Rugăciunea este necesară în viața de familie, în viața bisericii și în viața misionară. Succesul rugăciunii stăruitoare este înțeles foarte puțin. Dacă ar fi credincioasă în ceea ce privește rugăciunea, biserica nu ar fi nepăsătoare în atât de multe privințe, deoarece credincioșia cu care se roagă lui Dumnezeu aduce rezultate bogate.
Când biserica se va trezi și va avea simțământul chemării ei sfinte, mult mai multe rugăciuni fierbinți și eficiente se vor înălța spre ceruri, cerând ca Duhul Sfânt să-i arate poporului lui Dumnezeu lucrarea și datoria pe care le are cu privire la mântuirea sufletelor. Noi avem făgăduința neclintită că Dumnezeu Se va apropia de fiecare suflet care Îl caută.
Biserica are nevoie să trăiască experiența renașterii unei speranțe vii „prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se poate veșteji” (1 Petru 1,3.4). Când biserica se va trezi și va ști ce trebuie făcut în lumea noastră, membrii vor avea o povară sufletească pentru aceia care nu Îl cunosc pe Dumnezeu și care, în ignoranța lor spirituală, nu sunt în stare să înțeleagă adevărul pentru timpul acesta. Renunțarea la sine și sacrificiul de sine trebuie să fie întrețesute în întreaga noastră experiență. Este necesar să ne rugăm și să veghem în vederea rugăciunii, să nu mai fie nicio inconsecvență în viața noastră. Să nu mai dăm greș în a le arăta altora că noi înțelegem că a veghea în vederea rugăciunii înseamnă, de fapt, a pune în practică în viața noastră lucrurile pe care I le cerem lui Dumnezeu, astfel încât El să ne poată răspunde.
Biserica nu va da înapoi dacă membrii caută ajutor la tronul harului, pentru ca să nu dea greș în a lua parte la marea lucrare de salvare a sufletelor care se află în pragul ruinei. Membrii unei biserici active și lucrătoare își vor da seama că poartă jugul lui Hristos și lucrează împreună cu Hristos.
Universul așteaptă să vadă unelte consacrate prin care Dumnezeu să poată comunica cu poporul Său și, prin el, cu lumea. Dumnezeu va lucra printr-o biserică plină de renunțare la sine și consacrare și Își va descoperi Duhul Său într-un mod vizibil și plin de slavă, îndeosebi în timpul acesta, când Satana lucrează cu măiestrie pentru a amăgi atât sufletul pastorilor, cât și pe cel al membrilor. Domnul va fi alături de slujitorii Săi într-un mod deosebit, exact așa cum a fost cu ucenicii din vechime, dacă ei vor colabora cu El.
Se va trezi biserica pentru a-și îndeplini lucrarea care i-a fost încredințată? Acelora care vor lucra cu un spirit de consacrare și renunțare la sine, Dumnezeu așteaptă să le ofere Duhul celei mai mari lucrări misionare pe care lumea a cunoscut-o vreodată. Când va primi Duhul acesta, poporul lui Dumnezeu va fi un izvor al puterii. — Manuscrisul 59, 1890
Daruri din lucrurile trecătoare
Domnul îngăduie să apară situații în care se cere folosirea darurilor din lucrurile trecătoare, care sporesc în curăție și eficiență când ne străduim să-I înapoiem Domnului ce este al Său, prin zecimi și daruri. Voi știți ce înseamnă a trece prin încercări. Acestea v-au dat ocazia de a vă încrede în Dumnezeu, de a-L căuta în rugăciune stăruitoare, a crede în El și a vă baza pe El printr-o credință simplă. Tocmai prin suferință, virtuțile noastre și credința noastră sunt puse la încercare. În ziua necazului, vom simți cât de prețios este Isus. Vi se va da ocazia de a spune: „Chiar dacă mă va ucide, totuși mă voi încrede în El” (Iov 13,15, în versiunea KJ a Bibliei). O, este un lucru atât de prețios să știm că ni se acordă ocazii de a ne mărturisi credința în fața pericolului și în întristare, boală, durere și moarte. (…)
Totul depinde de felul în care acceptăm condițiile Domnului. Așa cum este spiritul vostru, tot așa va fi și efectul moral asupra caracterului și vieții voastre viitoare. Fiecare suflet are biruințe de câștigat, dar trebuie să își dea seama că nu poate să aibă exact lucrurile pe care le vrea. Cu mare atenție, noi trebuie să punem în practică fiecare lecție pe care Domnul Hristos a dat-o de-a lungul vieții Sale. El nu nimicește, ci face să fie mai bun tot ce atinge. — Scrisoarea 135, 1897
Umilința și credința
În lucrarea pentru timpul acesta, banii, talentul sau elocvența nu sunt necesare la fel de mult cum este necesară credința înfrumusețată de smerenie. Nicio împotrivire nu poate să triumfe asupra adevărului prezentat cu credință și în smerenie de niște lucrători care suportă de bunăvoie truda, sacrificiul și ocara pentru Domnul. Dacă dorim să vedem că eforturile noastre sunt încununate de succes, trebuie să fim conlucrători cu Hristos. Să plângem așa cum a plâns El pentru aceia care nu plâng pentru ei înșiși și să ne rugăm așa cum S-a rugat El pentru aceia care nu se roagă pentru ei înșiși. — Manuscrisul 24, 1903
O lucrare rapidă
Când puterea divină va fi combinată cu efortul omenesc, lucrarea se va răspândi ca focul în miriște. Dumnezeu va folosi mijloace a căror origine nu va putea să fie observată de oameni, iar îngerii vor face o lucrare pe care oamenii ar fi putut să aibă binecuvântarea de a o fi îndeplinit, dacă nu ar fi neglijat să răspundă cerințelor lui Dumnezeu. — Review and Herald, 15 decembrie 1885