Solii alese 2

ANGAJAREA CELOR MAI TALENTAȚI OAMENI

Din când în când, m-am simțit îndemnată de Duhul Domnului să le vestesc fraților noștri o mărturie cu privire la necesitatea de a reuși să-i angajăm pe oamenii cu talentele cele mai mari să lucreze în instituțiile noastre variate și în numeroase alte departamente ale lucrării noastre. Cei care sunt implicați în felul acesta în lucrare trebuie să fie oameni educați, pe care Dumnezeu poate să-i învețe și pe care poate să-i onoreze cu înțelepciune și înțelegere, așa cum l-a onorat pe Daniel. Ei trebuie să fie oameni care gândesc, oameni care poartă amprenta lui Dumnezeu și progresează constant în sfințenie, în demnitate morală și în excelența cu care lucrează. Dacă sunt oameni care cresc, dacă au o rațiune și o inteligență sfințite, dacă ascultă vocea lui Dumnezeu și caută să prindă fiecare rază de lumină din cer, vor merge, asemenea soarelui, fără să se abată din drum, și vor crește în înțelepciune și în harul lui Dumnezeu. (…)

Cei care sunt puși în poziții de conducere în instituțiile noastre trebuie să fie oameni care au suficientă deschidere a minții pentru a-i respecta pe cei cu un intelect cultivat și pentru a-i recompensa proporțional cu responsabilitățile pe care le au. Este adevărat că aceia care se angajează în lucrarea Domnului nu trebuie să facă lucrul acesta pentru salariile pe care le primesc, ci pentru onoarea lui Dumnezeu, pentru înaintarea lucrării Sale și pentru a obține bogății nepieritoare. În același timp, nu ar trebui să ne așteptăm ca aceia care sunt capabili să îndeplinească o lucrare ce necesită gândire și efort istovitor și care îndeplinesc lucrarea cu precizie și cu atenție, să nu primească o recompensă mai mare decât lucrătorii mai puțin înzestrați cu aptitudini. Talentul trebuie să fie estimat corect. Cei care nu pot să prețuiască o lucrare bună și aptitudinile intelectuale nu trebuie să ocupe poziția de administratori în instituțiile noastre, deoarece influența lor va tinde să pună piedici lucrării, să ridice bariere în calea progresului ei și să îi coboare nivelul.

Dacă vrem ca instituțiile noastre să fie atât de prospere cum plănuiește Dumnezeu, trebuie să existe mai multă atenție și rugăciune stăruitoare, amestecate cu un zel neșovăitor și cu eforturi făcute cu pricepere. Angajarea unor astfel de lucrători ar putea să necesite o cheltuială mai mare. Deși este esențial să fie exercitată economia oriunde este cu putință, se va constata că eforturile făcute de unele minți înguste pentru a economisi bani prin angajarea acelora care vor face o lucrare ieftină, corespunzătoare cu micimea salariilor lor, în cele din urmă, vor avea ca rezultat o pierdere. Progresul lucrării va fi încetinit și importanța ei, diminuată. — Scrisoarea 63, 1886

SALARII PENTRU LUCRĂTORII DIN INSTITUȚII

Lucrarea de publicare a fost întemeiată cu sacrificii, ea a fost menținută prin providența specială a lui Dumnezeu. Noi am început într-o mare sărăcie. Abia am avut ce să mâncăm și cu ce să ne îmbrăcăm. Când cartofii se găseau greu și a trebuit să plătim un preț mare pentru ei, i-am înlocuit cu napi. Tot ce am primit în primii ani ai lucrării a fost un salariu de șase dolari pe săptămână. Am avut o familie numeroasă, dar ne-am redus cheltuielile la limita mijloacelor noastre. Nu am putut să ne cumpărăm tot ce am dorit și a trebuit să ne restrângem dorințele. Însă am fost hotărâți ca lucrarea să aibă lumina adevărului prezent, iar spiritul, sufletul și trupul au fost întrețesute cu lucrarea. Am lucrat dimineața devreme și noaptea târziu, fără odihnă și fără stimulentul salariilor. (…) Iar Dumnezeu a fost cu noi. Pe măsură ce lucrarea de publicare a ajuns să prospere, salariile au fost mărite așa cum a trebuit.

Salarii diferite, dar cu nepărtinire

Când am fost în Elveția, am primit de la Battle Creek mesajul că fusese alcătuit un plan prin care niciun om care lucrează la editură nu trebuie să primească mai mult de doisprezece dolari pe săptămână. Eu am spus: Planul acesta nu va funcționa și va fi nevoie ca unii să primească salarii mai mari de atât. Totuși, o sumă dublă nu trebuie să-i fie acordată niciunei persoane angajate la editură, deoarece, dacă sunt câțiva care iau din trezorerie atât de mult, nu se va putea face dreptate tuturor. Acordarea de salarii mari unui număr mic de oameni, în timp ce alții sunt tratați ca și când ar merita să primească mult mai puțin din toate punctele de vedere, constituie un plan lumesc. Acest lucru nu este drept.

