Când Dariu se urcă pe tronul Babilonului, el procedă numaidecât la reorganizarea statului. El „a pus peste împărăția sa o sută douăzeci de dregători”; „a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel”. Daniel 6, 1-2. „Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii și pe dregători, pentru că în el era un duh înalt; și împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăția” Idem 3. Demnitatea oferită lui Daniel a stârnit gelozia conducătorilor împărăției. Guvernatorii și dregătorii au căutat să găsească vreun motiv de învinuire împotriva lui. „Dar nu au putu să găsească nimic, nici un lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios și nu se găsea nici o greșeală la el și nici un lucru rău” Idem 4.
Ce învățătură, e înfățișată aici pentru toți creștinii! Ochii cei pătrunzători ai geloziei erau îndreptați asupra lui Daniel zi după zi; pândirea lor devenise și mai ageră, din cauza urii lor, și totuși nici un cuvânt sau faptă din viața lui ei n-o puteau face să apară ca „un lucru rău”. și totuși el nu se pretindea a fi Sfânt; ci făcea ceva ce era infinit mai bine: el ducea o viață de credincioșie și consacrare.
Un complot satanic
Cu cât umblarea lui Daniel era mai mult fără prihană, cu atât mai mult se întețea ura vrăjmașilor împotriva lui. Ei erau plini de furie pentru că nu puteau găsi nimic rău în caracterul său, sau în îndeplinirea îndatoririlor sale, pe care ci să sprijine o plângere împotriva lui. „Atunci oamenii aceștia au zis: «Nu vom găsi nici un cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui»” Idem 5. De trei ori pe zi se ruga Daniel către Dumnezeul cerului. Aceasta era unica învinuire care putea îi adusă împotriva lui.
A fost totuși născocit un plan, prin care să se aducă nimicirea, lui. Vrăjmașii săi s-au adunat la palat și au rugat pe împărat să dea un decret ca nici o persoană din toată împărăția lui să nu ceară vreun lucru de la vreun dumnezeu sau de la vreun om, afară de împăratul Dariu; aceasta pentru un timp de treizeci de zile. Orice călcare a acestui decret să fie pedepsită cu aruncarea vinovatului în groapa cu lei. împăratul nu știa nimic despre ura acestor oameni împotriva lui Daniel și nu bănuia că acest decret îl va atinge cumva pe el. Prin lingușire, ei au făcut pe împărat să creadă, că acest decret va contribui foarte mult la onoarea lui. Cu zâmbetul unui triumf satanic pe fețele lor, ei plecară din fața împăratului și se bucurau cu toții de cursa pe care o întinseseră pentru servul lui Dumnezeu.
O pildă de curaj și credincioșie
Împăratul a dat acest decret, iar Daniel a luat cunoștință de planul vrăjmașilor săi de a-l nimici. Dar el nu-și schimbă cu nimic comportarea sa.
El își îndeplinea liniștit mai departe datoriile sale și la ora rugăciunii intra în camera sa. Cu ferestrele deschise către Ierusalim, își înălța cererile către Dumnezeul cerului. Prin acest fel de a fi, el arăta fără teamă că nici o putere pământească nu are dreptul să se așeze între el și Dumnezeul său și să-i poruncească la cine trebuie sau nu trebuie să se închine. Ce bărbat nobil și de principii! El rămâne în fața lumii de astăzi ca un exemplu vrednic de laudă în ce privește îndrăzneala și credincioșia creștinului. El se îndreaptă către Dumnezeu cu toată inima sa, deși știa că devoțiunea sa era pedepsită cu moartea.
Urmăritorii săi l-au pândit o zi întreagă. De trei ori s-au dus la camera sa și de trei ori au auzit ei glasul rugăciunii sale stăruitoare. În dimineața zilei următoare a fost deja dusă împăratului vestea că Daniel, unul dintre captivii lui Iuda, a nesocotit decretul său. când monarhul auzi aceste cuvinte, de îndată ochii i s-au luminat și văzu cursa care fusese pusă. El era acum foarte nemulțumit că dăduse un astfel de decret și s-a străduit până la apusul soarelui de a găsi vreun plan prin care să scape pe Daniel. Dar vrăjmașii profetului anticipând aceasta, au venit înaintea împăratului cu aceste cuvinte: „Să știi, împărate, că, după legea Mezilor și Perșilor, orice oprire sau poruncă întărită de împărat, nu se poate schimba!” Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel și să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia necurmat îi slujești să te scape!”, Idem 15-16. O piatră a fost pusă la gura gropii cu lei, care a fost sigilată cu inelul împăratului, „împăratul s-a întors apoi la palatul său, a petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nici o țiitoare, și n-a putut să doarmă” Idem 18.
„Dumnezeul meu a, trimis pe îngerul Său”
În zorii zilei următoare, monarhul alergă la groapa cu lei și strigă: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău căruia îi slujești necurmat, să te scape de lei?” Idem 20. Glasul profetului a fost auzit ca răspuns: „Veșnic să trăiești, împărate. Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui, și nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!”
„Atunci împăratul s-a bucurat foarte mult și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s-a găsit nici o rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său” Idem 22-23. în felul acesta a fost eliberat slujitorul lui Dumnezeu. și cursa pe care vrăjmașii lui o puseseră pentru nimicirea sa a adus propria lor pieire. La porunca împăratului, ei au fost aruncați în groapă și imediat au fost sfâșiați de fiarele sălbatice.