INSPIRAȚIA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Acesta este un timp în care, pe bună dreptate, poate să fie pusă întrebarea: „Când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?” (Luca 18,8)
Întunericul spiritual a acoperit pământul și o întunecime adâncă i-a cuprins pe oameni. În multe biserici există scepticism și necredință în interpretarea Scripturilor. Foarte mulți oameni pun la îndoială veridicitatea și adevărul Scripturilor. Raționamentele omenești și închipuirile inimii omenești subminează inspirația Cuvântului lui Dumnezeu, iar lucrurile care ar trebui să fie primite ca fiind sigure sunt învăluite într-un nor al misticismului. Nimic nu este prezentat în propoziții clare și distincte, nimic nu este așezat pe o temelie solidă. Acesta este unul dintre semnele evidente ale zilelor din urmă.
Această Carte Sfântă a rezistat atacurilor lui Satana, care s-a asociat cu oamenii răi ca să facă totul pentru a învălui caracterul divin în nori și întuneric. Totuși, prin puterea Sa minunată, Domnul a păstrat această Carte Sfântă în forma ei actuală — o hartă, sau un ghid pentru familia omenească, pentru a le arăta oamenilor calea spre ceruri.
Cu toate acestea, scrierile lui Dumnezeu au fost neglijate atât de evident, încât numai puțini din lumea noastră, chiar și dintre aceia care pretind că le explică lumii, dețin cunoașterea divină a Scripturilor. Unii oameni sunt învățați, au o educație școlară superioară, dar păstorii aceștia nu hrănesc turma lui Dumnezeu. Ei nu se gândesc la faptul că lucrurile nespus de valoroase ale Scripturilor își vor descoperi fără încetare comorile lor ascunse, așa cum sunt descoperite pietrele prețioase atunci când sunt căutate în adâncime.
Unii oameni se străduiesc să fie originali și se cred mai înțelepți decât ceea ce este scris și, ca urmare, înțelepciunea lor este o nesăbuință. Ei descoperă așa-zise lucruri minunate și avansate, idei care arată că sunt mult rămași în urmă în înțelegerea voinței divine și a scopurilor lui Dumnezeu. În încercarea de a explica sau de a dezlega taine ascunse de veacuri pentru omul muritor, ei se aseamănă cu cineva care se scufundă în noroi și nu poate să se salveze singur, dar care le spune altora cum să iasă din mlaștina în care se află el însuși. Aceasta este o reprezentare potrivită a oamenilor care se apucă să corecteze greșelile Bibliei. Nimeni nu poate să îmbunătățească Biblia, sugerând ce a vrut să spună sau ce ar fi trebuit să spună Domnul.
Unii se uită la noi cu o privire gravă și spun: „Nu crezi că ar fi putut să fie o greșeală a copiatorului sau a traducătorului?” Faptul acesta este întru totul probabil, iar mintea care este atât de îngustă, încât va ezita ori se va poticni de posibilitatea sau probabilitatea aceasta, va fi tot așa de dispusă să se poticnească din cauza tainelor Cuvântului inspirat, deoarece o astfel de minte slabă nu poate să pătrundă planurile lui Dumnezeu. Da, astfel de oameni se vor poticni tot așa de ușor din cauza faptelor clare pe care o minte simplă le va accepta, o minte care înțelege lucrurile spirituale și pentru care cuvintele lui Dumnezeu sunt clare și frumoase, pline de conținut și de semnificație. Nicio taină nu va pune în încurcătură vreun suflet și nici nu va face să se poticnească picioarele acelora care nu vor inventa dificultăți, folosind chiar adevărul descoperit cu claritatea cea mai mare.
Dumnezeu a încredințat scrierea Cuvântului Său inspirat unor oameni limitați. Cuvântul acesta, organizat sub forma unor cărți, Vechiul și Noul Testament, este un ghid lăsat moștenire lumii căzute, pentru ca, prin studierea și respectarea îndrumărilor lui, niciun suflet să nu se rătăcească pe calea spre cer.
