PERICOLUL IDEILOR SPECULATIVE
Asupra poporului lui Dumnezeu va veni un timp de necaz, dar noi nu trebuie să le spunem oamenilor lucrul acesta fără încetare și să le dăm frâu liber pentru a aduce un timp de necaz înainte de vreme. În poporul lui Dumnezeu va avea loc o zguduire, dar nu acesta este adevărul prezent pe care să-l prezentăm bisericilor. Zguduirea va fi urmarea refuzului de a primi adevărul.
Pastorii să nu simtă că au niște idei minunate și progresiste și că, dacă nu vor accepta cu toții aceste idei, oamenii vor fi zguduiți și vor cădea, iar un alt popor se va ridica pentru a merge înainte și în sus, până la biruință. Scopul lui Satana este îndeplinit la fel de sigur când oamenii o iau înaintea lui Hristos și fac o lucrare pe care El nu a încredințat-o niciodată în mâinile lor, ca și atunci când ei rămân în starea laodiceeană, căldicei, simțind că sunt bogați și nu duc lipsă de nimic. Cele două categorii sunt niște pietre de poticnire în aceeași măsură.
Unii care sunt zeloși și care își folosesc toate energiile pentru a fi originali au făcut o greșeală gravă, pentru că au încercat să le prezinte oamenilor ceva uimitor, minunat și fermecător, lucruri despre care ei cred că alții nu le înțeleg, dar adesea ei înșiși nu știu despre ce vorbesc. Ei fac speculații cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, promovând idei care nu sunt de niciun folos nici pentru ei înșiși, nici pentru biserici. Pentru o vreme, ei pot să stimuleze imaginația, dar va avea loc o reacție și tocmai aceste idei vor ajunge o piedică. Credința este confundată cu fantezia, iar concepțiile lor pot să îndrume mințile într-o direcție greșită. Declarațiile simple și clare ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt cele care trebuie să constituie o hrană pentru minte, iar speculațiile cu privire la idei care nu sunt prezentate cu claritate în Cuvântul Său constituie o lucrare periculoasă. — Manuscris nedatat 111
Pericolul care amenință bisericile noastre este acela de a fi aduse idei noi și ciudate, lucruri care încurcă mintea oamenilor și nu le conferă nicio putere, tocmai atunci când ei au cea mai mare nevoie de putere în lucrurile spirituale. Este nevoie de un discernământ clar pentru ca lucrurile noi și ciudate să nu fie puse alături de adevăr, ca și cum ar fi o parte a mesajului care trebuie să fie vestit în timpul acesta. Soliile pe care le-am vestit lumii trebuie să se afle pe primul loc. — An Appeal for Canvassers, p. 1, 2
ATRACȚIA TEORIILOR NOI
Înaintea rămășiței poporului lui Dumnezeu, va fi adusă orice formă posibilă de fanatism și orice teorie greșită, cu pretenția de a fi adevărul. Aceste idei vor umple mințile cu păreri greșite, care nu fac parte în niciun fel din adevărul pentru timpul acesta. Oricine presupune că, prin puterea hotărârilor concepute de el însuși, prin tăria lui intelectuală, unită cu știința sau cu așa-zisa cunoaștere, este în stare să înceapă o lucrare care va cuceri lumea va ajunge să zacă în mijlocul ruinelor propriilor speculații și va înțelege cu claritate de ce se află acolo. (…)
