„NU ESTE TREABA VOASTRĂ SĂ ȘTIȚI VREMURILE SAU SOROACELE” 32
„După patima Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, «pe care”, le-a zis El, «ați auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.» Deci apostolii, pe când erau strânși laolaltă, L-au întrebat: «Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?” El le-a răspuns: «Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea, Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.»” (Fapte 1,3-7)
Ucenicii erau nerăbdători să știe timpul exact al arătării Împărăției lui Dumnezeu, dar Domnul Isus le-a spus că ar putea să nu cunoască vremurile și soroacele, deoarece Tatăl nu li le-a descoperit. A înțelege când urma să fie restabilită Împărăția lui Dumnezeu nu era lucrul cel mai important pentru ei. Ei trebuiau să fie găsiți urmându-L pe Domnul, rugându-se, așteptând, veghind și lucrând. Ei trebuiau să reprezinte caracterul lui Hristos înaintea lumii. Acest lucru, care a fost esențial pentru o experiență creștină plină de succes în zilele ucenicilor, este esențial și în zilele noastre. „El le-a răspuns: «Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea, Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veți primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului»” (Fapte 1,7.8).
Folosiți ocaziile favorabile prezente
Aceasta este lucrarea în care trebuie să fim angajați și noi. În loc de a trăi în așteptarea unor ocazii deosebite, de mare entuziasm, noi trebuie să folosim cu înțelepciune ocaziile favorabile actuale, făcând ce este necesar pentru ca sufletele să poată fi salvate. În loc de a ne epuiza puterile minții în speculații cu privire la vremurile și soroacele pe care Domnul le-a păstrat sub stăpânirea Sa și nu le-a descoperit oamenilor, noi trebuie să ne supunem conducerii Duhului Sfânt, să îndeplinim datoriile prezente, să le dăm sufletelor care pier din lipsă de adevăr pâinea vieții, neamestecată cu părerile omenești.
Satana este pregătit fără încetare să umple mințile cu teorii și calcule care îi vor abate pe oameni de la adevărul prezent și îi vor descalifica pentru lucrarea de a-i vesti lumii solia îngerului al treilea. Întotdeauna a fost așa, deoarece Mântuitorul nostru a fost nevoit să-i mustre adesea pe aceia care s-au complăcut în speculații și care au cercetat mereu lucrurile pe care Domnul nu le descoperise. Isus a venit pe pământ pentru a le oferi oamenilor adevărul important și a dorit să întipărească în mintea lor necesitatea de a primi și de a se supune preceptelor și îndrumărilor Sale, de a îndeplini datoria prezentă, iar soliile Sale au fost din categoria acelora care ofereau cunoștințe pentru folosul imediat și zilnic.
Domnul Isus a zis: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17,3). Tot ce a spus și a făcut a avut în vedere acest scop unic — să înrădăcineze în mintea lor faptul că pot să ajungă la viața veșnică. Domnul Isus nu a venit pentru a-i ului pe oameni cu vreun mare anunț al unui timp deosebit, când va avea loc vreun eveniment mare, ci El a venit să-i învețe și să-i mântuiască pe cei pierduți. El nu a venit pentru a stârni și a satisface curiozitatea, deoarece știa că faptul acesta ar fi sporit apetitul pentru lucruri ciudate și uimitoare. Ținta Lui a fost să ofere o cunoaștere prin care oamenii pot să crească în putere spirituală și să înainteze pe calea ascultării și a adevăratei sfințiri. El a dat numai îndrumări potrivite pentru nevoile vieții lor de zi cu zi, numai adevărul care putea să le fie oferit altora în același scop.
El nu le-a făcut oamenilor descoperiri noi, ci i-a ajutat să înțeleagă adevărurile care fuseseră neînțelese de multă vreme și aplicate greșit prin învățătura falsă a preoților și cărturarilor. Domnul Isus a reașezat giuvaierurile adevărului divin la locul potrivit, așa cum le fuseseră date patriarhilor și profeților. După ce le-a prezentat aceste învățături prețioase, El le-a făgăduit că le va da Duhul Sfânt care le va aduce aminte de toate lucrurile pe care li le spusese El.
