Frate M, La începutul acestui Sabat, am primit scrisoarea pe care mi-ai adresat-o. (…) Te-aș sfătui să mergi la școală și să nu pleci din țară, înainte de a ajunge să fii pe deplin întemeiat în adevăr. Sper sincer că vei merge la școală la cursurile din acest semestru și vei învăța tot ce îți este cu putință cu privire la solia adevărului care trebuie să-i fie vestit lumii.
Domnul nu ți-a dat solia de a numi Babilon Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea și de a-i chema pe oameni să iasă din ea. Niciunul dintre argumentele pe care ai putea să mi le prezinți cu privire la subiectul acesta nu are greutate pentru mine, deoarece Domnul mi-a dat o lumină hotărâtă, care este opusă unei asemenea solii.
Nu mă îndoiesc de sinceritatea și de onestitatea ta. În diferite ocazii, am scris scrisori lungi, adresate acelora care îi acuzau pe adventiștii de ziua a șaptea că sunt Babilon și care spuneau că adventiștii nu prezintă adevărul. Tu crezi că unele persoane mi-au influențat gândirea. Dacă este așa, nu sunt potrivită pentru a mi se încredința lucrarea lui Dumnezeu. Totuși subiectul acesta mi-a fost prezentat și în alte cazuri, în care unele persoane au pretins că au niște solii cu un caracter asemănător pentru Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, iar îndrumarea care mi-a fost dată de Domnul a fost: „Să nu-i credeți. Nu i-am trimis Eu, și totuși ei aleargă.”
Amintirea câtorva cazuri
Fratele K 5, un bărbat aflat pe moarte, era în spitalul din Battle Creek, iar camera lui era plină de oameni interesați. Mulți au fost înșelați. Bărbatul acesta părea a fi inspirat. Totuși mie mi-a fost dată lumina următoare: „Lucrarea aceasta nu este de la Dumnezeu. Să nu credeți mesajul lui.”
La câțiva ani după aceea, un bărbat pe nume N, din Red Bluff, California, a venit la mine pentru a-mi adresa o solie. El a spus că acea solie era strigătul cu glas tare al îngerului al treilea, care urma să lumineze pământul cu slava lui. El credea că Dumnezeu trecuse cu vederea toți lucrătorii de seamă și îi dăduse lui această solie. Eu am încercat să-i arăt că greșește. El spunea că Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este Babilonul, iar când i-am spus care sunt argumentele noastre și i-am clarificat subiectul acesta, arătându-i că greșește, o mare putere a venit asupra lui și, într-adevăr, a strigat foarte tare. (…) Am avut multe necazuri cu el. Mintea lui ajunsese să fie dezechilibrată și a trebuit să fie internat într-un sanatoriu pentru bolnavi mintal.
Un altul, pe nume Garmire 6, susținea și publica o solie cu privire la strigătul cu glas tare al îngerului al treilea. El acuza biserica așa cum o acuzi tu acum. El spunea că frații din conducerea bisericii vor cădea din cauza înălțării de sine, iar o altă categorie de oameni smeriți vor ieși în față și vor face lucrări minunate. Fiicele acestui om pretindeau că au viziuni.
Amăgirea aceasta mi-a fost arătată cu claritate. El era un bărbat inteligent, bun vorbitor, manifesta renunțare la sine și era plin de zel și de seriozitate, lăsând impresia că este consacrat și devotat. Însă Cuvântul lui Dumnezeu mi-a vorbit și mi-a zis: „Să nu-i credeți. Nu i-am trimis Eu!”
El pretindea a crede în mărturii. Declara că mărturiile sunt adevărate și le folosea în același fel în care le-ai folosit tu, pentru a atribui putere și aparență de adevăr declarațiilor lui. Le-am spus că solia aceasta nu era de la Dumnezeu, ci îi înșela pe cei naivi. El nu a vrut să se lase convins. I-am spus că viziunile fiicei lui (Anna) erau false, și totuși el declara că viziunile acestea erau asemenea viziunilor sorei White, mărturisind în favoarea acelorași lucruri. Fiica aceasta a înșelat familia ei și alte câteva familii care au crezut mesajele ei false. Mi-a fost arătat că tânăra aceasta nu era cinstită, ci era imorală. (…)
Dacă am considerat vreodată că un om este inspirat, omul acesta a fost cu siguranță, dar i-am spus deschis că inspirația lui nu venea de la Dumnezeu, ci de la Satana. Solia lui nu purta acreditarea divină.
