INTRODUCERE
În 12 noiembrie 1908, în St. Helena, California, a venit un bărbat zelos, împreună cu soția lui. Ei au căutat să aibă o întrevedere cu Ellen White și i-au relatat niște experiențe remarcabile, care avuseseră loc în urmă cu aproximativ trei ani. Experiențele acestea au început după câteva zile de post și rugăciune pentru Duhul Sfânt, până când, așa cum spuneau ei, „picături mari de transpirație au apărut pe frunțile noastre”. Ei credeau că primiseră Duhul Sfânt, așa cum primiseră apostolii de la început. Ei declarau că vorbiseră în limbi și lucraseră cu zel pentru ca și alții să poată avea o experiență similară.
Ei fuseseră arestați în Est, sub acuzația de a exercita o influență spiritistă asupra unui copil. După audierea cazului, avocatul și primarul au spus despre acești oameni că, dacă nu erau la limita nebuniei, se aflau totuși periculos de aproape de aceasta. Iar ei declarau că, în timp ce erau în închisoare, li s-a spus, „prin Duhul Sfânt”, să se poarte ca și când ar fi nebuni, iar urmarea va fi că Dumnezeu „îi va face pe oamenii aceștia să se teamă într-o asemenea măsură, încât să le fie frică să intre în celulă”.
Ei credeau că acel copil, cu privire la care au fost acuzați că l-au hipnotizat, avea darul profeției și că i-a îndrumat unde să meargă. Ei au declarat că, prin rugăciune, vindecaseră bolnavi, scoseseră demoni și făcuseră multe alte minuni. Soțul spunea despre soția lui următoarele: „Duhul Sfânt lucrează prin ea, iar noi credem că acesta este darul profeției care trebuie să fie revărsat asupra tuturor oamenilor.”
Declarațiile următoare au fost făcute de Ellen White cu privire la situația aceasta și cu privire la mișcări religioase asemănătoare. Compilatorii.
LUCRAREA LUI DUMNEZEU ESTE CARACTERIZATĂ DE DEMNITATE ȘI CALM
Cu două săptămâni în urmă, în timp ce scriam, fiul meu William C. White a intrat în camera mea și a spus că jos se află două persoane care doresc să stea de vorbă cu mine. Am coborât în sufragerie și am întâlnit acolo un bărbat și pe soția lui, care declarau că urmează Cuvântul lui Dumnezeu și cred în Mărturii. Ei avuseseră o experiență neobișnuită pe parcursul ultimilor doi sau trei ani. Păreau să fie niște persoane sincere.
I-am ascultat relatându-mi câteva dintre experiențele lor, iar apoi le-am spus ceva despre lucrarea pe care a trebuit să o facem pentru a înfrunta fanatismul și a ne opune lui, curând după ce trecuse data la care am așteptat să-L vedem pe Domnul nostru. În timpul acelor zile dificile, unii dintre credincioșii noștri cei mai valoroși au fost conduși la fanatism. Mai departe, le-am spus că, înainte de sfârșitul timpului, vom vedea manifestări ciudate la oameni care vor pretinde că sunt conduși de Duhul Sfânt. Unii vor trata aceste manifestări aparte ca fiind foarte importante, dar ele nu sunt de la Dumnezeu, ci sunt menite să abată gândurile multora de la învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu.
În această etapă a istoriei noastre, noi trebuie să fim foarte atenți și să ne ferim de tot ce seamănă a fi fanatism și dezordine. Trebuie să ne păzim de toate practicile ciudate care vor avea tendința de a stârni gândurile celor necredincioși și de a-i determina să creadă că noi, ca popor, suntem conduși de impulsuri și simțim plăcere în zgomotele și confuzia care însoțesc acțiunile excentrice. În zilele din urmă, vrăjmașul adevărului prezent va aduce în biserică manifestări care nu sunt în armonie cu lucrările Duhului Sfânt, ci au menirea să-i ducă în rătăcire pe aceia care sunt gata să adopte idei noi și ciudate.
I-am spus acestui frate și soției lui că experiența prin care am trecut în tinerețe, la scurt timp după trecerea datei din 1844, mă determinase să fiu cât se poate de precaută cu privire la acceptarea oricărei manifestări asemănătoare cu acelea cu care ne-am confruntat și pe care le-am mustrat în Numele Domnului.
Nu poate fi adus un prejudiciu mai mare lucrării lui Dumnezeu din timpul acesta, decât să îngăduim să pătrundă în bisericile noastre un fanatism însoțit de acțiuni ciudate, despre care se presupune în mod greșit că sunt lucrarea Duhului lui Dumnezeu.
Pe măsură ce fratele acesta și soția lui își descriau experiențele, pe care ei declarau că le avuseseră ca urmare a primirii Duhului Sfânt cu puterea apostolică, mi se părea că erau o reproducere a manifestărilor pe care am fost chemați să le înfruntăm și să le corectăm în experiența noastră timpurie.