Domnul va avea oameni credincioși, care Îl iubesc și se tem de El și care vor fi angajați în fiecare școală, în fiecare tipografie, în fiecare instituție medicală și în fiecare editură. Salariile lor nu vor fi în conformitate cu standardul lumesc. Pe cât este cu putință, va trebui să fie exercitată o judecată excelentă pentru a menține nu o aristocrație, ci egalitatea, care este legea Cerului. „Toți sunteți frați” (Matei 23,8). Nu trebuie să fie câțiva oameni care să ceară salarii mari, iar salariile acestea nu trebuie să fie oferite ca o modalitate de a avea oameni cu aptitudini și talente. Faptul acesta așază lucrurile pe temelia unui principiu lumesc. Mărirea salariilor aduce cu ea o mărire corespunzătoare a egoismului, a mândriei, a paradei, a mulțumirii de sine și a extravaganței inutile, pe care oamenii care fac tot ce pot pentru a-și da zecimea și a-I prezenta lui Dumnezeu darurile lor nu le au. Sărăcia este văzută pretutindeni în mijlocul lor. Domnul îi iubește pe aceștia la fel de mult ca pe ceilalți, numai că sufletele smerite și dispuse la sacrificiu de sine, care Îl iubesc pe Dumnezeu și se străduiesc să-I slujească, sunt ținute întotdeauna mai aproape de inima Dragostei Infinite, decât oamenii care se simt liberi să aibă toate lucrurile bune ale acestei vieți.

Nu copiați standardul lumii

Am avut multe mărturii cu privire la faptul că nu trebuie să copiem standardul lumii. Noi nu trebuie să ne îngăduim înclinația de a căuta să obținem tot ce este cu putință și de a ne cheltui banii pe îmbrăcăminte și pe obiectele de lux, așa cum fac cei lumești. Faptul de a trăi pentru noi înșine nu ne face cu nimic mai fericiți. Cheltuielile inutile jefuiesc vistieria lui Dumnezeu, iar cineva trebuie să completeze deficitul acesta. Facilitățile necesare pentru a clădi Împărăția lui Hristos în lumea aceasta sunt limitate într-o mare măsură, deoarece oamenii Îl jefuiesc pe Dumnezeu în zecimi și daruri.

Să nu existe nicio clipă ideea că dreptul unui om de a pretinde un salariu mare este o măsură a valorii lui ca lucrător în ochii Domnului. În ochii lumii, valoarea omului este evaluată prin cât de multe proprietăți deține. Totuși, cărțile cerului înregistrează valoarea lui proporțional cu binele pe care l-a realizat cu mijloacele pe care i le-a încredințat Dumnezeu. Omul poate și își va arăta adevărata valoare în temere de Dumnezeu și cu iubire, având talentele pe deplin sfințite pentru promovarea slavei Sale. Numai când fiecare om își va primi răsplata după evaluarea care i se va face lucrării lui la judecată, se va putea ști cât de mult a trimis el mai înainte în cer.

Mai mulți ani la rând, eu am dat mărturie împotriva salariului prea mic plătit unora dintre pastorii noștri. Cercetați în cărți și veți găsi că ele s-au ocupat îndeaproape de situația unora dintre pastorii noștri. Comitetul de revizie trebuie să-și înțeleagă lucrarea și să aibă gândul lui Hristos. În comitetul acesta sunt unii oameni cu mintea îngustă, care nu au o înțelegere corectă cu privire la renunțarea la sine și la sacrificiile care sunt cerute de la slujitorul lui Dumnezeu. Ei nu fac o evaluare corectă a ceea ce înseamnă să-ți părăsești căminul, familia și copiii, să fii misionar pentru Dumnezeu și să lucrezi pentru suflete ca unul care trebuie să dea socoteală. Un slujitor adevărat al lui Dumnezeu își va schimba întreaga viață într-un sacrificiu.

Avertizarea de la Salamanca

În noiembrie 1890, când eram la Salamanca, New York, mi-au fost prezentate multe lucruri. Mi-a fost arătat că la editură se manifestă un spirit pe care Dumnezeu nu l-a aprobat. În timp ce unii primesc salarii mari, alții, care au lucrat în postul lor cu credincioșie de-a lungul anilor, primesc mult mai puțin. Mi-a fost arătat de repetate ori că rânduiala lui Dumnezeu nu trebuie să fie dărâmată și spiritul misionar nu trebuie să fie stins. (…)

Știu că sunt unii care practică multă renunțare la sine pentru a da zecimea și a oferi daruri pentru lucrarea lui Dumnezeu. Aceia care se află la conducerea lucrării ar trebui să adopte un asemenea comportament, încât să poată spune fără să roșească: „Haideți să pornim împreună în lucrarea aceasta, care a fost începută cu sacrificiu și susținută printr-o continuă renunțare la sine.” În practicarea economiei și în restrângerea dorințelor lor, oamenii nu trebuie să-i întreacă pe aceia care se află la conducerea instituțiilor noastre. — Manuscrisul 25a, 1891

O VIZIUNE A PERICOLELOR CARE AMENINȚAU ÎN 1890

Sunt alarmată de concepțiile care există atât în sanatoriu și în casa noastră de editură din Battle Creek, cât și în instituțiile noastre, în general. În instituții s-a manifestat și s-a întărit, an de an, un spirit care are un caracter cu totul diferit de trăsăturile pe care Domnul le-a descoperit în Cuvântul Său ca fiind cele care trebuie să-i caracterizeze pe medicii și lucrătorii angajați în instituțiile noastre medicale și în lucrarea de publicare. Este cultivată ideea că medicii de la sanatoriu și oamenii aflați în poziții de răspundere la editură nu au obligația de a fi conduși de principiile creștine ale renunțării la sine și ale sacrificiului. Totuși ideea aceasta își are originea în consiliile lui Satana. Când dau pe față faptul că se gândesc mai mult la salariile pe care trebuie să le primească, decât la lucrarea instituției, medicii arată că nu sunt oameni pe care te poți baza ca fiind niște slujitori ai lui Hristos, altruiști și temători de Dumnezeu, credincioși în împlinirea lucrării Domnului. Oamenii care sunt conduși de dorințe egoiste nu trebuie să rămână angajați în instituțiile noastre. (…)

