St. Helena, California, 19 mai 1890.
Stimate frate K, Am așteptat până acum să te văd și să vorbesc cu tine sau să îți scriu, dar nu am fost în stare să fac nici una, nici alta și nici nu sunt în stare, deși simt un interes adânc pentru binele tău și doresc să nu fii îndepărtat din lucrare. Nu am puterea să spun ce ar trebui când discut cu tine, pentru că mintea ta este atât de ageră și vorbirea este atât de fluentă, încât mă tem că aș obosi foarte tare și că lucrurile pe care aș putea să ți le spun nu ar rămâne distincte în mintea ta.
Văd pericolul în care te afli. Tu poți să îți exprimi gândurile cu ușurință. Pui lucrurile într-o lumină puternică, dar nu îți păzești limba. Concepțiile tale asupra unor puncte sunt exprimate într-o asemenea modalitate, încât îi faci pe frații tăi să se teamă de tine. Nu trebuie să fie așa. Nu trebuie să încerci să te îndepărtezi cât mai mult cu putință de frații tăi, lăsând să pară că nu vezi lucrurile la fel ca ei.
Mi-a fost arătat că influența ta spre bine este micșorată într-o mare măsură, pentru că tu consideri că este datoria ta să îți exprimi ideile asupra unor puncte pe care nu le înțelegi pe deplin și pe care, cu toate eforturile tale, nu poți să-i faci pe ceilalți să le înțeleagă. Mi-a fost arătat că nu este necesar să simți că trebuie să insiști asupra acestor puncte. Unele dintre ideile tale sunt corecte, altele sunt incorecte și duc la eroare.
Dacă ai insista asupra unor subiecte cum ar fi dorința lui Hristos de a ierta păcatele, de a-l primi pe cel păcătos, de a salva ce este pierdut — subiecte care să inspire speranță și curaj —, ai fi o binecuvântare. Dar, dacă te străduiești să fii original, să adopți păreri extremiste și să folosești un limbaj atât de tare în prezentarea lor, există pericolul de a face mult rău. Unii pot să înțeleagă gândurile tale și par a beneficia de ele, dar când sunt ispitiți și biruiți, își pierd curajul de a duce lupta cea bună a credinței.
Dacă vei insista mai puțin asupra acestor idei care ți se par atât de importante și te vei abține să rostești expresii extravagante, tu însuți vei avea credință mai multă. Am văzut că, uneori, mintea ta s-a dezechilibrat din cauză că ai încercat foarte mult să studiezi și să explici taina evlaviei, care, după tot studiul și explicațiile tale, rămâne o taină tot atât de mare cum a fost și înainte.
Experiențe diferite în convertire
Condu-i pe oameni să privească la Isus ca fiind singura lor speranță și singurul lor ajutor. Lasă-I loc Domnului să lucreze asupra minții, să-i vorbească sufletului și să impresioneze înțelegerea. Nu este esențial pentru tine să cunoști și să le dai altora răspunsurile la toate întrebările cu privire la schimbarea inimii sau la poziția la care trebuie și pot să ajungă pentru a nu mai păcătui niciodată. Tu nu ai de făcut o astfel de lucrare
Nu toți oamenii sunt la fel. Nu toate convertirile sunt la fel. Domnul Isus impresionează inima, iar cel păcătos este născut din nou pentru o viață nouă. Adesea, sufletele au fost atrase la Hristos fără să aibă loc o convingere puternică, o sfâșiere a sufletului și fără să existe teroarea remușcărilor. Ele au privit la Mântuitorul cel înălțat și au trăit. Oamenii aceștia au înțeles nevoia sufletului, au înțeles suficiența Mântuitorului și cerințele Sale, au auzit vocea Lui spunând: „Vino după Mine”, s-au ridicat și L-au urmat. Această convertire a fost adevărată, iar viața religioasă a fost tot atât de hotărâtă, ca și viața acelora care au suferit toată agonia unui proces dureros.
Pastorii noștri trebuie să înceteze să insiste asupra ideilor lor particulare, având simțăminte de felul: „Trebuie să înțelegi ideea aceasta așa cum o înțeleg eu, altfel nu poți să fii mântuit.” Înlăturați acest egoism. Lucrarea cea mare care trebuie să fie făcută în fiecare situație este să câștigăm sufletele pentru Hristos. Oamenii trebuie să-L vadă pe Isus pe cruce, să privească și să trăiască. Să nu fie hrăniți cu ideile voastre, ci cu trupul și sângele Fiului lui Dumnezeu. El spune: „Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană” (Ioan 6,55). „Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață” (Ioan 6,63).
