O solie de la Dumnezeu 6868
Solia prezentă — îndreptățirea prin credință — este o solie de la Dumnezeu. Ea are acreditarea divină, deoarece roadele ei duc la sfințire. Unii au o mare nevoie de adevărurile prețioase care le-au fost prezentate, dar ne temem că nu au beneficiat de ele. Ei nu au deschis ușa inimii pentru a-I spune bun venit lui Isus ca oaspete ceresc și au suferit o mare pierdere. Într-adevăr, există o cale îngustă pe care trebuie să umblăm, iar crucea ne este prezentată la fiecare pas. Trebuie să învățăm să trăim prin credință, iar atunci orele cele mai întunecate vor fi luminate de razele binecuvântate ale Soarelui Neprihănirii.
Dacă neglijăm să cercetăm zilnic Scripturile pentru a primi lumină și cunoaștere, nu suntem în siguranță. Binecuvântările pământești nu pot să fie obținute fără trudă, așadar, putem să ne așteptăm ca binecuvântările spirituale și cerești să vină la noi fără niciun efort stăruitor din partea noastră? Minele adevărului trebuie să fie cercetate. Psalmistul spune: „Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate” (Psalmii 119,130). Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie să fie ținut în afara vieții noastre. El trebuie să fie cultivat în minte, primit în inimă, iubit și respectat. De asemenea, avem nevoie de mult mai multă cunoaștere, avem nevoie să fim iluminați cu privire la Planul de Mântuire. Nici unul dintr-o sută nu înțelege adevărul Bibliei cu privire la subiectul acesta, care este atât de necesar pentru binele nostru prezent și veșnic. Atunci când lumina începe să strălucească pentru a clarifica Planul de Mântuire a oamenilor, vrăjmașul lucrează sârguincios pentru ca lumina să fie îndepărtată din inimă. Dacă ne apropiem de Cuvântul lui Dumnezeu cu un spirit smerit, care se lasă învățat, gunoiul ideilor false va fi măturat, iar comorile adevărului, care au fost multă vreme ascunse dinaintea ochilor noștri, vor fi descoperite.
Este o mare nevoie ca Domnul Hristos să fie predicat ca fiind singura nădejde și mântuire. Când învățătura îndreptățirii prin credință a fost prezentată în adunarea de la Roma, ea a fost pentru mulți ca apa pentru călătorul însetat. Gândul că neprihănirea lui Hristos ne este atribuită, nu datorită vreunui merit al nostru, ci asemenea unui dar fără plată al lui Dumnezeu, a fost primit ca un gând prețios. — Review and Herald, 3 septembrie 1889
Nicio atracție față de păcat
Când vom fi îmbrăcați cu neprihănirea lui Hristos, nu vom mai simți nicio atracție față de păcat, deoarece Domnul Hristos va lucra în noi. Poate că vom face greșeli, dar vom urî păcatul care a cauzat suferințele Fiului lui Dumnezeu. — Review and Herald, 18 martie 1890
Învățături extremiste
Există adevăruri grandioase, care au fost ascunse multă vreme sub gunoiul ideilor false și care trebuie să le fie descoperite oamenilor. Învățătura îndreptățirii prin credință a fost pierdută din vedere de către mulți care au declarat că ei cred solia îngerului al treilea. Oamenii au ajuns la mari extreme cu privire la subiectul sfințeniei. Ei au spus cu un mare zel: „Doar să crezi în Hristos și vei fi mântuit, dar la o parte cu Legea lui Dumnezeu.” Aceasta nu este învățătura Cuvântului lui Dumnezeu. O asemenea credință nu cere nicio temelie. Ea nu este comoara prețioasă a adevărului pe care Dumnezeu l-a dat poporului Său pentru timpul acesta. Învățătura aceasta duce în rătăcire suflete sincere. Lumina care vine din Cuvântul lui Dumnezeu descoperă faptul că Legea trebuie să fie proclamată. Domnul Hristos trebuie să fie înălțat, pentru că El este un Mântuitor care iartă nelegiuirea, fărădelegea și păcatul, dar care nu anulează în niciun fel vinovăția unui suflet nepocăit. — Review and Herald, 13 august 1889
Solia aduce roade69
Avem adunări excelente. Spiritul care s-a manifestat la adunarea de la Minneapolis nu este prezent aici. Toate lucrările se desfășoară în armonie. Delegații participă în număr mare. Adunarea de la ora cinci dimineața are o participare bună, iar adunările sunt bune. Toate mărturiile pe care le-am ascultat au avut un caracter înalt. Oamenii spun că ultimul an a fost cel mai bun din viața lor, că lumina care strălucește din Cuvântul lui Dumnezeu a fost clară și distinctă — îndreptățirea prin credință, Hristos neprihănirea noastră. Experiențele au fost foarte interesante.
