Sunt întrebată cu privire la Legea din Galateni. Care lege este îndrumătorul care ne aduce la Hristos? Eu răspund: Atât legea ceremonială, cât și codul moral al celor Zece Porunci.
Domnul Hristos a fost temelia întregului sistem iudaic. Moartea lui Abel a fost consecința faptului că fratele lui, Cain, a refuzat să accepte planul lui Dumnezeu în școala ascultării pentru a fi mântuit prin sângele lui Isus Hristos, simbolizat prin jertfele care arătau spre El. Cain a refuzat vărsarea de sânge, care simboliza sângele lui Hristos ce urma să fie vărsat pentru lume. Întreaga ceremonie era făcută de Dumnezeu, iar Hristos era temelia întregului sistem. Acesta este începutul lucrării legii ceremoniale în calitate de îndrumător care îi aduce pe oamenii păcătoși la o înțelegere a Domnului Hristos, ca fiind temelia întregului sistem iudaic.
Toți aceia care au slujit în Sanctuar au fost învățați fără încetare despre intervenția lui Hristos în favoarea neamului omenesc. Serviciul acesta a fost plănuit pentru a crea în fiecare inimă dragoste față de Legea lui Dumnezeu, care este Legea Împărăției Sale. Jertfele trebuiau să fie o pildă despre dragostea lui Dumnezeu, descoperită în persoana lui Hristos — în Jertfa care suferă și moare, care a luat asupra Sa păcatul de care era vinovat omul, Cel Nevinovat făcându-Se păcat pentru noi.
Când contemplăm această mare temă a mântuirii, vedem lucrarea lui Hristos. Nu numai darul făgăduit al Duhului Sfânt, ci și natura, și caracterul acestei jertfe și al acestei intervenții sunt subiectele care ar trebui să dea naștere, în inima noastră, unor idei înalte și sfinte cu privire la Legea lui Dumnezeu, care își menține cerințele adresate fiecărui om. Călcarea Legii, prin fapta minoră a mâncării din pomul oprit, a adus asupra omului și asupra pământului consecința neascultării de Legea sfântă a lui Dumnezeu. Natura intervenției divine ar trebui să-l facă pe om să se teamă pentru totdeauna să săvârșească cea mai mică faptă de neascultare față de cerința lui Dumnezeu.
Trebuie să avem o înțelegere clară cu privire la ce anume constituie păcatul și să evităm cea mai mică încercare de a păși peste granițele dintre ascultare și neascultare.
Dumnezeu dorește ca fiecare ființă creată de El să înțeleagă lucrarea cea mare a Fiului celui infinit al lui Dumnezeu, care Și-a dat viața pentru mântuirea lumii. „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El” (1 Ioan 3,1).
Când vede în Hristos întruparea dragostei infinite și a bunătății dezinteresate, în inima celui păcătos se nasc recunoștința și dorința de a merge oriunde îl îndrumă Hristos. — Manuscrisul 87, 1900
Îndeosebi Legea morală
„Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință” (Galateni 3,24). În acest pasaj al Scripturii, Duhul Sfânt vorbește prin intermediul apostolului îndeosebi despre Legea morală. Aceasta ne descoperă păcatul, ne face să simțim nevoia după Hristos și să alergăm la El pentru a primi iertarea și pacea, prin exercitarea pocăinței față de Dumnezeu și a credinței în Domnul nostru Isus Hristos.
La temelia împotrivirii manifestate la Minneapolis față de solia vestită de Domnul prin frații [E. J.] Waggoner și [A.T.] Jones se află, într-o mare măsură, o lipsă a dispoziției de a renunța la părerile preconcepute. Prin exercitarea acelei împotriviri, Satana a reușit să îndepărteze de poporul nostru puterea deosebită a Duhului Sfânt, pe care Dumnezeu a dorit mult să i-o împărtășească. Vrăjmașul i-a împiedicat să obțină succesul pe care ar fi putut să-l aibă în vestirea adevărului pentru lume, așa cum l-au predicat apostolii după Ziua Cincizecimii. Lumina care trebuie să lumineze lumea cu slava ei a fost respinsă, iar prin decizia fraților noștri ea a fost ținută într-o mare măsură departe de lume.
Legea celor Zece Porunci nu trebuie să fie privită atât de mult din perspectiva interdicțiilor, cât din perspectiva milei. Interdicțiile ei sunt garanția sigură a fericirii care vine prin ascultare. Când este primită în Hristos, ea lucrează în noi curăția caracterului, care ne va aduce bucurie de-a lungul veacurilor veșniciei. Pentru cel ascultător, ea este un zid apărător. Noi vedem în ea bunătatea lui Dumnezeu care, prin faptul că le descoperă oamenilor principiile neschimbătoare ale neprihănirii, caută să-i apere de relele care vin ca urmare a nelegiuirii.
Noi nu trebuie să-L privim pe Dumnezeu ca și când ar aștepta să-l pedepsească pe cel păcătos pentru păcatul lui. Cel păcătos aduce pedeapsa asupra lui însuși. Propriile fapte declanșează un lanț de circumstanțe care vor aduce roade sigure. Fiecare faptă nelegiuită reacționează asupra celui păcătos, produce în el o schimbare a caracterului și îl face să-i fie mai ușor să păcătuiască din nou. Prin alegerea de a păcătui, oamenii se despart de Dumnezeu, rup legătura cu mijlocul prin care vine binecuvântarea, iar ruina și moartea sunt urmarea sigură.
Legea este o expresie a gândului lui Dumnezeu. Când o primim în Hristos, ea ajunge să fie gândul nostru. Ea ne ridică mai presus de puterea dorințelor și înclinațiilor firești, mai presus de ispitele care duc la păcat. „Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta și nu li se întâmplă nicio nenorocire.” Nimic nu-i face să se poticnească.
În nelegiuire nu este pace. Oamenii răi sunt în război cu Dumnezeu. Însă acela care primește neprihănirea Legii în Hristos se află în armonie cu Cerul. „Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută” (Psalmii 85,10). — Scrisoarea 96, 1896