O RETROSPECTIVĂ A LUCRĂRII
Sanatoriu, California, 8 iulie 1906.
Dragă frate, Unii cred că sunt în stare să măsoare caracterul și să estimeze importanța lucrării pe care Domnul mi-a dat-o. Mintea și judecata lor sunt standardul prin care intenționează să evalueze mărturiile.
Îndrumătorul meu mi-a zis: „Spune-le acestor oameni că Dumnezeu nu le-a încredințat lucrarea de a măsura, de a clasifica și de a defini caracterul mărturiilor. Aceia care încearcă să facă lucrul acesta vor greși cu siguranță în concluziile lor. Domnul dorește ca oamenii să se ocupe de lucrarea care le-a fost rânduită lor. Dacă vor rămâne pe calea Domnului, ei vor fi în stare să înțeleagă clar că lucrarea pe care El mi-a rânduit-o mie nu este o lucrare concepută de oameni.
Aceia care citesc cu atenție mărturiile, așa cum mi-au fost date încă din zilele de la început, nu trebuie să fie încurcați cu privire la originea lor. Numeroasele cărți scrise cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu sunt o dovadă vie despre caracterul mărturiilor.
În zilele de început ale experienței noastre în vestirea soliei, Duhul lui Dumnezeu a venit adesea asupra câtorva dintre noi, când eram adunați împreună, iar eu am fost luată în viziune. Domnul a dat o lumină, o dovadă, o mângâiere, o speranță și o bucurie atât de mari, încât laudele la adresa Lui erau pe buzele noastre.
Ajutorul asistenților literari
Pe vremea când trăia, soțul meu a fost ajutorul și sfătuitorul meu în trimiterea soliilor care mi-au fost date. Noi am călătorit mult. Uneori, lumina îmi era dată în timpul nopții, alteori în timpul zilei, în prezența unor adunări numeroase. Eu am scris cu credincioșie învățătura pe care am primit-o în viziune, după cum am avut timpul și puterea necesare pentru lucrarea aceasta. După aceea, noi examinam împreună materialul, iar soțul meu corecta greșelile gramaticale și elimina repetările inutile. Apoi, materialul era copiat cu atenție pentru cei cărora le era adresat sau pentru tipar.
Pe măsură ce lucrarea s-a dezvoltat, au fost și alte persoane care m-au ajutat la pregătirea materialului pentru publicare. După moartea soțului meu, mi s-au alăturat ajutoare credincioase, care au lucrat neobosit la copierea mărturiilor și la pregătirea articolelor pentru publicare.
Dar zvonurile care se răspândesc cu privire la faptul că vreunul dintre ajutoarele mele are îngăduința de a adăuga material sau de a schimba semnificația soliilor pe care le scriu nu sunt adevărate.
Când eram în Australia, Domnul m-a îndrumat cu privire la faptul că William C. White trebuie să fie eliberat de numeroasele răspunderi pe care i le încredințează frații, ca să poată avea timpul necesar pentru a mă ajuta în lucrarea pe care mi-a încredințat-o Domnul. Mi s-a făcut făgăduința: „Voi pune Duhul Meu peste el și îi voi da înțelepciune.”
De la întoarcerea mea în America, am primit de câteva ori solia că Domnul mi l-a dat pe William C. White pentru a fi ajutorul meu și că El îi va da Duhul Său pentru lucrarea aceasta.
Timpul și modul potrivit pentru prezentare
Pentru a ști care sunt timpul și modul potrivit pentru a prezenta învățătura care a fost dată, este nevoie de multă înțelepciune și de o judecată sănătoasă. Când mintea persoanelor mustrate se află sub influența unei amăgiri puternice, ele se împotrivesc imediat mărturiei, iar după ce adoptă o atitudine de împotrivire, le este greu să recunoască mai târziu că au greșit. În zilele de început ale lucrării, dacă unii dintre frații aflați în conducere erau prezenți când primeam soliile de la Domnul, ne consultam cu privire la modul cel mai bun de a le prezenta oamenilor învățătura. Uneori, se lua hotărârea că anumite părți ar fi mai bine să nu fie citite înaintea unei adunări. Alteori, unii dintre aceia al căror comportament era mustrat cereau ca lucrurile care le arătau greșelile lor și pericolele în care se aflau să le fie prezentate și altora, pentru ca și ei să poată beneficia.