Spre încheierea întrevederii, fratele L a propus să ne rugăm împreună, crezând că, în timp ce ne rugăm, era posibil ca soția lui să aibă acea manifestare pe care mi-o descriseseră ei, iar atunci eu voi fi în stare să îmi dau seama dacă era de la Domnul sau nu. Eu nu am putut să fiu de acord cu propunerea aceasta, deoarece am fost învățată că, atunci când cineva se oferă să prezinte astfel de manifestări ciudate, faptul acesta constituie o dovadă hotărâtă că nu este lucrarea lui Dumnezeu.
Noi nu trebuie să îngăduim ca astfel de experiențe să ne determine să ne simțim descurajați. Vom întâlni asemenea experiențe din când în când. Să nu lăsăm nicidecum loc pentru manifestările ciudate care îndepărtează realmente mintea de la lucrările adânci ale Duhului Sfânt. Lucrarea lui Dumnezeu este caracterizată întotdeauna de calm și demnitate. Noi nu ne putem permite să aprobăm niciun lucru care ar putea să aducă o stare de confuzie și să slăbească zelul nostru pentru marea lucrare pe care ne-a dat-o Dumnezeu, de a pregăti lumea pentru cea de-a doua venire a lui Hristos. — Scrisoarea 338, 1908
DECLARAȚIILE FĂCUTE DE ELLEN G. WHITE ÎNTR-UN INTERVIU
Vă relatez experiențele acestea, că să știți prin ce am trecut noi. (…) Unii [fanatici de după 1844] dansau, săreau încoace și încolo și cântau: „Slavă, slavă, slavă, slavă, slavă, slavă, slavă.” Uneori, eu stăteam pe scaun până când încetau și apoi mă ridicam și spuneam: „Acesta nu este modul în care lucrează Domnul. El nu ne impresionează în felul acesta. Noi trebuie să îndrumăm mintea oamenilor la Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind temelia credinței noastre.”
La data aceea, eu eram doar un copil, și totuși a trebuit să-mi prezint de repetate ori mărturia împotriva acestor lucrări ciudate. De atunci, am căutat mereu să fiu cât se poate de atentă, ca nu cumva ceva de felul acesta să pătrundă din nou în mijlocul poporului nostru. Orice manifestare a fanatismului abate mintea de la dovezile adevărului, de la Cuvântul lui Dumnezeu Însuși.
Poate că voi aveți un motiv pentru acest comportament, dar aceia care vor fi influențați de voi ar putea să meargă pe o cale greșită și, ca urmare, foarte curând, ne vom confrunta cu o mulțime de lucruri care ne vor face să ne fie aproape imposibil să lăsăm asupra celor necredincioși o impresie corectă cu privire la solia și lucrarea noastră. Noi trebuie să le ducem oamenilor Cuvântul temeinic al lui Dumnezeu, iar când ei primesc Cuvântul acesta, Duhul lui Dumnezeu va veni, dar întotdeauna când vine, așa cum am afirmat mai înainte, El vine într-un mod care se recomandă de la sine, în așa fel încât să fie acceptat de oamenii cu judecată. În vorbirea noastră, în cântec și în toate practicile noastre religioase, noi trebuie să dăm pe față calmul, demnitatea și teama evlavioasă care îl motivează pe fiecare copil adevărat al lui Dumnezeu.
Există un pericol continuu de a îngădui să se manifeste în mijlocul nostru ceva ce noi am putea să considerăm a fi lucrarea Duhului Sfânt, dar care, în realitate, este rodul spiritului fanatismului. Atâta vreme cât îi îngăduim vrăjmașului adevărului să ne conducă pe o cale greșită, nu putem spera să ajungem la cei cu inima sinceră pentru a le vesti solia îngerului al treilea. Noi trebuie să fim sfințiți prin ascultarea de adevăr. Îmi este teamă de orice ar putea să încline să abată mintea de la dovezile temeinice ale adevărului, așa cum este descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu. Îmi este teamă de lucrul acesta, îmi este teamă de lucrul acesta! Trebuie să ne aducem gândurile în interiorul granițelor rațiunii, ca nu cumva vrăjmașul să pătrundă și să producă dezordine totală. Oamenii cu un temperament iritabil sunt conduși cu ușurință la fanatism, iar dacă am îngădui să pătrundă în bisericile noastre ceva care să conducă astfel de oameni pe o cale greșită, curând am vedea că greșelile acestea vor fi duse până la extrem, iar apoi, din cauza comportamentului acestor oameni dezordonați, întreaga biserică a adventiștilor de ziua a șaptea va rămâne cu un stigmat.