În scopul de a-și răspândi mesajul în lume, el l-a convins pe un tânăr onest și conștiincios că are datoria de a fura lista abonaților la Review and Herald. Aceasta este o infracțiune care se pedepsește cu închisoarea, iar tânărul a fugit din Battle Creek și nu a îndrăznit să se întoarcă pentru o vreme. Acel învățător fanatic stabilise o dată pentru încheierea timpului de probă, dar fiecare prezicere făcută de el a dat greș și, ca urmare, tânărul a înțeles că fusese înșelat, și-a mărturisit păcatul, iar acum este un membru onorabil al bisericii din Battle Creek.
La numai doi ani după aceea, un alt bărbat, pe nume O, din Connecticut, a venit cu o solie despre care credea că este o lumină nouă cu privire la solia îngerului al treilea. Din cauza acestei amăgiri, familia aceea inteligentă s-a despărțit de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. El s-a împotrivit lucrării și mărturiilor mele, deoarece eu am fost nevoită să adresez o mărturie hotărâtă împotriva acelei așa-zise lumini noi din _______, Connecticut, unde locuia el.
Tatăl fraților O a participat la adunarea Conferinței și la Institutul biblic pentru pastori din Battle Creek, dar a stat deoparte și nu a manifestat o atitudine în armonie cu spiritul adunării. El a plecat acasă și a început să înființeze o mică biserică în ________. Dacă eu nu aș fi lucrat în locul acela, ei ar fi putut să distrugă întreaga biserică de acolo prin ideile lor, care respingeau adevărul și poziția adventiștilor de ziua a șaptea, precum și pe Ellen White în special.
În același timp, o anume P a venit din Washington, D. C., pretinzând că este cu totul sfințită și că are putere de vindecare. Spiritul acesta i-a determinat pe mulți să ajungă în confuzie. Ei manifestau același spirit acuzator, spunând că întreaga biserică este greșită, că Dumnezeu îi cheamă pe oameni să iasă din ea și că ei vor face minuni. O mare parte din poporul nostru din Battle Creek s-a despărțit de biserică. Într-o viziune din timpul nopții, eu am fost îndemnată de Duhul lui Dumnezeu să-i scriu poporului nostru din Battle Creek.
Solia către laodiceeni
Dumnezeu conduce un popor. El are un popor ales, o biserică pe pământ, pe care a făcut-o să fie depozitara Legii Sale. El i-a încredințat adevăruri sfinte și veșnice pentru a le vesti lumii. El îi va corecta și îi va mustra pe cei din poporul Său. Solia către laodiceeni este aplicabilă pentru acei adventiști de ziua a șaptea care au avut o lumină mare, dar nu au umblat în ea. Este vorba despre aceia care au făcut mari mărturisiri de credință, dar nu au ținut pasul cu Conducătorul lor și vor fi „vărsați din gura Lui”, dacă nu se vor pocăi. Solia care declară că Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este Babilon și cheamă poporul lui Dumnezeu să iasă din ea nu vine de la niciun sol ceresc și de la niciun slujitor omenesc inspirat de Duhul lui Dumnezeu.
Martorul credincios spune: „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te! Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el, cu Mine. Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie” (Apocalipsa 3,18-21).
„Eu mustru și pedepsesc”
Domnul Isus vine să le dea binecuvântări îmbelșugate tuturor membrilor bisericii, dacă ei Îi vor deschide ușa. El nu-i numește niciodată Babilon și nu le cere să iasă din biserică. Însă El spune: „Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc” (prin solii de mustrare și avertizare) (Apocalipsa 3,19). Eu nu sunt în necunoștință cu privire la mustrările acestea. Eu am adresat avertizări, deoarece Duhul lui Dumnezeu m-a constrâns să fac lucrul acesta, și am rostit mustrări, deoarece Domnul mi-a dat cuvinte de mustrare. Eu nu m-am dat înapoi de la rostirea tuturor sfaturilor pe care Dumnezeu mi le-a dat pentru biserică.
În temere și dragoste de Dumnezeu, voi spune: Știu că Domnul are gânduri de dragoste și de milă pentru a-i reface și pentru a-i vindeca de toate alunecările lor. El are o lucrare pe care biserica Sa trebuie să o facă. Cei din biserica Sa nu trebuie să fie declarați Babilon, ci să fie sarea pământului și lumina lumii. Ei trebuie să fie niște mesageri activi în lucrarea de proclamare a soliei vieții pentru aceste zile din urmă.
Babilonul din Apocalipsa 18
„După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare și a zis: «A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte, pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, și împărații pământului au curvit cu ea și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.” Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: «Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer, și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei. Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea și întoarceți-i de două ori cât faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! Pe cât s-a slăvit pe sine însăși și s-a desfătat în risipă, pe atât dați-i chin și tânguire! Pentru că zice în inima ei: <Șed ca împărăteasă, nu sunt văduvă și nu voi ști ce este tânguirea!> Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare»” (Apocalipsa 18,1-8).
