„Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă cercați-vă!” (2 Corinteni 13,5). Cercetați-vă cu atenție temperamentul, înclinațiile, gândurile, atitudinea, cuvintele, scopurile și faptele. Cum putem noi să-I cerem lui Dumnezeu cu bună știință lucrurile de care avem nevoie, dacă nu verificăm, prin intermediul Scripturii, starea sănătății noastre spirituale?
În viața religioasă, mulți lasă cărări strâmbe în urma pașilor lor. Ei își înalță rugăciunile neglijent și la întâmplare. Acela care este pus într-o poziție de răspundere trebuie să își aducă aminte că nu este în stare să facă singur lucrarea care se cere de la el. Să își aducă aminte în fiecare zi că este o priveliște pentru lume, îngeri și oameni.
Nimeni să nu aștepte să fie dus în câmpurile de lucru și să i se ofere facilități costisitoare pentru a face binele. Acela care slujește trebuie să își înceapă cu voioșie lucrarea, oricât de modestă ar fi ea și oriunde ar fi pus să lucreze. Domnul Hristos, Exemplul nostru în toate lucrurile, a fost sărac, pentru ca prin sărăcia Lui să-i poată îmbogăți pe mulți.
Oriunde ar fi pus să lucreze, acela a cărui inimă este plină de harul lui Dumnezeu și de dragoste față de semenii lui care pier va găsi ocaziile favorabile pentru a le adresa celor istoviți un cuvânt de încurajare la vremea potrivită. Creștinii trebuie să lucreze pentru Domnul lor cu blândețe și umilință, păstrându-și cu fermitate integritatea în mijlocul agitației vieții.
Dumnezeu îi cheamă pe oameni să-I slujească în fiecare domeniu de activitate din viață. Dacă Legea lui Dumnezeu nu este făcută să fie legea vieții de zi cu zi, afacerile sunt o capcană. Acela care are o legătură cu lucrarea Domnului trebuie să își păstreze o integritate neclintită. În toate tranzacțiile, el trebuie să caute ajutor de sus, la fel ca atunci când este aplecat pe genunchi, iar voia lui Dumnezeu trebuie să fie voia lui. El trebuie să-L păstreze pe Domnul în atenție fără încetare, studiind mereu subiectele despre care vorbește Cuvântul Sfânt. În felul acesta, printr-o viață trăită în mijlocul unor situații care ar putea să degradeze un om lipsit de principii temeinice, omul evlavios, care are o integritate neclintită, își păstrează creștinismul.
Lumea nu este mai favorabilă astăzi pentru dezvoltarea unui caracter creștin decât a fost în zilele lui Noe. Atunci, nelegiuirea a fost atât de larg răspândită, încât Dumnezeu a zis: „«Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut». Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului… Noe era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu” (Geneza 6,7-9). Da, Noe a fost pe placul Creatorului Său, deși era înconjurat de corupția acelui veac degradat.
Trăim în ultimele zile ale istoriei acestui pământ, într-un veac al păcatului și al corupției și, asemenea lui Noe, trebuie să trăim în așa fel încât să-I fim pe plac lui Dumnezeu, aducându-I laude Aceluia care „ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2,9). În rugăciunea înălțată Tatălui Său chiar înainte de răstignire, Hristos a zis: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău” (Ioan 17,15).
Slujirea cea mai înaltă
Când bărbații și femeile își vor forma caractere pe care Dumnezeu poate să le aprobe, când renunțarea la sine și sacrificiul de sine vor fi manifestate pe deplin, când ei vor fi pregătiți pentru încercarea finală, gata să fie primiți din nou în familia lui Dumnezeu, ce altă slujire va fi mai presus în ochii Aceluia care S-a dat pe Sine Însuși de bunăvoie ca jertfă pentru a mântui neamul omenesc vinovat? Ce altă faptă îi va fi mai dragă inimii dragostei infinite? Ce lucrare va aduce o mulțumire și o bucurie mai mare Tatălui și Fiului decât mântuirea sufletelor care pier? Domnul Hristos a murit pentru a le aduce oamenilor puterea mântuitoare a Evangheliei. Aceia care conlucrează cu El spre a duce mai departe marea acțiune a milei Sale, lucrând cu toate puterile pe care li le-a dat Dumnezeu pentru a-i salva pe cei de aproape și pe cei de departe, vor avea parte de bucuria Mântuitorului, când oștirea celor răscumpărați va sta în jurul scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Dumnezeu le-a încredințat slujitorilor Săi mijloace și capacități pentru a face o lucrare mult mai înaltă decât aceea pe care o vede El săvârșită acum.
„Oh”, a zis solul ceresc, „instituțiile Domnului sunt îngrozitor de rămase în urma măreției adevărurilor care se împlinesc în timpul de acum. Se manifestă o înțelegere înspăimântător de greșită a cerințelor datoriei. Atmosfera înghețată în care credincioșii se mulțumesc să trăiască întârzie acțiunile pline de sacrificiu de sine care ar trebui să fie făcute pentru a avertiza lumea și pentru a salva sufletele.
Puterile întunericului lucrează cu un efort intens și, an după an, mii de oameni din toate neamurile, semințiile, popoarele și limbile lumii trec în neființă fără a fi pregătiți și avertizați. Credința noastră trebuie să însemne ceva mai categoric, mai hotărât și mai important.