Adesea, după ce mărturiile de mustrare erau citite, se făceau mărturisiri din toată inima. Apoi ne rugam împreună, iar Domnul Își manifesta harul iertător față de aceia care își mărturiseau păcatele. Primirea mărturiilor a adus binecuvântarea îmbelșugată a lui Dumnezeu în adunările noastre.
Eu mă străduiesc cu credincioșie să scriu ceea ce îmi descoperă Sfătuitorul divin din timp în timp. Unele părți din lucrurile pe care le scriu sunt trimise imediat pentru a împlini nevoile actuale ale lucrării. Alte părți sunt păstrate până când felul în care evoluează situația îmi arată cu claritate că a sosit timpul pentru a fi folosite. Uneori, medicii și pastorii care poartă responsabilități dezvoltă o tendință de a respinge mărturiile, iar eu am fost îndrumată să nu pun aceste mărturii în mâinile lor, pentru că ei au cedat spiritului care i-a ispitit și i-a biruit pe Adam și pe Eva. Ei și-au deschis mintea și inima pentru a fi conduse de vrăjmașul. Deoarece se află pe o cale greșită și lucrează sub influența unor concepții amăgitoare, ei vor citi în mărturii lucruri care nu se află acolo, dar care sunt în armonie cu declarațiile false pe care le-au ascultat. Pentru că vor citi mărturiile în lumina propriei pasiuni, ei vor fi amăgiți și îi vor amăgi și pe alții.
Uneori, după ce au fost scrise mustrări hotărâte și foarte precise, acestea sunt reținute pentru o vreme, până când reușesc să schimb, printr-o corespondență personală, spiritul celor cărora le sunt adresate. Dacă eforturile acestea nu au succes, soliile le sunt trimise cu toată forța mustrării, indiferent dacă ei le vor asculta sau vor contesta adevărul din ele.
Dacă aceia ale căror greșeli sunt evidențiate își mărturisesc faptele rele, vraja vrăjmașului poate fi spulberată. Dacă se pocăiesc și renunță la păcate, Dumnezeu este credincios și drept să-i ierte și să-i curețe de orice nelegiuire. Domnul Hristos, Răscumpărătorul care iartă păcatele, va îndepărta hainele murdare de pe ei, le va da veșminte noi și va pune o mitră frumoasă pe capul lor. Însă, atâta vreme cât refuză să se întoarcă de la nelegiuire, ei nu pot să dezvolte un caracter care va rezista în ziua cea mare a judecății.
Adesea îmi sunt descoperite greșeli ascunse din viața unor persoane și mi se poruncește să le vestesc o solie de mustrare și de avertizare.
Mi s-a spus că mulți dintre aceia care acordă atenție științei false a vrăjmașului vor acuza lucrarea mea ca fiind lucrarea unui profet fals și vor interpreta mărturiile în așa fel încât să încline să schimbe adevărul lui Dumnezeu într-o minciună. Satana este vigilent, iar unii, care au fost folosiți de Domnul în trecut pentru îndeplinirea lucrării Sale, dar care și-au îngăduit să fie înșelați, vor fi instigați să folosească necorespunzător soliile vestite. Pentru că nu doresc să asculte cuvintele de mustrare, pentru că nu vor să urmeze sfatul, să-și îmbunătățească modul de a lucra și să își îndeplinească lucrarea rânduită lor, ei vor răstălmăci soliile adresate bisericii și vor încurca multe minți.
Cu toate acestea, eu trebuie să vestesc mesajul care îmi este dat, atâta vreme cât Domnul va alege lucrul acestea. El nu mi-a dat lucrarea de a clarifica toate interpretările greșite care sunt cultivate în inima celor necredincioși. Atâta vreme cât ușa este deschisă pentru a primi sugestiile ispititorului, greutățile se vor înmulți. Inima acelora care nu vor veni la lumină este deschisă pentru necredință. Dacă timpul și puterea mea sunt consumate cu astfel de lucruri, lucrul acesta slujește scopurilor lui Satana. Domnul mi-a zis: „Vestește mărturiile. Lucrarea ta nu este aceea de a rezolva dificultățile. Lucrarea ta este aceea de a mustra și de a prezenta neprihănirea lui Hristos.”
