„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o” (Ioan 1,1-5). Lumea nu a văzut natura divină în Omul umil din Nazaret. Singurul Fiu al Dumnezeului infinit Se afla în lume, iar oamenii nu L-au cunoscut așa cum era cu adevărat.
„În El era viața, și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1,4). Aici nu este menționată viața în trup, ci nemurirea, viața care este în exclusivitate proprietatea lui Dumnezeu. Cuvântul care era cu Dumnezeu și care era Dumnezeu are viața aceasta. Fiecare om primește o viață fizică. Aceasta nu este veșnică, deoarece Dumnezeu, Dătătorul vieții, o ia înapoi. Omul nu are stăpânire asupra propriei vieți. Dar viața lui Hristos era neîmprumutată. Nimeni nu putea să ia viața aceasta de la El. „Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși” (Ioan 10,18), a spus El. În El era viața originală, neîmprumutată, nederivată. Viața aceasta nu se află în om în mod inerent. El o poate avea numai prin Hristos. Omul nu poate să o câștige, ci îi este dată ca un dar fără plată, dacă el crede în Hristos ca Mântuitor personal. „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17,3). Aceasta este o fântână a vieții deschisă pentru lume.
Apostolul Pavel i-a adresat lui Timotei îndemnul următor, spunându-i: „Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Luptă-te lupta cea bună a credinței; apucă viața veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor martori. Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viață tuturor lucrurilor, și înaintea lui Hristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont, să păzești porunca fără prihană și fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos, care va fi făcută la vremea ei de fericitul și singurul Stăpânitor, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, și care are cinstea și puterea veșnică!” (1 Timotei 1,11-16)
Apostolul Pavel scrie din nou, spunând: „O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: «Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși”, dintre care cel dintâi sunt eu. Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Și arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El în urmă, ca să capete viața veșnică. A Împăratului veșniciilor, a nemuritorului, nevăzutului și singurului Dumnezeu, să fie cinstea și slava în vecii vecilor!” (1 Timotei 1,15-17)
Nemurirea adusă prin Hristos
Domnul Hristos „a adus la lumină viața și neputrezirea, prin Evanghelie” (2 Timotei 1,10). Independent, despărțit de El, niciun om nu poate să aibă o viață spirituală. Omul păcătos nu este nemuritor, pentru că Dumnezeu a zis: „Sufletul care păcătuiește, acela va muri” (Ezechiel 18,4). Cuvintele acestea înseamnă exact ce exprimă. Ele trec dincolo de moartea care este comună tuturor și se referă la moartea a doua. Oamenii răspund, spunând: Vrei să spui că omul nu este mai mult decât un animal? Gândul acesta este înjositor. Totuși ce anume îl înalță pe om în ochii lui Dumnezeu? Îl înalță acumularea banilor? Nu, pentru că Dumnezeu declară: Aurul și argintul sunt ale Mele. Dacă omul abuzează de bogățiile care i-au fost încredințate, Dumnezeu poate să le risipească mai repede decât este omul în stare să le adune. Omul poate să aibă un intelect strălucit, poate să fie bogat din punct de vedere al înzestrărilor naturale. Totuși, toate acestea îi sunt date de Dumnezeu, Creatorul lui. Dumnezeu poate să îndepărteze darul rațiunii și, într-o clipă, omul va ajunge asemenea lui Nebucadnețar, înjosit până la nivelul fiarelor de pe câmp. Dumnezeu face lucrul acesta pentru că omul acționează ca și când înțelepciunea și puterea lui ar fi fost obținute independent de Divinitate.
Omul este doar un muritor și, dacă se simte prea înțelept pentru a-L primi pe Isus, va rămâne doar un muritor. Oamenii au realizat lucruri minunate în domeniul intelectual, dar cine le-a dat puterea de a face lucrurile acestea? Domnul, Dumnezeul oștirilor. Dacă, în succesul lor imaginar, triumfă datorită propriei puteri și se slăvesc pe ei înșiși, urmând exemplul lumii antediluviene, oamenii vor pieri. Toate închipuirile minții acelui neam omenesc longeviv au fost rele fără încetare. Ei au fost înțelepți în săvârșirea răului, iar pământul a fost degradat de locuitorii de atunci. Dacă ar fi avut o legătură cu Acela care este infinit în înțelepciune, ar fi putut să facă lucruri minunate cu abilitatea și talentele care le fuseseră date de Dumnezeu. Totuși, pentru că I-au întors spatele lui Dumnezeu, ei au ales să se lase conduși de Satana, așa cum fac mulți în zilele noastre, iar Domnul i-a șters de pe fața pământului, cu toată cunoștința cu care se îngâmfau.
