Este de cea mai mare importanță ca fiecare făptură omenească înzestrată cu capacități raționale să înțeleagă relația ei cu Dumnezeu. Lucrarea de răscumpărare nu este studiată cu atenție în școlile noastre. Mulți dintre elevii noștri nu au nicio concepție cu privire la semnificația Planului de Mântuire. Cuvântul lui Dumnezeu este garanția noastră. Acela care este cuprins de milă pentru neputințele noastre ne invită: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11,28-30).
Dragii mei elevi, voi sunteți în siguranță numai dacă intrați în legătură cu Hristos în supunere și ascultare deplină. Jugul este ușor, pentru că Hristos poartă povara. Când ridicați povara crucii, ea ajunge să fie ușoară, iar crucea aceea este pentru voi garanția vieții veșnice. Fiecare are privilegiul de a-L urma pe Hristos cu bucurie, exclamând la fiecare pas: „Ajung mare prin bunătatea Ta” (2 Samuel 22,36). Totuși, dacă dorim să călătorim spre cer, trebuie să considerăm Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind manualul nostru. Noi trebuie să citim zi de zi în cuvintele Inspirației lecțiile de care avem nevoie.
Apostolul Pavel spune: „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor [ca reprezentant al neamului omenesc]. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ” (Filipeni 2,5-10).
Mintea omenească nu este în stare să înțeleagă umilirea omului Isus Hristos, dar divinitatea Sa și existența Sa înainte de a fi creată lumea nu pot să fie puse niciodată la îndoială de aceia care credCuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel vorbește despre Mijlocitorul nostru, singurul Fiu al lui Dumnezeu, care, în starea de slavă, purta chipul lui Dumnezeu, Comandantul tuturor oștirilor cerești și care, când Și-a înveșmântat divinitatea în natura omenească, a luat chip de rob. Isaia declară: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: «Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii”. El va face ca domnia Lui să crească și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci” (Isaia 9,6.7).
Când a fost de acord să Se facă om, Domnul Hristos a manifestat o umilință care constituie un motiv de uimire pentru făpturile cerești inteligente. Faptul că a acceptat să fie om nu ar fi fost nicio umilință, dacă nu ar fi fost poziția înaltă a Domnului Hristos în preexistența Sa. Trebuie să ne deschidem mintea pentru a înțelege că Domnul Hristos a lăsat deoparte mantia Sa regală, coroana Sa împărătească, poziția Sa înaltă de conducere și Și-a înveșmântat natura divină cu natura omenească, pentru a-l putea întâlni pe om acolo unde era el și pentru a le aduce celor din familia omenească puterea morală de a ajunge fii și fiice ale lui Dumnezeu. Pentru a-l răscumpăra pe om, Domnul Hristos a ajuns ascultător până la moarte, și încă moarte pe cruce.
Natura omenească a Fiului lui Dumnezeu este totul pentru noi. Ea este lanțul de aur care leagă sufletul nostru de Hristos și, prin Hristos, de Dumnezeu. Acesta trebuie să fie subiectul nostru de studiu. Domnul Hristos a fost un om adevărat. El Și-a dovedit umilința prin faptul că a ajuns om. Totuși El a fost Dumnezeu în trup. Când abordăm subiectul acesta, am face bine să luăm aminte la cuvintele adresate de Domnul Hristos lui Moise, la rugul aprins: „Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt” (Exodul 3,5). Ar trebui să ne apropiem de studiul acesta cu umilința unuia care învață și cu o inimă smerită. Cercetarea întrupării lui Hristos este un câmp roditor, ce va aduce roade pentru cercetătorul care sapă adânc după adevărul ascuns.
Scripturile, călăuza noastră
Biblia este călăuza noastră pe calea cea sigură care conduce la viața veșnică. Dumnezeu i-a inspirat pe oameni să scrie lucrurile care ne vor prezenta adevărul, care vor atrage și care, dacă sunt puse în practică, îl vor face pe cel ce le primește să fie în stare să obțină o putere morală care îl va așeza în rândul oamenilor cu educația cea mai înaltă. Mintea tuturor acelora care studiază Cuvântul lui Dumnezeu se va lărgi. Acest studiu poate spori capacitatea de a înțelege și înzestrează fiecare însușire cu o vigoare nouă, cu mult mai mult decât orice alt studiu. El aduce mintea în contact cu principiile vaste și înnobilatoare ale adevărului. El ne aduce în legătură strânsă cu tot cerul, împărtășind înțelepciune, cunoaștere și înțelegere.
Când se ocupă cu lucrări literare obișnuite și se hrănește din scrierile unor oameni neinspirați, mintea ajunge să fie pipernicită și lipsită de valoare. Ea nu este adusă în contact cu principiile adânci și largi ale adevărului veșnic. Mintea se adaptează singură, fără să-și dea seama, la înțelegerea lucrurilor cu care este familiarizată, iar când se ocupă de lucrurile acestea, capacitatea de înțelegere este micșorată și puterile ei scad.
Dumnezeu plănuiește ca omul să cerceteze Scripturile, acel izvor al științei care este mai presus de orice teorie omenească. El dorește ca omul să sape adânc în minele adevărului, ca să poată obține comoara valoroasă pe care o conțin. Totuși, prea adesea, teoriile și înțelepciunea omenească sunt puse în locul științei Bibliei. Oamenii se angajează în lucrarea de remodelare a planurilor lui Dumnezeu. Ei încearcă să facă deosebiri între cărțile Bibliei. Prin invențiile lor, ei fac Scripturile să dovedească o minciună.
LUCRUL DE CARE ARE NEVOIE OMUL
Dumnezeu nu a făcut ca primirea Evangheliei să depindă de raționamentul omenesc. Evanghelia este adaptată pentru a fi o hrană spirituală, care satisface apetitul spiritual al omului. Ea este exact lucrul de care are nevoie omul în fiecare situație. Aceia care au simțit că este necesar ca elevii din școlile noastre să studieze mulți autori sunt ei înșiși cei mai necunoscători în domeniul marilor subiecte ale Bibliei. Profesorii înșiși au nevoie să ia Cartea cărților și să învețe din Scripturi că Evanghelia are puterea de a-și dovedi propria divinitate pentru mintea umilită.
Evanghelia este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Caracterul lui Hristos pe pământ a descoperit Divinitatea, iar Evanghelia pe care a vestit-o El trebuie să fie studiul moștenitorilor Săi omenești în toate domeniile ei de învățătură, până când profesorii, copiii și tinerii vor vedea în singurul Dumnezeu adevărat și viu obiectul credinței, dragostei și adorării lor. Cuvântul trebuie să fie respectat și ascultat. Cartea aceasta, care conține raportul vieții Domnului Hristos, al lucrării și învățăturilor Sale, al suferințelor și al triumfului Său final, trebuie să fie izvorul puterii noastre. Nouă ne sunt acordate privilegiile unei școli a vieții în lumea aceasta, ca să fim pregătiți pentru o viață mai înaltă — pentru nivelul cel mai înalt din școala cerească, unde, sub îndrumarea lui Dumnezeu, studiile noastre vor continua de-a lungul veacurilor nesfârșite ale veșniciei.