O DECLARAȚIE TIMPURIE
Am văzut starea acelora care au stat pe temelia adevărului prezent, dar care au desconsiderat viziunile — calea pe care Dumnezeu o alesese pentru a-i învăța pe aceia care s-au abătut de la adevărul Bibliei în unele situații. Am văzut că, prin loviturile date viziunilor, ei nu au lucrat împotriva unui vierme, a uneltei slabe prin care Dumnezeu a vorbit, ci împotriva Duhului Sfânt. Am văzut că era un lucru neînsemnat să vorbească împotriva uneltei, dar era periculos să trateze cu ușurătate cuvintele lui Dumnezeu. Am văzut că, dacă greșeau și Dumnezeu alegea să le arate greșelile prin viziuni, iar ei desconsiderau învățăturile date astfel, acești oameni urmau să fie lăsați să meargă pe calea lor, să alerge pe calea greșelii și să creadă că fac bine, până când aveau să constate că este prea târziu. Apoi, în timpul de necaz, i-am auzit strigând către Dumnezeu în agonie: „De ce nu ne-ai arătat greșeala, ca să ne îndreptăm și să fim pregătiți pentru timpul acesta?” Atunci, un înger li s-a adresat și le-a spus: „Tatăl meu v-a învățat, dar voi nu ați vrut să fiți învățați. El a vorbit prin viziuni, dar voi ați desconsiderat vocea Sa, iar El v-a lăsat să mergeți pe căile voastre, ca să suportați consecințele faptelor voastre.” — Broadside, To Those Who Are Receiving a Seal of the Living God, 31 ianuarie 1849
O ÎNVĂȚĂTURĂ SIGURĂ PENTRU ZILELE SFÂRȘITULUI
În ultima jumătate de secol, ne-a fost adusă o bogăție de putere morală. Prin Duhul Său Sfânt, vocea lui Dumnezeu ni s-a adresat fără încetare prin avertizări și învățături pentru a întări credința în Spiritul profeției. De repetate ori, mi s-a adresat porunca: Scrie lucrurile pe care ți le-am dat pentru a întări credința poporului Meu în poziția pe care a adoptat-o. Timpul și încercările nu au anulat învățăturile date, ci, de-a lungul anilor de suferință și jertfire de sine, au confirmat adevărul mărturiei date. Învățătura care a fost dată în primele zile ale vestirii soliei trebuie să fie susținută ca fiind o învățătură sigură pentru aceste zile ale încheierii vestirii ei. Aceia care sunt indiferenți față de lumina și față de învățătura aceasta, să nu se aștepte să scape de capcanele despre care li s-a spus clar că îi vor face pe cei ce resping lumina să se împiedice, să cadă, să fie amăgiți și prinși. Dacă studiem cu atenție capitolul al doilea din Evrei, vom învăța cât de important este să rămânem statornici la fiecare principiu al adevărului care ne-a fost dat. — Review and Herald, 18 iulie 1907
ENUMERAREA DIFERITELOR ATITUDINI
Curând se va face orice efort posibil pentru pervertirea adevărului mărturiilor Duhului Sfânt și pentru micșorarea valorii lui. Trebuie să fim de acord cu soliile clare și directe care au fost adresate poporului lui Dumnezeu încă din 1846.
Unii care ni se vor alătura în credință vor căuta învățături noi și ciudate, lucruri neobișnuite și senzaționale pe care să le prezinte poporului. Ei vor introduce toate ideile false care pot fi concepute și le vor prezenta ca venind de la sora White, ca să poată amăgi sufletele. (…)
Aceia care au tratat lumina dată de Domnul ca pe un lucru obișnuit nu vor beneficia de învățătura prezentată.
Unii vor interpreta greșit, în conformitate cu orbirea lor spirituală, soliile date de Dumnezeu.
Alții vor renunța la credința lor și vor nega adevărul soliilor, spunând că nu sunt decât niște idei false.
Alții le vor ridiculiza, lucrând împotriva luminii pe care Dumnezeu o dă de mulți ani, iar unii, care sunt slabi în credință, vor fi duși în rătăcire în felul acesta.