Lasă-I lui Hristos loc să lucreze
Sufletul care Îl primește pe Domnul Isus se așază sub grija Marelui Medic, iar oamenii trebuie să fie atenți la felul în care se interpun între pacient și Medicul care observă toate nevoile sufletului. Domnul Hristos, Medicul sufletului, înțelege defectele și maladiile lui și știe cum să vindece cu prețul sângelui Său. El poate suplini cel mai bine ce îi lipsește sufletului. Totuși oamenii sunt atât de dornici să intervină cu sfaturile lor, ei vor să facă atât de mult, încât exagerează, nelăsându-I niciun loc lui Hristos pentru a lucra.
Orice ar trebui îndreptat și remodelat în suflet, Domnul Hristos poate să facă cel mai bine această lucrare. Convingerea ar putea să nu fie adâncă, dar, dacă păcătosul vine la Hristos, Îl vede răstignit pe cruce, pe El, Cel drept, murind pentru cei nedrepți, priveliștea va doborî orice barieră. Domnul Hristos Și-a asumat lucrarea de a-i salva pe toți aceia care se încred în El pentru mântuire. El vede greșelile care trebuie să fie corectate, relele care trebuie să fie reprimate. El a venit să-i caute și să-i mântuiască pe cei pierduți. „Pe cel ce vine la Mine”, spune El, „nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6,37).
Prin bunătatea și mila lui Hristos, cel păcătos primește din nou favoarea divină. Prin Domnul Hristos, Dumnezeu îi cheamă zilnic pe oameni să se împace cu El. Cu brațele întinse, El este gata să-i primească și să le spună bun venit, nu numai celor păcătoși, ci și fiilor risipitori. Dragostea Sa nespusă, manifestată prin moartea pe Golgota, este asigurarea pentru cel păcătos că va fi primit și va avea pace și dragoste. Prezentați lucrurile acestea în forma cea mai simplă, pentru ca sufletul întunecat de păcat să poată vedea lumina care strălucește de pe crucea Golgotei.
Satana lucrează în multe feluri, pentru ca tocmai oamenii care ar trebui să predice solia să fie ocupați cu teorii bine formulate, pe care el le va face să pară atât de mari și de importante, încât să umple întreaga minte și, în timp ce cred că fac progrese minunate în experiența lor, ei idolatrizează câteva idei, iar influența lor este prejudiciată și nu conduce decât foarte puțin la Domnul.
Fiecare pastor să facă eforturi stăruitoare pentru a înțelege care este gândul lui Hristos. Dacă mintea ta nu ajunge să fie echilibrată cu privire la unele lucruri, calea pe care mergi te va despărți de lucrare și nu vei ști din ce motiv te vei poticni. Vei promova idei pe care ar fi fost mai bine să nu le fi conceput niciodată.
Unii aleg pasaje din Cuvântul lui Dumnezeu și din Mărturii, paragrafe și propoziții izolate, ca să poată fi interpretate pentru a se potrivi ideilor lor, și insistă asupra acestora, construindu-și propria poziție fără a fi conduși de Dumnezeu. Acesta este pericolul în care te afli.
Vei lua din Mărturii pasaje care vorbesc despre încheierea timpului de probă, despre zguduirea din mijlocul poporului lui Dumnezeu și vei vorbi despre ieșirea din poporul acesta pentru a constitui un popor mai curat și mai sfânt, care se va ridica în viitor. Toate aceste idei îi plac vrăjmașului. Să nu adoptăm inutil un comportament care va crea deosebiri și va stârni certuri. Să nu lăsăm impresia că, dacă ideile noastre particulare nu sunt urmate, faptul acesta este din cauză că pastorii sunt lipsiți de înțelegere și credință și umblă în întuneric.
Mintea ta a fost supusă unei solicitări nefirești pentru o vreme îndelungată. Tu cunoști mult adevăr prețios, dar este amestecat cu presupuneri. Ideile tale extremiste și cuvintele tari distrug adesea efectul celor mai bune eforturi ale tale. Dacă vor fi mulți care vor accepta ideile pe care le promovezi și vor vorbi și acționa în conformitate cu ele, vom vedea una dintre cele mai mari agitații fanatice la care au fost martori adventiștii de ziua a șaptea. Acesta este lucrul pe care îl vrea Satana.