Din lumina pe care mi-a dat-o Domnul, știu că vor apărea oameni care vor spune lucruri pervertite. Da, ei deja lucrează și spun lucruri pe care Dumnezeu nu le-a descoperit niciodată, punând adevărul sfânt pe același nivel cu lucrurile obișnuite. Problemele au fost și vor continua să fie create de ideile false concepute de oameni, și nu de adevăr. Născocirile minții omenești vor inventa teste care, în realitate, nu sunt teste în niciun fel, pentru ca atunci când adevăratul test va trebui să fie scos în evidență, acesta să fie considerat egal cu testele inventate de oameni, teste care nu au avut nicio valoare. Ne putem aștepta să fie introduse tot felul de idei, care vor fi amestecate cu învățătura sănătoasă, dar, printr-un discernământ spiritual clar și prin ungerea cerească, putem să facem deosebire între ce este sfânt și ce a fost adus pentru a încurca credința și judecata sănătoasă și pentru a degrada adevărul măreț și crucial pentru timpul acesta. (…)
Niciodată adevărul nu a suferit mai mult din cauza faptului că este reprezentat greșit, desconsiderat și degradat prin dezbaterile pervertite ale oamenilor, decât are de suferit în aceste zile din urmă. Unii au venit cu masa lor eterogenă de erezii pe care le reprezintă ca fiind învățături pentru popor. Oamenii sunt fermecați de unele idei noi și ciudate, dar nu au înțelepciunea experienței, pentru a fi în stare să înțeleagă caracterul ideilor pe care unii le pot prezenta în așa fel încât să pară a fi ceva important. Totuși dacă spunem că o idee este foarte importantă și o legăm de cuvintele învățăturii lui Dumnezeu, lucrul acesta nu face ideea să fie adevărată. Oh, cât de mult mustră faptul acesta standardul scăzut al evlaviei din biserici!
Oamenii care doresc să prezinte ceva original vor face să apară lucruri noi și ciudate și vor păși înainte fără nicio considerație, bazându-se pe aceste teorii lipsite de temei, care au fost împletite laolaltă pentru a fi prezentate ca fiind o teorie prețioasă și înfățișate ca și cum ar fi un subiect de care depinde viața sau moartea. — Scrisoarea 136a, 1898
NEVOIA DE A AVEA UN DISCERNĂMÂNT CLAR
Pe măsură ce ne apropiem de timpul când stăpânirile și puterile nelegiuirii spirituale din locurile înalte vor intra în război cu adevărul, când puterea amăgitoare a lui Satana va fi așa de mare, încât, dacă va fi posibil, îi va înșela chiar și pe cei aleși, noi trebuie să avem un discernământ dezvoltat prin iluminarea divină, ca să putem cunoaște duhul care vine de la Dumnezeu și să nu fim neștiutori cu privire la strategiile lui Satana. Efortul omenesc trebuie să se combine cu puterea divină, ca să fim în stare să îndeplinim lucrarea finală pentru timpul acesta.
Domnul Hristos folosește vântul ca simbol al Duhului Sfânt. După cum vântul bate și îl auzim, dar nu putem să spunem de unde vine și unde se duce, tot așa este și cu Duhul lui Dumnezeu. Noi nu știm prin cine se va manifesta.
Totuși eu nu rostesc propriile cuvinte când spun că Duhul lui Dumnezeu îi va ocoli pe aceia care au trecut prin ziua încercării și a ocaziei lor, dar nu au deosebit vocea lui Dumnezeu și nici nu au prețuit îndemnurile Duhului. În ceasul al unsprezecelea, mii de oameni vor vedea și vor înțelege adevărul.
„Iată, vin zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător, și cel ce calcă strugurii, pe cel ce împrăștie sămânța” (Amos 9,13).
Aceste convertiri la adevăr vor avea loc cu o rapiditate care va surprinde biserica, și numai Numele lui Dumnezeu va fi slăvit. — Scrisoarea 43, 1890
FANATISMUL VA APĂREA ÎN MIJLOCUL NOSTRU
Fanatismul va apărea chiar în mijlocul nostru. Amăgirile vor veni și vor avea un asemenea caracter, încât, dacă va fi cu putință, îi vor duce în rătăcire chiar și pe cei aleși. Dacă, în manifestările acestea, inconsecvențele vizibile și exprimările nedemne de încredere ar fi evidente, cuvintele venite de pe buzele Marelui Învățător nu ar fi fost necesare. Avertizarea aceasta este adresată tocmai din cauza pericolelor numeroase și variate care vor apărea.