O întâmplare
Odată, în zilele de început ale vestirii soliei, fratele Butler și fratele Hart au ajuns să fie dezorientați cu privire la mărturii. Cuprinși de o mare tulburare, ei au oftat și au plâns, dar, o vreme, nu au putut să prezinte motivele tulburării lor. Cu toate acestea, pentru că li s-a cerut cu insistență să prezinte un motiv pentru vorbirea și comportamentul lor lipsite de încredere, fratele Hart s-a referit la o mică broșură care fusese publicată, prezentând viziunile sorei White, și a spus că, în conformitate cu lucrurile pe care le știe sigur, unele viziuni nu au fost incluse. Înaintea unui auditoriu numeros, frații aceștia au vorbit amândoi cu pasiune despre faptul că își pierduseră încrederea în lucrare.
Soțul meu i-a înmânat mica broșură fratelui Hart și i-a cerut să citească ce era tipărit pe pagina de titlu: „O schiță a experienței creștine și a viziunilor lui Ellen G. White”, iar el a citit.
Pentru o clipă, a fost tăcere, apoi soțul meu a explicat că nu avusese suficienți bani și că nu a putut să tipărească la început decât o broșură mică, făgăduindu-le fraților că, atunci când se vor aduna suficienți bani, viziunile vor fi publicate mai amplu, sub forma unei cărți.
Fratele Butler a fost profund impresionat și, după ce s-a dat explicația aceasta, a spus: „Să îngenunchem înaintea lui Dumnezeu.” Au urmat rugăciuni, lacrimi și mărturisiri cum rareori am auzit.
Fratele Butler a zis: „Frate White, iartă-mă. Mi-a fost teamă că ascundeți de noi o parte din lumina pe care ar fi trebuit să o avem. Soră White, iartă-mă.” Apoi, puterea lui Dumnezeu a venit în adunare într-un mod minunat. — The Writing and Sending Out of the Testimonies to the Church, pag. 3-9
LUCRAREA ȘI AJUTOARELE
Sanatoriu, California, 23 octombrie 1907.
Dragă frate [F. M.] Wilcox, Am primit și am citit scrisoarea ta recentă. Cu privire la sora care crede că a fost aleasă pentru a ocupa poziția pe care a ocupat-o sora White, am de spus următoarele: ea ar putea să fie cinstită, dar, cu siguranță, este amăgită.
Aproximativ la un an după moartea soțului meu, am fost foarte slăbită și mi-a fost teamă că este posibil să mai am doar puțin timp de trăit. Când eram la adunarea de tabără de la Healdsburg, am fost dusă într-un cort în care era o mare mulțime de oameni. Am cerut să fiu ridicată de pe canapeaua pe care stăteam și să fiu ajutată să urc pe platforma unde se afla vorbitorul, ca să le pot spune oamenilor câteva cuvinte de rămas-bun. Când am încercat să vorbesc, puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea și mi-a cutremurat întreaga ființă. Mulți din adunare au observat că eram slăbită și că fața și mâinile mele păreau palide și fără viață, dar, când am început să vorbesc, ei au văzut culoarea revenind pe chipul și pe buzele mele și au știut că s-a săvârșit o minune pentru mine. Am stat înaintea oamenilor vindecată și am vorbit cu ușurință.
După experiența aceasta, mi-a fost dată lumina că Domnul mă readusese la viață, ca să vestesc o mărturie pentru El în multe țări și că El îmi va da har și putere pentru această lucrare. De asemenea, mi-a fost arătat că fiul meu William C. White va fi ajutorul și sfătuitorul meu și că Domnul îi va da duhul înțelepciunii și o judecată sănătoasă. Mi-a fost arătat că Domnul îl va călăuzi și nu va fi dus în rătăcire, pentru că va recunoaște îndrumările și călăuzirea Duhului Sfânt.
Am primit asigurarea: „Nu ești singură în lucrarea pe care Domnul te-a ales să o faci. Vei fi învățată de Dumnezeu cum să le prezinți oamenilor adevărul în simplitatea lui. Dumnezeul adevărului te va susține și va da o dovadă convingătoare, care va arăta că El te conduce. Dumnezeu îți va da Duhul Său Sfânt, harul și înțelepciunea Sa, iar puterea Sa ocrotitoare va fi cu tine. (…)
Domnul va fi îndrumătorul tău. Vei întâlni influențe amăgitoare, care vor veni în multe feluri, prin panteism și alte forme ale necredinței, dar mergi pe calea pe care te voi călăuzi Eu și vei fi în siguranță. Eu voi pune Duhul Meu asupra fiului tău și îl voi întări pentru a face lucrarea lui. El are darul umilinței. Domnul l-a ales pentru a avea un rol important în lucrarea Sa. Acesta este scopul pentru care s-a născut.”