Lasă tainele în pace
În învățăturile Domnului Hristos sunt suficiente subiecte despre care poți să vorbești. Ar fi mai bine să lași în pace tainele pe care nu le poți înțelege nici tu, nici ascultătorii tăi și nu le puteți explica. Lăsă-I loc Domnului Isus Hristos Însuși să învețe și lăsă-L pe El ca, prin influența Duhului Său Sfânt, să-i ajute pe oameni să înțeleagă minunatul Plan de Mântuire.
Poporul lui Dumnezeu va trece printr-un timp de necaz, dar noi nu trebuie să aducem fără încetare subiectul acesta în atenția oamenilor și să-i facem să aibă un timp de necaz înainte de vreme. Va fi o zguduire în mijlocul poporului lui Dumnezeu, dar nu acesta este adevărul prezent care trebuie să le fie vestit bisericilor. (…)
Pastorii să nu creadă că au niște idei minunate și avansate și că, dacă nu le acceptă toți, credincioșii vor fi zguduiți și vor cădea și se va ridica un popor care va merge înainte și în sus spre biruință. Unii dintre aceia care se împotrivesc tocmai principiilor soliei pe care Dumnezeu a trimis-o pentru timpul acesta prezintă cazuri asemănătoare cu acelea pe care le prezinți tu. Ei arată spre concepțiile și învățăturile tale extremiste și le folosesc drept scuză pentru faptul că neglijează să primească soliile Domnului.
Când oamenii o iau înaintea lui Hristos și fac lucrarea pe care El nu le-a încredințat-o niciodată, scopul lui Satana este îndeplinit la fel de sigur ca atunci când ei rămân în starea laodiceeană, căldicei, simțind că sunt bogați și nu duc lipsă de nimic. Cele două categorii sunt niște pietre de poticnire în aceeași măsură.
Unii zeloși, care au ca țintă originalitatea și își folosesc toate energiile în acest scop, au făcut o mare greșeală încercând să aducă înaintea oamenilor ceva uimitor, minunat și captivant, lucruri despre care cred că alții nu le înțeleg, dar nici ei înșiși nu știu despre ce vorbesc. Ei fac speculații cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, promovând idei care nu sunt de niciun folos nici pentru ei înșiși, nici pentru biserici. Ei pot să stârnească imaginația pentru o vreme, dar există o reacție și tocmai aceste idei ajung să fie o piedică. Credința este confundată cu fantezia, iar ideile lor pot să abată mințile într-o direcție greșită.
Declarațiile simple și clare ale Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie o hrană pentru minte. Speculațiile cu privire la idei care nu sunt prezentate cu claritate acolo sunt o ocupație periculoasă.
Tu ești combativ din fire. Nu îți pasă prea mult dacă ești în armonie cu frații sau nu. Ai prefera să intri în controversă, ai prefera să lupți pentru ideile tale personale, dar trebui să lași deoparte lucrul acesta, deoarece nu dezvoltă calitățile creștine. Lucrează cu toată puterea ta pentru a răspunde la rugăciunea pe care a înălțat-o Domnul Hristos când a cerut ca ucenicii Săi să fie una, după cum El și Tatăl sunt una.
Dacă nu învățăm zi de zi de la Domnul Isus cum să fim blânzi și smeriți cu inima, niciun suflet nu este în siguranță. Când mergi să lucrezi în vreun loc, nu fi dictatorial, nu fi aspru, nu fi împotrivitor. Predică dragostea lui Hristos, iar aceasta va sensibiliza și va supune inimile. Caută să fii o inimă și un gând cu frații tăi, să fii în armonie strânsă cu ei și să vorbești despre aceleași lucruri.
Nu vorbi despre dezbinare
Când vorbești despre dezbinarea care există pentru că nu toți au aceleași idei ca tine, nu faci lucrarea lui Dumnezeu, ci a vrăjmașului. Vorbește despre adevărurile simple cu privire la care puteți fi de acord cu toții. Vorbește despre unitate și nu fi îngust și vanitos, ci lărgește-ți gândirea.
