DOLIUL SENSIBILIZEAZĂ ȘI SUPUNE
Eu am fost disciplinată prin suferința care a avut o influență sensibilizatoare asupra mea, supunând, îndepărtând vrăjmășia din inima mea și umplând-o cu simpatie și dragoste. Viața mea de doliu, 31 de durere și de suferință nu a fost lipsită de descoperirile prețioase ale prezenței Mântuitorului meu. Privirile mele au fost atrase spre cerul care strălucește plin de frumusețe deasupra noastră. Mi-a fost îngăduit să arunc o privire asupra lumii celei veșnice și a răsplătirii celei nespus de mari. Când totul părea întunecat, în nori s-a făcut o deschizătură, iar razele de soare de la tronul lui Dumnezeu au risipit ceața. Dumnezeu dorește ca niciunul dintre noi să nu rămână doborât de întristare mută, de durere și de frângerea inimii. El dorește să privim în sus pentru a vedea curcubeul făgăduinței și pentru a reflecta lumina asupra altora.
Oh, binecuvântatul Mântuitor stă alături de mulți ai căror ochi sunt atât de orbiți de lacrimi, încât nu Îl văd. El dorește nespus să apuce mâinile noastre cu fermitate, dacă noi ne prindem de El cu o credință simplă, implorându-L să ne călăuzească. Avem privilegiul de a ne bucura în Domnul. Dacă vom îngădui ca mângâierea și pacea lui Isus să vină în viața noastră, vom fi ținuți aproape de marea inimă a dragostei Sale. — Review and Herald, 25 noiembrie 1884
ÎI VOM VEDEA DIN NOU PE COPIII NOȘTRI -- Cuvinte de mângâiere adresate unei mame la moartea copilului ei
Când îmi relatezi experiența ta la moartea copilului și felul cum te-ai plecat în rugăciune, supunându-ți voința față de voința Tatălui tău ceresc, lăsând problema în mâinile Sale, inima mea de mamă este mișcată. Am trecut printr-o experiență asemănătoare cu aceea prin care tocmai ai trecut tu.
Fiul meu cel mai mare a fost lovit de boală la vârsta de șaisprezece ani. Situația lui a fost considerată critică, iar el ne-a chemat lângă patul de suferință și a spus: „Tată, mamă, va fi greu pentru voi să vă despărțiți de fiul vostru cel mai mare. Dacă Domnul consideră că este potrivit să îmi cruțe viața, voi fi mulțumit pentru voi. Dacă este spre binele meu și spre slava Numelui Său ca viața mea să se încheie acum, voi spune: Pentru sufletul meu este bine. Tată, du-te singur, mamă, du-te singură și rugați-vă. Apoi, veți primi un răspuns în conformitate cu voia Mântuitorului meu, pe care Îl iubim, și voi, și eu.” Lui i-a fost teamă că, dacă ne vom ruga împreună, compătimirea noastră se va întări și vom cere ceva ce nu va fi cel mai bun lucru pe care să ni-l acorde Domnul.
Am îndeplinit cererea lui și rugăciunile noastre au fost asemănătoare în fiecare punct cu rugăciunile pe care le-ai înălțat tu. Nu am primit nicio dovadă că fiul nostru se va vindeca. El a murit, punându-și toată încrederea în Isus, Mântuitorul nostru. Moartea lui a fost o mare lovitură pentru noi, dar a fost o biruință chiar și în moarte, pentru că viața lui a fost ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
Înainte de moartea băiatului meu mai mare, copilul meu cel mic s-a îmbolnăvit grav. Ne-am rugat și am crezut că Domnul îl va cruța pe copilul nostru drag, dar am închis ochii lui în moarte și l-am depus la odihnă în Isus, până când Dătătorul vieții va veni să-i trezească pe iubiții Săi prețioși la o nemurire plină de slavă.