Dumnezeu va cere să renunțăm la oamenii care și-au stabilit singuri valoarea lor și a serviciilor lor, deoarece vor fi judecați în conformitate cu faptele lor și în conformitate cu un standard cu nimic mai mic decât acela pe care l-au stabilit ei înșiși. Dacă ei au considerat că talentele lor au o valoare atât de mare și pun un preț atât de mare pe aptitudinile lor, li se va cere să îndeplinească un serviciu proporțional cu evaluarea și cererile lor. Oh, cât de puțini au o cunoaștere reală a Tatălui sau a Fiului Său, Isus Hristos! Dacă ar fi fost umpluți de Duhul lui Hristos, ei ar fi săvârșit faptele lui Hristos. „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus” (Filipeni 2,5).

Talentele Îi aparțin lui Dumnezeu

Acela care judecă drept a spus: „Despărțiți de Mine, nu puteți face nimic” (Ioan 15,5). Toate talentele, mari sau mici, le-au fost încredințate oamenilor de Dumnezeu spre a fi folosite în slujba Sa, iar când își folosesc aptitudinile pur și simplu pentru ei înșiși și nu au nicio grijă deosebită pentru a lucra în armonie cu ceilalți care sunt angajați în lucrarea medicală și au aceeași credință, oamenii arată că sunt înclinați să-i judece pe semenii lor, comparându-i cu ei înșiși, și nu caută să răspundă la rugăciunea în care Hristos cerea ca ei să fie una, după cum El și Tatăl sunt una. Când cer prețuri exorbitante pentru serviciile lor, Dumnezeu, Judecătorul întregului pământ, îi va considera răspunzători în conformitate cu măsura propriei estimări supraevaluate și le va cere să dea socoteală după măsura deplină a valorii pe care și-au atribuit-o ei înșiși.

Când ei își apreciază valoarea personală din punctul de vedere al banilor, Dumnezeu va judeca faptele lor, comparând serviciile lor cu evaluarea pe care și-au făcut-o ei înșiși. Dacă nu va fi convertit, nimeni dintre cei care își supraevaluează aptitudinile în felul acesta nu va intra în cer, deoarece influența personală în slujba lui Hristos nu va fi niciodată egală cu propria estimare sau cu pretențiile lui pentru serviciile aduse celorlalți. (…)

Cel ce este egoist și lacom, dornic să ia fiecare dolar pe care poate să-l obțină de la instituțiile noastre pentru serviciile lui, împiedică lucrarea lui Dumnezeu și, cu siguranță, își va primi răsplata. El nu poate să fie considerat vrednic de a i se încredința răsplata cerească, veșnică, în locașurile pe care Hristos a plecat să le pregătească pentru aceia care renunță la sine, își iau crucea și Îl urmează. Pregătirea oamenilor pentru a primi moștenirea cumpărată cu sânge este verificată în timpul de probă al vieții acesteia. Cei care au spiritul de sacrificiu de sine manifestat de Hristos, când S-a dat pe Sine Însuși pentru mântuirea omului căzut, sunt cei care vor bea paharul pe care l-a băut El, care vor fi botezați cu botezul cu care a fost botezat El și se vor împărtăși de slava Mântuitorului. — Scrisoarea 41, 1890

IMPORTANȚA RENUNȚĂRII LA SINE

Mi-a fost arătat că lucrarea de publicare nu trebuie să fie condusă după aceleași principii după care sunt conduse alte case de editură, deoarece lucrarea noastră de publicare trebuie să fie asemănătoare unei școli. Toți cei angajați în lucrarea aceasta să fie niște misionari adevărați și să lucreze după principiile care au adus-o la existență. Renunțarea la sine trebuie să-i caracterizeze pe toți lucrătorii. (…)

Renunțarea la sine trebuie să-i caracterizeze pe oamenii angajați în poziții de răspundere la editură, iar ei să fie un exemplu pentru toți lucrătorii. Editura a fost adusă la existență prin renunțare la sine, iar acest spirit trebuie să fie manifestat și păstrat. Marele ei scop trebuie să fie avut în vedere continuu. Aceasta este o lucrare misionară, iar cei care nu au spirit misionar să nu continue să lucreze aici. — Scrisoarea 5, 1894

O AMENINȚARE LA ADRESA TUTUROR INSTITUȚIILOR NOASTRE

Apostolul Pavel a putut să vadă relele care intrau în biserică și a spus: „Căci sunt gelos pentru voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. Dar mă tem ca, după cum șarpele a amăgit pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre să nu se strice de la curăția și credincioșia care sunt față de Hristos” (2 Corinteni 11,2.3).