Întreabă instituțiile și bisericile mele: «Credeți voi Cuvântul lui Dumnezeu? Atunci, ce faceți în domeniul lucrării misionare? Lucrați voi cu renunțare la sine și sacrificiu? Credeți voi în totalitate declarațiile Cuvântului Domnului? Faptele voastre arată că nu credeți. Cum veți întâlni la bara judecății lui Dumnezeu milioanele de oameni care trec în neființă fără a fi avertizați.”
Va mai fi un al doilea timp de probă? Nu, nu. Această idee falsă trebuie să fie abandonată imediat. Timpul de probă actual este tot ce avem. Vă dați seama că, dacă mântuirea făpturilor omenești căzute nu este obținută în viața aceasta, ele vor fi pierdute pentru totdeauna?”
Responsabilitățile noastre
Solia către Laodiceea se poate aplica bisericii din timpul acesta. Credeți ce spune solia aceasta? Aveți voi o inimă sensibilă? Sau spuneți mereu: „Suntem bogați și nu ducem lipsă de nimic?” Oare este în zadar faptul că adevărul cel veșnic i-a fost vestit acestui popor pentru a fi dus în toate țările lumii? Dumnezeu a ales un popor și l-a făcut depozitarul unui adevăr încărcat de rezultate veșnice. Lui i-a fost dată lumina care trebuie să ilumineze lumea. Oare a făcut Dumnezeu o greșeală? Suntem noi cu adevărat uneltele Sale alese? Suntem noi bărbații și femeile care trebuie să-i vestească lumii soliile din Apocalipsa 14 și să le propovăduiască solia mântuirii acelora care stau în pragul ruinei? Acționăm noi ca și când am fi acești bărbați și aceste femei?
Solul a zis cu o voce clară și hotărâtă: „Te întreb: Ce faci? Oh, dacă ai putea să înțelegi! Oh, dacă ai putea să înțelegi importanța avertizării și ce înseamnă ea pentru tine și pentru lume! Dacă ai fi înțeles, dacă ai fi fost plin de Duhul Aceluia care Și-a dat viața pentru salvarea lumii, ai conlucra cu El, făcând eforturi stăruitoare și pline de sacrificiu de sine pentru a-i salva pe cei păcătoși.”
„Cine zice: «Îl cunosc», și nu păzește poruncile Lui este un mincinos, și adevărul nu este în el” (1 Ioan 2,4). În biserică trebuie să aibă loc o mare înviorare spirituală. Dacă am cunoaște și dacă am înțelege, cât de rapid ar merge solia de la o biserică la alta! Cu câtă bunăvoință și-ar oferi credincioșii bunurile pe care le dețin pentru a susține lucrarea lui Dumnezeu. El ne cheamă să ne rugăm și să veghem în rugăciune. Goliți-vă casele de fotografiile idolatre ce au consumat banii care ar fi trebuit să intre în vistieria Domnului. 21 Lumina trebuie să înainteze ca o făclie aprinsă. Aceia care îi vestesc lumii solia trebuie să-L caute stăruitor pe Domnul, pentru ca Duhul Sfânt să fie revărsat cu îmbelșugare asupra noastră. Nu aveți timp de pierdut. Rugați-vă pentru puterea lui Dumnezeu, ca să puteți lucra cu succes pentru cei de aproape și pentru cei de departe.
Avertizări care trebuie să fie vestite
Trebuie să avem o credință veritabilă. Încă mai înțelegem cu greu realitatea adevărului. Noi credem numai pe jumătate Cuvântul lui Dumnezeu. Omul pune în practică toată credința pe care o are. În ciuda faptului că semnele timpului se împlinesc în lumea întreagă, credința în venirea Domnului a ajuns să fie tot mai slabă. Avertizările care trebuie să fie vestite sunt clare, distincte și sigure. Având în vedere pericolul în care se află sufletul nostru, este necesar să cunoaștem condițiile stabilite mai dinainte pe care trebuie să le îndeplinim ca să lucrăm pentru mântuirea noastră, amintindu-ne că Dumnezeu este acela care lucrează în noi atât voința, cât și îndeplinirea, după bunul Său plac.
Nu ne va fi de folos să plutim duși de val, călăuziți de tradiție și de idei false, arogante. Suntem numiți conlucrători cu Dumnezeu. Să ne ridicăm și să luminăm! Nu este timp de pierdut în controverse. Aceia care cunosc adevărul, așa cum este el în Isus, trebuie să ajungă acum uniți în sentimente și scopuri.Toate neînțelegerile trebuie să fie înlăturate. Membrii trebuie să lucreze uniți, sub conducerea Marelui Cap al bisericii.
Aceia care cunosc adevărul trebuie să se ridice și să strălucească. „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță!” (Isaia 58,1). Încetați să deformați adevărul. Sufletul să strige după ajutorul care vine de la Dumnezeul cel viu. Încetați să așteptați ajutorul care vine de la omul trecător. Dacă vă deschideți ușa inimii pentru El, Mângâietorul va veni la voi. „Astfel, fiindcă avem un Mare-Preot însemnat, care a străbătut cerurile — pe Isus, Fiul lui Dumnezeu — să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare-Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care, în toate lucrurile, a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4,14-16). — Manuscrisul 51, 1901