul Maleahi, Domnul mustra cu cea mai mare asprime pe poporul Său pentru abaterea de la aceste dispoziții.
„Un fiu cinstește pe tatăl său și o slugă po stăpânul său. Dacă sunt Tata, unde este, cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine? zice Domnul oștirilor către voi... care nesocotiți Numele Meu și care ziceți: «Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?» Aduceți pe altarul
Meu pâine necurată! și totuși ziceți: «Cu ce Te-am spurcat?». Prin faptul că ați zis: «Masa Domnului este disprețuită!» când aduceți ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Când aduceți una șchioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea? zice Domnul oștilor... Aduceți ce este furat, șchiop sau beteag: Iată darurile de mâncare pe care le aduceți! Pot Eu să le primesc din mâinile voastre? -- zice Domnul” Maleahi 1, 6-13.
Aceste cuvinte care au fost spuse vechiului Israel cuprind o învățătură și pentru poporul lui Dumnezeu de astăzi. Atunci când apostolul sfătuia pe frații săi să înfățișeze corpurile lor „ca o jertfă vie, Sfântă, și bine plăcută lui Dumnezeu”, el arăta principiile adevăratei sfințiri. Aceasta nu este numai o teorie, un sentiment sau un fel de a vorbi, ci e un principiu viu și activ, care e împletit cu viețuirea de toate zilele. El cere ca deprinderile noastre în mâncare, băutură și îmbrăcăminte să fie în așa fel încât să asigure păstrarea sănătății fizice, mintale și morale, pentru ca să putem înfățișa Domnului corpurile noastre, nu ca pe o jertfă stricată prin obiceiuri rele, ci ca pe „o jertfă vie, Sfântă și bine plăcută lui Dumnezeu”.
Excitantele și narcoticele
Sfatul lui Petru de a ne înfrâna de la poftele firești este cel mai direct și mai impunător avertisment împotriva folosirii a tot ce este excitant și narcotic, cum o ceaiul (ceaiul rusesc, nota traductorului), cafeaua, tutunul, alcoolul și morfina. Aceste satisfaceri ale poftelor pot fi foarte bine așezate printre, acelea care au o influență vătămătoare asupra caracterului moral. și cu cât aceste obiceiuri rele sunt formate mai de timpuriu, cu atât mai cu putere vor ține ele pe victime în sclavia poftei și cu atât mai sigur vor coborî ele nivelul vieții spirituale.
Învățătura Bibliei nu va face decât o impresie slabă asupra acelora ale căror puteri de pricepere sunt întunecate de împlinirea unor pofte egoiste. Mii de suflete își vor jertfi nu numai sănătatea și viața, dar și speranța lor pentru cer, înainte ele a cuteza să pornească lupta împotriva poftelor lor stricate. O doamnă care de mulți ani susținea că e sfințită, spunea că dacă trebuie să se lase de țigara ei sau de cer, ar zice; „Mergi cu bine cerule; căci eu nu pot birui pofta ce o am pentru țigară”. Acest idol se întronase în suflet și lăsase lui Isus un loc mai dosnic. Totuși această femeie pretinde că e o Sfântă a Domnului.
Pofte care se războiesc cu sufletul
Aceia care sunt cu adevărat sfințiți -- oriunde s-ar afla -- vor înălța idealul moral prin cultivarea unor deprinderi corecte ale corpului și, asemenea lui Daniel, vor da altora pildă de cumpătare și tăgăduire de sine. Orice poftă stricată ajunge o poftă ostilă. Orice lucru care e în conflict cu legea naturii aduce sufletul într-o stare bolnavă. Lăsarea în voia poftelor la mâncare aduce tulburări ale stomacului, inactivitatea ficatului și o întunecare a creierului, distrugând astfel dispoziția și spiritul omului. Aceste puteri slăbite sunt aduse apoi ca jertfă lui Dumnezeu, care nu poate să primească jertfe cu defecte. Este de datoria noastră de a aduce pofta noastră de mâncare și felul nostru de viețuire în armonie cu legea naturii. Dacă trupurile aduse ca jertfă pe altarul lui Hristos ar fi cercetate cu aceeași luare aminte cu care erau cercetate jertfele iudeilor, atunci cine le-ar primi?
Cu câta grijă ar trebui deci să-și îndrepte creștinii deprinderile lor, pentru ca să-și poată păstra deplina putere a fiecărei însușiri spre a fi pusă în serviciul lui Hristos. Dacă dorim a fi sfințiți în suflet, corp și spirit, trebuie să trăim așa cum ne învață legea divină. Inima nu poate rămâne în consacrare față de Dumnezeu cât timp poftele și patimile sunt satisfăcute cu sacrificiul sănătății și al vieții. Aceia care calcă legile de care depinde sănătatea, trebuie să suporte urmările. Ei și-au micșorat atât de mult destoinicia lor, în orice privință, încit nu-și mai pot îndeplini cum trebuie datoriile față de semenii lor și ajung să fie cu totul neînstare de a răspunde la cerințele lui Dumnezeu.
Când Lordul Palmerston, premierul Angliei, a fost rugat de către clerul scoțian să hotărască o zi de post și rugăciune, ca să înceteze holera, el a răspuns: „Curățiți și dezinfectați străzile și casele voastre, încurajați curățenia și sănătatea printre săraci și îngrijiți ca ei să fie îndeajuns aprovizionați cu hrană bună și îmbrăcăminte și luați în toate adevărate măsuri sanitare și atunci nu veți mai avea nevoie de post și rugăciune. De altfel, nici Dumnezeu nu va asculta rugăciunile voastre, dacă aceste măsuri preventive nu vor fi luate în seamă”.