Aceia care se gândesc să clarifice presupusele dificultăți din Scriptură, evaluând prin regulile lor limitate ce anume este inspirat și ce nu este inspirat, ar face mai bine să-și acopere fața, așa cum a făcut Ilie când i-a vorbit susurul blând și subțire, pentru că se află în prezența lui Dumnezeu și a sfinților îngeri care le-au transmis oamenilor lumina și cunoașterea de-a lungul veacurilor, spunându-le ce să facă și ce să nu facă și descoperindu-le evenimente de o importanță cutremurătoare, care le-au călăuzit pașii de la o piatră de hotar la alta, prin simboluri, semne și ilustrații.
Când a prezentat pericolele care se adună pe măsură ce ne apropiem de zilele din urmă, Dumnezeu nu a calificat niciun om limitat să dezlege tainele ascunse și nu a autorizat niciun om sau categorie de oameni să rostească hotărâri cu privire la ce este și ce nu este inspirat. Când consideră că este necesar să examineze Scripturile pentru a defini ce este inspirat și ce nu este inspirat în ele, oamenii, cu judecata lor limitată, o iau înaintea lui Isus pentru a-I arăta Lui o cale mai bună decât aceea pe care ne-a condus El.
Eu iau Biblia exact așa cum este ea, ca pe Cuvântul Inspirat. Eu cred toate declarațiile făcute în Biblie. Apar oameni care cred că au găsit ceva de criticat în Cuvântul lui Dumnezeu. Ei le prezintă altora criticile lor ca pe o dovadă a unei înțelepciuni superioare. Mulți dintre oamenii aceștia sunt inteligenți și învățați. Ei au talent și elocvență, dar toată viața lor nu au făcut altceva decât să tulbure mințile altora cu privire la inspirația Scripturilor. Acești oameni îi influențează pe mulți pentru a înțelege lucrurile așa cum le înțeleg ei. Această lucrare este transmisă de la unul la altul, întocmai cum a plănuit Satana. Astfel, ajungem să înțelegem semnificația deplină a cuvintelor Domnului Hristos: „Când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?” (Luca 18,8)
Fraților, nicio minte sau mână să nu se angajeze în criticarea Bibliei. Satana este încântat dacă faceți lucrarea aceasta, dar nu este lucrarea pe care Domnul v-a arătat că trebuie să o faceți.
Oamenii ar trebui să-L lase pe Dumnezeu să Se îngrijească de Cartea Sa, de scrierile Sale pline de viață, așa cum S-a îngrijit de-a lungul veacurilor. Ei încep să pună la îndoială unele părți ale revelației și să caute greșeli în aparentele neconcordanțe dintre o declarație și alta. Pornind de la Geneza, ei renunță la părțile care li se par îndoielnice, iar mintea lor înaintează pe calea aceasta. Satana îi va conduce ca să-și continue criticile cât mai departe cu putință, până când vor vedea motive de îndoială în toată Scriptura. Abilitatea lor de a critica ajunge atât de ascuțită prin exercitare, deși ei nu se pot baza pe nimic sigur. Dacă încerci să-i convingi pe oamenii aceștia, îți pierzi timpul. Ei își vor exercita capacitatea de a ridiculiza până și Biblia. Ei ajung chiar să fie niște batjocoritori, dar vor fi uluiți dacă le vei spune cum stau lucrurile în adevărata lor lumină.
Fraților, rămâneți la Biblie și la ceea ce este scris și încetați criticile cu privire la validitatea ei. Respectați ce spune Cuvântul și niciunul dintre voi nu va fi pierdut. De-a lungul veacurilor, oamenii și-au exercitat ingeniozitatea, evaluând Cuvântul lui Dumnezeu cu mintea lor limitată și cu înțelegerea lor limitată. Dacă Domnul, Autorul scrierilor sfinte, ar da cortina la o parte și le-ar descoperi înțelepciunea și slava Sa, ei s-ar da înapoi cuprinși de simțământul nimicniciei și ar exclama asemenea lui Isaia: „Sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate.” (Isaia 6,5)
Cuvintele simple și clare sunt înțelese de cei fără școală, de oamenii de la țară și de copii, la fel de bine cum sunt înțelese de cei maturi sau de oamenii cu minți gigantice. Cel care are mari capacități intelectuale va găsi în scrierile lui Dumnezeu comori ale adevărului, frumoase și valoroase, pe care poate să și le însușească. El va găsi, de asemenea, dificultăți, taine și minuni, pe care le va studia cu satisfacția cea mai mare pe parcursul întregii vieți. Și totuși, dincolo de acestea, rămâne un infinit de descoperit și de cercetat.
