INTRODUCERE
În anii 1900, în Indiana a început să fie răspândită o învățătură fanatică, numită „doctrina trupului sfânt”, ducându-l pe președintele Conferinței și pe alți lucrători la o gravă idee falsă. Teoria aceasta pretindea că natura căzută a acelora care Îl urmează pe Mântuitorul trebuie să ajungă desăvârșită, trecând printr-o experiență a agoniei din Ghetsimani și obținând în felul acesta o stare fizică fără păcat, ca pregătire esențială pentru schimbare. Martorii oculari raportează că acești fanatici ajungeau la niveluri înalte de entuziasm în serviciile lor religioase, prin folosirea unor instrumente muzicale cum ar fi orga, flautul, vioara, tamburina, cornul și chiar tobele mari. Ei căutau să facă o demonstrație fizică, strigau, se rugau și cântau până când cineva din adunare cădea de pe scaun, leșina și ajungea într-o stare de inconștiență. Unul sau doi bărbați mergeau încolo și încoace pe culoar pentru a-i târî pe acei oameni sus, pe amvon. Apoi, aproximativ zece indivizi se adunau în jurul trupurilor leșinate, unii cântând, alții strigând și alții rugându-se, toți în același timp. Când își reveneau, acei oameni erau considerați a fi printre cei ce trecuseră prin experiența Ghetsimani, obținuseră un trup sfânt și transformarea prin credință. După aceea, se pretindea că oamenii aceia nu mai pot să păcătuiască și nici nu vor muri niciodată. Frații S. N. Haskell și A. J. Breed, doi dintre conducătorii bisericii noastre, au fost trimiși la adunarea de tabără ținută la Muncie, Indiana, în perioada 13-23 septembrie 1900, pentru a combate acest fanatism. Evenimentele acestea i-au fost relatate lui Ellen White în timp ce se afla în Australia, în ianuarie 1900, iar ea a adresat o mărturie de avertizare și mustrare împotriva lor, după cum se va vedea în următoarele două mesaje. Compilatorii.
REPETAREA FANATISMULUI TIMPURIU
Mi-au fost date îndrumări cu privire la experiența recentă a fraților din Indiana și cu privire la învățătura pe care au vestit-o în biserici. Prin experiența și învățătura aceasta, vrăjmașul a lucrat pentru a duce sufletele în rătăcire.
Învățătura prezentată cu privire la „trupul sfânt” este falsă. Toți pot ajunge să aibă acum inimi sfinte, dar nu este corect să declarăm că vom avea un trup sfânt în viața aceasta. Apostolul Pavel spune: „Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească” (Romani 7,18). Acelora care au încercat din greu să obțină prin credință așa-zisul trup sfânt, aș dori să le spun: Nu puteți să-l obțineți. Niciunul dintre voi nu are un trup sfânt acum. Nicio făptură omenească de pe pământ nu are un trup sfânt. Aceasta este o imposibilitate.
Dacă aceia care vorbesc atât de deschis despre desăvârșirea în trup ar putea să vadă lucrurile în lumina lor adevărată, s-ar da înapoi cu oroare de la ideile lor îngâmfate. Prin faptul că le arată falsitatea pretențiilor lor cu privire la trupul sfânt, Domnul caută să-i împiedice să așeze cuvintele Sale într-o formulare ce conduce la întinarea trupului, a sufletului și a spiritului. Dacă această etapă a doctrinei va continua încă puțin, ea va conduce la pretenția că susținătorii ei nu pot să păcătuiască și că, având în vedere că au un trup sfânt, toate faptele lor sunt sfinte. Ce poartă s-ar deschide în felul acesta pentru ispită!
