Locuitorii din Ghenezaret au dorit ca Domnul Hristos să plece de la ei. Cei din Capernaum L-au primit, iar în mijlocul lor au avut loc minuni uimitoare.
Domnul Hristos are toată puterea în cer și pe pământ. El este Marele Medic, căruia trebuie să ne adresăm când suferim de boli fizice și spirituale. El a arătat că deține controlul absolut asupra vânturilor și valurilor și asupra oamenilor posedați de demoni. Lui I-au fost date cheile morții și ale iadului. Domniile și stăpânirile I-au fost supuse, chiar și în vremea umilinței Sale. (…)
De ce nu exercităm o credință mai mare în Medicul Divin? Așa cum a lucrat cândva pentru omul paralizat, tot astfel va lucra astăzi pentru aceia care vin la El ca să fie vindecați. Avem nevoie de mai multă credință. Sunt alarmată când văd lipsa de credință din poporul nostru. Trebuie să venim în prezența lui Hristos și să credem că El va vindeca suferințele noastre fizice și spirituale.
Noi suntem prea lipsiți de credință. Ah, cum aș dori să-i pot conduce pe cei din poporul nostru să aibă credință în Dumnezeu! Ei nu trebuie să simtă că, pentru a exercita credința, este necesar să plutească într-o stare de extaz. Tot ce trebuie să facă este să creadă Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum au încredere în cuvântul unei alte persoane. El a rostit cuvântul acesta și îl va aduce la îndeplinire. Bazați-vă liniștiți pe făgăduința Sa, pentru că El intenționează să împlinească tot ce a declarat. Spuneți: El mi-a adresat Cuvântul Său și va împlini fiecare făgăduință pe care a făcut-o. Nu vă neliniștiți! Fiți încrezători! Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat. Acționați ca și cum Tatăl vostru cel ceresc poate să fie demn de crezare. (…)
Unii oameni sunt rânduiți să propovăduiască adevărul în locuri noi. Acești oameni trebuie să aibă fonduri din care să se susțină. De asemenea, ei trebuie să aibă un fond pentru a-i ajuta pe cei săraci și nevoiași pe care îi întâlnesc în lucrarea lor. Bunăvoința pe care o arată față de cei săraci dă greutate eforturilor lor de a propovădui adevărul. Dispoziția lor de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie îi face să câștige atât recunoștința acelora pe care îi ajută, cât și aprobarea Cerului.
Biserica trebuie să simtă împreună cu acești lucrători credincioși. Domnul va auzi rugăciunea făcută pentru ei. Biserica trebuie să arate un interes practic față de lucrarea lor.
Nimeni nu trăiește pentru sine. În lucrarea lui Dumnezeu, fiecăruia îi este atribuită o îndatorire. Unirea tuturor întărește lucrarea fiecăruia. Când credința, dragostea și unitatea bisericii ajung să fie mai puternice, atunci cercul lor de influență se lărgește, iar ei înaintează până la marginile cele mai îndepărtate ale pământului, extinzând mereu biruințele crucii.
„Scoală-te, luminează-te!”
Dumnezeu ne cheamă să trecem dincolo de limitele serviciilor noastre religioase riguroase din interiorul bisericii. Solia Evangheliei trebuie să fie vestită în orașe și în afara orașelor. Noi trebuie să-i chemăm pe toți să se adune în jurul stindardului crucii. Când lucrarea aceasta va fi făcută așa cum trebuie, când vom lucra cu zel divin pentru a adăuga noi convertiți la adevăr, lumea va vedea că solia adevărului este însoțită de putere. Unitatea credincioșilor este o mărturie cu privire la puterea adevărului, care este în stare să aducă la o armonie deplină oameni cu înclinații diferite, făcându-i să aibă un interes unic.
Rugăciunile și darurile credincioșilor sunt combinate cu eforturi stăruitoare și pline de sacrificiu de sine, iar ei sunt cu adevărat o priveliște pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. Oamenii sunt convertiți. Mâna care a căutat cândva o recompensă prin salarii mai mari a ajuns să fie mâna de ajutor a lui Dumnezeu. Credincioșii sunt uniți printr-un singur interes — dorința de a forma centre ale adevărului, unde Dumnezeu să fie înălțat. Domnul Hristos îi aduce laolaltă prin legăturile sfinte ale dragostei și unității, legături care au o putere căreia nimic nu i se poate împotrivi.
Aceasta este unitatea pentru care S-a rugat Isus chiar înainte de a fi judecat, când era numai la un pas de cruce. El a zis: „Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17,21).
Pe aceia care sunt treji numai pe jumătate, Dumnezeu îi cheamă să se scoale și să se angajeze într-o lucrare serioasă, cerându-I în rugăciune putere pentru slujire. Este nevoie de lucrători. Nu este necesar să fie urmate reguli foarte precise. Primiți Duhul Sfânt, iar eforturile voastre vor avea succes. Prezența lui Hristos este cea care dă putere. Toate neînțelegerile și certurile trebuie să înceteze. Trebuie să domnească dragostea și unitatea. Toți să acționeze sub călăuzirea Duhului Sfânt. Dacă poporul lui Dumnezeu se va dedica întru totul Lui, El îi va reda puterea pe care a pierdut-o prin dezbinare. Fie ca Dumnezeu să ne ajute pe toți să ne dăm seama că dezbinarea înseamnă slăbiciune, iar unitatea înseamnă putere. — Scrisoarea 32, 1903
Vorbiți despre credință
Orice ar putea să apară, nu vă descurajați niciodată! Domnul ne iubește și Își va împlini cuvântul. Încercați să încurajați în sufletul oamenilor încrederea în Dumnezeu. Vorbiți despre speranță, chiar până la sfârșit. Dacă vor muri, atunci să moară lăudându-L pe Domnul. El trăiește veșnic și, chiar dacă unii dintre urmașii Săi credincioși ar putea să moară, faptele lor îi vor urma, iar dimineața învierii va fi pentru ei o trezire plină de bucurie.
Să nu ne descurajăm. Să nu vorbim despre îndoială, ci despre credință, deoarece credința aduce o putere infinită. Dacă ne bazăm pe puterea aceasta și nu ne încredem în puterea noastră omenească, vom vedea mântuirea lui Dumnezeu. — Review and Herald, 30 decembrie 1909