Motivul pentru care dau semnalul de avertizare este acela că, prin iluminarea Duhului lui Dumnezeu, eu pot să văd ceea ce frații mei nu observă. Poate că nu este o nevoie absolută ca eu să indic aceste forme deosebite ale amăgirii de care vor trebui să se păzească. Este suficient să vă spun: Fiți precauți, vegheați și, ca niște străjeri credincioși, feriți turma lui Dumnezeu de acceptarea fără discernământ a tuturor ideilor despre care unii pretind că le-au fost date de Domnul. Dacă vom lucra pentru a crea emoții puternice, vom avea tot ce dorim și chiar mai mult decât ar fi cu putință să știm cum să tratăm. „Propovăduiți Cuvântul” calm și într-un mod clar. Nu trebuie să considerăm că lucrarea noastră este aceea de a crea emoții puternice.
Numai Duhul Sfânt al lui Dumnezeu poate să creeze un entuziasm sănătos. Lăsați-L pe Dumnezeu să lucreze, iar slujitorul omenesc să umble cu grijă înaintea Lui, veghind, așteptând, rugându-se și privind la Isus în fiecare clipă, condus și stăpânit de Duhul cel prețios, care este lumină și viață. — Scrisoarea 68, 1894
Sfârșitul este aproape. Copiii luminii trebuie să lucreze cu un zel serios și perseverent, pentru a-i determina pe ceilalți să se pregătească pentru marele eveniment care stă înaintea noastră, ca să fie în stare să se împotrivească vrăjmașului, îngăduind Duhului Sfânt să lucreze asupra inimii lor. Lucruri noi și ciudate vor apărea continuu pentru a-l conduce pe poporul lui Dumnezeu la un entuziasm fals, la înviorări religioase și la manifestări ciudate. Copiii lui Dumnezeu trebuie să continue să înainteze, având privirile ațintite numai asupra Aceluia care este Lumina și Viața lumii. Să știe că tot ce este numit „lumină” și „adevăr” în Cuvântul lui Dumnezeu este lumină și adevăr, o emanare venită de la înțelepciunea divină, nu o imitație a vicleșugurilor subtile ale lui Satana. Pentru fiecare om credincios, statornic și smerit, lumina înțelepciunii lui Dumnezeu va fi ca o candelă pentru picioarele lui. — Scrisoarea 45, 1899
SENTIMENTELE SĂ NU CONDUCĂ RAȚIUNEA
Ideile false, care sunt acceptate în semnificația lor extremă, sunt amestecate cu mult adevăr, iar persoanele care au un temperament pasional acționează pe baza lor. În felul acesta, fanatismul va lua locul eforturilor bine organizate, disciplinate și rânduite de cer pentru înaintarea lucrării până la încheierea ei. (…)
Nu există doar pericolul ca mințile dezechilibrate să fie conduse la fanatism, ci și ca persoanele viclene să profite de aceste emoții puternice pentru a-și promova propriile scopuri egoiste. (…)
Am de dat o avertizare fraților noștri, ca să-L urmeze pe Conducătorul lor și să nu o ia înaintea lui Hristos. În timpurile acestea, să nu se întreprindă nicio lucrare la voia întâmplării. Fiți atenți, să nu folosiți declarații exagerate, care vor determina mințile dezechilibrate să creadă că au o lumină minunată de la Dumnezeu. Acela care le vestește oamenilor o solie de la Dumnezeu trebuie să exercite o stăpânire de sine deplină. Să își aducă aminte în permanență că drumul încumetării se află aproape de drumul credinței. (…)
Odată ce impulsul și emoția obțin supremația asupra judecății calme, se va manifesta o grabă întru totul prea mare, chiar și în călătoria pe calea cea dreaptă. Acela care merge prea repede va întâlni nu doar unul, ci multe feluri de pericole. Poate că nu va trece mult până când se va îndepărta de calea cea dreaptă și va intra pe o cale greșită.