Scripturile ne învață să căutăm sfințirea lui Dumnezeu pentru trup, suflet și spirit. În lucrarea aceasta, noi trebuie să colaborăm cu Dumnezeu. Se poate face mult pentru refacerea chipului moral al lui Dumnezeu în om, pentru îmbunătățirea capacităților fizice, mintale și morale. Pot să fie săvârșite schimbări mari în organismul fizic, prin ascultarea de legile lui Dumnezeu și prin a nu introduce în trup nimic care întinează. Deși nu putem să pretindem desăvârșirea trupului, noi putem să avem desăvârșirea creștină a sufletului. Prin jertfa adusă pentru noi, păcatele pot să fie iertate pe deplin. Noi nu depindem de ce poate să facă omul, ci de ce poate să facă Dumnezeu pentru om, prin Hristos. Când ne predăm în întregime lui Dumnezeu și credem pe deplin, sângele lui Hristos ne curățește de toate păcatele. Conștiința poate să fie eliberată de condamnare. Prin credința în sângele Său, toți pot să fie făcuți desăvârșiți în Hristos Isus. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că nu avem de-a face cu imposibilități. Putem să cerem sfințirea. Putem să ne bucurăm de favoarea lui Dumnezeu. Nu trebuie să fim preocupați cu privire la ce gândesc Hristos și Dumnezeu despre noi, ci cu privire la ce gândește Dumnezeu despre Hristos, Înlocuitorul nostru. Voi sunteți primiți în Cel Preaiubit. Domnul îi arată celui pocăit și încrezător că Hristos acceptă predarea sufletului spre a fi modelat după chipul și asemănarea Sa.
În viața Sa pe pământ, Domnul Hristos ar fi putut să facă descoperiri care ar fi eclipsat și ar fi făcut să fie date uitării toate descoperirile omenești. El ar fi putut să deschidă poartă după poartă în înțelegerea lucrurilor tainice și, ca urmare, ar fi avut loc multe descoperiri ale realităților veșnice. El ar fi putut să spună cuvinte care ar fi fost ca o cheie ce dezleagă taine care ar fi captivat mințile generațiilor până la încheierea timpului. Totuși Hristos nu deschide numeroasele porți prin care curiozitatea omenească s-a străduit și se străduiește să intre. El nu a întins pentru oameni un ospăț care s-ar fi dovedit în detrimentul intereselor lor celor mai înalte. El nu a venit pentru a sădi un pom al cunoștinței pentru oameni, ci un pom al vieții. (…)
Am fost îndrumată să le spun celor din Indiana, care susțin doctrine ciudate, următoarele: Voi alcătuiți o structură greșită pentru lucrarea prețioasă și importantă a lui Dumnezeu. Rămâneți în interiorul hotarelor Bibliei. Luați învățăturile lui Hristos și repetați-le adesea. Nu uitați că „înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică. Și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace” (Iacov 3,17.18).
Când vor primi un trup sfânt, făpturile omenești nu vor rămâne pe pământ, ci vor fi luate în cer. Deși păcatul este iertat în viața aceasta, urmările lui nu sunt întru totul îndepărtate acum. Numai la venirea Sa, Hristos „va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale” (Filipeni 3,21). (…)
Mișcările fanatice au apărut din nou și din nou, pe măsura înaintării lucrării noastre, iar când problema mi-a fost înfățișată, eu a trebuit să vestesc un mesaj similar celui pe care îl vestesc fraților mei din Indiana. Am fost învățată de Domnul că mișcarea aceasta din Indiana are același caracter cu mișcările din trecut. În adunările voastre religioase, au avut loc practici similare cu cele la care am fost martoră în timpul acelor mișcări din trecut.
În perioada dezamăgirii de după trecerea datei din 1844, fanatismul a apărut în diferite forme. Unii au susținut că învierea neprihăniților a avut loc deja. Am fost trimisă spre a vesti o solie pentru aceia care credeau ideea aceasta, așa cum vă vestesc acum o solie și vouă. Ei declarau că erau desăvârșiți, că trupul, sufletul și spiritul lor erau sfinte. Ei făceau demonstrații similare cu acelea pe care le-ați făcut voi și își încurcau propriile minți și mințile altora prin presupunerile lor uimitoare. Totuși oamenii aceia erau frații noștri iubiți, iar noi doream nespus să-i ajutăm. Am mers la adunările lor. Acolo se manifesta o stare de entuziasm excesiv, cu zgomote și confuzie. Nimeni nu putea să spună care era sunetul de orgă și care era sunetul de harpă. Unii păreau să fie în viziune și cădeau pe podea. Alții săreau, dansau și strigau. Ei declarau că, deoarece trupul lor era curățit, erau gata pentru strămutarea la cer. Ei repetau mereu lucrul acesta. Eu mi-am vestit mărturia în Numele Domnului, adresând mustrarea Sa cu privire la manifestările acestea.