Am participat la toate adunările de dimineață, cu excepția a două ocazii. La ora opt, fratele Jones vorbește despre neprihănirea prin credință și se manifestă un interes mare. Are loc o creștere în credință și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Un număr destul de mare de participanți nu au avut ocazia de a auzi subiectul acesta înainte, dar acum îl primesc și sunt hrăniți cu îmbelșugare de la masa Domnului. Mărturia universală a celor care au vorbit a fost că solia aceasta a luminii și a adevărului, care a fost vestită poporului nostru, este chiar adevărul pentru timpul acesta și, oriunde ajunge în biserici, lumina, eliberarea și binecuvântarea lui Dumnezeu intră acolo.
Avem un ospăț de bucate grase, iar când vedem sufletele care înțeleg lumina ne bucurăm, privind la Isus care este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Hristos este Marele Model. Caracterul Său trebuie să fie caracterul nostru. Toată excelența se află în El. Când ne întoarcem privirile de la oameni și de la orice alt model, Îl privim pe Isus cu fața descoperită și Îl vedem în toată slava Sa. Mintea oamenilor este umplută de idei mărețe și copleșitoare cu privire la excelența caracterului Său, iar orice alt obiect ajunge să fie nesemnificativ, orice lucru legat de disciplina morală care nu promovează asemănarea cu chipul Său este fără valoare. Văd înălțimi și adâncimi la care putem să ajungem, dacă primim fiecare rază de lumină și înaintăm spre o lumină mai mare. Sfârșitul este aproape și ferească Dumnezeu să fim adormiți în timpul acesta!
Sunt atât de recunoscătoare când văd că frații noștri pastori au o înclinație de a cerceta Scripturile. În trecut s-a manifestat o lipsă foarte mare de cercetare a Scripturilor, pentru a aduna în minte comorile adevărului. Cât de mult pierdem cu toții, pentru că nu ne supunem mintea la efortul de a cerceta cu multă rugăciune, cerând iluminarea divină pentru a înțelege Cuvântul Său sfânt!
Cred că va avea loc un progres hotărât în poporul nostru, o străduință mult mai serioasă de a ține pasul cu solia îngerului al treilea. — Manuscrisul 10, 1889
Începutul soliei îngerului al treilea
Fiecare dintre cei ce declară a crede că Domnul vine curând să cerceteze Scripturile ca niciodată mai înainte, deoarece Satana este hotărât să încerce orice mijloc posibil pentru a ține sufletele în întuneric și pentru a orbi mintea în fața pericolelor din vremurile în care trăim. Fiecare credincios să-și ia Biblia cu rugăciune stăruitoare, cerând să fie iluminat de Duhul Sfânt pentru a înțelege adevărul, ca să-L poată cunoaște mai bine pe Dumnezeu și pe Isus Hristos, pe care L-a trimis El. Cercetați adevărul ca pe o comoară ascunsă și dezamăgiți-l pe vrăjmaș! Timpul încercării se află chiar în fața noastră, deoarece solia îngerului al treilea, care a fost rostită cu glas puternic, a început să fie vestită deja prin descoperirea neprihănirii lui Hristos, Mântuitorul care iartă păcatele. Acesta este începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple tot pământul, pentru că aceasta este lucrarea fiecărui om care a auzit solia de avertizare, și anume lucrarea de a-L înălța pe Isus, de a-L prezenta lumii așa cum a fost descoperit în tipurile din vechime, așa cum a fost prevestit prin simboluri, așa cum a fost arătat în descoperirile profeților și așa cum a fost prezentat în învățăturile date ucenicilor Săi și în minunile uimitoare pe care le-a făcut pentru fiii oamenilor. Cercetați Scripturile, pentru că ele mărturisesc despre El!