Apoi, mi-a fost luat soțul, slujitorul credincios al lui Hristos, care a stat alături de mine timp de treizeci și șase de ani, iar eu am fost lăsată să lucrez singură. Nu mai am lacrimi de vărsat pe mormântul lui. Dar cât de mult îmi lipsește! Cât de mult doresc sfaturile și cuvintele lui înțelepte! Cât de mult doresc să aud rugăciunile lui împletindu-se cu rugăciunile mele pentru lumină și călăuzire, pentru înțelepciunea de a ști cum să plănuiesc și să îndeplinesc lucrarea!
Dar Domnul a fost Sfătuitorul meu, iar Domnul îți va da și ție harul de a suporta doliul.
Te întrebi cu privire la mântuirea micuțului tău. Cuvintele lui Hristos sunt răspunsul: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei” (Luca 18,16).
Adu-ți aminte de profeția: „Așa vorbește Domnul: Un țipăt se aude la Rama, plângeri și lacrimi amare: Rahela își plânge copiii și nu vrea să se mângâie pentru copiii ei… Așa vorbește Domnul: Oprește-ți plânsul, oprește-ți lacrimile din ochi; căci truda îți va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăși din țara vrăjmașului. Este nădejde pentru urmașii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ținutul lor!” (Ieremia 31,15-17)
Făgăduința aceasta îți este făcută ție. Poți să fii mângâiată și să te încrezi în Domnul. Domnul m-a învățat adesea că mulți micuți trebuie să fie depuși în mormânt înainte de timpul de necaz. Îi vom vedea pe copiii noștri din nou. Îi vom întâlni din nou și îi vom recunoaște în curțile cerești. Pune-ți încrederea în Domnul și nu-ți fie teamă! — Scrisoarea 196, 1899
COPIII, LA ÎNVIERE -- Rânduri scrise la moartea copilului surorii gemene a lui Ellen G. White
Speranțele noastre cele mai dragi sunt adesea spulberate aici. Cei iubiți ai noștri ne sunt luați de moarte. Le închidem ochii, îi depunem în mormânt și îi lăsăm departe de privirile noastre. Totuși nădejdea ne înviorează sufletul. Nu suntem despărțiți pentru totdeauna, ci îi vom întâlni pe cei dragi ai noștri care dorm în Isus. Ei vor veni din nou din țara vrăjmașului. Dătătorul vieții vine. Mii de îngeri sfinți Îl însoțesc pe cale. El nimicește legăturile morții, rupe lanțurile mormântului, iar robii cei prețioși ies afară sănătoși și cu o frumusețe nemuritoare.
Când ies nemuritori din paturile lor de țărână, copilașii zboară imediat în brațele mamelor lor. Ei se întâlnesc din nou pentru a nu se mai despărți niciodată. Însă, mulți dintre micuți nu au nicio mamă acolo. Ascultăm așteptând în zadar cântecul fermecător, de triumf, al mamei. Îngerii îi iau pe copilașii fără mamă și îi conduc la pomul vieții.
Isus pune cercul auriu de lumină, coroana, pe capetele lor mici. Facă Domnul ca scumpa mamă a Evei să fie acolo, pentru ca aripile ei mici să se poată strânge în îmbrățișarea fericită a mamei ei. — The Youth»s Instructor, aprilie 1858
ISUS SPUNE: „SPRIJINIȚI-VĂ PE MINE!” -- Cuvinte adresate părinților care își pierduseră copiii în mare
Mângâierile Scripturilor sunt foarte mari. Ele sunt pline de consolări pentru cei necăjiți și îndoliați, cei bolnavi și suferinzi. Mi se pare că Îl văd pe Isus spunându-vă vouă, tată și mamă D: „Sprijiniți-vă pe Mine cu putere. Eu vă voi purta. Brațul Meu nu vă va lăsa niciodată. El va fi puternic pentru a vă susține în toate locurile aspre și dificile. Încredeți-vă în Mine și veți fi călăuziți în siguranță și susținuți cu tărie.”