Apostolul Pavel zice: „Să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu” 2 Corinteni 7, 1. El ne prezintă spre încurajare, acea pace cerută de adevărată sfințire, zicând: „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei co sunt în Hristos Isus; care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului” Romani 8, 1. El sfătuiește pe galateni astfel: „Umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești” Galateni 5, 16. El numește unele din poftele firii pământești, după cum urmează: „Închinarea la idoli, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea”, Idem 20-21. și apoi, menționând roadele Spiritului, printre care este și cumpătarea, el adaugă: „Cel ce sunt ai lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei” Idem 24.
Fumatul
Apostolul lacov zicea că înțelepciunea de sus este „mai întâi curată” Iacov 3, 17. Dacă el ar fi văzut pe frații săi folosind tutunul, oare nu ar fi arătat el această deprindere ca fiind „pământească, senzuală, drăcească?”, Idem 15. În acest secol de iluminare creștină, de câte ori acele buze care rostesc Numele prețios al lui Hristos sunt mânjite de fumul tutunului, iar respirația este infectată de mirosul lui. Desigur că, sufletul care stă cu plăcere în astfel de miasme murdare, trebuie să fie tot murdar. când am văzut oameni care pretindeau că se bucură de binecuvântarea unei depline sfințiri, în timp ce erau sclavi ai tutunului, murdărind orice lucru din jurul lor, m-am gândit: Ce înfățișare ar avea cerul cu fumătorii în el? Cuvântul lui Dumnezeu declară lămurit, că „nimic necurat” nu va intra în el. Apocalipsa 21, 27. Atunci, cum pot aceia care au acest urât obicei să spere că vor avea intrare acolo?
Oameni pretinși evlavioși își jertfesc trupurile pe altarul lui Satana și aprind tămâia tutunului pentru maiestatea sa satanică. sunt aceste cuvinte prea aspre? Cu adevărat astfel de jertfe sunt aduse unor zeități. Dar Dumnezeu este curat și Sfânt și nu va îngădui nici o pată în caracterul lor; se înțelege că El va refuza această jertfă risipitoare, pângărită și neSfântă, prin urmare trebuie să conchidem că Satana este cel care pretinde această onoare.
Isus a murit ca să scape pe oameni din robia lui Satana. El a venit ca să ne elibereze prin sângele jertfei Sale ispășitoare. Acela care a devenit proprietatea lui. Isus Hristos și al cărui corp este templul Duhului Sfânt nu se va lăsa să fie sclavul obiceiului vătămător al fumatului. Puterile sale sunt ale lui Hristos, care l-a răscumpărat cu preț de sânge. El este proprietatea Domnului. Cum poate fi deci fără vină acela care risipește în fiecare zi capitalul pe care i l-a încredințat Domnul, ca să satisfacă o poftă nenaturală?
Sume enorme se cheltuiesc anual pentru acest viciu, în timp ce sufletele se pierd, lipsite fiind de cuvântul vieții. Pretinșii creștini jefuiesc pe Dumnezeu în zecimi și daruri, aducând în același timp, jertfe pe altarul viciului distrugător al fumatului, mai mult decât dăruiesc pentru a îndestula nevoile săracilor sau pentru a împlini lipsurile lucrării lui Dumnezeu. Cei sfinți cu adevărat vor birui orice poftă vătămătoare. Apoi toate aceste căi de cheltuieli nefolositoare vor fi îndreptate către tezaurul Domnului, iar creștinii vor fi călăuziți, pe drumul tăgăduirii și jertfirii de sine si al cumpătării. Atunci ei vor fi lumina lumii.
Ceaiul și cafeaua
Atât ceaiul [(ceaiul rusesc, nota trad.)] și cafeaua cât și tutunul au un efect vătămător asupra organismului. Ceaiul intoxică. Deși într-o măsură mai mică, totuși efectul său este de același, caracter ca și al băuturilor spirtoase. Cafeaua are un efect și mai mare de a întuneca intelectul și a paraliza puterile. Efectul ei nu e așa de puternic ca al tutunului, dar se aseamănă cu el; astfel că aceleași argumente, care se aduc împotriva tutunului pot fi aduse și împotriva ceaiului și a cafelei.
Când cei obișnuiți a folosi ceaiul, cafeaua, tutunul, opiul sau băuturile spirtoase, nu-și pot mulțumi această poftă obișnuită, le va lipsi interesul și zelul de a lua parte la serviciul divin. Harul ceresc va fi neputincios ca să învioreze sau să însuflețească rugăciunile sau mărturiile lor. Acești pretinși creștini trebuie să se întrebe, care este izvorul plăcerii lor. Este el de sus sau de jos?
Pentru cel care folosește aceste excitante, orice alt lucru i se pare neplăcut și fără gustul trebuincios. Excitantele tocesc sensibilitățile naturale, atât ale corpului cât și ale spiritului. când îi lipsesc toate acestea, corpul și spiritul lui flămânzesc, dar nu după neprihănire, nu după sfințire, nici după prezența lui Dumnezeu, ci după idolul lor favorit. Prin satisfacerea poftelor vătămătoare, pretinșii creștini își slăbesc zilnic puterile, ajungând să fie neînstare de a preamări pe Dumnezeu.