Domnul Hristos a fost Marele Medic Misionar pentru lumea noastră. El cheamă voluntari care să lucreze împreună cu El în lucrarea cea mare de a semăna adevărul în lume. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să ridice stindardele adevărului în fiecare loc unde pot să ajungă. Lumea are nevoie de mântuire. Ea zace în nelegiuire și se află într-un mare pericol. Lucrarea lui Dumnezeu pentru aceia care sunt lipsiți de Hristos trebuie să se lărgească și să se extindă. Dumnezeu cheamă poporul Său să lucreze sârguincios pentru El, astfel încât succesul creștin să se răspândească până departe. Împărăția Sa trebuie să fie lărgită. Monumente de amintire pentru El trebuie să fie ridicate în America și în țările străine.
Lucrarea de reformă a sănătății, aflată în legătură cu adevărul pentru timpul acesta, are o mare putere de influență spre bine. Ea este brațul drept al Evangheliei și deschide adesea teritorii noi pentru pătrunderea ei. Totuși să ne aducem aminte mereu că lucrarea trebuie să înainteze temeinic și în armonie deplină cu planul de organizare al lui Dumnezeu. Este necesar să fie organizate biserici, iar aceste biserici să nu se despartă în niciun caz de lucrarea misionară medicală. Lucrarea misionară medicală trebuie să înainteze, de asemenea, împreună cu lucrarea pastorală. Dacă nu se va face așa, ambele ramuri vor fi limitate. Niciuna nu constituie un întreg în sine.
Lucrarea pentru timpul acesta este aceea de a-i atrage atenția fiecărui creștin la lucrarea cea mai importantă care poate să fie îndeplinită. Aceasta este cultivarea viei Domnului. În via aceasta, fiecare om are o parcelă și un loc pe care i l-a rânduit Domnul. Succesul fiecăruia depinde de relația personală cu singurul Conducător divin.
Harul și dragostea Domnului nostru Isus Hristos și relația Sa duioasă cu biserica Sa de pe pământ trebuie să fie descoperite prin dezvoltarea lucrării Sale și prin evanghelizarea oamenilor din cât mai multe locuri. Principiile cerești ale adevărului și ale neprihănirii trebuie să se vadă cu o claritate tot mai mare în viața urmașilor lui Hristos. În afacerile noastre trebuie să se vadă mai mult altruism și mai multă dăruire decât s-a văzut oricând în biserici de la revărsarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii și până acum. Nicio urmă de egoism și de monopol lumesc nu trebuie să aibă nici cea mai vagă influență asupra oamenilor care veghează, lucrează și se roagă pentru cea de a doua venire a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos pe norii cerului, cu putere și slavă mare.
Ca popor, noi nu suntem pregătiți pentru venirea Domnului. Dacă am închide ferestrele sufletului dinspre lume și le-am deschide pe cele dinspre cer, fiecare instituție întemeiată ar fi o lumină puternică și strălucitoare în lume. Dacă ar pune în practică adevărurile cele mari, înnobilatoare și înalte pentru timpul acesta, fiecare membru al bisericii ar fi o lumină puternică și strălucitoare. Cei din poporul lui Dumnezeu nu pot să-L mulțumească dacă nu sunt plini de puterea Duhului Sfânt. Relația lor unul cu altul trebuie să fie atât de curată și de corectă, încât să arate că sunt una cu Hristos prin cuvintele, sentimentele și însușirile lor. Ei trebuie să fie ca niște semne și minuni în lumea noastră, făcând să progreseze în mod înțelept fiecare domeniu al lucrării. Diferitele părți ale lucrării trebuie să fie într-o legătură atât de armonioasă una cu cealaltă, încât toate să funcționeze ca o mașinărie bine reglată. Atunci bucuria mântuirii lui Hristos va fi înțeleasă. Atunci nu se va vedea niciuna dintre manifestările actuale ale acelora cărora li s-a încredințat lucrarea de a transmite lumina adevărului, dar care nu au dat pe față principiile adevărului în relațiile dintre ei și nu au făcut lucrarea Domnului într-un mod care să-I dea slavă. (…)
