Să apară criza
Scopul întregii lucrări de slujire pastorală este acela de a ține eul în afara atenției și de a lăsa ca numai Domnul Hristos să fie văzut. Marele adevăr pe care trebuie să-l evidențieze toți aceia care lucrează în domeniul Cuvântului și al doctrinei este preamărirea lui Hristos.
Aceia care lucrează pentru cauza adevărului să nu prezinte neprihănirea lui Hristos ca pe o lumină nouă, ci ca pe o lumină prețioasă care a fost pierdută din vedere de oameni pentru o vreme. Trebuie să-L primim pe Domnul Hristos ca Mântuitor personal, iar El ne atribuie neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos. Să repetăm și să evidențiem adevărul pe care l-a descris Ioan: „Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 4,10).
În dragostea lui Dumnezeu a fost descoperit filonul cel mai uimitor al adevărului prețios, iar comorile harului lui Hristos sunt deschise înaintea bisericii și înaintea lumii… Ce minunată și de nepătruns este dragostea care L-a determinat pe Domnul Hristos să moară pentru noi pe vremea când încă eram păcătoși! Ce pierdere este pentru sufletul care înțelege cerințele serioase ale Legii și totuși nu înțelege harul lui Hristos care face mult mai mult!
Este adevărat că Legea lui Dumnezeu descoperă dragostea Sa, când este predicată ca fiind adevărul așa cum este el în Isus, pentru că darul lui Hristos pentru această lume vinovată trebuie să fie tratat pe larg în fiecare cuvântare. Nu este de mirare că inimile nu au fost sensibilizate de adevăr, dacă acesta a fost prezentat într-o modalitate rece și lipsită de viață. Nu este de mirare că adesea credința ezită în fața făgăduințelor lui Dumnezeu, dacă pastorii și lucrătorii nu L-au prezentat pe Domnul Isus și legătura Sa cu Legea lui Dumnezeu. Cât de adesea ar fi trebuit ei să-i asigure pe oameni că „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8,32)
Satana este hotărât să facă în așa fel încât oamenii să nu înțeleagă dragostea lui Dumnezeu, care L-a determinat să-L dea pe singurul Său Fiu pentru a salva un neam omenesc pierdut, pentru că bunătatea lui Dumnezeu este aceea care îi conduce pe oameni la pocăință. Oh, cum să avem succes în a-i prezenta lumii dragostea adâncă și prețioasă a lui Dumnezeu? Nu o vom putea cuprinde pe nicio altă cale, decât exclamând: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3,1). Să le spunem celor păcătoși: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1,29). Când Îl vom prezenta pe Domnul Isus ca reprezentant al Tatălui, vom fi în stare să risipim umbrele pe care Satana le-a așternut pe calea noastră, ca să nu vedem mila lui Dumnezeu și dragostea Sa de nedescris, așa cum au fost manifestate în Isus Hristos. Priviți la crucea de pe Golgota. Ea este garanția sigură a dragostei fără margini și a milei nemăsurate a Tatălui ceresc. — Manuscrisul 154, 1897
Duhul Sfânt
Domnul Hristos, Marele Învățător, a avut o varietate infinită de subiecte din care să aleagă, dar subiectul pe care l-a dezvoltat cel mai pe larg a fost înzestrarea cu Duhul Sfânt. Ce lucruri mari a prezis El pentru biserică, datorită acestei înzestrări! Totuși, care dintre subiecte este cel mai puțin tratat acum? Care făgăduință este mai puțin împlinită? Ocazional este câte o predică despre Duhul Sfânt, iar apoi subiectul este lăsat deoparte pentru o tratare ulterioară. — Manuscrisul 20, 1891
Prezentați pașii convertirii
Pastorii trebuie să aibă un mod mai simplu și mai clar de a prezenta adevărul așa cum este el în Isus. Ei au nevoie să înțeleagă ei înșiși mai bine marele Plan de Mântuire. Apoi, vor fi în stare să conducă mintea ascultătorilor departe de lucrurile pământești și să le apropie de cele spirituale și veșnice. Mulți oameni doresc să știe ce trebuie să facă pentru a fi mântuiți. Ei vor o explicație simplă și clară a pașilor necesari în experiența convertirii și nu trebuie să fie ținută nicio predică, în care să nu se lămurească îndeosebi calea prin care cei păcătoși pot să vină la Hristos și să fie mântuiți. Pastorii trebuie să li-L arate pe Hristos, așa cum a făcut Ioan și, cu o simplitate mișcătoare, cu inimile radiind de dragostea lui Hristos, să spună: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.” Celor păcătoși să le fie adresate apeluri puternice și stăruitoare, ca să se pocăiască și să fie convertiți.