Noi suntem într-un pericol continuu de a ne ridica deasupra simplității Evangheliei. Mulți au o dorință puternică de a uimi lumea cu vreo idee originală, ca să-i ridice pe oameni la o stare de extaz spiritual și să schimbe ordinea prezentă a experienței. Cu siguranță, este o mare nevoie de schimbare în starea prezentă a experienței spirituale, pentru că sfințenia adevărului prezent nu este înțeleasă așa cum ar trebui, dar schimbarea de care avem nevoie este o schimbare a inimii, iar aceasta poate fi obținută numai dacă Îl căutăm personal pe Dumnezeu pentru a primi binecuvântarea Sa, cerând puterea Sa, prin rugăciune fierbinte, ca harul Său să vină asupra noastră și caracterul nostru să poată fi schimbat. Aceasta este schimbarea de care avem nevoie astăzi și, pentru a ajunge la experiența aceasta, trebuie să ne folosim toată energia, să perseverăm cu o seriozitate profundă. Ar trebui să întrebăm cu sinceritate deplină: „Ce să fac ca să fiu mântuit?” Trebuie să știm cu exactitate ce pași avem de făcut pe calea spre cer.
Avertizare cu privire la stabilirea datelor
Domnul Hristos le-a dat ucenicilor săi adevăruri de o lărgime, o adâncime și o valoare care erau prea puțin prețuite de ei sau nici măcar nu erau înțelese, iar aceeași stare de lucruri există în mijlocul poporului lui Dumnezeu astăzi. Nici noi n-am reușit să înțelegem măreția și frumusețea adevărului pe care Dumnezeu ni l-a încredințat în prezent. Dacă am progresa în cunoașterea lucrurilor spirituale, am vedea adevărul dezvoltându-se și extinzându-se în direcții pe care nici nu le-am visat, dar el nu se va dezvolta niciodată în vreo direcție care ne-ar face să ne imaginăm că putem să cunoaștem vremurile și soroacele pe care Tatăl le ține sub stăpânirea Sa. Am fost avertizată din nou și din nou cu privire la stabilirea de date. Nu va mai fi niciodată o solie adresată poporului lui Dumnezeu, care să se bazeze pe o dată anume. Nu trebuie să cunoaștem o dată precisă nici pentru revărsa-rea Duhului Sfânt, nici pentru venirea Domnului Hristos.
Înainte de a veni la adunarea aceasta, am cercetat în scrierile mele pentru a vedea ce să iau cu mine în Australia și am găsit un plic pe care scria: „Mărturie prezentată cu privire la stabilirea de date, 21 iu-nie 1851. Feriți-vă cu grijă.” L-am deschis și iată ce am găsit. Scrie astfel:
„O copie a viziunii pe care Domnul i-a dat-o sorei White, pe 21 iunie 1851, la Camden, N.Y. Domnul mi-a arătat că vestirea soliei trebuie să continue și că nu trebuie să fie legată de o dată, deoarece datele nu vor mai fi niciodată un subiect crucial. Am văzut că unii aduceau un entuziasm fals, care apărea în urma predicării unor date, și că solia îngerului al treilea poate să stea pe propria temelie și nu are nevoie de date care să o întărească, iar ea va înainta cu o putere mare, își va face lucrarea și va conduce direct la neprihănire.
Am văzut că unii prezentau toate lucrurile ca împlinindu-se în toamna următoare, făcându-și calculele și întrebuințându-și proprietățile cu gândul la data aceea. Am văzut că faptul acesta era greșit pentru că, în loc de a apela zi de zi la Dumnezeu și în loc de a dori stăruitor să își cunoască datoria prezentă, ei priveau înainte și își făceau calculele ca și când ar fi știut că lucrarea se va încheia în toamna aceasta, fără a căuta să-și cunoască datoria de zi cu zi față de Dumnezeu. — E. G. White
Copiată la Milton, 29 iunie 1851, A. A. G.”