Totuși unii vor fi ajutați într-o mare măsură de solii. Deși nu le sunt adresate personal, ei vor fi corectați și vor fi conduși să evite relele precizate. (…) Duhul Domnului va fi prezent în învățătură, iar îndoielile care există în multe minți vor fi spulberate. Mărturiile însele vor fi cheia care va explica soliile prezentate, așa cum Scriptura este explicată de Scriptură. Mulți vor citi cu nerăbdare soliile care mustră greșeala, ca să învețe ce pot să facă pentru a fi mântuiți. (…) Lumina va răsări asupra înțelegerii lor, iar Duhul va impresiona mintea lor, pe măsură ce adevărul Bibliei va fi prezentat cu claritate și simplitate în soliile pe care Dumnezeu le-a trimis poporului Său începând din anul 1846. Aceste solii trebuie să își găsească locul în inimi, iar schimbarea se va produce. — Scrisoarea 73, 1903
PERICOLELE DISECĂRII SOLIILOR INSPIRATE
Unii încep să judece Scripturile, declarând că un pasaj sau altul nu este inspirat, pentru că nu creează o impresie favorabilă în mintea lor. Ei nu pot să armonizeze aceste pasaje cu ideile lor, preluate din filosofia și știința „pe nedrept numite astfel” (1 Timotei 6,20). Alții, din rațiuni diferite, pun la îndoială părți din Cuvântul lui Dumnezeu. În felul acesta, mulți umblă orbește pe calea pregătită de vrăjmașul. Așadar, nimeni nu are autoritatea de a pronunța sentințe cu privire la Scripturi, de a judeca sau de a condamna vreo parte din Cuvântul lui Dumnezeu. Când cineva își permite să facă lucrul acesta, Satana va crea pentru el o atmosferă care să împiedice creșterea lui spirituală. Când un om se consideră atât de înțelept, încât îndrăznește să disece declarațiile Cuvântului lui Dumnezeu, înțelepciunea lui este o nebunie în ochii lui Dumnezeu. Când ajunge să cunoască mai mult, omul va simți că încă mai are foarte mult de învățat, iar prima lui lecție este aceea de a ajunge să se lase învățat. „Învățați de la Mine”, spune Marele Învățător, „căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11,29).
Voi, cei care v-ați obișnuit să cultivați spiritul de critică și acuzare și i-ați învățat și pe alții să facă la fel, aduceți-vă aminte că imitați exemplul lui Satana. Când se potrivește scopului vostru, voi tratați Mărturiile ca și când le-ați crede, citând din ele pentru a întări orice declarație pe care vreți să o impuneți. Dar ce faceți când lumina vă este dată pentru a vă îndrepta greșelile voastre? Primiți voi lumina atunci? Când Mărturiile vorbesc contrar ideilor voastre, voi le tratați cu foarte multă ușurătate.
Nu se cuvine nimănui să semene cuvinte de îndoială aici și acolo, căci ele vor lucra ca o otravă în alte minți, zguduind încrederea lor în soliile pe care Dumnezeu le-a dat și care au ajutat la punerea temeliei acestei lucrări, însoțind-o până în ziua de astăzi, prin mustrări, avertizări, corectări și încurajări. Tuturor celor care s-au împotrivit Mărturiilor, aș dori să le spun că Dumnezeu i-a dat poporului Său o solie, iar vocea Sa va fi auzită, indiferent dacă voi o ascultați, dacă o suportați sau nu. Împotrivirea voastră nu m-a prejudiciat pe mine, însă voi va trebui să dați socoteală înaintea Dumnezeului cerurilor, care a trimis aceste avertizări și învățături ca să-Și păstreze poporul pe calea cea dreaptă. Va trebui să răspundeți înaintea Lui pentru orbirea voastră și pentru că sunteți o piatră de poticnire în calea celor păcătoși.
„«La Lege și la mărturie!” Căci, dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8,20). Chiar și lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii trebuie să fie verificată prin Cuvântul lui Dumnezeu. Duhul care a inspirat Scripturile conduce întotdeauna la Scripturi. — General Conference Daily Bulletin, 13 aprilie 1891
SOLIILE INSPIRATE APLICATE GREȘIT
Odată, un bărbat pe nume B a străbătut un drum lung, venind de la Michigan cu o solie specială pentru sora White. El a spus că sora White a fost rânduită de Dumnezeu să ocupe poziția pe care a ocupat-o Moise, iar el, B, urma să ocupe poziția lui Iosua. În felul acesta, lucrarea avea să înainteze. Lucrarea sorei White avea să se asocieze cu lucrarea lui, iar amândoi urmau să proclame adevărul cu putere.