După ce a înviat, Domnul Hristos a afirmat cu tărie deasupra mormântului: „Eu sunt Învierea și Viața.” Domnul Hristos, Mântuitorul înviat, este viața noastră. Când Hristos ajunge să fie viața sufletului, schimbarea este simțită, iar limbajul nu poate să o descrie. Toate pretențiile de cunoaștere, influență și putere sunt lipsite de valoare fără parfumul caracterului lui Hristos. El trebuie să fie însăși viața sufletului, așa cum sângele este viața trupului. (…)
Curățiți de orice urmă de egoism
Aceia care sunt implicați în lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie curățiți de orice urmă de egoism. Totul trebuie să fie îndeplinit în conformitate cu îndemnul: „Orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în numele Domnului Isus” (Coloseni 3,17) și „spre slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10,31). Legea dreptății și a nepărtinirii lui Dumnezeu trebuie să fie respectată cu strictețe în toate tranzacțiile făcute între semen și semen, între frate și frate. Trebuie să urmărim ordinea desăvârșită și neprihănirea, după modelul pe care ni L-a dat Dumnezeu. Faptele noastre vor trece testul judecății numai pe temeiul acesta. (…)
Creștinismul înseamnă a avea sentimentele cele mai duioase unii față de alții. Viața creștină este alcătuită din îndatoririle și privilegiile creștine. În înțelepciunea Sa, Domnul Hristos i-a dat bisericii Lui, încă din copilăria ei, un sistem de jertfe și daruri, a cărui temelie era El Însuși și prin care era prefigurată moartea Sa. Fiecare jertfă arăta spre El ca fiind Mielul înjunghiat încă de la întemeierea lumii, pentru ca toți să poată înțelege că plata păcatului este moartea. Deși în El nu s-a găsit păcat, totuși El a murit pentru păcatele noastre.
Sistemul simbolic de ceremonii a funcționat cu un singur scop — îndreptățirea Legii lui Dumnezeu, pentru ca toți cei ce cred în Hristos să poată ajunge „la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos” (Efeseni 4,13). În lucrarea creștină se găsește loc suficient pentru a fi puse la lucru toate darurile pe care le-a dat Dumnezeu. Toți trebuie să fie uniți în îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu, manifestând, la fiecare pas făcut înainte, acea credință care lucrează din iubire și care curăță sufletul.
Domnul Hristos trebuie să primească dragostea supremă din partea făpturilor pe care le-a creat. El cere, de asemenea, ca omul să cultive un respect sfânt față de semenii lui. Fiecare suflet mântuit va fi mântuit prin dragostea care începe odată cu Dumnezeu. Adevărata convertire înseamnă o schimbare de la egoism la dragostea sfințită manifestată față de Dumnezeu și unul față de celălalt. Vor face adventiștii de ziua a șaptea o reformă deplină, pentru ca sufletele lor pătate de păcat să poată fi curățite de lepra egoismului?
Trebuie să le spun tuturor adevărul. Aceia care au primit lumina Cuvântului lui Dumnezeu nu trebuie să lase niciodată asupra minții altora impresia că Dumnezeu va sluji păcatelor lor. Cuvântul Său definește păcatul ca fiind călcarea Legii. — Manuscrisul 16, 1901
În locurile dificile
Adesea, soldații lui Dumnezeu constată că sunt duși în locuri unde există probleme și multe dificultăți și ei nu știu de ce. Totuși trebuie ei să șovăie pentru că apar dificultăți? Oare credința lor trebuie să scadă, pentru că nu pot să vadă calea prin întuneric? Să ne ferească Dumnezeu! Ei trebuie să cultive un simțământ permanent al puterii lui Dumnezeu care să-i susțină în lucrarea lor. Dacă vor urma călăuzirea Sa și se vor strădui să înalțe Legea Sa, ei nu vor pieri și nici nu se vor rătăci. — Manuscris 145, nedatat