Am primit acest cuvânt în 1882 și, de la data aceea, am fost asigurată că i-a fost dat darul înțelepciunii. Mai recent, într-un timp de dificultate, Domnul a zis: „Ți l-am dat pe slujitorul Meu, William C. White, iar eu îi voi da înțelepciune pentru a fi ajutorul tău. Eu îi voi da abilitatea și inteligența de a conduce într-un mod înțelept.”
Domnul mi-a dat și alte ajutoare credincioase în lucrarea mea. Multe dintre cuvântările mele au fost scrise și prezentate oamenilor în formă tipărită. Pe aproape întregul parcurs al experienței mele, m-am străduit zi de zi să scriu ce mi-a fost descoperit în viziunile din timpul nopții. Multe solii de sfătuire, mustrare și încurajare le-au fost trimise unor persoane particulare și o mare parte din învățătura pe care am primit-o pentru biserică a fost publicată în reviste și cărți care au fost răspândite în multe țări. (…)
Lucrarea înaintează mereu. Noi facem eforturi serioase pentru a pune la dispoziția oamenilor scrierile mele. Câteva cărți noi vor merge la tipar în scurt timp. Dacă nu mai sunt capabilă să lucrez, colaboratorii mei credincioși sunt pregătiți să ducă lucrarea mai departe.
Scrierile mele vor vorbi neîncetat
În aceste zile din urmă, poporului nostru i s-a dat o lumină îmbelșugată. Indiferent dacă viața mea este cruțată sau nu, scrierile mele vor vorbi neîncetat, iar lucrarea lor va înainta până la sfârșitul timpului. Scrierile mele sunt păstrate în arhiva Fundației și, chiar dacă eu nu voi mai trăi, cuvintele acestea care mi-au fost date de Domnul vor continua să aibă viață și le vor vorbi oamenilor. Totuși puterea încă îmi este cruțată și sper să continui să îndeplinesc o lucrare folositoare. Este posibil să trăiesc până la venirea Domnului, dar, dacă nu voi trăi până atunci, am încredere că se va putea spune despre mine: „«Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” — «Da», zice Duhul; «ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.»” (Apocalipsa 14,13) (…)
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru asigurarea dragostei Sale și pentru că am parte zi de zi de conducerea și călăuzirea Sa. Eu sunt foarte ocupată cu scrisul. Dimineața și seara târziu, eu scriu ce îmi descoperă Domnul. Răspunderea lucrării mele este aceea de a pregăti un popor care să reziste în ziua Domnului. Făgăduința lui Hristos este sigură. Nu mai este mult timp. Noi trebuie să lucrăm, să veghem și să Îl așteptăm pe Domnul Isus. Suntem chemați să fim statornici, neclintiți, ocupați mereu cu lucrarea Domnului. Toate speranțele noastre își au temelia în Hristos.
Oare cei din poporul nostru evaluează trecutul, prezentul și viitorul așa cum se desfășoară ele înaintea lumii? Ascultă ei soliile de avertizare care le sunt vestite? Este preocuparea noastră cea mai mare aceea de a trăi o viață curățită și de a reflecta asemănarea cu Modelul divin? Aceasta trebuie să fie experiența tuturor acelora care se alătură celor ce sunt spălați și albiți în sângele Mielului. Ei trebuie să fie îmbrăcați în neprihănirea lui Hristos. Numele Său trebuie să fie scris pe fruntea lor. Ei trebuie să se bucure în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Domnul Hristos a săpat pe palmele Sale numele celor din poporul Său. Domnul nu Își va pierde interesul față de niciun suflet care depinde de El.