Aceia care neglijează partea aceasta a lucrării trebuie să fie convertiți ei înșiși, înainte de a îndrăzni să prezinte o predică. Cei ale căror inimi sunt pline de dragostea lui Isus și de adevărurile prețioase ale Cuvântului Său vor fi în stare să scoată din vistieria lui Dumnezeu lucruri noi și vechi. Ei nu vor găsi timp să spună anecdote, nu se vor forța să ajungă oratori, ajungând așa de sus, încât să nu-i poată ridica pe oameni la înălțimea lor, ci vor prezenta adevărul, așa cum este el în Isus, cu o stăruință mișcătoare și într-un limbaj simplu. — Review and Herald, 22 februarie 1887
Readucerea în atenție a vechilor adevăruri adventiste
Atât pastorii, cât și membrii au de făcut o lucrare de o importanță sfântă. Ei trebuie să cerceteze istoria lucrării și a poporului lui Dumnezeu. Să nu uite cum Dumnezeu a lucrat în trecut cu poporul Său. Ei trebuie să reînvie și să repete adevărurile care au ajuns să pară a fi de mică valoare pentru aceia care nu cunosc din experiență personală puterea și strălucirea care le-au însoțit când au fost înțelese pentru prima oară. Aceste adevăruri trebuie să-i fie prezentate lumii cu toată prospețimea și puterea lor inițială. — Manuscrisul 22, 1890
Lucrarea de slujire a îngerilor
Îngerii buni și cei răi se luptă pentru fiecare om. Dar omul este acela care hotărăște cine va câștiga. Le adresez slujitorilor lui Hristos apelul de a-i ajuta pe toți aceia cărora le vorbesc să înțeleagă bine adevărul despre lucrarea de slujire a îngerilor. Nu vă complăceți în speculații fanteziste. Cuvântul scris este singura voastră siguranță. Trebuie să ne rugăm așa cum s-a rugat Daniel, pentru ca făpturile cerești inteligente să ne ocrotească. — Scrisoarea 201, 1899
Predici bazate pe argumente
Numeroase predici care se bazează pe argumente rareori sensibilizează și conving sufletul… Fiecare sol ar trebui să simtă răspunderea de a prezenta plinătatea lui Hristos. Dacă darul fără plată al neprihănirii lui Hristos nu este prezentat, cuvântările sunt uscate și lipsite de viață, iar oile și mieii nu sunt hrăniți. Apostolul Pavel a spus: „Și învățătura, și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere” (1 Corinteni 2,4). Evanghelia este plină de conținut. Domnul Isus este centrul tuturor învățăturilor. Vorbiți despre Domnul Hristos în fiecare predică. Insistați asupra caracterului Său prețios, asupra milei și slavei lui Isus Hristos, deoarece Hristos în noi este nădejdea slavei. — Scrisoarea 14, 1892
Prezentați adevărul cu blândețe
Fiți niște soli atenți. Nu fiți nerăbdători să ascultați și să acceptați teorii noi, pentru că adesea astfel de teorii nu ar fi trebuit să fie prezentate niciodată înaintea unei adunări. Nu rostiți cuvinte pline de îngâmfare și înălțare de sine. Cuvântul lui Dumnezeu să iasă de pe niște buze sfințite de adevăr. Fiecare slujitor al Evangheliei să predice adevărul așa cum este el în Isus. Să fie sigur de lucrurile pe care le afirmă și să prezinte Cuvântul lui Dumnezeu sub îndrumarea Duhului lui Dumnezeu. Frații mei, umblați cu grijă înaintea Domnului, pentru ca niciun suflet să nu fie dus în rătăcire de exemplul vostru. Decât să conduceți în rătăcire un singur suflet, ar fi fost mai bine să nu vă fi născut niciodată.