Asemenea multor altora, omul acesta și-a luat dreptul de a amesteca o mare parte din Scriptură cu solia lui, citând pasaje pe care le aplica adventiștilor de ziua a șaptea. Astfel de oameni au mai apărut pe parcursul implicării mele în lucrare. Ei au selecționat și au așezat pasajele Scripturii într-o ordine care să fie aplicabilă pentru poporul lui Dumnezeu. Dl B a citit cu o voce puternică pasajele pe care le selectase, declarând că ele ni se aplică nouă, ca popor. El a spus că eu trebuie să înțeleg că are dreptate, pentru că el citește din Biblie.
„Da”, am spus, „tu ai selectat și ai pus împreună pasajele acestea din Scriptură, totuși, asemenea multora, care au apărut ca și tine, tu sucești Scripturile, dându-le un înțeles sau altul, dar eu știu că ele nu se aplică așa cum le-ai aplicat tu.
La fel ca orice altă persoană indusă în eroare, tu ai pus într-o anumită ordine unele pasaje din Scriptură, care sunt foarte convingătoare, iar apoi le-ai aplicat în conformitate cu ideile tale. Orice om poate să interpreteze și să aplice greșit Cuvântul lui Dumnezeu, acuzând oameni și situații, iar după aceea să considere că aceia care au refuzat să primească solia lui au refuzat solia lui Dumnezeu și și-au hotărât destinul pentru veșnicie.” (…)
Din diferitele scrisori care au ajuns la mine, înțeleg că astfel de oameni, precum B, care declară că sunt trimiși de Dumnezeu, merg la aceia care sunt izolați într-o anumită măsură de poporul nostru, iar sufletele acelea sunt pregătite să primească orice idee ce pare a fi de origine cerească. Scrisorile care ajung la mine îmi cer cu insistență un răspuns. Eu știu că mulți iau mărturiile pe care le-a dat Domnul și le aplică așa cum presupun ei că ar trebui să fie aplicate, alegând câte o propoziție de aici și una de acolo, scoțându-le din context și aplicându-le în conformitate cu ideile lor. În felul acesta, sufletele sărmane ajung să fie încurcate, în timp ce, dacă ar citi în ordine tot ce s-a scris, ar înțelege adevărata aplicație și nu ar ajunge să fie confuze. Mult din ceea ce este prezentat ca fiind o solie din partea sorei White slujește scopului răstălmăcirii cuvintelor sorei White, în așa fel încât să fie o mărturie în favoarea unor lucruri care nu sunt în concordanță cu intenția și gândirea ei. Faptul acesta face lucrarea ei foarte dificilă. Zvonurile zboară de la unul la altul, transmițând ce a spus sora White. De fiecare dată când este repetat, zvonul ajunge și mai exagerat. Dacă sora White are ceva de spus, lăsați-o pe ea să spună. Nimeni nu este chemat să fie purtătorul de cuvânt al sorei White. (…) Vă rog, lăsați-o pe sora White să-și transmită singură solia, care va veni de la ea cu o frumusețe mai mare decât de la acela care o prezintă în numele ei. — Manuscrisul 21, 1901
ÎNDOIALA CU PRIVIRE LA MĂRTURII 4
Când găsiți oameni care pun la îndoială mărturiile, căutând greșeli în ele și încercând să-i îndepărteze și pe alții de ele, fiți siguri că nu Dumnezeu lucrează prin ei, ci un alt duh. Cei care nu sunt precauți, cultivă îndoiala și necredința. Ei trăiesc cu simțământul dureros al conștienței faptului că viața lor nu va suporta verificarea Duhului lui Dumnezeu, care le vorbește fie prin Cuvântul Său, fie prin mărturiile Duhului Său, care îi vor conduce la Cuvântul Său. În loc de a începe cu propria inimă și de a ajunge să fie în armonie cu principiile curate ale Evangheliei, ei caută greșeli și condamnă tocmai mijloacele pe care Dumnezeu le-a ales pentru a pregăti un popor care să reziste în ziua Domnului.