Spune-le membrilor bisericilor că este nevoie de o consacrare deplină față de Dumnezeu. Toți să înțeleagă că trebuie să facă legământ cu Dumnezeu prin jertfă. Avem nevoie de binecuvântările Evangheliei în fiecare zi și în fiecare oră. Fiecare dovadă a puterii Domnului, a prezenței și a dragostei Sale trebuie să fie recunoscută cu mulțumiri. Fericirea trebuie să fie atinsă prin simțămintele corecte ale sufletului față de Dumnezeu. Îi mulțumesc Domnului pentru acest gând prețios. El să fie slăvit prin simțămintele exprimate și prin faptele săvârșite. (…) Niciodată poporului nostru nu i-au fost prezentate mărturii mai clare decât acelea care au fost scrise recent de mine. Dumnezeu îmi poruncește să atrag atenția poporul nostru asupra importanței studierii lor. Lucrarea aceasta să înceapă acum. După aceea, fie că mi se îngăduie să lucrez, fie că sunt așezată la odihnă până va veni Isus, soliile acestea vor dăinui.
Le spun acum fraților mei: Rostiți cuvinte care să atragă sufletele la Hristos. Aduceți roade prin fapte bune. „Cine crede în Fiul are viața veșnică” (Ioan 3,36). Va fi prezentat orice lucru care poate fi conceput cu scopul de a-i înșela, dacă este cu putință, chiar și pe cei aleși, dar Domnul Se va îngriji cu siguranță de lucrarea Sa. — The Writing and Sending Out of the Testimonies to the Church, pag. 10-16
FOLOSIREA MĂRTURIILOR -- Trebuie să fie luate în considerare timpul și locul
Cu privire la mărturii, nimic nu este ignorat, nimic nu este dat la o parte, dar voi trebuie să luați în considerare timpul și locul în care au fost date. Nimic nu trebuie să fie făcut înainte de vreme. Unele lucruri trebuie să fie reținute, pentru că anumite persoane ar folosi nepotrivit lumina dată. Fiecare iotă, fiecare frântură de slovă sunt esențiale și trebuie să apară la timpul oportun. În trecut, mărturiile au fost pregătite cu atenție înainte de a fi trimise pentru publicare și orice material este și acum cercetat cu atenție după ce a fost scris.
Spuneți-le oamenilor să mănânce trupul și să bea sângele Fiului lui Dumnezeu. Prezentați-le Cuvântul Său. Unii vor interpreta greșit și vor reprezenta greșit Cuvântul. Ochii lor au fost orbiți. Ei au pus înaintea lor imaginile și interpretările date de Satana pentru ei, iar cuvintelor pe care le-a rostit sora White li se va atribui o semnificație cu totul greșită. Satana pretinde că este un copil al lui Hristos, așa cum a pretins Iuda, care a fost de partea acuzatorilor. Ei s-au pregătit în școala de răstălmăcire a lui Satana. Cartea lui Zaharia îi descrie în capitolul al treilea. Nimic nu Îi este atât de drag lui Dumnezeu în lume ca biserica Sa. Satana a lucrat asupra minții oamenilor și va continua să denatureze încredințarea sfântă prin intermediul contrafacerii.
Publicarea compilațiilor
Îmi dau bine seama că, dacă fiecare om care crede că este calificat să scrie cărți își va urma imaginația și își va publica producțiile, insistând ca ele să fie recomandate de casele noastre de editură, va fi multă neghină semănată pretutindeni în lumea noastră. Mulți din poporul nostru îmi scriu, cerându-mi stăruitor privilegiul de a folosi scrierile mele, pentru a întări anumite subiecte pe care doresc să le prezinte oamenilor, ca să lase o impresie adâncă asupra lor.
Este adevărat că există un motiv pentru care unele dintre lucrurile acestea ar trebui să fie prezentate, dar eu nu aș îndrăzni să aprob folosirea mărturiilor în felul acesta sau să fiu de acord cu utilizarea unui material care, deși este bun în sine, nu poate fi prezentat așa cum propun ei.
În măsura în care cunosc, cei care fac astfel de propuneri ar putea să îndeplinească într-un mod înțelept această lucrare despre care scriu, dar, cu toate acestea, eu nu îndrăznesc să dau nici cea mai mică aprobare pentru folosirea scrierilor mele în felul în care propun ei. Având în vedere o asemenea lucrare, sunt multe aspecte care trebuie să fie luate în considerare, deoarece, dacă mărturiile sunt folosite pentru a susține vreun subiect care ar putea să impresioneze mintea autorului, citatele extrase ar putea să lase o impresie diferită de aceea pe care ar trebui să o lase, dacă ar fi citite în contextul lor original. — The Writing and Sending Out of the Testimonies to the Church, pag. 25, 26