Întregul capitol arată că Babilonul căzut este constituit din bisericile care nu vor primi soliile de avertizare adresate de Domnul prin prima, a doua și a treia solie îngerească. Ele au refuzat adevărul și au primit o minciună. Vezi 2 Tesaloniceni 2,1-12. Solia din capitolul 18 din Apocalipsa este simplă și clar formulată. „Pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, și împărații pământului au curvit cu ea și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei” (Apocalipsa 18,3). Oricine citește capitolul acesta nu trebuie să fie înșelat.
Cum ar tresălta Satana, dacă s-ar putea răspândi mesajul că singurul popor pe care Dumnezeu l-a făcut să fie depozitarul Legii Sale îi reprezintă pe aceia cărora li se aplică solia din Apocalipsa 18! Vinul Babilonului înseamnă înălțarea sabatului fals mai presus de Sabatul pe care Domnul, Iehova, l-a binecuvântat și l-a sfințit pentru om și, de asemenea, înseamnă susținerea învățăturii cu privire la nemurirea sufletului. Toate aceste erezii felurite și respingerea adevărului transformă bisericile în Babilon. Împărații, negustorii, conducătorii și învățătorii religioși se află cu toții într-o armonie nelegiuită.
Biserica să nu fie fărâmițată
Spun din nou: Domnul nu a vorbit prin niciun mesager care declară că biserica păzitoare a poruncilor lui Dumnezeu este Babilon. Este adevărat că printre spicele de grâu se află neghină, dar Hristos a zis că El îi va trimite pe îngerii Săi să adune mai întâi neghina în snopi pentru a fi arsă, dar va aduna grâul în hambarul Său. Știu că Domnul iubește biserica Sa. Ea nu trebuie să fie dezorganizată sau fărâmițată în grupări independente. Nu există nici cea mai mică dovadă de consecvență în faptul acesta și nu există nici cea mai mică dovadă că va avea loc lucrul acesta. Aceia care vor acorda atenție acestui mesaj fals și vor încerca să-i atragă și pe alții vor fi înșelați și pregătiți să primească amăgiri și mai mari, iar în cele din urmă nu vor ajunge nicăieri.
Unii membri ai bisericii cultivă mândria, mulțumirea de sine și o necredință încăpățânată, refuzând să renunțe la ideile lor, deși dovezile care fac să fie aplicabilă solia către biserica laodiceeană sunt numeroase. Cu toate acestea, solia aceasta nu distruge biserica, așa încât să o facă să înceteze să mai existe. Lăsați neghina și grâul să crească împreună până la seceriș. Atunci, îngerii sunt aceia care vor face lucrarea de separare.
Îi avertizez pe cei din Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea să fie foarte atenți la felul în care primesc orice concepție nouă și pe aceia care pretind că au o mare lumină. Caracterul lucrării lor pare să fie acela de a acuza și de a dărâma.
Fratele meu, aș dori să îți spun: Fii precaut! Nu mai înainta nici măcar un pas pe calea pe care ai pornit. Umblă în lumină: „ca unii care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul” (Ioan 12,35).
Tu te plângi că ești tratat cu răceală în Battle Creek. Te-ai purtat tu cu un spirit smerit față de aceia care sunt evlavioși și spun: „Ai dori să cercetezi Scripturile împreună cu mine? Ai dori să ne rugăm cu privire la problema aceasta? Eu nu am lumina, dar o doresc, pentru că ideile false nu vor sfinți niciodată sufletul”? Oare poți să fii surprins de faptul că, după experiența prin care au trecut, ei nu îți acordă toată încrederea pe care tu crezi că ar trebui să ți-o acorde? Oare cuvintele lui Hristos nu au nicio greutate? „Păziți-vă de proroci mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori” (Matei 7,15). Declarațiile de felul „Iată-L pe Hristos aici, iată-L acolo” se vor înmulți. Cei credincioși trebuie să asculte glasul îngerului care i-a spus bisericii: „Mergeți înainte!” Tăria voastră se află în unitate. Iubiți-vă ca frații, fiți miloși, fiți amabili. Dumnezeu are o biserică, iar Hristos a declarat că „porțile Locuinței morților nu o vor birui” (Matei 16,18). Mesagerii pe care îi trimite Domnul au acreditarea divină. Eu am simțăminte pline de duioșie față de tine, dar te rog arzător: Vino la lumină! — Scrisoarea 16, 1893
ROADELE UNEI LUCRĂRI SUBTILE
Este foarte important ca toți să știe ce atmosferă le înconjoară sufletul, să știe dacă se află în parteneriat cu vrăjmașul neprihănirii și fac lucrarea lui fără să-și dea seama sau dacă se află în legătură cu Hristos, îndeplinind lucrarea Sa și căutând să întărească sufletele, făcându-le să creadă adevărul cu mai multă fermitate.