Dacă veți îngădui să vi se alăture un sceptic, care nu este dispus să-și modeleze viața în conformitate cu regula Bibliei și care caută să câștige favoarea tuturor, veți vedea cât de curând îi va veni în ajutor o categorie de persoane care nu sunt în armonie cu lucrarea lui Dumnezeu. Aceia care sunt convertiți și ale căror convingeri sunt întemeiate pe adevăr nu vor găsi nimic plăcut sau folositor în influența învățăturii unui asemenea om. Dar cei care au defecte de caracter, ale căror mâini nu sunt curate, ale căror inimi nu sunt sfinte, ale căror obiceiuri de viață sunt necontrolate, cei care sunt lipsiți de amabilitate în cămin sau sunt nedemni de încredere în afaceri — toți aceștia se vor bucura negreșit de noile opinii prezentate. Dacă privesc la caracterul celor ce îl urmează, toți pot să vadă adevărata valoare a unui om și natura învățăturii lui.
În general, cei care au cel mai mult de spus împotriva mărturiilor sunt aceia care nu le-au citit, la fel cum cei ce se mândresc cu necredința lor în Biblie sunt tocmai cei care nu cunosc bine învățăturile ei. Ei știu că Scriptura îi condamnă și, dacă o resping, au un simțământ de siguranță pe calea lor păcătoasă.
Puterea amăgitoare a ideilor false
În ideile false și în necredință există o putere care amăgește și farmecă mintea. Este mult mai ușor să ne punem întrebări, să ne îndoim și să nu credem, ca să ne putem scuza când pășim alături de calea cea dreaptă, decât să ne curățim sufletul prin credința în adevăr și prin ascultare. Totuși, când o influență mai bună îl determină pe un om să dorească să se întoarcă, el constată că este prins în plasa lui Satana ca o muscă prinsă într-o pânză de păianjen, i se pare că este extrem de greu să se întoarcă și rareori scapă singur din capcana în care a fost prins de vrăjmașul cel viclean.
Odată ce au acceptat să se îndoiască de mărturiile Duhului lui Dumnezeu și să nu creadă în ele, oamenii sunt ispitiți cu putere să adere la opiniile pe care le-au aprobat în prezența altora. Teoriile și concepțiile lor îi prind ca un nor plin de ceață care împiedică pătrunderea oricărei raze a dovezilor aduse în favoarea adevărului. Îndoielile îngăduite din cauza neștiinței, a mândriei sau a iubirii față de practicile păcătoase prind sufletul în lanțuri care rareori sunt rupte. Numai Hristos poate să dea tăria necesară pentru a le rupe.
Mărturiile Duhului lui Dumnezeu sunt date pentru a-i conduce pe oameni la Cuvântul Său, care a fost neglijat. Așadar, dacă soliile lor nu sunt ascultate, Duhul Sfânt este alungat din suflet. Ce alte mijloace mai are Dumnezeu în plus pentru a ajunge la cei greșiți și pentru a le arăta starea lor adevărată?
Bisericile care au cultivat anumite influențe ce micșorează credința în mărturii sunt slabe și instabile. Unii pastori lucrează pentru a-i atrage pe oameni la ei înșiși. Când se face un efort pentru a corecta vreo greșeală a acestor pastori, ei răspund cu un spirit de independență, spunând: „Biserica mea acceptă lucrarea pe care o fac eu.”
Domnul Isus a zis: „Oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.” Mulți merg pe o cale asemănătoare în zilele noastre. În mărturii sunt precizate tocmai păcatele de care se fac vinovați, de aceea nu au nicio dorință de a le citi. Unii au primit încă din tinerețe avertizări și mustrări prin mărturii, dar oare au umblat ei în lumină, s-au schimbat ei? Nicidecum. Ei continuă să își îngăduie aceleași păcate și au aceleași defecte de caracter. Aceste rele prejudiciază lucrarea lui Dumnezeu și își lasă amprenta asupra bisericilor. Lucrarea care Domnul ar dori să fie făcută pentru a pune bisericile în ordine nu este făcută, din cauză că membrii lor și îndeosebi conducătorii turmei nu vor să fie corectați.
