Citim [în Biblie] despre Acela care a trăit pe pământul acesta cu blândețe și umilință, „care umbla din loc în loc, făcea bine” (Faptele 10,38) și care Și-a petrecut viața într-o lucrare de slujire iubitoare, mângâindu-i pe cei necăjiți, slujindu-le celor nevoiași, ridicându-i pe cei doborâți. El nu a avut nicio casă în lumea aceasta, în afară de găzduirea pe care I-au oferit-o prietenii, din bunătate, în călătoriile Sale. Totuși era o fericire să fii în prezența Sa. El a întâmpinat încercări și ispite zi de zi și totuși nici nu a dat greș, nici nu S-a descurajat. El a fost înconjurat de nelegiuire și totuși a păzit poruncile Tatălui Său. El a fost întotdeauna voios și răbdător, iar cei suferinzi L-au aclamat ca pe un sol al vieții, al păcii și al sănătății. El a văzut nevoile tuturor — bărbați și femei — și le-a adresat invitația: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11,28-30).
Ce exemplu ne-a lăsat Hristos în lucrarea vieții Sale! Cine dintre copiii Săi trăiește așa cum a trăit El pentru slava lui Dumnezeu? El este Lumina lumii, iar acela care lucrează cu succes pentru Domnul trebuie să-și aprindă lumina din focul vieții Sale divine.
Ucenicilor Săi, Domnul Hristos le-a zis: „Voi sunteți sarea pământului. Dar, dacă sarea își pierde gustul… atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni” (Matei 5,13). Prin urmare, cât de atenți trebuie să fim în a urma exemplul lui Hristos în lucrarea vieții noastre! Dacă nu facem așa, suntem lipsiți de valoare pentru lume — o sare care și-a pierdut gustul. (…)
Dumnezeu folosește în lucrarea Sa o diversitate de talente. El Își duce mai departe lucrarea pentru biserică printr-o varietate de unelte. Niciun om care dorește să se facă pe sine unicul învățător în biserică nu lucrează pentru Dumnezeu. Niciun om care spune: „Vreau ca influența mea să fie singura influență exercitată în biserica pe care o conduc” nu face ca lumina lui să strălucească pentru Dumnezeu. Aceia care sunt lipsiți de amabilitate față de tovarășii lor de lucru trebuie să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu. Prin influența lor, ei țin în afara bisericii lumina pe care Dumnezeu dorește să o aibă poporul Său. Ei manifestă un spirit pe care Dumnezeu nu îl aprobă.
Hristos este Modelul
Domnul Hristos a fost trimis în lume pentru a Se îngriji de interesele Tatălui Său. El este Modelul nostru în toate lucrurile. Varietatea învățăturilor Sale constituie o lecție pe care trebuie să o studiem.
Nu toți lucrătorii sunt identici în înțelegerea și experiența lor sau în felul în care administrează Cuvântul. Unii se împărtășesc continuu din trupul și din sângele lui Hristos. Ei mănâncă frunzele pomului vieții. Ei sunt fără încetare elevi în școala lui Hristos. Ei fac progrese zilnice în evlavie și câștigă o experiență care îi pregătește să lucreze pentru Domnul. Influența lor este o mireasmă de viață spre viață. Ei au o gândire atât de duhovnicească, încât discern imediat lucrurile duhovnicești. Biblia este obiectul studiului lor. Ei nu simt nicio atracție față de revistele, ziarele și cărțile care nu tratează niciun subiect ceresc sau divin. Dar Cuvântul lui Dumnezeu este tot mai prețios pentru ei. Dumnezeu Se apropie și le vorbește într-o limbă care nu poate să fie înțeleasă greșit.
Alții nu au învățat cum să-și îndrepte gândurile așa de hotărât asupra Scripturilor, încât să ia din ele o nouă resursă de har în fiecare zi.
Unii au o solie specială din cer. Ei trebuie să fie trimiși pentru a-i trezi pe oameni, nu să stea pe lângă biserici atât pentru propria pagubă, cât și ca o piedică pentru lucrarea lui Dumnezeu. Faptul că o biserică are doi sau trei pastori nu-i face niciun bine. Dacă pastorii aceștia ar merge să lucreze pentru cei ce se află în întuneric, lucrarea lor ar avea rezultate. Bărbații cu experiență și tinerii care se pregătesc pentru lucrarea pastorală trebuie să meargă în teritorii noi pentru a vesti solia de avertizare.