Oameni cu realizări modeste, care au capacități și ocazii limitate de a ajunge buni cunoscători ai Scripturilor, găsesc în scrierile sfinte mângâiere, călăuzire și sfat, precum și descrierea Planului de Mântuire, care este la fel de limpede ca lumina soarelui. Nimeni nu va fi pierdut din cauza lipsei de cunoaștere, decât dacă este orb în mod intenționat.
Noi Îi mulțumim lui Dumnezeu că Biblia este pregătită pentru omul modest în aceeași măsură ca și pentru omul învățat. Ea este potrivită pentru toate vârstele și pentru toate clasele sociale. — Manuscrisul 16, 1888 (scris la Minneapolis, Minn., în toamna anului 1888)
OBIECȚII CU PRIVIRE LA BIBLIE
Oamenii au minți diferite. Aceleași cuvinte produc impresii diferite asupra unor minți cu educație și gândire diferite. Este dificil ca o persoană să-i comunice prin limbaj unei alte persoane care are un temperament, o educație și obiceiuri de gândire diferite, exact aceeași idee care este distinctă și clară în propria minte. Totuși, pentru oamenii onești și bine intenționați, persoana aceea poate să vorbească atât de simplu și de clar, încât să transmită ce vrea să spună cu privire la lucrurile practice. Dacă nu este onest și nu vrea să vadă și să înțeleagă adevărul, omul cu care comunică va schimba în totalitate cuvintele și limbajul acelei persoane, așa încât să se potrivească scopurilor lui. El va răstălmăci cuvintele, își va folosi imaginația pentru a le schimba adevărata semnificație, iar apoi se va adăposti în tranșeele necredinței, declarând că toate părerile exprimate sunt greșite.
Așa sunt tratate scrierile mele de aceia care vor să le înțeleagă greșit și să le pervertească. Ei preschimbă adevărul lui Dumnezeu într-o minciună. Ei tratează articolele și cărțile mele publicate la fel cum tratează scepticii și necredincioșii Biblia. Ei citesc Biblia cu dorința de a perverti, de a aplica greșit și de a răstălmăci intenționat semnificația reală a declarațiilor ei. Acești oameni declară că Biblia poate dovedi totul și nimic, că fiecare sectă dovedește că învățăturile ei sunt corecte și că Biblia este folosită pentru a susține învățăturile cele mai diverse.
Scriitorii Bibliei au fost nevoiți să-și exprime ideile într-un limbaj omenesc. Biblia a fost scrisă de oameni. Ei au fost inspirați de Duhul Sfânt. Din cauza nedesăvârșirii înțelesurilor limbajului omenesc sau din cauza perversității minții omenești, ingenioasă în a ocoli adevărul, mulți citesc și înțeleg Biblia într-un fel care să fie pe placul lor. Dificultatea nu se află în Biblie. Politicienii aflați în controversă aduc argumente opuse cu privire la unele articole de lege din codul juridic și adoptă păreri opuse cu privire la aplicarea lor.
Scripturile nu le-au fost date oamenilor ca un lanț de declarații legate una de alta, ci fragment cu fragment, de-a lungul unor generații succesive, după cum a considerat Dumnezeu ocazia potrivită pentru a-i impresiona pe oameni în vremuri diferite și în locuri diferite. Oamenii au scris așa cum au fost conduși de Duhul Sfânt. „Mai întâi este bobocul, apoi floarea, după aceea fructul”, „întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic”. Exact așa sunt cuvintele Bibliei pentru noi.