Acesta este răul care amenință astăzi școlile noastre, instituțiile și bisericile noastre. Dacă nu este corectat, el va pune în pericol sufletul multora. Poate că un angajat va crede că trebuie să fie favorizat într-o mare măsură, deoarece îndeplinește o lucrare pentru care ar primi un salariu mare dacă ar lucra pentru cei necredincioși. Când va ajunge să fie nemulțumit, el se va estima la valoarea cea mai mare. Pentru siguranța principiilor care trebuie să-i conducă pe toți cei ce lucrează în instituțiile noastre, Domnul îmi poruncește să le spun tuturor celor ce poartă răspunderi: „Întrerupeți legătura cu astfel de oameni fără nicio întârziere, deoarece răul acesta este urmarea egoismului și a lăcomiei.”

Oamenii aceștia se evaluează după măsurile lor și se compară cu alții. Lucrul cel mai rău pe care puteți să li-l faceți este să căutați să-i păstrați, chiar dacă ar fi editori sau administratori. Dumnezeu nu este cu un astfel de om, iar voi nu puteți să-l păstrați și să fiți în siguranță. O atmosferă de necredință îi înconjoară sufletul. Comparațiile pe care le-a făcut l-au determinat să fie duplicitar. El își spune: „Dacă o astfel de persoană primește o asemenea sumă, și eu ar trebui să primesc tot așa de mult.” În felul acesta, el jefuiește trezoreria Domnului. Dumnezeu privește lucrul acesta la fel cum a privit păcatul lui Acan. El vede că astfel de oameni nu pot direcționa corect lucrarea. Ei nu pot să împlinească nevoile celor ce lucrează în teritorii dificile, care trebuie să dea o parte din salariul lor pentru nevoile din acele teritorii. Dumnezeu vede fiecare caz de felul acesta și îi va judeca pe aceia care se apreciază pe ei înșiși, îngrijindu-se cu egoism să primească tot ce cred ei că trebuie să primească. — Manuscrisul 97, 1899

O TRĂSĂTURĂ CARACTERISTICĂ A LUCRĂRII ESTE PUSĂ ÎN PERICOL

Având în vedere lucrarea cea mare care trebuie să fie făcută, lucrătorii ar trebui să fie dispuși să lucreze pentru un salariu rezonabil. Chiar dacă ați putea să obțineți salarii mari, ar trebui să vă gândiți la exemplul pe care l-a dat Hristos, prin faptul că a venit în lumea noastră și a trăit o viață de renunțare la sine. Chiar în timpul acesta, salariile cerute de lucrători înseamnă foarte mult. Dacă cereți și primiți un salariu mare, este deschisă larg poarta pentru ca și alții să facă la fel. Cererea de salarii mari printre lucrătorii de la Battle Creek a contribuit la deteriorarea spiritului lucrării de acolo. Doi oameni au condus mișcarea aceasta și apoi li s-au mai alăturat alți trei sau patru, iar rezultatul a fost acela că au deschis o cale care, dacă ar fi fost urmată de majoritatea, ar fi nimicit una dintre trăsăturile caracteristice ale lucrării de vestire a soliei. Lucrarea adevărului prezent a fost întemeiată pe renunțare la sine și sacrificiu. Spiritul acesta egoist și lacom este total opus principiilor ei. El este ca o lepră mortală, care va îmbolnăvi cu timpul tot trupul. Mă tem de faptul acesta. Trebuie să fim atenți, ca nu cumva să renunțăm la spiritul simplu de sacrificiu de sine care a caracterizat lucrarea noastră în anii ei de la început.

Veți constata că nu este dificil să exercitați o influență bună în sanatoriul din ______. Dacă veți face o lucrare neegoistă, fără să cereți salariile pe care ați presupune în mod natural că trebuie să le primiți, Domnul vă va susține în lucrarea voastră. Pe de altă parte, dacă cereți un salariu mare, un altul și apoi încă un altul vor crede că au dreptul să pretindă un salariu la fel de mare ca voi, iar în felul acesta vor fi folosiți banii care ar trebui să fie cheltuiți pentru zidirea lucrării de vestire a adevărului prezent în alte locuri.

Când luăm decizii importante, trebuie să cercetăm fiecare față a problemei. Noi trebuie să ne aducem aminte fără încetare că ni s-a dat un loc în lucrare spre a acționa ca niște oameni responsabili. Unii ar dori să urmeze modelul lumii în privința salarizării, dar Domnul nu vede lucrurile așa cum le văd oamenii aceștia. El vede datoriile și responsabilitățile noastre în lumina exemplului lui Hristos de renunțare la sine. Evanghelia trebuie să-i fie prezentată lumii în așa fel încât învățătura și exemplul să se armonizeze.

Sanatoriile noastre nu trebuie să fie conduse în conformitate cu obiceiurile lumii. Să nu se considere necesar nici chiar ca administratorul sau conducătorul instituției să primească un salariu mare. Noi suntem slujitorii lui Dumnezeu. — Scrisoarea 370, 1907

MEDICII ȘI PASTORII, CHEMAȚI LA RENUNȚARE LA SINE

Mă simt îndemnată să îți scriu în dimineața aceasta și să îți cer să te asiguri că îi tratezi pe toți cu nepărtinire. Am fost învățată că există pericolul să-i tratați pe unii medici într-un mod care va fi dăunător pentru ei. Noi trebuie să facem tot ce ne stă în putere pentru a încuraja talentul în păstorire și, de asemenea, talentul medicilor, oferindu-le orice avantaj întemeiat, dar este o limită dincolo de care nu trebuie să trecem.