Unii care erau implicați în mișcările acestea au fost făcuți să-și vină în fire și au înțeles amăgirea în care se aflau. Unii fuseseră niște oameni excelenți, cinstiți, dar au crezut că trupul sfințit nu putea să păcătuiască și, astfel, fuseseră prinși în capcana lui Satana. Ei își duseseră ideile exagerate atât de departe, încât au ajuns să fie o rușine pentru lucrarea prețioasă a lui Dumnezeu. Aceștia s-au pocăit cu părere de rău, iar după aceea unii au fost printre oamenii noștri cei mai demni de încredere. Însă au fost alții care, după aceea, au trăit mereu în tristețe. Noi nu am mai putut să-i facem niciodată să simtă că erau vrednici să lucreze pentru Domnul, a cărui cauză prețioasă o dezonoraseră într-o măsură așa de mare.
Ca rezultat al unor mișcări fanatice asemenea celor pe care le-am descris, în unele cazuri, oameni care nu au fost în niciun fel responsabili pentru aceste mișcări și-au pierdut mințile. Ei nu au putut să armonizeze scenele de entuziasm și agitație cu experiența lor prețioasă din trecut. Au fost împinși dincolo de limită pentru a primi solia unei idei false, iar această solie le-a fost prezentată în așa fel încât au fost făcuți să creadă că, dacă nu o vor primi, vor fi pierduți și, ca urmare, mintea lor s-a dezechilibrat și au înnebunit. Lucrurile acestea aduc rușine asupra cauzei adevărului și împiedică proclamarea ultimei solii a harului pentru lume.
Strigătele nu sunt dovada sfințirii
Modul în care s-au desfășurat adunările din Indiana, cu zgomot și confuzie, nu le recomandă favorabil pentru mințile inteligente și gânditoare. În aceste manifestări nu se află nimic care va convinge lumea că noi avem adevărul. Simplele zgomote și strigăte nu sunt o dovadă a sfințirii sau a coborârii Duhului Sfânt. Manifestările voastre nestăpânite creează numai dezgust în mintea celor necredincioși. Cu cât există mai puține astfel de manifestări, cu atât va fi mai bine pentru cei ce le promovează și pentru oameni, în general.
Odată început și lăsat fără frâu, fanatismul este la fel de greu de stins ca un incendiu care a pus stăpânire pe o clădire. Ar fi fost mult mai bine ca aceia care s-au implicat în acest fanatism și l-au susținut să se angajeze într-o muncă din afara bisericii, pentru că, prin comportamentul lor inconsecvent, Îl dezonorează pe Dumnezeu și pun în pericol poporul Său. Multe asemenea mișcări vor apărea în timpul acesta, când lucrarea Domnului trebuie să rămână nobilă, curată și nealterată de superstiții și de fabule. Trebuie să fim precauți, să păstrăm o legătură strânsă cu Hristos, ca să nu fim amăgiți de strategiile lui Satana.
Domnul dorește ca în slujba Lui să fie ordine și disciplină, nu emoții puternice și confuzie. Nu suntem în stare acum să descriem cu acuratețe evenimentele care vor avea loc în lumea noastră în viitor, dar știm un lucru, și anume că acesta este timpul când trebuie să veghem în rugăciune, deoarece ziua cea mare a Domnului este aproape. Satana își adună forțele. Trebuie să fim înțelepți și liniștiți și să contemplăm adevărurile descoperite. Emoțiile puternice nu sunt favorabile pentru creșterea în har, pentru adevărata curăție și sfințire a spiritului.
Dumnezeu dorește să ne ocupăm de adevărul sfânt. Numai acesta îi va convinge pe adversari. Trebuie să fie făcută o lucrare calmă și înțeleaptă pentru a convinge sufletele cu privire la starea lor și a le arăta ce înseamnă zidirea caracterului care trebuie să fie dusă mai departe, dacă dorim să avem o clădire frumoasă pentru Domnul. Mințile care sunt sensibilizate trebuie să fie învățate cu răbdare, dacă înțeleg corect și prețuiesc cum se cuvine adevărurile Cuvântului.