Oh, Biblia prețioasă! Adevărurile ei sunt pline de semnificație și conținut. Putem să ne gândim și să ne bucurăm în lumina făgăduințelor. Ele sunt cuvintele pline de bunătate ale unui Dumnezeu infinit. Vocea Sa ne vorbește din Cuvântul Său. Sper că aveți curaj.
Poate că nu sunteți în stare să explicați necazul acesta care a venit asupra voastră. Totul poate să rămână o taină de nepătruns până când marea îi va da înapoi pe morții ei. Totuși nu îngăduiți ca inima voastră să fie doborâtă de întristare — ei sunt proprietatea Domnului, iar El va face tot ce va voi cu ce este al Său. Știm un lucru, și anume că dragostea Sa este mai mare decât ar fi cu putință să fie dragostea noastră și Domnul Isus i-a iubit așa de mult, încât Și-a dat viața pentru a-i răscumpăra. Prin urmare, lăsați-i să se odihnească și faceți ca inima voastră să-L caute cu mai multă hotărâre pe Domnul Isus pentru a satisface foamea sufletului și orice nevoie. (…)
Oricare ar fi circumstanțele în care vă aflați, oricât de întunecate și de tainice ar putea să fie căile Providenței, deși calea ar putea să treacă prin ape adânci, iar încercările și doliul ar putea să lovească din nou și din nou, totuși noi continuăm să primim asigurarea: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său” (Romani 8,28). „Știu în cine am crezut. Și sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat până în ziua aceea” (2 Timotei 1,12). — Scrisoarea 32, 1893
FERICE DE CEI CE MOR ÎN DOMNUL -- Cuvinte de mângâiere adresate la moartea unei mame
Dragă soră, Am citit scrisoarea… cu privire la moartea mamei tale și nu pot decât să spun: „Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul” (Apocalipsa 14,13). Mama ta a fost foarte slăbită vreme îndelungată. Tu ai îngrijit-o continuu. Faptul că nu vei mai vedea chipul ei va fi o mare întristare pentru tine. Dacă am fi locuit mai aproape de tine, ți-am fi spus: Vino deoparte și odihnește-te puțin. Totuși îndatoririle tale îți cer timpul. Doresc să îți spun: Încrede-te în Domnul!
Tu vei simți o durere foarte mare pentru moartea mamei tale, dar îngăduie-mi să îți spun că nu îmi pare rău pentru morții cei neprihăniți, ci pentru oamenii care sunt în viață. Știu că ai depus-o pe mama ta în mormânt, cu speranța deplină că va ieși din el când va suna trâmbița lui Dumnezeu. (…) Știu ce înseamnă să-i înmormântezi pe cei dragi. Tatăl, mama, frații și surorile, soțul și cei doi fii ai mei dorm în mormintele lor. Sora mea Mary și cei doi fii ai mei sunt singurii care mi-au rămas. — Scrisoarea 98, 1903
AȘTEPTAȚI REUNIREA FERICITĂ A FAMILIEI -- Cuvinte de mângâiere adresate la pierderea unei soții
Dragă frate, Am auzit veștile despre moartea soției tale, dar nu am primit niciun detaliu cu privire la boala ei.
Simțim cu tine. Ne rugăm ca Domnul să te mângâie și să-ți dea harul Său, așa încât să nu fii doborât de prea multă întristare. Să-I mulțumim lui Dumnezeu, pentru că ochii noștri sunt îndreptați spre moștenirea făgăduită. Să-I mulțumim, pentru că mântuirea Sa este aproape.
Când privești la micuții tăi, față de care soția ta și-a îndeplinit cu atâta credincioșie responsabilitățile de mamă, ai motive să te bucuri că ea a făcut tot ce a putut pentru a-i crește în mustrarea și învățătura Domnului. Mântuitorul cel binecuvântat, care i-a luat pe copilași în brațele Sale și i-a binecuvântat, nu îi va părăsi pe copiii tăi și nici pe tine nu te va lăsa fără mângâiere. Acum, asupra ta se află o responsabilitate dublă. Fie ca Domnul să inspire inima acelora care se vor ocupa de acești mielușei ai turmei, ca să-i trateze cu bunătate, duioșie și dragoste, așa încât picioarele lor tinere și lipsite de experiență să fie călăuzite mereu pentru a umbla în siguranță.