Cei care se declară a fi slujitori ai lui Dumnezeu trebuie să lucreze sârguincios pentru a câștiga acea viață în care păcatul, boala și necazul nu pot să intre. Ei trebuie să fie gata să lucreze la timp și ne la timp.
Dumnezeu cheamă reformatori care vor rosti cuvinte puternice și înălțătoare de la amvoanele noastre. Oamenii se simt răniți și jigniți de faptul că predicile lor sunt privite fără entuziasm, pentru că ei rostesc propriile cuvinte cu propria putere, în loc să prezinte Cuvântul lui Dumnezeu cu puterea Duhului Sfânt. Atunci sunt ispitiți să adreseze cuvinte care vor stârni un spirit de amărăciune și împotrivire în sufletul ascultătorilor lor. Frații mei, fiți prudenți. Astfel de cuvinte nu vin de pe buzele ambasadorilor lui Hristos. Buzele sfințite vor rosti cuvinte care duc la reformă, dar nu la exasperare. Adevărul trebuie să fie prezentat cu blândețea și dragostea lui Hristos. — Scrisoarea 348, 1907
Un șiretlic al vrăjmașului
Trebuie să ne rugăm pentru iluminarea divină, dar, în același timp, să fim atenți cum primim orice se numește „lumină nouă”. Trebuie să fim precauți ca nu cumva, sub aparența căutării unui adevăr nou, Satana să ne abată gândurile de la Hristos și de la adevărurile deosebite pentru timpul acesta. Mi-a fost arătat că șiretlicul vrăjmașului este acela de a-i determina pe oameni să insiste asupra unui punct obscur și neimportant, ceva care nu este descoperit pe deplin sau nu este esențial pentru mântuirea noastră. Punctul acela este făcut să fie un subiect care absoarbe atenția, „adevărul prezent”, în timp ce toate cercetările și presupunerile slujesc numai spre a face lucrurile să fie și mai obscure decât înainte și să încurce mintea unora care ar fi trebuit să caute unitatea prin sfințirea pe care o dă adevărul. — Scrisoarea 7, 1891
Presupuneri și speculații omenești
Nimeni să nu prezinte fantezii științifice frumoase pentru a adormi poporul lui Dumnezeu. Nu îmbrăcați adevărul solemn și sfânt pentru timpul acesta în vreun veșmânt fantastic al înțelepciunii omenești. Cei care au făcut lucrul acesta să se oprească și să plângă înaintea lui Dumnezeu pentru a-și salva sufletul de povești amăgitoare.
Inimile vor fi impresionate de puterea vie a Duhului Sfânt, nu de teoriile plăcute și amăgitoare. Prezentările fanteziste nu sunt pâinea vieții, ele nu pot salva sufletul din păcat.
Domnul Hristos a fost trimis din cer pentru a răscumpăra omenirea. El a predicat învățăturile pe care I le-a dat Dumnezeu. Noi trebuie să propovăduim astăzi adevărurile pe care le-a propovăduit El ca fiind Cuvântul Viului Dumnezeu, așa cum se găsește în Vechiul și în Noul Testament.
Aceia care doresc pâinea vieții să meargă la Scripturi, nu la învățătura unor oameni limitați și greșiți. Dați-le oamenilor pâinea vieții pe care a adus-o Domnul Hristos din cer. El a venit din cer cu scopul de a ne aduce pâinea aceasta. Nu amestecați presupunerile și bănuielile omenești cu învățătura voastră. Oare vor toți cei care au știut cât de mult au nevoie să mănânce trupul și să bea sângele Fiului lui Dumnezeu să facă din cuvintele Sale o parte a vieții lor? — Manuscrisul 44, 1904
Credința noastră întemeiată pe adevăr
Doresc în fiecare zi să fiu în stare să îndeplinesc o datorie dublă. I-am cerut Domnului puterea și înțelepciunea de a reproduce scrierile martorilor care au fost tari în credință și au luat parte la istoria timpurie a vestirii soliei noastre. După trecerea datei, în 1844, ei au primit lumina și au umblat în ea, iar când oamenii care pretindeau că au o lumină nouă veneau cu soliile lor „minunate” cu privire la diferite puncte din Scriptură, noi am avut mărturiile foarte precise, prin lucrarea Duhului Sfânt, care au împiedicat influența unor asemenea solii cum sunt cele cărora fratele G le-a dedicat timp pentru a le prezenta. 30Acest sărman om a lucrat cu hotărâre împotriva adevărului pe care Duhul Sfânt l-a confirmat.
