„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină” (Ioan 1,1-9).
Mi-a fost pusă următoarea întrebare: „Crezi că Domnul are vreo lumină mai mare pentru noi, ca popor?” Eu răspund că El are pentru noi o lumină nouă, și totuși lumina cea veche și prețioasă trebuie să strălucească din Cuvântul adevărului. Avem doar scânteierile razelor de lumină care abia urmează să vină. Noi nu folosim la maximum lumina pe care Domnul ne-a dat-o deja și de aceea nu reușim să primim o lumină mai mare. Noi nu umblăm în lumina care este revărsată deja asupra noastră.
Noi ne recomandăm cu numele de „popor păzitor al poruncilor”, dar nu înțelegem principiile nespus de largi și de vaste ale Legii lui Dumnezeu și nici caracterul ei sfânt. Mulți dintre cei care se declară a fi învățători ai adevărului nu au o concepție realistă cu privire la ce fac atunci când prezintă Legea lui Dumnezeu, pentru că nu au o cunoaștere vie a Domnului Isus Hristos.
Când citim despre Luther, Knox și alți reformatori de seamă, noi admirăm puterea, tăria sufletească și curajul pe care le-au avut acești slujitori credincioși ai lui Dumnezeu și dorim să ne împărtășim de spiritul care i-a însuflețit. Dorim să știm din ce sursă au primit puterea care a făcut ca slăbiciunea lor să se transforme în tărie. Deși au fost niște unelte ale lui Dumnezeu, și oamenii aceștia mari au avut greșeli. Au fost supuși greșelii și au săvârșit păcate mari. Noi ar trebui să căutăm să imităm virtuțile lor, dar să nu facem din ei modelul nostru. Oamenii aceștia au avut talente rare pentru a duce mai departe lucrarea Reformei. Ei au fost conduși de o putere mai presus de ei înșiși, dar nu oamenii, uneltele pe care Dumnezeu le-a folosit, sunt cei care trebuie să fie înălțați și onorați, ci Domnul Isus care a făcut ca lumina și puterea Sa să vină asupra lor. Cei care iubesc adevărul și neprihănirea, care adună moștenirile primite de la acești purtători de stindard să Îl laude pe Dumnezeu, singurul Izvor al luminii.
Dacă s-ar anunța că solii îngerești urmează să deschidă pentru oameni tezaurul unei cunoașteri cu privire la lucrurile cerești, ce tulburare s-ar crea în lumea creștină! Atmosfera cerului ar fi în jurul solilor și cât de dornici ar asculta mulți cuvintele care ar veni de pe buzele acestor soli! Oamenii ar scrie cărți, atrăgând atenția la cuvintele îngerilor, dar, în lumea noastră, a fost Cineva mai mare decât îngerii — Domnul Însuși a venit pentru a reflecta asupra oamenilor lumina cerului. El a declarat despre Sine că este una cu Tatăl, plin de har și de adevăr, Dumnezeu manifestat în trup.
Domnul Isus, care este chipul Dumnezeului nevăzut, Și-a dat viața pentru a-l salva pe omul muritor și, oh, ce lumină, ce putere aduce cu El! În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Ce taină a tainelor! Pentru rațiune este dificil să cuprindă maiestatea lui Hristos, taina răscumpărării. Crucea rușinoasă a fost ridicată, cuiele au fost bătute în mâinile și picioarele Sale, sulița nemiloasă I-a străpuns inima, iar prețul de răscumpărare a fost plătit pentru neamul omenesc. Mielul cel nepătat al lui Dumnezeu a purtat păcatele noastre în trupul Său pe cruce. El a purtat suferințele noastre.
Un subiect inepuizabil
Mântuirea este un subiect inepuizabil și vrednic de contemplarea noastră cea mai atentă. El depășește capacitatea de cuprindere a celui mai adânc gând și efortul celei mai vii imaginații. Cine poate să-L găsească pe Dumnezeu prin propria cercetare? Comorile înțelepciunii și ale cunoașterii le sunt oferite tuturor oamenilor și, dacă mii dintre cei mai talentați oameni și-ar dedica tot timpul pentru a-L înfățișa fără încetare pe Isus înaintea noastră, căutând un mod de a descrie farmecul Său inegalabil, tot nu ar epuiza subiectul acesta niciodată.
Deși autorii mari și talentați au făcut cunoscute adevăruri minunate și le-au prezentat oamenilor o lumină mai mare, totuși, în zilele noastre, vom găsi idei noi și domenii vaste de lucru, deoarece subiectul mântuirii este inepuizabil. Lucrarea a înaintat de la un secol la altul, vestind viața și caracterul lui Hristos, precum și dragostea lui Dumnezeu, așa cum s-au manifestat în jertfa ispășitoare. De-a lungul întregii veșnicii, subiectul mântuirii va constitui preocuparea minții celor mântuiți. Pe întregul parcurs al veacurilor veșniciei, vor fi descoperite idei noi și bogate cu privire la Planul de Mântuire.