De multe ori, un om declară că acceptă mărturiile, dar ele nu au nicio influență asupra vieții sau caracterului său. Din cauza îngăduinței de sine, greșelile lui ajung să fie mai puternice, până când, după ce a fost mustrat adesea și nu a ascultat mustrarea, el își pierde cu totul stăpânirea de sine și ajunge să fie împietrit pe calea greșelilor. Dacă este suprasolicitat și ajunge să fie cuprins de slăbiciune, nu are puterea morală de a se ridica deasupra defectelor de caracter pe care nu le-a biruit. Acestea ajung să fie punctele lui cele mai tari și este biruit de ele. Ca urmare, pune-l la încercare și întrebă-l: „Nu a mustrat Dumnezeu această parte a caracterului tău prin mărturii, cu ani în urmă?” El va răspunde: „Da, am primit o mărturie scrisă, care mi-a spus că am greșit în aceste lucruri.” „Prin urmare, de ce nu ai corectat aceste obiceiuri rele?” „Eu am crezut că acela care m-a mustrat trebuie să fi făcut o greșeală, că am acceptat lucrurile pe care am putut să le înțeleg, iar cu privire la lucrurile pe care nu am putut să le înțeleg, am spus că au fost părerea celui care mi-a trimis solia. Nu am acceptat mustrarea.”
În unele situații, greșelile de caracter pe care Dumnezeu ar fi dorit ca slujitorii Săi să le observe și să le corecteze, dar pe care ei au refuzat să le vadă, i-au costat viață. Ei ar fi putut să trăiască pentru a fi niște mijloace de răspândire a luminii. Dumnezeu a dorit ca ei să trăiască și le-a trimis învățături cu privire la neprihănire, ca ei să-și păstreze puterile fizice și intelectuale necesare pentru a îndeplini un serviciu bine primit de El, iar dacă ar fi ascultat sfatul lui Dumnezeu și ar fi ajuns să fie întru totul așa cum a dorit El, ei ar fi fost niște lucrători capabili pentru înaintarea adevărului, niște oameni care ar fi avut parte de o prețuire înaltă și de încredere din partea poporului nostru. Dar ei dorm în mormânt, pentru că nu au înțeles că Dumnezeu i-a cunoscut mai bine decât s-au cunoscut ei înșiși. Gândurile Sale nu au fost gândurile lor, iar căile Sale nu au fost căile lor. Acești oameni înguști au modelat lucrarea pretutindeni pe unde au lucrat. Bisericile aflate sub administrația lor au fost slăbite într-o mare măsură.
Dumnezeu îi mustră pe oameni pentru că îi iubește. El vrea ca ei să fie puternici prin tăria Lui, să aibă minți echilibrate și caractere armonioase, iar apoi vor fi niște exemple pentru turma lui Dumnezeu, călăuzindu-i pe credincioși tot mai aproape de cer prin învățăturile și exemplul lor. Astfel, vor zidi un templu sfânt pentru Dumnezeu. — Manuscrisul 1, 1883
Cercetarea mărturiilor pentru a găsi o scuză
Unii, care nu sunt dispuși să primească lumina, ci preferă să meargă pe căile alese de ei, vor cerceta mărturiile pentru a găsi în ele ceva care să încurajeze spiritul lor de necredință și neascultare. În felul acesta, în biserică va fi adus un spirit de dezbinare, deoarece spiritul care îi conduce să critice mărturiile îi va conduce, de asemenea, să-i urmărească pe frații lor pentru a găsi la ei ceva de condamnat. — Manuscrisul 73, 1908
Ultima amăgire a lui Satana
Satana insistă continuu (…) asupra învăţăturilor false, pentru a-i duce pe oameni departe de adevăr. Chiar ultima amăgire a lui Satana va fi aceea de a anula influenţa mărturiei Duhului lui Dumnezeu. „Unde nu este viziune poporul piere” (Proverbe 29,18 Fidela). Satana va lucra cu ingeniozitate, pe căi şi prin mijloace diferite, pentru a tulbura încrederea rămăşiţei poporului lui Dumnezeu în mărturia cea adevărată. — Scrisoarea 12, 1890
Va fi stârnită o ură satanică împotriva mărturiilor. Lucrările lui Satana vor avea scopul de a tulbura credința bisericilor în mărturii, pentru că el nu mai poate avea cale liberă pentru a-și prezenta amăgirile și a lega sufletele prin înșelăciunile lui, dacă avertizările, mustrările și sfaturile Duhului lui Dumnezeu sunt ascultate. — Scrisoarea 40, 1890