Simțămintelor nu trebuie să li se îngăduie să aibă stăpânire asupra rațiunii nici măcar o singură dată. Există pericolul de a face excese în ceea ce este permis, iar ceea ce nu este permis va conduce cu siguranță pe căi greșite. Dacă nu are loc o lucrare atentă, stăruitoare, inteligentă, solidă ca o stâncă, în promovarea fiecărei idei, a fiecărui principiu și în fiecare cuvântare, sufletele vor fi distruse. — Scrisoarea 6a, 1894 1
ASCULTAREA ȘI EMOȚIILE, SAU EXTAZUL
Unii dintre noi sunt în pericolul de a face o greșeală cu privire la primirea Duhului Sfânt. Mulți presupun că o emoție, sau o stare de extaz, este dovada prezenței Duhului Sfânt. Există pericolul ca părerile corecte să nu fie înțelese, iar cuvintele lui Hristos: „Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28,20) să își piardă semnificația. Spuneți poporului nostru: Nu fiți nerăbdători să aduceți ceva ce nu este descoperit în Cuvânt. Rămâneți aproape de Hristos. (…)
Să ne amintim că porunca lui Hristos de a predica tuturor popoarelor, semințiilor și limbilor este confirmată de Duhul lui Hristos. Acesta este planul de lucru al lui Dumnezeu. Hristos este puterea care întărește Cuvântul, aducându-i pe oameni, prin convertirea la adevăr, la o credință inteligentă și făcându-i să dorească să împlinească tot ce le-a poruncit El. Slujitorul omenesc, unealta vizibilă, trebuie să predice Cuvântul, iar Domnul Isus, Lucrătorul nevăzut, trebuie să facă acest Cuvânt să fie puternic și eficient prin Duhul Său Sfânt. — Scrisoarea 105, 1900
UN APEL PENTRU PREDICI DE MODĂ VECHE
În lucrarea pastorală s-a infiltrat o nouă stare de lucruri. Există o dorință de a copia modelul altor biserici, iar simplitatea și umilința sunt aproape necunoscute. Pastorii tineri caută să fie originali și să introducă idei și planuri noi de a lucra. Unii încep adunări de înviorare și, prin aceste mijloace, cheamă un număr mare de oameni în biserici. Totuși, când emoțiile puternice au trecut, unde sunt cei convertiți? Pocăința și mărturisirea păcatelor nu se văd. Cei păcătoși sunt îndemnați să creadă în Hristos și să-L primească, fără a lua în considerare viața lor din trecut și răzvrătirea lor. Inima nu este zdrobită. Nu are loc nicio umilire a sufletului. Presupușii convertiți nu au căzut pe Stânca Isus Hristos.
Scripturile Vechiului și Noului Testament ne arată singura cale prin care trebuie să fie făcută lucrarea aceasta. Pocăiți-vă, pocăiți-vă, pocăiți-vă a fost mesajul care a răsunat în pustie de pe buzele lui Ioan Botezătorul. Solia lui Hristos pentru oameni a fost: „Dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel” (Luca 13,5). Iar apostolilor li s-a poruncit să predice pretutindeni că oamenii trebuie să se pocăiască.
Domnul dorește ca slujitorii Săi din zilele noastre să predice vechea învățătură a Evangheliei, părerea de rău pentru păcat, pocăința și mărturisirea. Avem nevoie de predici de modă veche, obiceiuri de modă veche, tați și mame în Israel de modă veche. Trebuie să se lucreze cu perseverență, seriozitate și înțelepciune pentru cel păcătos, până când va înțelege că este un călcător al Legii lui Dumnezeu și se va pocăi față de Dumnezeu și va crede în Domnul Isus Hristos. — Manuscris nedatat 111
FORMALISMUL RECE SAU FANATISMUL
Formalismul, înțelepciunea lumească, precauția lumească, strategia lumească, toate acestea li se vor părea multora a fi chiar puterea lui Dumnezeu, dar, când vor fi acceptate, ele vor fi un obstacol care va împiedica lumina lui Dumnezeu să vină în lume prin avertizări, mustrări și sfaturi.