Acesta a fost documentul pe care l-am găsit lunea trecută când am căutat prin scrierile mele și iată încă unul, care a fost scris cu privire la un om ce stabilea o dată în 1844 și își răspândea argumentele pentru a-și dovedi teoriile. Vestea cu privire la lucrarea lui mi-a fost adusă la adunarea de tabără de la Jackson [Michigan] și le-am spus oamenilor că nu trebuie să acorde atenție teoriei acestui om, deoarece evenimentul prezis de el nu va avea loc. Dumnezeu ține vremurile și soroacele sub stăpânirea Sa. De ce nu ne-a dat Dumnezeu aceste cunoștințe? Pentru că, dacă ni le-ar fi dat, noi nu le-am fi folosit bine. Cunoașterea unor asemenea informații în poporul nostru ar avea ca urmare o stare de lucruri care ar întârzia într-o mare măsură lucrarea lui Dumnezeu de a pregăti un popor care să reziste în ziua cea mare care va veni. Nu trebuie să trăim pe temeiul unui entuziasm bazat pe stabilirea unor date. Nu trebuie să fim absorbiți de speculații cu privire la vremurile și soroacele pe care Dumnezeu nu le-a descoperit. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi să „vegheze”, dar nu în așteptarea unei date precise. Urmașii Săi trebuie să fie în poziția unora care ascultă ordinele conducătorului lor. Ei trebuie să vegheze, să aștepte, să se roage și să lucreze pe măsură ce timpul venirii Domnului se apropie, dar nimeni nu va fi în stare să prezică exact data când va avea loc evenimentul acela, pentru că „nimeni nu știe ziua și ceasul”. Nu veți fi în stare să spuneți că El va veni într-un an, doi sau cinci, nici nu trebuie să amânați venirea Sa, declarând că ar putea să nu aibă loc în zece sau douăzeci de ani.
Cu candelele aprinse și arzând
Datoria celor din poporul lui Dumnezeu este să aibă candelele aprinse și arzând, să fie asemenea unor oameni care Îl așteaptă pe Mire să Se întoarcă pentru ospățul de nuntă. Nu aveți nicio clipă de pierdut în neglijarea mântuirii celei mari care v-a fost oferită. Timpul de probă pentru suflete se apropie de sfârșit. Zi după zi, destinul oamenilor este stabilit și chiar noi, cei din adunarea aceasta, nu știm cât de curând mulți vor închide ochii în moarte și vor fi depuși în mormânt. Ar trebui să ne gândim acum că viața noastră trece repede, că nu suntem în siguranță nicio clipă, dacă viața noastră nu este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Datoria noastră nu este să așteptăm vreun timp deosebit pentru vreo lucrare specială care să fie făcută pentru noi, ci să înaintăm în lucrarea noastră de avertizare a lumii, pentru că trebuie să fim martorii lui Hristos până în locurile cele mai îndepărtate ale pământului.
Pretutindeni în jurul nostru sunt tineri, sunt oameni nepocăiți și neconvertiți. Ce facem noi pentru ei? Părinți, în zelul dragostei voastre dintâi, căutați voi convertirea copiilor voștri sau sunteți atât de absorbiți de lucrurile vieții acesteia, încât nu faceți eforturi stăruitoare pentru a fi conlucrători cu Dumnezeu? Înțelegeți voi în vreun fel lucrarea și misiunea Duhului Sfânt? Vă dați voi seama că Duhul Sfânt este mijlocul prin care trebuie să ajungem la sufletele celor ce sunt în jurul nostru? Când adunarea aceasta se va încheia, veți pleca de aici și veți uita apelurile stăruitoare care v-au fost adresate? Oare vor rămâne soliile de avertizare neascultate și adevărul pe care l-ați auzit se va pierde din inima voastră ca apa care se scurge dintr-un vas crăpat?