Fanatismul va fi văzut din nou
Am căutat o modalitate de a publica din nou unele dintre acele experiențe timpurii, așa încât mai mulți dintre cei aflați în poporul nostru să poată fi informați, deoarece știu de multă vreme că fanatismul se va manifesta din nou, pe căi diferite. Noi trebuie să ne întărim poziția, insistând asupra Cuvântului lui Dumnezeu și evitând orice practici neobișnuite și ciudate pe care unii le vor adopta și le vor aplica foarte repede. Dacă vom îngădui confuziei să intre în rândurile noastre, nu vom putea să ne încheiem lucrarea așa cum ar trebui. (…)
De-a lungul anilor de slujire a Domnului Hristos pe pământ, femeile evlavioase au ajutat lucrarea îndeplinită de Mântuitorul și ucenicii Săi. Dacă aceia care se împotriveau lucrării Sale ar fi putut să descopere ceva care nu era în regulă în comportamentul acestor femei, lucrarea s-ar fi oprit imediat din cauza aceasta. Deși femeile au lucrat împreună cu Hristos și cu apostolii, întreaga lucrare a fost condusă la un nivel așa de înalt, încât toți s-au aflat deasupra oricărei umbre de suspiciune. Nu a putut fi găsită nicio ocazie pentru a fi adusă vreo acuzație. Mintea tuturor a fost îndrumată mai degrabă spre Scripturi, decât spre oameni. Adevărul a fost propovăduit într-un mod lămurit și atât de clar, încât toți au putut să-l înțeleagă.
Cât de teamă îmi este ca nu cumva în mijlocul poporului nostru să fie adus ceva care să aibă o natură fanatică. Sunt foarte mulți oameni care au nevoie de sfințire, dar ei trebuie să fie sfințiți prin ascultarea de mesajul adevărului. (…)
Nu putem să îngăduim ca oamenii iritabili din mijlocul nostru să se manifeste într-o modalitate care ar nimici influența noastră asupra acelora la care dorim să ajungem, ca să le vestim adevărul. Am avut nevoie de ani de zile pentru a desființa impresia nefavorabilă pe care au avut-o cei necredincioși despre adventiști, din cauză că au aflat despre faptele ciudate și nelegiuite ale fanaticilor aflați în mijlocul nostru în primii ani ai existenței noastre ca popor deosebit. — Manuscrisul 115, 1908
SFAT ADRESAT UNUI FRATE ȘI SOȚIEI LUI
Dragă frate și soră L, Recent, într-o viziune din timpul nopții, mi-au fost descoperite câteva lucruri pe care trebuie să vi le comunic. Mi-a fost arătat că faceți niște greșeli jalnice. În studiul Scripturilor și al Mărturiilor, voi ați ajuns la concluzii greșite. Lucrarea Domnului va fi înțeleasă foarte greșit dacă veți continua să lucrați așa cum ați început. Voi interpretați greșit Cuvântul lui Dumnezeu și scrierile Mărturiilor, iar apoi căutați să îndepliniți o lucrare ciudată, în conformitate cu propriile concepții legate de semnificația lor. Ați ajuns chiar și să presupuneți că ați primit puterea de a scoate demoni. Prin influența voastră asupra minții oamenilor, aceștia sunt determinați să creadă că sunt posedați de demoni și că Domnul v-a rânduit ca slujitori ai Săi pentru a scoate aceste spirite rele.
Prin manifestările ei ciudate, prin vorbirea și cântecele ei, care nu sunt în acord cu adevărata lucrare a Duhului Sfânt, soția ta contribuie la aducerea unui fel de fanatism care, dacă va fi acceptat în bisericile noastre, va produce un mare prejudiciu lucrării lui Dumnezeu.
Fratele meu și sora mea, am un mesaj pentru voi: Voi porniți de la o premisă falsă. În manifestările voastre este întrețesut mult eu. Prin asemenea manifestări, Satana va pătrunde cu puterea lui de a vrăji. Este timpul să vă opriți. Dacă Dumnezeu v-ar fi dat o solie specială pentru poporul Său, voi ați trăi și ați lucra cu toată umilința, nu ca și când v-ați afla pe o scenă de teatru, ci cu toată blândețea unor urmași ai lui Isus cel smerit din Nazaret. Voi ați exercita o influență întru totul diferită de aceea pe care ați avut-o până acum. (…)
Dorința sinceră de a le face bine altora îl va determina pe lucrătorul creștin să renunțe la orice intenție de a aduce în solia adevărului prezent vreo învățătură ciudată, care să-i ducă pe oameni la fanatism. În această perioadă a istoriei lumii, noi trebuie să exercităm grija cea mai mare cu privire la acest fapt.