Dacă ar fi cu noi astăzi, Domnul Isus ne-ar spune, așa cum le-a spus ucenicilor: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta” (Ioan 16,12). Isus a dorit mult să le descopere ucenicilor adevăruri adânci și vii, dar înțelegerea lor pământească, încețoșată și deficitară a făcut ca lucrul acesta să fie imposibil. Ei nu au putut să fie binecuvântați cu adevăruri mari, solemne și pline de slavă. Lipsa creșterii spirituale închide ușa pentru razele bogate de lumină care strălucesc venind de la Hristos. Nu va exista niciodată un timp în care să nu fie o lumină tot mai mare pentru noi. Cuvintele lui Hristos au avut întotdeauna o importanță vastă și cuprinzătoare. Aceia care ascultă învățăturile Sale având păreri preconcepute nu pot să își însușească semnificația declarațiilor Sale. Domnul Isus a fost izvorul și autorul adevărului.
Marile subiecte ale Vechiului Testament au fost înțelese și interpretate greșit, iar lucrarea Domnului Hristos a fost aceea de a expune adevărul care nu fusese înțeles de cei cărora le-a fost dat. Profeții au făcut declarații, dar lor nu le-a fost descoperită importanța spirituală a lucrurilor pe care le-au scris. Ei nu au înțeles semnificația adevărului. Isus i-a mustrat pe ucenicii Săi pentru că înțelegeau greu. Ei au pierdut multe dintre lecțiile Sale prețioase, deoarece nu au înțeles grandoarea spirituală a cuvintelor Sale. Totuși El le-a făgăduit că va veni Mângâietorul, Duhul adevărului care le va aduce aminte aceste cuvinte uitate. El i-a făcut să înțeleagă faptul că le lăsase mărgăritare prețioase ale adevărului, a căror valoare nu o cunoșteau.
Giuvaierele prețioase din minele adevărului
După răstignirea și învierea lui Hristos, ucenicii Săi au ascultat cu uimire învățăturile Sale cu privire la adevăr, deoarece li se păreau a fi niște idei noi. Totuși El le-a zis: „«Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi…» Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile” (Luca 24,44.45). Adevărul descoperă și prezintă fără încetare aspecte noi pentru minți diferite. Toți cei ce sapă în minele adevărului vor descoperi continuu giuvaiere bogate și prețioase. Dorim cu nerăbdare ca toți cei ce pretind a crede adevărul care ne este descoperit acum, și îndeosebi aceia care își asumă responsabilitatea de a le prezenta altora adevărul, să înțeleagă mai bine semnificația foarte importantă a subiectelor Bibliei.
Aceia care apără Legea lui Dumnezeu au nevoie de o mare măsură a Duhului lui Dumnezeu. Dacă pastorilor le lipsește blândețea, dacă se irită imediat când cineva li se împotrivește, este evident că au nevoie de iluminarea divină. Când lucrează pentru suflete, oamenii trebuie să manifeste harul lui Hristos. Adevărul, așa cum este el în Isus, va avea o influență întru totul diferită asupra minții celor necredincioși, decât aceea pe care o are când este prezentat doar ca o teorie sau un subiect controversat.
Dacă facem tot ce putem pentru a prezenta adevărul într-o modalitate care tulbură, contrazicând părerile și ideile altora, faptul acesta va fi interpretat și aplicat greșit și va fi vorbit de rău de aceia care susțin idei false, cu scopul ca adevărul să fie făcut să apară într-o lumină discutabilă. Puțini dintre cei cărora le aduceți adevărul nu au băut din vinul Babilonului. Acestora le este greu să înțeleagă adevărul, de aceea este necesar să-l prezentați așa cum este el în Isus.
Cei care declară că sunt iubitori ai adevărului trebuie să fie blânzi și smeriți, așa cum a fost Marele Învățător. Aceia care au lucrat sârguincios în minele Cuvântului lui Dumnezeu și au descoperit minereul prețios din filoanele bogate ale adevărului și din tainele divine care au fost ascunse de veacuri Îl vor înălța pe Domnul Isus, Izvorul adevărului, prin faptul că în caracterul lor se va vedea puterea sfințitoare a lucrurilor pe care le cred. Isus și harul Său trebuie să fie tezaurizate în sanctuarul sufletului. Atunci, El va fi descoperit altora, în rugăciune, în îndemnuri și în prezentarea adevărului sfânt, deoarece acesta este marele secret al succesului spiritual.
Când eul este întrețesut cu lucrarea noastră, adevărul pe care îl vestim altora nu va sfinți, nu va curăți și nu va înnobila inima noastră și nu va dovedi că suntem niște vase potrivite pentru a fi folosite de Domnul. Noi putem să păstrăm o legătură plăcută cu Isus numai prin rugăciuni fierbinți, iar prin această comuniune binecuvântată, cuvintele și spiritul nostru sunt înfrumusețate de spiritul lui Hristos.