Când am încercat să găsim un medic care să ocupe poziția de conducător al Sanatoriului Loma Linda, un medic cu experiență a fost de acord să vină, dar cu anumite condiții. El a stabilit o anumită sumă pentru serviciile lui și a spus că nu va veni pentru mai puțin. Unii au gândit că, deoarece părea așa de dificil să găsim pe cineva, am putea să-l invităm pe medicul acesta, îndeplinindu-i condițiile. Totuși eu i-am spus fratelui [J. A.] Burden: „Nu ar fi bine să-l angajăm pe doctorul acesta și să-i plătim atât de mult, în timp ce alții care lucrează cu tot atâta credincioșie primesc mai puțin. Nu este drept să facem așa, iar Domnul mi-a spus că nu va aproba o asemenea discriminare.”

Domnul cere renunțare la sine în slujba Sa, iar cerința aceasta este obligatorie atât pentru medici, cât și pentru pastori. Avem în față o lucrare energică, în care este nevoie de bani, și trebuie să chemăm în slujire tineri care să lucreze ca pastori și medici nu pentru salariile cele mai mari, ci datorită marilor nevoi ale lucrării lui Dumnezeu. Domnul nu este mulțumit de spiritul acesta de căutare a celor mai mari salarii. Avem nevoie de medici și de pastori a căror inimă este consacrată lui Dumnezeu și care își primesc ordinele de înaintare de la cel mai mare Misionar Medical care a pășit vreodată pe pământul acesta. Ei trebuie să privească la viața Sa de renunțare la Sine, iar apoi să sacrifice cu bucurie, ca să fie angajați cât mai mulți lucrători în semănarea semințelor Evangheliei. Dacă toți vor lucra în spiritul acesta, vor fi cerute salarii mai mici.

Unii au greșit în privința acesta. Dumnezeu i-a binecuvântat cu abilitatea de a face o lucrare bună, dar ei nu au învățat lecțiile economiei, ale renunțării la sine și ale umblării smerite cu Dumnezeu. Cererile lor de salarii mari au fost aprobate, iar ei au ajuns să fie extravaganți în folosirea banilor, au pierdut influența spre bine pe care ar fi trebuit să o exercite, iar mâna lui Dumnezeu, care aduce prosperitate, nu a fost cu ei. (…) Feriți-vă să le acordați prea multă încredere acelora care cer salarii mari, înainte de a se angaja în lucrarea Domnului. Vă scriu lucrul acesta ca o avertizare. — Scrisoarea 330, 1906

SFAT ADRESAT UNUI MEDIC CU PRIVIRE LA STABILIREA SALARIULUI

Planul ca tu să primești peste salariu și alți bani pe care poți să-i câștigi în anumite domenii ale lucrării deschide o ușă a ispitei, care va conduce la rezultate rele. Nici tu, nici cei care au alcătuit aceste articole ale contractului nu ați înțeles lucrul acesta. Dar acesta va fi mijlocul prin care ți se va aduce un mare prejudiciu și va aduce rușine lucrării lui Dumnezeu. În planul acesta, se află un principiu greșit, care trebuie să fie regândit. Nimic să nu fie lăsat în neorânduială. Totul trebuie să fie lămurit. Tu trebuie să primești o sumă precisă, ca salariu pentru munca ta, și să trăiești în limitele acelei sume.

În negocierile cu dr. U, au continuat să fie aspecte care au caracterul acesta. Este o tranzacție frauduloasă. Dumnezeu vede intenția și urmările ei. Metoda aceasta de remunerare nu trebuie să fie aplicată în sanatoriile care urmează să fie înființate. Această instituție trebuie să îți plătească o sumă potrivită cu serviciile tale. Toți cei care sunt angajați în instituție trebuie să primească o remunerare proporțională cu serviciile lor. — Scrisoarea 99, 1900

SFAT ÎMPOTRIVA PROPUNERII LEGATE DE PROCENTE

Cu privire la propunerea făcută de fratele, eu văd lucrurile la fel ca voi. Nu putem să ne permitem să începem cu un plan de salarii mari. Aceasta a fost nenorocirea celor din Battle Creek, iar eu am ceva de spus cu privire la acest lucru. Avem înaintea noastră un teritoriu larg pentru lucrarea misionară. Trebuie să fim siguri că ascultăm cerințele lui Hristos, care S-a oferit ca dar pentru lumea noastră. Nimic din ce putem să facem nu trebuie să fie lăsat nefăcut. Este necesară ordine și precizie și trebuie să se facă tot ce este posibil pentru a arăta minuțiozitate în fiecare domeniu. Totuși, când vine vorba să se plătească douăzeci și cinci de dolari pe săptămână și să se ofere un procent mare pentru operațiile chirurgicale, lumina care mi-a fost dată în Australia spune că lucrul acesta nu poate fi făcut niciodată, deoarece este în joc renumele nostru. Mi-a fost arătat că în California de Sud vor trebui să fie înființate multe sanatorii, deoarece va fi un aflux mare de oameni acolo. Mulți vor căuta clima aceea.

Este necesar să respectăm sfatul lui Dumnezeu și fiecare dintre noi trebuie să fie pregătit să urmeze exemplul lui Isus Hristos. Nu putem fi de acord să plătim salarii exagerate. Dumnezeu le cere medicilor Săi să se conformeze invitației: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11,29.30).