Dragi micuți, sora White vă iubește și Îl va ruga pe Mântuitorul să vă binecuvânteze, pentru că El vă iubește ca pe copilașii Săi.
Frate E, știu că ești întristat, pentru că ai fost nevoit să o înmormântezi pe aceea care a fost dragă inimii tale. Dar ce spune Scriptura?
„Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Și am auzit un glas din cer, care zicea: «Scrie: Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” — «Da», zice Duhul, «ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!»” (Apocalipsa 14,12.13)
Ne vom ruga pentru tine și pentru micuții tăi prețioși, ca să îți poți păstra privirile și pașii îndreptați întotdeauna spre cer, continuând cu răbdare să faci binele. Ne vom ruga să poți avea autoritate și succes în îndrumarea micuților tăi, pentru ca împreună cu ei să poți câștiga cununa vieții și acel cămin ceresc ce se pregătește acum pentru noi, așa încât tu, soția și copiii să fiți o familie fericită, reunită cu bucurie, pentru a nu mai fi despărțită niciodată.
Cu multă dragoste și simpatie. — Scrisoarea 143, 1903
VOR FI CHEMAȚI LA ÎNVIEREA SPECIALĂ -- Cuvinte adresate unui soț și copiilor lui la pierderea soției și a mamei
Cu greu știu ce să vă spun. Veștile despre moartea soției tale au fost copleșitoare pentru mine. Cu greu am putut să le cred și acum încă îmi este greu să le cred. În noaptea Sabatului trecut, Dumnezeu mi-a dat o viziune pe care o voi scrie. (…)
Am văzut că ea [soția ta] a fost sigilată și va ieși din mormânt la chemarea lui Dumnezeu, va sta pe pământ și va fi împreună cu cei 144.000. Am văzut că nu trebuie să o jelim. Ea se va odihni în timpul de necaz și singurul motiv de a jeli este pierderea pe care o simțim, pentru că suntem lipsiți de tovărășia ei. Am văzut că moartea ei va avea urmări pozitive.
Îl avertizez pe F și pe ceilalți copii să se pregătească să-L întâlnească pe Isus și atunci o vor întâlni din nou pe mama lor, pentru a nu mai fi despărțiți niciodată. O, copii, vreți voi să ascultați avertizarea credincioasă pe care ea v-a adresat-o când era cu voi și să nu lăsați ca toate rugăciunile pe care le-a înălțat ea spre Dumnezeu pentru voi să fie ca o apă vărsată pe pământ? Pregătiți-vă să-L întâlniți pe Isus și totul va fi bine. Dați-I inima voastră lui Dumnezeu și nu lăsați să treacă nicio zi, fără să fiți siguri că Îl iubiți pe Isus.
Dragă frate, ne-am rugat lui Dumnezeu să te întărească pentru a suporta pierderea. Dumnezeu va fi cu tine și te va susține. Ai încredere! (…)
Nu te întrista ca aceia care nu au nicio nădejde. Mormântul poate să o rețină doar puțină vreme. Nădăjduiește în Dumnezeu și înviorează-te, dragă frate, și o vei întâlni pe soția ta peste puțină vreme. Nu vom înceta să ne rugăm ca binecuvântările lui Dumnezeu să rămână peste familia ta și peste tine. Dumnezeu va fi soarele și pavăza ta. El va sta alături de tine în această suferință adâncă și în această încercare. Suportă încercarea și vei primi o cunună de slavă alături de tovarășa ta, la venirea lui Isus. Rămâi neclintit în adevăr și veți fi încununați amândoi cu slavă, cinste, nemurire și viață veșnică. — Scrisoarea 10, 1850
NU ESTE PĂCAT SĂ PLÂNGI -- Cuvinte de mângâiere adresate unei văduve
Dragă soră, Simțim cu tine în doliul și văduvia ta. Eu am trecut pe unde treci tu acum și știu ce înseamnă. Cât de mult necaz este în lumea noastră! Cât de multă tristețe! Cât de mult plâns! Nu este bine să le spui celor îndoliați: „Nu plângeți. Nu este bine să plângeți.” Asemenea cuvinte nu conțin multă consolare. Nu este niciun păcat să plângi. Deși cel care a murit a suferit mai mulți ani slăbiciuni și dureri, totuși moartea lui nu șterge lacrimile din ochii noștri.