Aparent, în Scripturi nu este întotdeauna o ordine sau o unitate deplină. Minunile lui Hristos nu sunt redate în ordinea exactă, ci sunt redate după cum s-au ivit situațiile care au făcut necesară descoperirea divină a puterii lui Hristos. Adevărurile Bibliei sunt ca niște perle ascunse. Ele trebuie să fie căutate și apoi cercetate cu un efort istovitor. Aceia care au o înțelegere superficială a Scripturilor vor vorbi despre contradicțiile Bibliei și vor pune la îndoială autoritatea Scripturilor, din cauza cunoașterii lor superficiale, despre care ei cred că este foarte adâncă. Însă aceia a căror inimă este în armonie cu adevărul și datoria vor cerceta Scripturile cu sufletul pregătit să primească impresiile divine. Sufletul luminat va vedea unitatea spirituală ca pe un minunat fir de aur care străbate întregul. Dar, pentru a urmări firul de aur prețios, este nevoie de răbdare, meditație și rugăciune. Controversele ascuțite cu privire la Biblie au condus la cercetare și la descoperirea mărgăritarelor prețioase ale adevărului. Multe lacrimi au fost vărsate și multe rugăciuni au fost înălțate, cerând ca Domnul să ofere înțelegerea Cuvântului Său.
Biblia nu ne este dată într-un limbaj supraomenesc grandios. Domnul Isus a luat natura omenească pentru a ajunge la om acolo unde se află el. Biblia trebuia să fie dată în limbajul oamenilor. Tot ce este omenesc este nedesăvârșit. Același cuvânt are semnificații diferite și nu există câte un singur cuvânt pentru fiecare idee distinctă. Biblia a fost dată pentru scopuri practice.
Tiparele de gândire ale oamenilor sunt diferite. Nu toți înțeleg expresiile și declarațiile în același fel. Unii înțeleg declarațiile Scripturii în așa fel încât să se potrivească situației și gândirii lor particulare. Presupunerile, prejudecățile și pasiunile au o influență puternică în a întuneca înțelegerea și în a încurca mintea, chiar și în citirea cuvintelor Sfintelor Scripturi.
Pe drumul spre Emaus, ucenicii au avut nevoie să fie ajutați în interpretarea Scripturilor, deoarece se aflau în încurcătură. Domnul Isus a mers alături de ei, ascunzându-Și identitatea, și a vorbit cu ei ca un om. El a început de la Moise și profeți și i-a învățat toate lucrurile cu privire la Sine, arătându-le că viața, misiunea, suferințele și moartea Sa au fost exact așa cum profetizase Cuvântul lui Dumnezeu. El le-a deschis ochii minții, ca să poată înțelege Scripturile. El a desfăcut atât de repede capetele înnodate ale firelor învățăturilor și le-a arătat unitatea și veridicitatea divină a Scripturilor. Cât de mulți oameni din timpurile acestea au nevoie să li se deschidă ochii minții!
Biblia este scrisă de oameni inspirați, dar nu constituie modul de gândire și exprimare al lui Dumnezeu, ci al omului. Dumnezeu nu este reprezentat ca scriitor. Adesea, oamenii vor spune că o expresie sau alta nu pare să-I aparțină lui Dumnezeu. Totuși, în Biblie, Dumnezeu nu S-a supus pe Sine verificării prin cuvinte, prin logică sau retorică. Scriitorii Bibliei au fost scribii lui Dumnezeu, dar nu instrumentul Său de scris. Priviți la diferiții scriitori.
Nu cuvintele Bibliei sunt inspirate, ci oamenii sunt inspirați. Inspirația nu acționează asupra cuvintelor sau expresiilor omului, ci asupra omului însuși, care, sub influența Duhului Sfânt, primește gânduri. Dar cuvintele primesc amprenta minții omului. Gândirea divină este împărtășită. Mintea și voința divină sunt combinate cu mintea și voința omului și, prin urmare, cuvintele omului sunt cuvintele lui Dumnezeu.
UNITATE ÎN DIVERSITATE
Un copac prezintă diversitate, pentru că rareori există două frunze identice. Totuși diversitatea aceasta contribuie la desăvârșirea copacului ca întreg.