Unele aspecte ale experienței prin care treceți voi pun în pericol nu numai sufletul vostru, ci și sufletul multor altora, deoarece faceți apel la cuvintele prețioase ale lui Hristos, așa cum sunt raportate în Scripturi, și la Mărturii, dar le folosiți ca garanție pentru autenticitatea mesajului vostru. Vă înșelați când presupuneți că Biblia, Cuvântul prețios al lui Dumnezeu, care este drept și adevărat și Mărturiile pe care Domnul le-a dat poporului Său constituie autoritatea voastră. Sunteți conduși de impulsuri greșite și vă întăriți poziția cu declarații care induc în eroare. Voi încercați să faceți în așa fel încât adevărul lui Dumnezeu să susțină idei și fapte greșite, care sunt inconsecvente și fanatice. Lucrul acesta face ca lucrarea bisericii să fie de zece ori, da, și chiar de douăzeci de ori mai grea, în efortul ei de a-i familiariza pe oameni cu adevărurile soliei îngerului al treilea. — Scrisoarea 358a, 1908
MESAJ ADRESAT BISERICILOR DIN CALIFORNIA
Către frații noștri din California: Noaptea trecută, mi-au fost date îndrumări pentru poporul nostru. Mi se părea că mă aflu într-o adunare unde se vorbea despre lucrarea ciudată a fratelui L și a soției lui. Mi s-a spus că aceasta a fost o lucrare asemănătoare cu cea care s-a desfășurat în _____, în statul Maine, și în diferite alte locuri, după trecerea datei din 1844. Mi s-a poruncit să vorbesc categoric împotriva acestei lucrări fanatice.
Mi-a fost arătat că nu Duhul Domnului i-a inspirat pe fratele și pe sora L, ci același spirit al fanatismului care caută mereu să pătrundă în biserica rămășiței. Felul în care ei aplică pasajele Scripturii cu privire la practicile lor neobișnuite este greșit. Faptul că declară că unele persoane sunt posedate de Diavol și apoi se roagă împreună cu ele și pretind că scot afară duhurile rele constituie un fanatism care va aduce dezonoare oricărei biserici care aprobă o astfel de lucrare.
Mi-a fost arătat că nu trebuie să încurajăm în niciun fel aceste manifestări, ci să-i ferim pe oameni printr-o mărturie hotărâtă împotriva oricărui lucru care ar putea aduce o pată asupra numelui de adventiști de ziua a șaptea și distruge încrederea lor în solia adevărului pe care trebuie să o vestească lumii. Domnul a făcut o mare lucrare pentru cei din poporul Său, punându-i pe un teren avantajos. Datoria bisericii este să cultive influența pe care o are. Cât de prețioase sunt cuvintele: „Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5,39). Dacă sunt studiate cu atenție și respectate cu un spirit de rugăciune, cuvintele Inspirației ne vor oferi toată puterea pentru a săvârși orice faptă bună.
Ca denominațiune, noi trebuie să-L căutăm mai mult și fără încetare pe Dumnezeu pentru a primi călăuzirea Sa. Trăim într-un veac nelegiuit. Suntem în timpul pericolelor zilelor din urmă. Din cauză că nelegiuirea există din abundență, Satana îndrăznește să aducă tot felul de teorii amăgitoare în mijlocul acelora care au încercat să trăiască smeriți înaintea lui Dumnezeu și care nu-și pun încrederea în ei înșiși. Oare acești oameni fanatici și încrezători în ei înșiși vor veni la sufletele umile, asigurându-le că sunt posedate de duhuri rele și, după ce se roagă împreună cu ele, vor afirma că Diavolul este scos afară? Acestea nu sunt manifestările Duhului lui Dumnezeu, ci ale unui alt duh.
Adresez tuturor bisericilor apelul de a fi precaute, ca să nu fie determinate să gândească rău despre aceia care, din cauză că nu își pun încrederea în ei înșiși, se tem că nu au Duhul Sfânt. Unii au urmat propriile căi, în loc de a urma căile lui Dumnezeu. Ei nu au recunoscut lumina pe care Dumnezeu a dat-o în marea Sa bunătate și, din cauza aceasta, au pierdut capacitatea de a face deosebire între întuneric și lumină. Multora li s-a spus care este calea pe care ar trebui să o urmeze, dar ignoră cerințele lui Dumnezeu. Lumina lor nu strălucește prin fapte care dau pe față principiile adevărului și ale sfințeniei. Tocmai cei din categoria aceasta vor accepta ideile și teoriile false, în locul adevărului lui Dumnezeu.
Poporului lui Dumnezeu i-a fost dată o mare lumină. Frații noștri trebuie să se trezească și să înainteze spre desăvârșire. Veți fi expuși la ideile false ale slujitorilor satanici. Valuri îngrozitoare de fanatism vor veni. Totuși Dumnezeu îi va elibera pe aceia care Îl caută stăruitor și se consacră în slujba Sa. — Pacific Union Recorder, 31 decembrie 1908