Oamenii pot fi apreciați de lume pentru realizările lor. Totuși omul poate coborî foarte repede în ochii lui Dumnezeu, folosind și aplicând greșit talentele încredințate, care, dacă ar fi folosite corect, l-ar înălța. Deși Domnul este îndelung răbdător și vrea ca niciunul să nu piară, totuși El nu va șterge de la sine vinovăția. Toți să ia aminte la cuvintele Domnului: „Pentru ce călcați voi în picioare jertfele Mele și darurile Mele, care am poruncit să se facă în locașul Meu? Și cum se face că tu cinstești pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, ca să vă îngrășați din cele dintâi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel? De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Spusesem că și casa ta, și casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea. Și acum», zice Domnul, «departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinstește, dar cei ce Mă disprețuiesc vor fi disprețuiți»” (1 Samuel 2,29.30).
Dumnezeu îi cinstește pe aceia care Îl ascultă. „Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea”, a zis David, „mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele: căci am păzit căile Domnului și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, și nu m-am depărtat de la legile Lui” (Psalmii 18,20-22).
Cum să obținem viața veșnică
Numai acela care crede în Hristos poate să primească viața veșnică. Numai printr-o continuă hrănire cu trupul și sângele lui Hristos putem să avem asigurarea că suntem părtași ai naturii divine. Nimeni nu trebuie să fie indiferent cu privire la subiectul acesta, spunând: Dacă suntem sinceri, nu contează ce credem. Nu puteți să fiți în siguranță, dacă renunțați la vreo sămânță a adevărului vieții, ca să vă faceți pe plac vouă înșivă sau oricui altcuiva. Nu căutați să ocoliți crucea. Dacă nu primim lumină de la Soarele Neprihănirii, dacă nu avem nicio legătură cu Izvorul luminii și dacă viața și lumina aceasta nu rămân în noi, nu putem fi mântuiți niciodată.
Dumnezeu a pregătit toate mijloacele pentru ca scopul Său cu privire la crearea omului să nu fie împiedicat de Satana. După ce Adam și Eva au adus moartea în lume prin neascultarea lor, pentru neamul omenesc a fost oferită o jertfă prețioasă. Oamenilor le-a fost atribuită o valoare mai mare decât au avut la început. Când L-a dat pe Hristos, singurul Său Fiu, ca preț de răscumpărare pentru lume, Dumnezeu a dat tot cerul.
Primirea lui Hristos îi conferă omului o valoare. Jertfa Sa aduce viața și lumina pentru toți aceia care îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal. Dragostea lui Dumnezeu prin Isus Hristos este răspândită în inima fiecărui membru al trupului Său, purtând cu ea puterea plină de viață a Legii lui Dumnezeu Tatăl. În felul acesta, Dumnezeu poate să rămână cu omul, iar omul poate să rămână cu Dumnezeu. Apostolul Pavel a declarat: „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2,20).
Dacă ajunge una cu Hristos prin credință, omul poate să câștige viața veșnică. Dumnezeu îi iubește pe aceia care sunt răscumpărați prin Hristos, întocmai cum Îl iubește pe Fiul Său. Ce gând minunat este acesta! Poate Dumnezeu să-l iubească pe cel păcătos, așa cum Îl iubește pe Fiul Său? Da. Hristos a spus lucrul acesta, iar El a vrut să spună exact ce a declarat. El va achita onorabil toate datoriile noastre, dacă ne vom însuși făgăduința Sa printr-o credință vie și ne vom pune încrederea în El. Priviți la El și trăiți. Toți aceia care ascultă de Dumnezeu sunt cuprinși în rugăciunea pe care Domnul Hristos a adresat-o Tatălui Său: „Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei” (Ioan 17,26). Ce adevăr minunat, prea dificil pentru a fi înțeles de omenire!
Domnul Hristos declară: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6,35). „Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6,40). „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viața veșnică” (Ioan 6,47). „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine și Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine. Astfel este pâinea care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit: cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac” (Ioan 6,53-58). „Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață” (Ioan 6,63).