M-am trezit din somn noaptea trecută cu o mare povară sufletească. Le vesteam o solie fraților și surorilor noastre și era o solie de avertizare și îndrumare cu privire la lucrarea unora care susțin teorii false legate de primirea Duhului Sfânt și de lucrarea Sa prin slujitorii omenești.
Am fost învățată că în zilele de încheiere a vestirii soliei noastre, în mijlocul nostru va pătrunde din nou un fanatism asemănător cu acela pe care am fost chemați să-l înfruntăm după trecerea datei din 1844 și că trebuie să înfruntăm răul acesta acum, tot așa de hotărât cum l-am înfruntat în experiențele noastre timpurii.
Stăm acum în pragul unor evenimente mari și solemne. Profețiile se împlinesc. În cărțile cerului este înregistrată o istorie ciudată și plină de evenimente — evenimente despre care s-a declarat că trebuie să aibă loc cu puțin timp înainte de ziua cea mare a lui Dumnezeu. Tot ce este în lume se află într-o stare de neliniște. Popoarele sunt furioase și se fac pregătiri mari pentru război. O națiune complotează împotriva altei națiuni și o împărăție împotriva altei împărății. Ziua cea mare a lui Dumnezeu se apropie în grabă. Deși națiunile își adună armatele pentru război și vărsare de sânge, porunca dată îngerilor continuă să fie în vigoare, ca să țină cele patru vânturi, până când slujitorii lui Dumnezeu primesc sigiliul pe frunte.
Lumea își dă seama acum de rezultatele sigure ale călcării Legii lui Dumnezeu. Când lucrarea creațiunii a fost încheiată, Domnul S-a odihnit în ziua a șaptea și a sfințit ziua Sa de odihnă, punând-o deoparte ca fiind ziua pe care omul trebuie să o dedice închinării aduse lui Dumnezeu. Totuși, în zilele noastre, lumea în general desconsideră evident Legea lui Iehova. În locul zilei de odihnă a lui Dumnezeu a fost instituită o altă zi. Omul și-a stabilit calea și voința împotriva învățăturilor categorice ale Cuvântului, iar lumea este implicată în răzvrătire și în păcat.
Lucrarea aceasta de împotrivire față de Legea lui Dumnezeu și-a avut începutul în curțile cerului, prin Lucifer, heruvimul ocrotitor. Satana a fost hotărât să ajungă cel dintâi în consiliile cerului și egal cu Dumnezeu. El și-a început lucrarea de răzvrătire împreună cu îngerii aflați sub conducerea lui, căutând să răspândească spiritul de nemulțumire în mijlocul lor. El a lucrat într-un mod atât de amăgitor, încât mulți dintre îngeri au fost câștigați de partea lui, înainte ca scopurile lui să fie cunoscute pe deplin. Nici chiar îngerii credincioși nu au înțeles pe deplin caracterul lui și nu au văzut unde va duce lucrarea lui. Când a reușit să câștige mulți îngeri de partea lui, Satana și-a prezentat situația înaintea lui Dumnezeu, ca și cum îngerii erau cei care doreau ca el să ocupe poziția pe care o deținea Hristos.
Răul a continuat să lucreze până când spiritul de nemulțumire a crescut, izbucnind într-o revoltă deschisă. Atunci, în cer a fost război, iar Satana a fost alungat din cer împreună cu toți simpatizanții lui. Satana luptase pentru a prelua conducerea în cer și pierduse bătălia. Dumnezeu nu mai putea să-i încredințeze onoarea și supremația, iar acestea i-au fost luate odată cu partea pe care o avusese în guvernarea cerului.
Încă de atunci, Satana și oștirea lui de aliați au ajuns vrăjmașii declarați ai lui Dumnezeu în lumea noastră, luptând continuu împotriva lucrării adevărului și neprihănirii. Satana a continuat să le arate oamenilor, așa cum le-a arătat îngerilor, reprezentările lui false cu privire la Domnul Hristos și la Dumnezeu și a câștigat lumea de partea lui. Chiar bisericile care se declară a fi creștine au trecut de partea primului mare apostat. Satana se prezintă ca fiind prințul împărăției acestei lumi și aceasta a fost înfățișarea sub care L-a abordat pe Domnul Hristos în ultima dintre cele trei mari ispite din pustie. „Dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie”, I-a spus el Mântuitorului, „toate aceste lucruri Ți le voi da Ție”.
În curțile cerului, Domnul Hristos știuse că, dacă neamul omenesc va fi salvat de sub domnia lui Satana, va veni timpul când Satana va trebui să fie înfruntat și biruit. Când a venit timpul acela, Fiul lui Dumnezeu Și-a lăsat coroana Sa împărătească și mantia Sa regală și Și-a înveșmântat divinitatea în natura omenească, a venit pe pământ pentru a-l înfrunta pe prințul răului și a-l birui. Pentru a ajunge să fie apărătorul omului înaintea Tatălui, Mântuitorul urma să trăiască pe pământ asemenea fiecărei făpturi omenești, acceptând necazurile, durerile și ispitele vieții. Isus S-a născut ca un copil în Betleem, urmând să ajungă una cu neamul omenesc și să-i arate omului, printr-o viață nepătată, de la staul până la cruce, că poate să primească iarăși favoarea lui Dumnezeu, printr-o viață de pocăință și credință în El. Domnul urma să-i aducă omului harul răscumpărător și iertarea de păcate. Dacă aveau să se întoarcă la credincioșia lor și să înceteze a păcătui, oamenii urmau să primească iertarea.