Apostolul spune: „De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice abatere și orice neascultare și-au primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni, și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Sa?” (Evrei 2,1-4)
Solia îngerului al treilea ajunge să fie un strigăt puternic, iar voi nu trebuie să simțiți că aveți libertatea de a neglija datoria prezentă, și totuși să nutriți ideea că, fără vreun efort din partea voastră, veți primi o mare binecuvântare într-un timp viitor, când va avea loc o înviorare minunată. Trebuie să vă consacrați lui Dumnezeu astăzi, pentru ca El să poată face din voi niște vase de cinste, pregătite pentru a-I sluji. Trebuie să vă consacrați lui Dumnezeu astăzi, ca să puteți fi goliți de sine, goliți de invidie, gelozie, bănuială rea, ceartă și de tot ce Îl va dezonora pe Dumnezeu. Vasul vostru trebuie să fie curățat astăzi, ca să fie pregătit pentru roua cerească, pentru revărsarea ploii târzii, deoarece ploaia târzie va veni, iar binecuvântarea lui Dumnezeu va umple fiecare suflet care este curățat de orice întinare. Lucrarea noastră astăzi este de a ne supune sufletul față de Hristos, așa încât să putem fi pregătiți pentru timpul de înviorare de la fața Domnului, pregătiți pentru botezul cu Duhul Sfânt. — Review and Herald, 22 martie 1892
Timpul nu este descoperit
Dumnezeu nu ne-a descoperit data când se va încheia vestirea soliei acesteia sau când va înceta timpul de probă. Lucrurile descoperite sunt cele pe care trebuie să le primim pentru noi și pentru copiii noștri, dar să nu căutăm să cunoaștem lucrurile care au fost păstrate în taină în consiliile Celui Atotputernic. Datoria noastră este să veghem, să lucrăm și să așteptăm, să trudim în fiecare clipă pentru sufletul oamenilor care sunt gata să piară. Trebuie să continuăm să mergem fără încetare pe urmele lui Isus, lucrând așa cum a lucrat El și împărțind darurile Sale ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu. Oricărui om care nu învață în fiecare zi de la Isus, Satana este gata să-i dea o solie specială, creată de el însuși pentru a anula efectul adevărului minunat pentru timpul acesta.
Am primit scrisori în care sunt întrebată dacă am vreo lumină deosebită cu privire la data când se va încheia timpul de probă, iar eu răspund că am de vestit numai solia aceasta, și anume că acum este timpul să lucrăm, câtă vreme este zi, pentru că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Acum, chiar acum, este timpul să veghem, să lucrăm, să așteptăm. Cuvântul Domnului descoperă faptul că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape și mărturia lui foarte hotărâtă este că fiecare suflet trebuie să aibă adevărul înrădăcinat în inimă, așa încât să-i conducă viața și să ducă la sfințirea caracterului. Duhul Domnului lucrează pentru a întipări în suflet adevărul Cuvântului inspirat, pentru ca aceia care se declară a fi urmașii lui Hristos să aibă acea bucurie sfântă pe care să o poată oferi altora. Timpul oportun pentru a lucra este acum, chiar acum, câtă vreme este zi. Totuși nu există nicio poruncă dată cuiva de a cerceta Scriptura cu scopul de a stabili, dacă este posibil, când se va încheia timpul de probă. Dumnezeu nu are nicio astfel de solie pentru buzele muritoare. El nu a desemnat niciun muritor care să spună lucrurile pe care le-a ascuns în consiliile Sale tainice. — Review and Herald, 9 octombrie 1894
Vegheați și rugați-vă
Nu am de prezentat nicio dată precisă cu privire la timpul când va avea loc revărsarea Duhului Sfânt, data când îngerul cel puternic va coborî din cer și se va alătura îngerului al treilea în încheierea lucrării pentru lumea aceasta. Solia mea este că singura cale de a fi în siguranță este aceea de a fi pregătiți pentru înviorarea cerească, având candelele aprinse și arzând. Domnul Hristos ne-a spus să veghem, „căci Fiul omului va veni în ceasul în care nici nu vă gândiți”. „Vegheați și rugați-vă” este porunca pe care ne-a dat-o Mântuitorul nostru. Noi trebuie să căutăm zi de zi iluminarea Duhului lui Dumnezeu, pentru ca ea să-și facă lucrarea asupra sufletului și caracterului. Oh, cât de mult timp a fost irosit prin faptul că s-a acordat atenție unor lucruri neînsemnate! Pocăiți-vă și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca păcatele voastre să fie șterse și să vină vremurile de înviorare de la fața Domnului! — Review and Herald, 29 martie 1892