„NU PRETINDEȚI UN SALARIU MARE”

Mi-ar face o mare plăcere să te văd și să stau de vorbă cu tine. Am o dorință fierbinte ca tu să copiezi modelul care ne-a fost dat în Cuvântul lui Dumnezeu. (…)

Doctore W, te îndemn să nu pretinzi un salariu mare. Dacă faci lucrul acesta, alții vor urma exemplul tău, iar dacă va fi îngăduit, vom constata curând că veniturile sanatoriului vor fi absorbite în întregime pentru plata salariilor și nu va fi nimeni care să ducă mai departe lucrarea misionară ce trebuie să fie făcută în țările străine.

Îți scriu lucrul acesta pentru că înțeleg situația despre care vorbesc. Domnul îi pune la încercare pe cei din poporul Său. Soțul meu și cu mine am trecut pe aici și, pentru că nu am cerut un salariu mare, ci am fost dispuși să lucrăm cu renunțare la sine și sacrificiu, Domnul ne-a binecuvântat cu harul Său bogat. Dacă vei merge pe calea renunțării la sine, vei fi pentru alții un exemplu care va fi o binecuvântare pentru lucrare. În lucrarea ta din ________, predica cea mai eficientă pe care ai ținut-o a fost atunci când ai aplicat principiile adevărului în familia ta și ai dat pe față un devotament serios față de lucrare. Știu despre ce vorbesc când îți spun lucrul acesta.

Între salariile pastorilor și ale medicilor ar trebui să fie egalitate. De la pastorii noștri se așteaptă să dea un exemplu de dărnicie pentru membrii bisericii, iar salariul lor trebuie să fie suficient, pentru ca ei să poată face donații. — Scrisoarea 372, 1907

EXTRAVAGANȚA ȘI INFLUENȚA

Printre pastorii, medicii, profesorii și colportorii noștri este nevoie de o totală consacrare a minții, a inimii și a sufletului față de Dumnezeu. (…) Nici îmbrăcămintea, nici casele scumpe, nici viața stilată nu conferă prestigiu lucrării. Dar un duh blând și smerit este de o mare valoare în ochii lui Dumnezeu. Religia nu-l face pe om să fie aspru sau nepoliticos. Credinciosul adevărat își dă seama de propria slăbiciune și va fi precaut asupra fiecărui aspect, punându-și toată încrederea în Dumnezeu. Evlavia creștină adevărată nu poate să fie impusă, ci se revarsă de la sine dintr-o inimă sinceră. (…)

Dumnezeu cheamă oameni prompți, oameni care se roagă și sunt practici. Parada costisitoare nu îi înalță pe bărbați și pe femei în ochii oamenilor inteligenți. Nu este bine ca un medic să cheltuiască în mod extravagant, iar apoi să ceară prețuri exorbitante pentru operații mici. Dumnezeu vede toate lucrurile acestea în lumina lor adevărată. — Manuscrisul 34, 1904

O ÎNTREVEDERE IMPORTANTĂ CU PRIVIRE LA SALARIILE MEDICILOR

Prezenți: Ellen G. White, frații F. M. Burg, G. W. Reaser, W. A. Adams, J. H. Behrens, C. L. Taggart, A. G. Christiansen, William C. White; de asemenea, C. C. Crisler.

După introduceri și salut, fratele William C. White a spus:

Ieri, toată ziua, am discutat despre interesele diferitelor noastre școli din Conferința Pacific Union. În școlile acestea, aflate în Angwin, Lodi, Fernando, Armona și Loma Linda, sunt între șase și șapte sute de elevi. Când ne-am sfătuit cu privire la școlile acestea, ne-am simțit încurajați.

Astăzi trebuie să discutăm despre problemele sanatoriului, îndeosebi despre salariile pe care trebuie să le plătim medicilor și chirurgilor. Avem în sanatoriul nostru din _______ un medic temător de Dumnezeu, care a câștigat încrederea tuturor asociaților lui, un om pe care Dumnezeu l-a binecuvântat mult în lucrarea lui de slujire pentru cei bolnavi. El vrea să rămână și toți vor ca el să rămână, dar el consideră că ar fi bine să rămână, dacă frații lui ar putea să-i acorde un salariu de aproape două ori mai mare decât salariul mediu plătit lucrătorilor noștri. Lui îi place să dăruiască în mod generos și dorește să aibă fonduri cu care să trăiască și pe care să le folosească în scopul acesta. Suntem foarte încurcați și am fi bucuroși să știm dacă aveți vreo lumină cu privire la subiectul acesta.

Sora White: Dacă acestui medic i se acordă considerabil mai mult decât celorlalți medici, ei vor ajunge să creadă că, dacă nu primesc și ei mai mult, nu sunt tratați corect. Trebuie să acționăm cu precauție și înțelegere și să nu îngăduim ca salariile să ajungă atât de mari încât mulți să fie ispitiți. Ar putea să aibă loc o scădere, și nu o mărire a salariilor medicilor, pentru că este necesar să fie făcută o lucrare mare. Dacă nu aveți o lumină clară de la Domnul, nu este recomandabil să-i plătiți unui om considerabil mai mult decât altuia care face o lucrare asemănătoare deoarece, dacă faceți așa, ceilalți vor crede că este foarte potrivit să se aștepte la salarii la fel de mari. Trebuie să privim toate lucrurile din toate perspectivele și nu este de niciun folos să credem că putem să-i oferim unui lucrător de succes un salariu mare, pur și simplu, pentru că el cere lucrul acesta. Mai degrabă, trebuie să ne gândim la ce putem să ne permitem să facem în prezent, când se deschid teritorii în care de aici înainte va fi nevoie să cheltuim mult mai multe resurse decât până acum. Acestea sunt probleme care vor pune la încercare credința celor din poporul nostru.