Dumnezeu îi cheamă pe cei din poporul Său să trăiască frumos, cu seriozitate, cumpătare și cu o consecvență sfântă. Ei trebuie să fie foarte atenți să nu reprezinte greșit și să nu dezonoreze învățăturile sfinte ale adevărului prin manifestări ciudate, prin confuzie și agitație. Prin acestea, cei necredincioși sunt determinați să creadă că adventiștii de ziua a șaptea sunt un grup de fanatici. Astfel, se creează o prejudecată care împiedică sufletele să primească solia pentru timpul acesta. Când rostesc adevărul așa cum este el în Isus, credincioșii dau pe față un calm înțelept și sfânt, nu o furtună a confuziei. — General Conference Bulletin, 23 aprilie 1901
ÎNCHINAREA ÎNSOȚITĂ DE VACARM
Valoarea lucrării pe care Domnul o va realiza prin vasele pe care le propune pentru a aduce la îndeplinire gândul și planul Său nu poate să fie înțeleasă pe deplin. Domnul mi-a arătat că lucrurile pe care le-ați descris ca având loc în Indiana vor avea loc chiar înainte de încheierea timpului de probă. Vor avea loc tot felul de manifestări ciudate. Vor fi strigăte, muzică, tobe și dans. Simțurile ființelor raționale vor fi atât de confuze, încât nu se va mai putea avea încredere în ele pentru luarea unor decizii corecte. Iar faptul acesta va fi considerat a fi lucrarea Duhului Sfânt.
Duhul Sfânt nu Se descoperă niciodată prin astfel de metode și într-un asemenea vacarm. Aceasta este o invenție a lui Satana, cu scopul de a-și acoperi metodele ingenioase de a anula efectul adevărului curat, sincer, înălțător, înnobilator și sfințitor pentru timpul acesta. Decât să faceți lucrarea care mi-a fost arătat că a avut loc în adunările noastre de tabără din ianuarie, ar fi fost mai bine ca închinarea adusă lui Dumnezeu să nu fi fost însoțită niciodată de muzică. Adevărul pentru timpul de acum nu are nevoie de nimic de acest fel în lucrarea de convertire a sufletelor. Vacarmul și zgomotele șochează simțurile și pervertesc lucrarea care, dacă ar fi organizată corect, ar putea să fie o binecuvântare. Puterile satanice se amestecă foarte bine cu zgomotul și gălăgia, pentru a produce un carnaval, iar acesta este numit apoi lucrarea Duhului Sfânt.
Când adunarea de tabără se încheie, binele care ar fi trebuit și ar fi putut să fie făcut prin prezentarea adevărului sfânt nu este îndeplinit. Cei ce participă la presupusa înviorare spirituală rămân cu impresii care îi duc în rătăcire. Ei nu pot să spună ce au cunoscut mai înainte cu privire la principiile Bibliei.
Acest fel de închinare să nu primească nicio încurajare. Același fel de influență a pătruns în mijlocul nostru după data stabilită în 1844. Au avut loc același fel de manifestări. Oamenii au ajuns să fie exaltați și erau conduși de o putere despre care credeau că este puterea lui Dumnezeu. (…)
Istoria se va repeta
Nu voi descrie toată istoria dureroasă, pentru că este prea mult. Totuși, în ianuarie, Domnul mi-a arătat că în adunările noastre de tabără vor fi aduse teorii și metode greșite și că istoria trecutului se va repeta. M-am simțit foarte tulburată. Am fost îndrumată să spun că la aceste manifestări sunt prezenți demoni în chip de oameni, lucrând cu toată ingeniozitatea pe care o poate folosi Satana spre a face ca adevărul să fie dezgustător pentru oamenii inteligenți, că vrăjmașul a încercat să organizeze lucrurile în așa fel încât adunările de tabără, care au fost mijloacele de a le vesti mulțimilor adevărul soliei îngerului al treilea, să-și piardă puterea și influența.
Solia îngerului al treilea trebuie să fie vestită în propoziții clare. Ea trebuie să fie păstrată liberă de orice urmă a teoriilor ieftine și nenorocite, inventate de oameni, care sunt pregătite de tatăl minciunii și sunt deghizate la fel cum a fost șarpele cel strălucitor pe care Satana l-a folosit ca medium, ca să-i înșele pe primii noștri părinți. În felul acesta, Satana încearcă să-și pună amprenta pe lucrarea pe care Dumnezeu a dorit să o scoată în evidență în toată curăția ei.
Duhul Sfânt nu are nimic de-a face cu o astfel de confuzie de zgomote și cu mulțimea de sunete, așa cum mi-a fost arătat în ianuarie. Dacă ar fi fost aleasă corespunzător, muzica ar fi fost o laudă și o slavă la adresa lui Dumnezeu, dar Satana lucrează în mijlocul gălăgiei și confuziei. El face ca efectul ei să fie asemenea mușcăturii otrăvitoare a șarpelui.