Satana lucrează cu toată puterea lui amăgitoare și insidioasă pentru a-i îndepărta pe oameni de solia îngerului al treilea, care trebuie să fie proclamată cu putere. Dacă vede că Domnul îi binecuvântează pe cei din poporul Său și îi pregătește să discearnă amăgirile lui, Satana va lucra cu puterea lui iscusită pentru a aduce fanatismul, pe de o parte, și formalismul rece, pe de altă parte, ca să poată duce în rătăcire cât mai multe suflete. Acum este timpul să veghem fără încetare. Vegheați, blocați chiar și cel mai mic pas pe care Satana poate să-l facă în mijlocul nostru.
Există pericole de care trebuie să ne ferim și la dreapta, și la stânga. Cei lipsiți de experiență, veniți de curând la credință, trebuie să fie întăriți și să aibă un exemplu bun. Unii nu vor folosi corect doctrina îndreptățirii prin credință. Ei o vor prezenta în mod unilateral.
Alții vor prinde ideile care nu au fost prezentate corect și vor trece dincolo de limită, ignorând întru totul importanța faptelor.
Credința adevărată lucrează întotdeauna prin dragoste. Faptul de a privi la Golgota nu are scopul de a aduce la tăcere conștiința pentru neîndeplinirea datoriei, nici de a vă liniști ca să dormiți, ci de a crea o credință în Isus, care va lucra curățind sufletul de murdăria egoismului. Când ne bazăm pe Hristos, prin credință, lucrarea este doar la început. Fiecare om are obiceiuri rele și păcătoase, pe care trebuie să le biruie printr-o luptă serioasă. Fiecărui suflet i se cere să ducă lupta cea bună a credinței. Un urmaș al lui Hristos nu poate să fie lipsit de amabilitate în relațiile lui, nu poate să aibă o inimă împietrită și lipsită de simpatie, nu poate să fie arogant, nici să spună cuvinte aspre sau să critice și să condamne.
Lucrarea dragostei izvorăște din lucrarea credinței. Religia Bibliei înseamnă o lucrare constantă. „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5,16). Duceți până la capăt mântuirea voastră cu frică și cutremur, căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea. Noi trebuie să fim zeloși în fapte bune, să fim atenți să susținem faptele bune. Iar Martorul credincios spune: „Știu faptele tale” (Apocalipsa 2,2).
Deși este adevărat că activitatea energică, în ea însăși, nu ne va asigura mântuirea, este de asemenea adevărat că o credință care ne unește cu Hristos va îndemna sufletul la activitate.
Aceia care nu au timp să acorde atenție propriului suflet pentru a se cerceta pe ei înșiși în fiecare zi, spre a vedea dacă păstrează dragostea lui Dumnezeu și a se așeza în calea luminii, vor avea totuși timp să se lase conduși de sugestiile lui Satana și să aducă la îndeplinire planurile lui.
Satana se va strecura prin fisuri înguste, care se vor lărgi pe măsură ce sunt lăsate nereparate. Planurile amăgitoare ale lui Satana vor fi aduse în lucrarea specială a lui Dumnezeu pentru timpul acesta. — Manuscrisul 16, 1890
IDEILE FALSE DESPRE BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU
Mulți pun diverse întrebări și sunt tulburați. Lucrul acesta se întâmplă din cauză că nu au credință în Dumnezeu. Pentru unii, practicile religioase înseamnă doar cu puțin mai mult decât un timp plăcut. Când simțămintele lor sunt stârnite, ei cred că sunt foarte mult binecuvântați. Unii nu cred că sunt binecuvântați dacă simțămintele lor nu sunt stârnite și stimulate. Ei urmăresc o stare de exaltare, iar dacă nu obțin lucrul acesta, cred că sunt întru totul greșiți sau că altcineva este greșit.