William C. White: Mamă, ele pun la încercare credința noastră, îndeosebi pentru că un grup de lucrători au colaborat cu un om până când au ajuns să-l iubească și să-l admire, iar ei cred că el poate să facă o lucrare mai bună decât oricare altul. Prin urmare, este firesc pentru ei să creadă că este greșit ca frații să nu-i ofere suma pe care el ar putea să o folosească pentru progres. Ei gândesc așa: „Ce înseamnă o mie de dolari sau o mie cinci sute de dolari în plus, când este vorba de o viață?” Ei spun: „Iată cazul acesta sau acela, pe care el tocmai l-a rezolvat și mai este încă unul a cărui viață a salvat-o”, iar ei cred că ar fi o răutate teribilă din partea noastră să nu îndeplinim cererile lui. Sau: „Nimeni nu trebuie să lucreze și să sufere atât cât chirurgul. Gândiți-vă la orele de muncă istovitoare, la îngrijorarea și la tensiunea mintală pe care trebuie să le suporte, când o viață prețioasă atârnă de un fir de ață.”

Totuși, pe de altă parte, când ne gândim la problema aceasta, trebuie să ne aducem aminte că alte instituții sunt influențate de decizia noastră. Vedem un sanatoriu sărac, care se luptă cu dificultăți și care este situat într-un loc frumos, într-o poziție favorabilă unei dezvoltări mari și cu toate perspectivele de a câștiga bani, cu condiția să avem un medic strălucit. Iar sanatoriul acela poate să obțină un medic bun, dacă este încurajat să plătească doar trei sau cinci sute de dolari în plus față de planul de salarizare recomandat. Cei de acolo spun: «Dacă ne veți lăsa să plătim doar câteva sute de dolari mai mult decât ați recomandat, noi putem să câștigăm cinci mii de dolari pentru a acoperi această cheltuială suplimentară mică pentru salarii.” Așa par lucrurile, dacă le privim din punct de vedere financiar.

Sora White: În spatele acestei probleme se află egoismul, și Domnul nu este mulțumit. Trebuie să lucrăm armonios. Lucrarea va fi dusă mai departe prin acțiunea noastră armonioasă, iar unii vor trece printr-o perioadă dificilă. Alții vor trece printr-o perioadă mai ușoară. Totuși, toate aceste lucruri vor fi acceptate așa cum vin, iar lucrătorii trebuie să-și aducă aminte ce a dat Isus prin faptul că a venit în lumea noastră. Mă gândesc la subiectul acesta din nou și din nou și mi se pare că putem să facem o lucrare excelentă, dacă stabilim un exemplu corect. Totuși, dacă dorim ceva ce majoritatea fraților noștri nu pot să primească, faptul acesta prejudiciază influența noastră. Un frate spune: „Fratele cutare sau cutare are un anumit salariu și trebuie să am și eu un salariu corespunzător.” În felul acesta, salariile vor urca și vor continua să urce din ce în ce mai mult. Adevărul este că salariile unora ar putea să scadă și să scadă mai mult, ca să fim în stare să împlinim cerințele tot mai mari ale lucrării pe care o avem de făcut pentru a avertiza lumea. (…)

Anul trecut, când a fost discutat subiectul acesta, al salariilor, le-am spus fraților mei că Domnul știe totul despre spiritul care ne îndeamnă la acțiune și că El poate să schimbe lucrurile în favoarea noastră, atunci când nici nu ne așteptăm. Dacă stabilim un model bun, binecuvântarea Domnului va veni peste noi. L-am văzut pe Domnul lucrând în multe feluri și în multe locuri pentru a-i ajuta tocmai pe aceia care văd lucrurile acestea într-o lumină corectă și dau un exemplu de sacrificiu de sine. Fraților, dacă lucrați stăruitor, cu rugăciune și cu umilință, în spiritul lui Hristos, Dumnezeu va deschide porți înaintea voastră. Oamenii vor vedea spiritul vostru de renunțare la sine.

Când i-am sfătuit pe frații mei să nu ceară salarii mari, eu m-am exprimat foarte clar, deoarece nu acesta este motivul care ne determină să ne investim energiile în lucrarea de salvare a sufletelor.

Nu trebuie să îngăduim ca subiectul salariilor să stea în calea noastră când răspundem la chemarea datoriei, indiferent care ar fi serviciul care ni se cere. Domnul poate aranja lucrurile în așa fel încât munca noastră să primească o binecuvântare cu mult mai mare decât orice recompensă pe care am putea să o primim sau nu, iar El le va da slujitorilor Săi cuvinte care vor avea importanța cea mai mare pentru sufletele care pier.