Domnul Hristos nu cântărește caracterul în cumpăna judecății omenești. El spune: „Și, după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii” (Ioan 12,32). Fiecare suflet care răspunde acestei atracții se va întoarce de la nelegiuire. Domnul Hristos este în stare să-i mântuiască până la capăt pe toți cei ce vin la El. Acela care vine la Isus pune piciorul pe o scară care ajunge de la pământ la cer. Atât prin scris, cât și prin vorbire, învață-i pe oameni că Dumnezeu Se află deasupra scării, că razele luminoase ale slavei Sale strălucesc asupra fiecărei trepte a scării. El privește cu bunătate la toți aceia care se străduiesc cu eforturi dureroase să urce pe scară, ca să le poată trimite ajutorul divin când mâna pare să slăbească, iar piciorul să tremure. Da, spune în cuvinte care vor sensibiliza inima, că oricine urcă perseverent pe scară va ajunge cu siguranță la poarta Împărăției veșnice a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, că aceia care cred în Hristos nu vor pieri niciodată și nimeni nu-i va smulge din mâna Lui.
Spune-le oamenilor, într-un limbaj clar și plin de speranță, cum pot să scape de moștenirea rușinii, care este partea meritată de noi. Dar, pentru Numele lui Hristos, nu le prezenta idei care îi vor descuraja și vor face ca drumul spre cer să pară foarte greu! Păstrează pentru tine toate aceste idei exagerate.
Deși trebuie să întipărim adesea în mintea oamenilor faptul că viața creștină este o viață de luptă, că trebuie să veghem, să ne rugăm și să trudim, că a slăbi vigilența spirituală pentru o clipă este un pericol pentru suflet, totuși subiectul nostru principal trebuie să fie mântuirea desăvârșită pe care ne-o oferă Domnul Isus, Acela care ne iubește și S-a dat pe Sine ca să nu pierim, ci să avem viața veșnică.
Noi putem să umblăm cu Dumnezeu zi de zi, să continuăm să-L cunoaștem pe Domnul zi de zi, intrând în Sfânta Sfintelor prin sângele lui Isus și bazându-ne pe nădejdea care a fost pusă înaintea noastră. Dacă vom ajunge la cer, lucrul acesta trebuie să aibă loc prin faptul că ne legăm sufletul de Mijlocitorul nostru, ajungând părtași ai naturii divine. Când te sprijini pe Hristos, când viața ta este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu și ești condus de Duhul Său, atunci ai o credință adevărată.
Dacă vom crede pe deplin în eficiența jertfei Sale ispășitoare, vom fi conlucrători cu Dumnezeu. Încrezători în meritele Sale, noi trebuie să ducem până la capăt mântuirea noastră cu frică și cutremur, căci Dumnezeu este Acela care lucrează în noi și voința, și înfăptuirea după buna Sa plăcere. Dacă ne prindem continuu de Hristos, ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu. Domnul Isus dorește să evidențiem faptul acesta întotdeauna. Nu-ți manifesta spiritul tău combativ, pentru că înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune. (…)
Fii în armonie cu frații tăi
Să nu crezi că trebuie să scoți în evidență orice idee produsă de imaginația ta. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta” (Ioan 16,12). Cu atât mai mult noi, care suntem predispuși să greșim continuu, ar trebui să fim precauți, ca să nu le impunem altora idei pe care nu sunt pregătiți să le primească. Privește continuu la Isus, reține-ți expresiile tari și excentrice. Totuși, deși trebuie să fii atent la cuvintele și ideile tale, nu este necesar ca lucrarea ta să înceteze cu totul. Caută să fii în armonie cu frații tăi, iar atunci vor fi o mulțime de lucruri pe care le vei avea de făcut în via Domnului. Înalță-L pe Hristos, nu ideile și concepțiile tale. Îmbracă armura și ține pasul cu lucrătorii lui Dumnezeu, mergând umăr la umăr cu ei, înaintează în lupta contra vrăjmașului. Ascunde-te în Isus. Insistă asupra învățăturilor simple ale lui Hristos, hrănește turma lui Dumnezeu și vei ajunge să fii întărit, stabil și bine întemeiat, lucrând pentru zidirea altora în credința cea mai sfântă.