Când puterea lui Dumnezeu mărturisește cu privire la un adevăr, adevărul acela trebuie să rămână adevăr pentru totdeauna. Nicio presupunere ulterioară contrară luminii pe care a dat-o Dumnezeu nu trebuie să fie primită. Vor apărea oameni care vor prezenta interpretări ale Scripturii, care constituie un adevăr pentru ei, dar care nu sunt adevărul. Dumnezeu ne-a dat adevărul pentru timpul acesta ca pe o temelie a credinței noastre. El Însuși ne-a învățat adevărul. Va apărea unul, apoi altul cu o lumină nouă care contrazice lumina pe care Dumnezeu a dat-o prin manifestarea Duhului Său Sfânt. Puțini dintre aceia care au trecut prin experiența câștigată în stabilirea adevărului mai sunt încă în viață. Dumnezeu le-a cruțat viața pentru a le spune altora din nou și din nou, până vor închide ochii, experiența prin care au trecut, întocmai cum a făcut apostolul Ioan până la sfârșitul vieții sale. Purtătorii de stindard care au trecut la odihnă, de asemenea, trebuie să vorbească prin retipărirea scrierilor lor. Mi-a fost dată îndrumarea că vocea lor trebuie să fie auzită în felul acesta. Ei trebuie să-și prezinte mărturia cu privire la ce anume constituie adevărul pentru timpul acesta.
Noi nu trebuie să acceptăm cuvintele celor ce vin cu o solie care contrazice punctele speciale ale credinței noastre. Ei adună laolaltă o mulțime de pasaje din Scriptură și le prezintă ca pe o dovadă a teoriilor susținute de ei. Lucrul acesta s-a făcut din nou și din nou în ultimii cincizeci de ani. Deși Scripturile sunt Cuvântul lui Dumnezeu și trebuie să fie respectate, dacă aplicarea lor mută un singur stâlp din temelia pe care Dumnezeu a susținut-o în acești cincizeci de ani, această aplicare este o mare greșeală. Acela care face o astfel de aplicare nu cunoaște manifestarea minunată a Duhului Sfânt, care a dat putere soliilor din trecut ce i-au fost vestite poporului lui Dumnezeu.
Dovezile fratelui G nu sunt demne de încredere. Dacă sunt primite, ele vor nimici credința poporului lui Dumnezeu în adevărul care ne-a făcut să fim ce suntem.
Trebuie să fim hotărâți în privința acesta, deoarece punctele pe care el încearcă să le dovedească folosind pasaje din Scriptură nu sunt temeinice. Aceste idei susținute de fratele G nu dovedesc faptul că experiența din trecut a poporului lui Dumnezeu a fost falsă. Noi am avut adevărul și am fost îndrumați de îngerii lui Dumnezeu. Prezentarea subiectului despre Sanctuar a fost dată sub călăuzirea Duhului Sfânt. Pentru fiecare dintre aceia care nu au luat parte la stabilirea trăsăturilor caracteristice ale credinței noastre, tăcerea este elocvență. Dumnezeu nu Se contrazice niciodată. Dacă sunt forțate să susțină ceva ce nu este adevărat, dovezile din Scriptură sunt aplicate greșit. Va apărea unul, iar apoi un altul, și vor aduce o presupusă lumină mare, prezentându-și ideile. Totuși, noi rămânem la vechile pietre de hotar. [1 Ioan 1,1-10, citat]
Sunt îndrumată să spun că putem să folosim aceste cuvinte ca fiind potrivite pentru timpul acesta, deoarece a sosit timpul când păcatului trebuie să i se spună pe nume. Suntem împiedicați în lucrarea noastră de niște oameni care nu sunt convertiți și care caută propria slavă. Ei vor să fie considerați autorii unor teorii noi pe care le prezintă, pretinzând că sunt adevărate. Totuși, dacă sunt primite, teoriile acestea vor conduce la o negare a adevărului pe care Dumnezeu l-a dat poporului Său în ultimii cincizeci de ani, susținându-l prin manifestarea Duhului Sfânt. — Scrisoarea 329, 1905
Adevărurile care au fost descoperite
„Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului”. Învățați să primiți adevărurile care au fost descoperite și să le tratați în așa fel încât să fie o hrană pentru turma lui Dumnezeu.