Oamenii nu trebuie să fie educați să creadă că religia emoțională, care se află la limita fanatismului, este singura religie curată. Deși pastorul trebuie să reverse cu îmbelșugare curentul puternic al apei vieții, ei așteaptă ca el să aducă o hrană spirituală stimulatoare, care să fie pe placul apetitului omenesc. Dacă emoțiile lor nu sunt stimulate în permanență, unii cred că pot să fie nepăsători și neatenți. Oamenii aflați sub influența unei astfel de religii emoționale așteaptă ca pastorul să-și folosească toate energiile în predicarea Evangheliei. — Scrisoarea 59, 1902
TOTUL ESTE LINIȘTIT, CALM ȘI FĂRĂ PRETENȚII
Vrăjmașul se pregătește să înșele întreaga lume prin puterea lui făcătoare de minuni. El va îndrăzni să ia înfățișarea unui înger al luminii și pe cea a lui Isus Hristos. Oricine îi învață pe alții adevărul pentru timpul acesta trebuie să predice Cuvântul. Aceia care se atașează de Cuvânt nu vor deschide larg ușile pentru Satana, făcând declarații cu privire la profeții, la vise și viziuni. De la 1844, când am așteptat a doua venire a lui Hristos, manifestările false au pătruns într-o măsură mai mare sau mai mică, ici și colo. (…) Vom avea parte de ele din ce în ce mai mult și trebuie să fim precauți asemenea unor străjeri credincioși. Primesc scrisori din partea multor oameni care îmi vorbesc despre viziunile pe care le-au avut, și acești oameni simt că au datoria de a le relata. Fie ca Domnul să-i ajute pe slujitorii Săi să fie precauți.
Când Domnul are un mijloc veritabil de răspândire a luminii, întotdeauna vor fi o mulțime de contrafaceri. Satana va intra cu siguranță pe orice ușă care îi este deschisă. El va vesti solii ale adevărului, amestecându-și ideile cu adevărul și va fi pregătit să ducă în rătăcire sufletele, să atragă mintea oamenilor spre făpturile omenești și spre declarațiile lor și să o împiedice să se bazeze cu fermitate pe un „Așa zice Domnul”. În lucrările lui Dumnezeu cu poporul Său, totul este liniștit, iar pentru aceia care se încred în El, totul este calm și fără pretenții. Ei vor avea o credință simplă, loială și statornică în Biblie și vor fi ascultători și împlinitori ai Cuvântului. Ei Îl vor aștepta pe Domnul în mod real, stăruitor și cu toată seriozitatea. — Scrisoarea 102, 1894
EXEMPLUL LUI HRISTOS
Nimeni să nu se teamă că va ajunge la extreme, dacă este un cercetător atent al Cuvântului, care își umilește sufletul la fiecare pas. Hristos trebuie să locuiască în el prin credință. El, Exemplul nostru, a exercitat stăpânire de sine. El a fost smerit și a avut o adevărată demnitate. Dacă fiecare dintre noi are aceste trăsături de caracter, primind îndreptățirea prin credință, nu va exista niciun extremist. (…)
Exemplul lui Hristos se află înaintea noastră, arătându-ne să păstrăm fără încetare Legea și Evanghelia într-o legătură strânsă. Acestea nu pot fi separate. Calmul și stăpânirea de sine să fie cultivate și menținute cu perseverență, deoarece acesta a fost caracterul lui Hristos. Auzim expresii vehemente sau oameni religioși falși care au pretenții îndrăznețe, vorbesc mult și tare, spunând: „Sunt sfânt, sunt fără păcat”, în timp ce nu au nici cea mai mică temelie pentru credința lor. La Autorul întregului adevăr nu auzim declarații zgomotoase de credință, nici nu vedem înfricoșătoare contorsionări ale corpului.