Dacă ai idei diferite de cele ale fraților tăi cu privire la harul lui Hristos și la lucrările Duhului Său, nu trebuie să scoți în evidență deosebirile acestea. Tu înțelegi un subiect dintr-un punct de vedere, iar un altul, la fel de devotat lui Dumnezeu, înțelege același subiect dintr-un alt punct de vedere și vorbește despre lucruri care lasă impresia cea mai adâncă asupra minții lui. Un altul înțelege același subiect dintr-un alt punct de vedere, diferit de cei dinainte, prezintă o altă parte și, cât de nesăbuit este să intri în controversă cu privire la aceste lucruri când, în realitate, nu există niciun motiv de controversă! Lasă-L pe Dumnezeu să lucreze asupra minții și să impresioneze inima.
Domnul lucrează continuu pentru a spori înțelegerea și a sensibiliza capacitatea de percepție, pentru ca omul să poată avea un simț corect cu privire la păcat și cu privire la cerințele cuprinzătoare și vaste ale Legii Sale. Cel neconvertit crede despre Dumnezeu că este lipsit de iubire, aspru și chiar răzbunător. Prezența Lui este considerată a fi o continuă restricție, caracterul Său este considerat a fi o exprimare a interdicției: „Să nu…” Slujirea Lui este privită ca fiind plină de amărăciune și de cerințe grele. Totuși, când Domnul Isus este văzut pe cruce, ca fiind darul pe care Dumnezeu L-a oferit pentru că a iubit omul, ochii se deschid pentru a vedea lucrurile într-o lumină nouă. Așa cum este descoperit în Hristos, Dumnezeu nu este un judecător aspru, un tiran răzbunător, ci un Tată milos și iubitor.
Când Îl vedem pe Domnul Isus murind pe cruce pentru a-l salva pe omul pierdut, în inimă răsună ecoul cuvintelor lui Ioan: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El” (1 Ioan 3,1). Nimic nu-l deosebește cu mai multă claritate pe creștin de omul lumesc, decât felul în care el Îl înțelege și Îl prețuiește pe Dumnezeu.
Unii dintre cei ce se află în lucrarea lui Dumnezeu au fost prea grăbiți să lanseze acuzații împotriva păcătoșilor, iar mila și dragostea manifestate de Tatăl, prin faptul că L-a dat pe Fiul Său să moară pentru neamul păcătos, au fost puse în umbră. Învățătorul are nevoie de harul lui Hristos în sufletul lui, ca să-i descopere celui păcătos cine este Dumnezeu cu adevărat — un Tată care așteaptă cu o dragoste plină de dor să-l primească pe fiul risipitor care se întoarce, nu adresându-i acuzații pline de mânie, ci pregătind o sărbătoare a bucuriei pentru întoarcerea lui (Țefania 3,14-17).
O, dacă am putea să învățăm cu toții felul Domnului de a câștiga sufletele pentru Hristos! Ar trebui să învățăm și să le prezentăm celorlalți învățăturile prețioase în lumina care strălucește venind de la jertfa de pe crucea Golgotei. Există o singură cale care conduce de la ruină și care urcă fără încetare, credința tuturor timpurilor, care ajunge dincolo de întuneric la lumină, până la scaunul de domnie al lui Dumnezeu. Toți aceia care au învățat lecția aceasta au primit lumina care a fost descoperită înțelegerii lor. Pentru ei, calea aceasta care urcă nu este o trecătoare întunecată și nesigură, nu este calea unor minți limitate, nu este o cale concepută de oameni, o cale pe care fiecăruia i se cere să plătească o taxă de intrare.
Nu poți să obții intrarea pe calea aceasta nici prin penitențe, nici prin vreo faptă pe care ești în stare să o faci. Nu, Dumnezeu Însuși are cinstea de a oferi o cale, iar ea este atât de bună, atât de desăvârșită, încât omul nu poate să adauge nimic la desăvârșirea ei prin nicio faptă pe care ar fi în stare să o facă. Ea este suficient de largă pentru a-l primi pe păcătosul cel mai mare, dacă se pocăiește, dar este așa de strâmtă, așa de sfântă, așa de înaltă, încât păcatul nu poate fi îngăduit pe ea.
Când înțelegem cum este Dumnezeu, adevărul binecuvântat strălucește cu o lumină nouă, mai clară. Tot ce a ținut mintea într-o stare de confuzie este limpezit de razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii. Și totuși, sunt multe lucruri pe care nu le vom înțelege, dar avem asigurarea binecuvântată că lucrurile pe care nu le cunoaștem acum, le vom cunoaște în viața de apoi. — Scrisoarea 15a, 1890