Dacă vreți să rezistați în timpul de necaz, trebuie să-L cunoașteți pe Hristos și să vă însușiți darul neprihănirii Sale, pe care El o atribuie păcătosului care se pocăiește. — Review and Herald, 22 noiembrie 1892
Însușirea neprihănirii lui Hristos
Prin Hristos, omului îi sunt oferite atât împăcarea, cât și refacerea. Crucea de pe Golgota a fost pusă ca o punte peste prăpastia făcută de păcat. Prin Isus, a fost plătită o răscumpărare deplină, în virtutea căreia păcătosul este iertat, iar dreptatea Legii este păstrată. Toți aceia care cred că Domnul Hristos este jertfa de ispășire pot să vină și să primească iertarea pentru păcatele lor, deoarece, prin meritele lui Hristos, este deschisă o cale de comunicare între Dumnezeu și om. Dumnezeu poate să mă primească în calitate de copil al Său, iar eu pot să-L numesc Tatăl meu iubitor și să mă bucur de El. Centrul speranțelor noastre să fie numai Domnul Hristos, pentru că El este Înlocuitorul și Garantul nostru.
Noi am călcat Legea lui Dumnezeu și nu putem să fim îndreptățiți prin faptele Legii. Cele mai bune eforturi pe care este în stare să le facă omul prin puterile proprii, pentru a împlini cerințele Legii celei drepte și sfinte pe care a călcat-o, sunt lipsite de valoare, dar, prin credința în Hristos, el poate să ceară neprihănirea Fiului lui Dumnezeu, care este întru totul îndestulătoare. Domnul Hristos a împlinit cerințele Legii în natura Sa omenească. El a purtat blestemul Legii pentru omul păcătos și a făcut ispășire pentru el, așa încât oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Adevărata credință își însușește neprihănirea lui Hristos, iar cel păcătos este făcut biruitor împreună cu Hristos, pentru că este făcut părtaș al naturii divine și, astfel, natura divină și cea omenească sunt combinate.
Acela care încearcă să ajungă la cer prin propriile fapte de respectare a Legii încearcă o imposibilitate. Omul nu poate să fie mântuit fără ascultare, dar faptele lui nu vin de la el. Hristos este acela care lucrează în el și voința, și înfăptuirea, după buna Sa plăcere. Dacă ar putea să se mântuiască prin faptele sale, omul ar avea cu ce să se laude. Efortul pe care îl face omul prin puterea proprie, pentru a obține mântuirea, este reprezentat prin jertfa lui Cain. Tot ce poate să facă omul fără Hristos este întinat de egoism și de păcat, dar tot ce este făcut prin credință este bine primit de Dumnezeu. Când căutăm să obținem cerul prin meritele lui Hristos, sufletul progresează. Dacă privim la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, noi putem să creștem în putere și să înaintăm din biruință în biruință, pentru că harul lui Dumnezeu a realizat prin Hristos mântuirea noastră deplină.
Fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți lui Dumnezeu. Doar o credință vie îl face în stare pe cel credincios să se bazeze pe meritele lui Hristos și să primească o mângâiere și o mare satisfacție din Planul de Mântuire. — Review and Herald, 1 iulie 1890