Să ne aducem mereu aminte că în El locuia trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Dacă Hristos locuiește în inimile noastre, prin credință, vom privi felul Său de a trăi și vom căuta să fim asemenea lui Isus, curați, împăciuitori și neîntinați. În caracterul nostru va fi văzut Hristos. Nu numai că vom primi și vom absorbi lumina, dar o vom și răspândi. Vom avea concepții mai clare și mai distincte cu privire la ce este Isus pentru noi. Caracterul echilibrat, plăcut și binevoitor care s-a dat pe față în viața lui Isus Hristos va străluci în viețile noastre. — Manuscrisul 24, 1890
DORINȚA DE SCHIMBARE A ORDINII ACTUALE
În loc de a trăi în așteptarea unor perioade deosebite de entuziasm, noi trebuie să folosim înțelept ocaziile favorabile prezente, făcând tot ce trebuie, pentru ca sufletele să poată fi mântuite. În loc de a ne epuiza puterile minții în speculații cu privire la vremurile și soroacele pe care Domnul le-a păstrat sub propria autoritate și le-a reținut de la oameni, noi trebuie să ne supunem conducerii Duhului Sfânt, să îndeplinim datoriile prezente, să le oferim pâinea vieții, neamestecată cu părerile omenești, tuturor sufletelor care pier din lipsă de adevăr. (…)
Suntem continuu în pericolul de a ne ridica deasupra simplității Evangheliei. Mulți au o dorință intensă de a uimi lumea cu ceva original, ceva care îi va ridica pe oameni într-o stare de extaz spiritual și va schimba ordinea actuală a experienței. Cu siguranță, există o mare nevoie de schimbare a ordinii actuale a experienței, deoarece sfințenia adevărului prezent nu a fost înțeleasă așa cum ar fi trebuit, dar schimbarea de care avem nevoie este o schimbare a inimii, iar aceasta poate să fie obținută numai dacă Îl căutăm pe Dumnezeu personal pentru a primi binecuvântarea Sa, cerându-I putere și rugându-ne fierbinte ca harul Său să vină asupra noastră și caracterul nostru să fie transformat. Aceasta este schimbarea de care avem nevoie astăzi, iar pentru atingerea unei astfel de experiențe, trebuie să exercităm o energie perseverentă și să manifestăm o stăruință din toată inima. — Review and Herald, 22 martie 1892
FĂRĂ COMPORTAMENTE EXCENTRICE ȘI CIUDATE
Aceia care rostesc Cuvântul adevărului să nu aibă comportamente ciudate și excentrice, deoarece lucrurile acestea vor micșora impresia care trebuie să fie făcută de Cuvântul lui Dumnezeu. Să fim precauți, deoarece Satana este hotărât, dacă este cu putință, să își amestece influența proprie cu serviciile religioase. Să nu aibă loc manifestări teatrale, pentru că acestea nu contribuie la întărirea credinței în Cuvântul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, ele vor abate atenția spre unealta omenească. — Scrisoarea 352, 1908
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU SĂ NU FIE CONTAMINAT DE IDEILE FALSE
În mijlocul strigătelor confuze: „Iată, Hristos este aici! Iată, Hristos este acolo!” va fi adusă o mărturie specială, o solie specială a adevărului, care este potrivită pentru timpul acesta și trebuie să fie primită, crezută și pusă în practică. Adevărul, nu ideile fanteziste, este acela care are efect. Adevărul cel veșnic al Cuvântului va ieși în evidență, liber de toate ideile false seducătoare și de interpretările spiritiste, liber de toate imaginile fanteziste și ademenitoare. Ideile false vor fi prezentate cu insistență pentru a atrage atenția poporului lui Dumnezeu, dar adevărul trebuie să stea înveșmântat în hainele lui curate și frumoase. Cuvântul, care este prețios prin sfințenia lui și prin influența lui înălțătoare, nu trebuie să fie înjosit până la nivelul unor lucruri comune, obișnuite. El trebuie să rămână întotdeauna necontaminat de ideile false prin care Satana caută să-i înșele, dacă este cu putință, chiar și pe cei aleși. — Review and Herald, 13 octombrie 1904