Oamenii flămânzesc și însetează după ajutorul din cer. Am încercat să pun în practică principiile acestea de sacrificiu de sine și știu despre ce vorbesc când spun că, dacă veți pune pe primul loc chemarea datoriei, binecuvântarea va veni asupra voastră. Sunt bucuroasă pentru privilegiul de a fi puși la încercare în dimineața aceasta, pentru că Domnul a schimbat ordinea lucrurilor din nou și din nou, în așa fel încât să ne dea mai mult decât am fi putut să cerem.

Domnul îi va pune la încercare pe slujitorii Săi, iar dacă ei își vor dovedi credincioșia față de El și Îi vor încredința Lui situațiile în care se află, El îi va ajuta în orice vreme de nevoie.

Noi nu suntem conlucrători cu Dumnezeu pentru salariile pe care am putea să le primim în slujba Sa. Este adevărat, fraților, că trebuie să aveți salarii cu care să vă întrețineți familiile, dar, dacă începeți să stabiliți exact cât de mult trebuie să primiți, s-ar putea să vă dovediți o piatră de poticnire pentru cineva care poate că nu are aceeași înclinație ca voi de a fi darnic, iar rezultatul va fi confuzia. Alții vor crede că nu sunt tratați toți egali. Curând veți constata că lucrarea lui Dumnezeu va ajunge în criză de bani, iar voi nu doriți acest lucru. Voi doriți să vedeți că lucrarea lui Dumnezeu este pe un teren avantajos. Oamenii trebuie să aibă, atât prin exemplul vostru, cât și prin cuvintele voastre, asigurarea vie că adevărul primit în inimă dă naștere spiritului de renunțare la sine. Pe măsură ce înaintați în spiritul acesta, vor fi mulți care vă vor urma.

Domnul dorește ca toți copiii Săi să acționeze într-o modalitate caracterizată de renunțare la sine și sacrificiu, care ne va aduce satisfacția de a ne fi îndeplinit bine datoria, pentru că a fost o datorie. Singurul Fiu al lui Dumnezeu S-a dat pe Sine Însuși pentru a suporta o moarte rușinoasă pe cruce; prin urmare, ar trebui să ne plângem noi de sacrificiile pe care suntem chemați să le facem?

În timpul orelor din noapte în care nu am dormit, m-am rugat ca Domnul să-i ferească pe frații noștri de înclinația de a făgădui să meargă aici sau acolo, cu condiția de a primi un salariu puțin mai mare. Dacă merg într-un spirit de sacrificiu, încrezându-se în El, Domnul le va asigura puterea care susține mintea și caracterul, iar rezultatul va fi succesul.

În viitor, lucrarea noastră trebuie să fie dusă mai departe într-un spirit de renunțare la sine și de sacrificiu chiar mai mare decât am văzut în anii precedenți. Dumnezeu dorește să-I încredințăm Lui sufletele noastre, pentru ca El să lucreze prin noi pe căi diverse. Sunt foarte preocupată de problemele acestea. Fraților, haideți să trăim cu blândețe și smerenia inimii și să le prezentăm asociaților noștri un exemplu de sacrificiu de sine! Dacă ne facem partea cu credință, Dumnezeu va deschide înaintea noastră căi pe care acum nici nu le visăm. (…)

Dacă cineva propune ceva ce nu este în concordanță cu principiile sacrificiului de sine pe care este întemeiată lucrarea noastră, să ne amintim că o singură lovitură a mâinii lui Dumnezeu poate să spulbere tot aparentul beneficiu, pentru că nu a fost spre slava Numelui Său. — Manuscrisul 12, 1913

TRATAREA UNEI SITUAȚII URGENTE

Când sunteți strâmtorați financiar, dacă îi veți lăsa pe lucrătorii competenți să meargă și să-și creeze propriile afaceri, veți dori în scurt timp să-i aveți înapoi. Problema finanțelor poate să fie administrată foarte bine, dacă lucrătorii vor fi dispuși să accepte salarii mai mici, când există o presiune cu privire la bani. Acesta a fost principiul pe care Domnul mi l-a descoperit pentru a fi aplicat în instituțiile noastre de publicații. Va fi mult de făcut, iar lucrarea voastră va avea nevoie tocmai de oamenii aceștia. Oare nu ar trebui să fim dispuși cu toții să ne restrângem dorințele într-un timp când banii sunt așa de greu de obținut?

Soțul meu și cu mine am lucrat pe baza acestui principiu. Am spus: „Casa de editură este instituția Domnului, iar noi vom face economie, reducându-ne cheltuielile cât mai mult cu putință.” Domnul cere sacrificiu de sine de la toți slujitorii Săi, în vederea înaintării și a succesului lucrării Sale. Fiecare lucrător să facă acum tot ce poate mai bine pentru a susține și a ocroti instituția noastră de publicații din _______. Nu credeți că Domnul va fi mulțumit să vadă că spiritul acesta domnește în toate instituțiile noastre? Trebuie să aplicăm principiul acesta în lucrarea noastră. Domnul Isus a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze” (Luca 9,23). Suntem noi gata să-L urmăm pe Hristos? — Scrisoarea 25, 1896

Instituțiile noastre trebuie să se afle întru totul sub conducerea lui Dumnezeu. Ele au fost înființate prin sacrificiu și lucrarea Lui poate fi continuată cu succes numai prin sacrificiu. — Scrisoarea 129, 1903

Înțelepciunea omenească va duce departe de renunțarea la sine și departe de consacrare și va concepe multe lucruri care tind să anuleze soliile lui Dumnezeu. — Review and Herald, 13 decembrie 1892