Dacă împărtășesc altora binecuvântările pe care Dumnezeu li le-a dat, făcând ca lumina lor să strălucească prin fapte bune, aceia care cred adevărul vor fi binecuvântați într-o mare măsură. Când lumina lor va străluci prin evlavia personală, prin faptul că vor da pe față principii serioase în toate tranzacțiile din afacerile lor, ei vor mări importanța principiilor Legii lui Dumnezeu. Domnul îi cheamă pe slujitorii Săi să adauge teritorii noi pentru El. Noi trebuie să lucrăm cu un zel fierbinte pentru aceia care sunt lipsiți de speranță și fără Dumnezeu în lume. Există câmpuri de lucru bogate, care așteaptă lucrători credincioși.
Cei care slujesc în lucrarea lui Dumnezeu trebuie să îngenuncheze înaintea Lui, în rugăciune umilă și stăruitoare, iar apoi să meargă mai departe, cu Biblia în mână, pentru a readuce la viață simțurile amorțite ale acelora care sunt reprezentați în Cuvânt ca fiind morți în păcatele și în nelegiuirile lor. Cei care fac lucrarea aceasta vor fi binecuvântați într-o mare măsură. Cei care cunosc adevărul trebuie să se întărească unul pe altul, spunându-le pastorilor: „Mergeți, în Numele Domnului, în câmpurile pregătite pentru seceriș, iar rugăciunile noastre vor merge cu voi ca niște seceri ascuțite.” În felul acesta, bisericile noastre trebuie să aducă o mărturie hotărâtă pentru Dumnezeu și, de asemenea, să-I aducă lui Dumnezeu darurile lor, pentru ca aceia care merg în teritoriul de lucru să aibă mijloacele necesare lucrării pentru suflete.
Cine lucrează cu credincioșie pentru Domnul în acest veac al lumii, când imoralitatea de pe pământ este la fel ca imoralitatea Sodomei și a Gomorei? Cine îi ajută pe cei din jurul lui să câștige viața veșnică? Suntem noi curățiți, sfințiți și pregătiți să fim folosiți de Domnul ca niște vase de cinste? Oare își va aduce aminte acum fiecare membru al bisericii de faptul că urâțenia și diformitatea nu vin de la Dumnezeu? Dumnezeu trebuie să primească închinarea în frumusețea sfințirii, deoarece El este minunat în maiestate și putere. (…)
Dumnezeu dorește ca aceia care alcătuiesc poporul Său să arate prin viața lor care este avantajul creștinismului față de lucrurile lumești. Noi trebuie să trăim în așa fel încât Dumnezeu să ne poată folosi în lucrarea Sa de a-i converti pe toți oamenii, îndemnându-i să-și spele hainele caracterului și să le albească în sângele Mielului. Noi suntem lucrarea mâinilor Sale, „zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune” (Efeseni 2,10). Prin noi, Dumnezeu dorește să Își dea pe față înțelepciunea Sa nespus de felurită. Prin urmare, El ne poruncește să facem lumina noastră să strălucească prin fapte bune. — Manuscrisul 73a, 1900
UMBRELE LUI SATANA
Nu uitați că nu va veni niciodată o vreme în care umbra lui Satana să nu fie așezată pe cale pentru a pune piedici credinței noastre și a eclipsa lumina care vine de la Soarele Neprihănirii. Credința noastră nu trebuie să șovăie, ci să își croiască drum prin umbra aceea. Noi avem o experiență care nu trebuie să fie îngropată în întunericul îndoielii. Credința noastră nu constă în simțăminte, ci în adevăr. Niciunul dintre noi nu trebuie să se amăgească cu gândul că, în timp ce lumea înaintează în nelegiuire, noi nu vom avea nicio dificultate.
Tocmai dificultățile acestea ne aduc în camera de audiență a Celui Preaînalt, pentru a cere sfatul Aceluia care este infinit în înțelepciune. Lui Îi place să-L căutăm. Lui Îi place să ne încredem în El și să credem Cuvântul Său. Dacă nu am fi avut dificultăți și încercări, am fi ajuns mulțumiți de noi înșine și ne-am fi înălțat pe noi înșine. Sfinții cei adevărați vor fi curățiți și vor fi albiți și încercați. — Scrisoarea 58, 1909