În slăbiciunea naturii omenești, Domnul Hristos urma să înfrunte ispitele unuia care avea puteri de o natură mai înaltă, cu care Dumnezeu înzestrase familia îngerească. Însă natura umană a lui Hristos era unită cu natura divină și, prin puterea aceasta, urma să suporte toate ispitele pe care Satana putea să le aducă împotriva Sa și să continue să-Și păstreze sufletul nepătat de păcat. El dorește să-i dea puterea aceasta fiecărui fiu și fiecărei fiice a lui Adam, care vor vrea să primească, prin credință, atributele neprihănite ale caracterului Său.
Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine Îl va primi să poată avea puterea de a trăi viața Sa neprihănită. Domnul Hristos a dovedit că este posibil ca omul să se bazeze pe puterea lui Dumnezeu prin credință. El a arătat că, prin pocăință și prin exercitarea credinței în neprihănirea lui Hristos, cel păcătos poate să fie împăcat cu Dumnezeu și să ajungă părtaș al naturii divine, biruind „stricăciunea care este în lume, prin pofte”.
În zilele noastre, Satana vine cu aceleași ispite cu care a venit la Domnul Hristos, oferindu-ne împărățiile lumii în schimbul supunerii noastre. Totuși ispitele lui Satana nu au nicio putere asupra aceluia care privește la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței lui. Satana nu poate să-l facă să păcătuiască pe omul care va primi, prin credință, virtuțile Aceluia care a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Acela care se pocăiește și primește darul vieții Fiului lui Dumnezeu nu poate să fie biruit. Dacă se bazează pe natura divină, prin credință, el ajunge să fie un copil al lui Dumnezeu. El se roagă și crede. Când este ispitit și încercat, el cere puterea pe care Hristos a oferit-o cu prețul vieții Sale și biruie prin harul Său. Fiecare păcătos trebuie să înțeleagă lucrul acesta. El trebuie să se pocăiască de păcatul lui, să creadă în puterea lui Hristos, să primească puterea care îl mântuiește și îl păzește de păcat. Cât de mulțumitori ar trebui să fie pentru darul exemplului lui Hristos!
Nu căutați să evitați crucea
Pot să existe o mulțime de teorii profunde și speculații de origine omenească, dar acela care dorește să iasă biruitor în cele din urmă trebuie să se smerească suficient pentru a depinde de puterea divină. Când căutăm în felul acesta puterea Celui Infinit și venim la Hristos, spunând: „Neputând s-aduc nimic, lângă crucea Ta azi pic”, slujitorii cerești pot să conlucreze cu noi pentru a sfinți și pentru a curăți viața noastră.
Nimeni să nu caute să evite crucea. Noi suntem făcuți în stare să biruim prin cruce. Prin suferințe și încercări, slujitorii divini pot să îndeplinească în viața noastră o lucrare ale cărei rezultate vor fi dragostea, pacea și bunătatea lui Hristos.
În fiecare zi urmează să fie îndeplinită o mare lucrare în inima omului, prin studiul Cuvântului. Trebuie să învățăm simplitatea credinței adevărate. Faptul acesta își va aduce roadele. Să căutăm un progres hotărât în înțelegerea spirituală. Să facem din Cuvântul lui Dumnezeu sfătuitorul nostru. Trebuie să ne purtăm cu atenție în fiecare clipă, rămânând aproape de Hristos. Avem nevoie de spiritul și de harul lui Hristos, precum și de credința care lucrează prin dragoste și curățește sufletul.
Trebuie să înțelegem cu claritate cerințele pe care Dumnezeu le adresează poporului Său. Nimeni nu trebuie să dea greș în a înțelege Legea care este transcrierea caracterului Său. Cuvintele scrise de degetul lui Dumnezeu pe tablele de piatră descoperă voința Sa cu privire la poporul Său într-un mod atât de clar, încât nimeni nu trebuie să facă vreo greșeală. Legile Împărăției Sale au fost făcute cunoscute în mod categoric pentru a le fi descoperite după aceea oamenilor din toate națiunile și limbile, ca fiind principiile guvernării Sale. Am face bine să studiem legile scrise în capitolul 20 și capitolul 31, versetele 12-18, din Exodul.
Când va avea loc judecata și se vor deschide cărțile și când fiecare om va fi judecat după lucrurile scrise în cărți, tablele de piatră, ascunse de Dumnezeu până în ziua aceea, vor fi înfățișate înaintea lumii ca fiind standardul neprihănirii. Atunci, oamenii vor vedea că cerința pentru mântuirea lor este ascultarea de Legea desăvârșită a lui Dumnezeu. Nimeni nu va găsi scuze pentru păcat. Oamenii își vor primi sentința de condamnare la moarte sau vor primi viața, în funcție de principiile neprihănite ale Legii acesteia.