Am putea să întrebăm: De ce, în Biblia noastră, Matei, Marcu, Luca și Ioan din Evanghelii, Faptele apostolilor și varietatea de scriitori ai Epistolelor au trebuit să scrie despre unul și același lucru?
Domnul a dat Cuvântul Său exact așa cum a vrut El să îl primim. El l-a dat prin scriitori diferiți, fiecare având propria individualitate, chiar dacă au descris aceeași istorie. Mărturiile lor sunt adunate într-o singură Carte și se aseamănă cu mărturiile dintr-o adunare socială. Ei nu prezintă lucrurile în același stil. Fiecare are o experiență proprie, iar diversitatea aceasta lărgește și adâncește cunoașterea care este scoasă la iveală pentru a împlini nevoile unor minți diferite. Gândurile exprimate nu sunt uniformizate, ca și când ar fi fost puse într-o matriță de fier, așa încât însăși ascultarea lor să fie monotonă. Dacă ar fi existat o asemenea uniformitate, s-ar fi pierdut frumusețea și grația distinctă. (…)
Creatorul tuturor ideilor poate să inspire același gând în minți diferite, dar fiecare îl va exprima în alt fel, și totuși fără contradicții. Faptul că există aceste deosebiri nu trebuie să ne încurce sau să ne tulbure. Rareori două persoane vor privi și vor exprima un adevăr în același fel. Fiecare insistă asupra unor puncte aparte pe care le apreciază ca urmare a structurii și educației gândirii lui. Lumina soarelui cade peste diferite obiecte și le conferă nuanțe diferite.
Prin inspirația Duhului Său, Domnul le-a dat apostolilor adevărul pentru a-l exprima în conformitate cu dezvoltarea gândirii lor, sub influența Duhului Sfânt. Totuși mintea nu este constrânsă, ca și când ar fi silită să se conformeze unui anumit șablon. — Scrisoarea 53, 1900
DOMNUL VORBEȘTE ÎNTR-UN LIMBAJ NEDESĂVÂRȘIT
Domnul le vorbește făpturilor omenești folosind un limbaj nedesăvârșit, pentru ca simțurile degenerate ale oamenilor și înțelegerea lor amorțită, pământească să poată pătrunde cuvintele Sale. În felul acesta, este arătată mila lui Dumnezeu. El le vine în întâmpinare făpturilor omenești acolo unde se află ele. Deși este desăvârșită în simplitatea ei, Biblia nu corespunde marilor idei ale lui Dumnezeu, pentru că ideile infinite nu pot fi exprimate deplin prin mijloacele limitate ale gândirii omenești. Nici cele mai puternice expresii biblice nu sunt exagerate, așa cum presupun mulți, ci și ele se năruie în fața măreției gândului, în ciuda faptului că scriitorii au ales limbajul cel mai expresiv pentru a transmite adevărurile unei învățături mai înalte. Făpturile păcătoase suportă să privească numai o umbră a strălucirii slavei cerului. — Scrisoarea 121, 1900
NICIUN OM SĂ NU ROSTEASCĂ JUDECĂȚI -- CU PRIVIRE LA CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
Atât în Tabernacul [la Battle Creek], cât și la colegiu, s-a prezentat subiectul inspirației, iar niște oameni limitați și-au luat dreptul de a spune că unele lucruri din Scripturi au fost inspirate și altele nu. Mi-a fost arătat că Domnul nu a insuflat articolele despre inspirație publicate în Review 1și nici nu a aprobat susținerea lor înaintea tinerilor de la colegiu. Când se aventurează să critice Cuvântul lui Dumnezeu, oamenii se aventurează pe un teren sfânt și ar face mai bine să se teamă, să tremure și să-și ascundă înțelepciunea, ca și cum ar fi o prostie. Dumnezeu nu i-a dat niciunui om misiunea de a rosti judecăți cu privire la Cuvântul Său, alegând unele lucruri ca fiind inspirate și discreditându-le pe altele ca fiind neinspirate. Mărturiile au fost tratate în același fel, dar Dumnezeu nu este implicat în lucrarea aceasta. — Scrisoarea 22, 1889