Lui Satana i-ar plăcea ca oricine și chiar toți să ajungă aliații lui pentru a slăbi încrederea dintre frați și pentru a semăna dezbinarea printre cei care declară a crede adevărul. Satana poate să-și aducă la îndeplinire scopurile cu succesul cel mai mare prin așa-zișii prieteni ai lui Hristos, care nu trăiesc și nu acționează în conformitate cu cerințele Sale. Cei care se îndepărtează în mintea și în inima lor de lucrarea deosebită a Domnului pentru timpul acesta, cei care nu conlucrează cu El pentru a întări sufletele în credință, îndrumându-le să ia seama la cuvintele Sale de avertizare, fac lucrarea vrăjmașului lui Hristos.
Faptul că unii merg din casă în casă și, sub pretenția că fac lucrare misionară, seamănă semințele neîncrederii și ale suspiciunii este o problemă serioasă. Fiecare dintre acele semințe germinează repede și se creează o neîncredere în slujitorii lui Dumnezeu, care le vestesc oamenilor solia Sa. Iar când Dumnezeu vorbește prin slujitorii Săi, acele semințe ale neîncrederii și suspiciunii au fost deja semănate și au reușit să dezvolte rădăcinile amărăciunii. Ca urmare, Cuvântul ajunge la inimi care nu doresc să-l audă și nu vor răspunde. Nicio putere pământească sau cerească nu mai poate găsi intrare la astfel de suflete.
Cine este răspunzător pentru sufletele acestea? Cine va nimici acea rădăcină otrăvitoare a amărăciunii, care le-a împiedicat să accepte Cuvântul Domnului? Poate că o soră bună sau un frate bun a semănat semințele rele, dar cum poate cineva să refacă sufletul care a fost pus în pericol în felul acesta? Limba care ar fi trebuit să fie folosită spre slava lui Dumnezeu, prin rostirea unor cuvinte ale speranței, credinței și încrederii în lucrătorii lui Dumnezeu, a ajuns să îndepărteze sufletele de la Isus Hristos. Aceia care au disprețuit ei înșiși cuvintele lui Hristos, care au refuzat să asculte vocea Lui și să fie convertiți au influențat mințile altora, punând în ele aluatul bănuielilor rele și al vorbirii de rău.
Aceasta este ziua pregătirii pentru venirea Domnului. Nu avem timp acum să exprimăm necredința și să bârfim. Nu avem timp acum să facem lucrarea Diavolului. Fiecare trebuie să fie atent, ca nu cumva să tulbure credința altora prin semănarea semințelor invidiei, geloziei și dezbinării, deoarece Dumnezeu aude cuvintele și judecă, dar nu după declarațiile care sunt da și nu, ci după roadele pe care le aduce comportamentul fiecăruia. „Așa că, după roadele lor îi veți cunoaște” (Matei 7,20).
DOVADA CONVINGĂTOARE CARE ÎNSOȚEȘTE MESAJUL INSPIRAT DE DUMNEZEU
Când îi dă unui om o solie, Dumnezeu îi dă și un semn prin care poporul Lui va ști că solia este de la El. Dumnezeu nu-i cere poporului Său să creadă pe oricine vine cu o solie.
Domnul le trimite avertizări celor din poporul Său, dar nu pentru a-i distruge, ci pentru a corecta ideile lor greșite. (…)
Trăim într-un timp plin de pericole. Din lumina pe care o am, eu știu că Satana încearcă să aducă în biserică lucruri care îi vor face pe unii să creadă că au de făcut o lucrare minunată. Însă, când Dumnezeu îi dă unui om o lucrare, acel om va dovedi, prin blândețea și modestia lui, că Dumnezeu lucrează prin el. Dumnezeu trăiește și domnește, iar El dorește ca toți să fim smeriți înaintea Lui. El nu vrea ca acest bărbat, pe nume N, să se impună înaintea adunării. (…)
Noi nu vom accepta ca adunările noastre să fie întrerupte de aceia care pretind că au de adresat o solie. Cel care insistă să iasă în față într-un loc unde nu este dorit nu face lucrarea lui Dumnezeu. Noi trebuie să lucrăm ca niște soldați dintr-o armată. Să nu ieșim din rânduri, începând să lucrăm pe cont propriu. — Manuscrisul 30, 1901