Vom întâlni oameni care îngăduie ca mintea să le rătăcească în speculații inutile cu privire la lucrurile despre care nu se spune nimic în Cuvântul lui Dumnezeu. El a vorbit în limbajul cel mai clar, cu privire la aproape fiecare subiect care are o influență asupra mântuirii sufletului. Totuși, Dumnezeu dorește să evităm visarea cu ochii deschiși și spune: „Du-te de lucrează astăzi în via Mea! Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Încetați orice formă de curiozitate inutilă, vegheați, lucrați și rugați-vă! Cercetați adevărurile care au fost descoperite”. Domnul Hristos dorește să întrerupă toate visările inutile și ne îndreaptă atenția spre câmpurile gata pentru seceriș. Dacă nu lucrăm cu seriozitate, veșnicia ne va copleși cu povara responsabilității ei. (…)
În zilele apostolilor, ereziile cele mai nesăbuite au fost prezentate ca fiind adevăruri. Istoria s-a repetat și se va repeta. Întotdeauna vor fi unii care, printr-o conștiinciozitate aparentă, vor căuta umbrele, preferându-le în locul realităților. Ei acceptă ideile false în locul adevărului, deoarece acestea sunt îmbrăcate într-o haină nouă, despre care cred că acoperă ceva minunat. Totuși, dacă haina este dată la o parte, se vede că sub ea nu se află nimic. — Review and Herald, 5 februarie 1901
Subiecte de o importanță veșnică
Stăruiți în învățăturile asupra cărora a insistat și Domnul Hristos. Prezentați-le oamenilor așa cum le-a prezentat El. Stăruiți asupra subiectelor care se ocupă de bunăstarea noastră veșnică. Vrăjmașul va prezenta ca fiind ceva de o importanță minunată orice va putea să conceapă el, spre a abate gândurile de la Cuvântul lui Dumnezeu, și orice lucru nou și ciudat pe care va putea să-l inventeze pentru a crea o diversitate de păreri. Totuși, lucrurile acelea pe care nu putem să le înțelegem cu claritate sunt de zece ori mai puțin importante pentru noi în comparație cu adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, pe care le putem înțelege cu claritate și le putem aplica în viața noastră de zi cu zi. Trebuie să-i învățăm pe oameni lecțiile pe care Domnul Hristos le-a prezentat când i-a învățat pe oameni din Scripturile Vechiului Testament. Limbajul adevărului divin este nespus de clar. — Scrisoarea 16, 1903
Puncte care nu sunt necesare pentru credință
Multe dintre subiectele tratate nu sunt necesare pentru desăvârșirea credinței. Nu avem timp pentru studierea lor. Multe lucruri sunt mai presus de capacitatea noastră limitată de înțelegere. Trebuie să primim anumite adevăruri care nu pot fi cuprinse de gândirea noastră limitată și pe care nu ne revine sarcina de a le explica. Revelația ni le prezintă pentru a le primi necondiționat, ca fiind cuvintele unui Dumnezeu infinit. Deși fiecare cercetător priceput trebuie să cerceteze adevărul așa cum este el în Isus, sunt lucruri care încă nu au fost explicate, declarații pe care mintea omenească nu poate să le cuprindă și să le explice fără a fi înclinată să facă speculații omenești, care nu se vor dovedi a fi o mireasmă de viață către viață.
Cu toate acestea, fiecare adevăr care este esențial pentru a fi pus în aplicare în viața practică și care se referă la mântuirea sufletului este prezentat foarte clar și categoric. — Scrisoarea 8, 1895