Lucrurile care au avut loc în trecut vor avea loc și în viitor. Satana va face ca muzica să fie o capcană prin felul în care este aleasă. Dumnezeu îi cheamă pe cei din poporul Său, care au lumina în fața lor, în Cuvânt și în Mărturii, să citească, să se gândească și să ia aminte. Au fost date învățături clare și precise, pentru ca toți să le poată înțelege. Totuși marea dorință după idei noi are ca urmare apariția unor doctrine ciudate și nimicește în mare parte influența acelora care ar putea să fie o putere spre bine, dacă și-ar păstra încrederea nezguduită pe care au avut-o la început în adevărul pe care li l-a dat Domnul.
„De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice abatere și orice neascultare și-au primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o.” (Evrei 2,1-3). „Luați seama dar, fraților, ca niciunul din voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: «Astăzi», pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început” (Evrei 3,12-14).
Frate și soră Haskell, trebuie să îmbrăcăm fiecare piesă a armurii și, după ce am făcut totul, să rămânem neclintiți. Noi suntem puși să fim o apărare pentru Evanghelie și să alcătuim o parte a marii armate a Domnului pentru un război puternic. Ambasadorii credincioși ai Domnului trebuie să prezinte adevărul în cuvinte clare și precise. Multe dintre ideile care sunt numite astăzi „un adevăr crucial” sunt niște vorbe goale, care conduc la împotrivire față de Duhul Sfânt. (…)
Prezentarea greșită a Duhului Sfânt
S-a spus mult despre împărtășirea Duhului Sfânt, iar unii o interpretează în așa fel încât aduc un prejudiciu bisericii. Viața veșnică este primirea elementelor vii ale Scripturilor și împlinirea voinței lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă a mânca trupul Fiului lui Dumnezeu și a bea sângele Său. Pentru cei ce fac lucrul acesta, viața și nemurirea sunt aduse la lumină prin Evanghelie, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr, duh și viață. Toți aceia care cred în Isus Hristos ca Mântuitor personal au privilegiul de a se hrăni din Cuvântul lui Dumnezeu. Influența Duhului Sfânt face ca Biblia, Cuvântul, să fie un adevăr nemuritor care îi dă putere și rezistență spirituală aceluia care o cercetează cu rugăciune.
„Cercetați Scripturile”, a declarat Hristos, „pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5:39). Aceia care sapă adânc, și nu doar la suprafață, vor descoperi comorile ascunse ale adevărului. Duhul Sfânt este prezent alături de cercetătorul stăruitor. Iluminarea lui strălucește asupra Cuvântului, întipărind adevărul în minte și făcându-l să aibă o importanță nouă și proaspătă. Cercetătorul este umplut de un simțământ al păcii și al bucuriei pe care nu l-a simțit niciodată înainte. El își dă seama de valoarea adevărului, așa cum nu și-a dat seama niciodată înainte. O lumină nouă, cerească, strălucește asupra Cuvântului, iluminând fiecare literă, ca și cum ar fi poleită cu aur. Dumnezeu Însuși a vorbit minții și inimii, făcând Cuvântul să fie duh și viață.
Fiecare cercetător adevărat al Cuvântului își înalță inima către Dumnezeu, implorând ajutorul Duhului. Curând, el descoperă lucruri care îl poartă mai presus de declarațiile imaginare ale unora care vor să fie învățători, dar ale căror teorii slabe și instabile nu sunt susținute de Cuvântul viului Dumnezeu. Teoriile acestea au fost inventate de oameni care nu au învățat prima mare lecție, și anume că Duhul lui Dumnezeu și viața se află în Cuvântul Său. Dacă ar fi primit în inimă elementele veșnice aflate în Cuvântul lui Dumnezeu, ar înțelege cât de lipsite de putere și de semnificație sunt toate eforturile lor de a prezenta ceva nou în scopul de a face senzație. Ei au nevoie să învețe chiar primele principii ale Cuvântului lui Dumnezeu, iar apoi vor avea un cuvânt al vieții pe care să-l adreseze oamenilor și vor face deosebire imediat între ce este pleavă și ce este grâu, pentru că Domnul Isus le-a lăsat făgăduința Sa ucenicilor Lui. — Scrisoarea 132, 1900