Cei dragi ai noștri mor. Socotelile lor cu Dumnezeu sunt pecetluite. Deși ne gândim că a muri este ceva serios și solemn, totuși trebuie să ne gândim că a trăi este ceva și mai solemn. Fiecare zi este încărcată de responsabilități pe care trebuie să le purtăm. Interesele noastre, cuvintele noastre, faptele noastre lăsă impresii asupra celor cu care suntem în legătură. Trebuie să ne găsim mângâierea la Isus Hristos, Mântuitorul cel prețios! El a fost mișcat întotdeauna de durerile oamenilor. (…) Prinde-te de Izvorul puterii tale. — Scrisoarea 103, 1898
EL DOARME ÎN ISUS -- Cuvinte adresate la moartea unui soț și tată
Draga mea soră întristată, Sunt întristată împreună cu tine în necazul tău. Deși nu m-am așteptat să-l mai întâlnesc pe soțul tău din nou în viața aceasta, totuși m-am întristat mult când am auzit despre moartea lui și despre responsabilitățile grele pe care le-a lăsat asupra ta în îngrijirea familiei. Simțim cu tine și ne vom ruga adesea pentru tine și pentru copiii tăi. Soțul tău doarme în Isus. „Scrie: «Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” — «Da», zice Duhul, «ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!»” (Apocalipsa 14,13)
Tatăl îi iubește pe cei ce sunt credincioși în fapte și în adevăr, ca membri ai acelui trup al cărui cap este Hristos. Trebuie să te așezi acum la umbra lui Hristos și atunci vei gusta pacea Sa. Gândește-te la El. Privește la El cu credință, crezând făgăduințele Sale. Păstrează-ți încrederea. El va fi adăpostul tău. Sprijină-te pe El și bazează-te pe El. Nu fi îndurerată peste măsură, ci stăpânește-te; tu ai de purtat poveri grele. Pune-ți încrederea în Acela al cărui braț nu te va părăsi niciodată.
Eu mi-am pierdut soțul și cunosc din experiență care este necazul tău. Totuși, dacă privești la Isus, vei găsi încurajare. Binecuvântarea Domnului să fie cu tine în fiecare zi. Sora mea dragă, fie ca Domnul să te binecuvânteze și să te susțină.
Acum este prea întuneric ca să văd, așa că îți voi spune noapte bună. Fii cât mai voioasă cu putință, de dragul copiilor tăi. — Scrisoarea 167, 1905
Dragi copii, Trebuie să vă scriu câteva rânduri. Am fi dorit să venim la voi acasă, să plângem împreună și să îngenunchem în rugăciune cu voi. Dorește fiecare dintre voi să-L caute pe Domnul și să-I slujească? Voi puteți să fiți o mare binecuvântare pentru mama voastră, dacă aveți grijă să nu faceți nimic care i-ar întrista inima. Domnul Isus vă va primi, dacă Îi veți da inima voastră. Faceți tot ce este cu putință să o scutiți pe mama voastră de orice grijă și povară.
Domnul a făgăduit că va fi Tatăl orfanilor. Dacă Îi veți da inima voastră, El vă va da puterea de a ajunge să fiți fiii și fiicele Sale. Dacă cei mai mari dintre copii o vor ajuta pe mama, purtând cât mai multe poveri cu putință și tratându-i pe copiii mai mici cu bunătate, învățându-i să facă binele și să nu o îngrijoreze pe mama, Domnul îi va binecuvânta mult.
Dați-I inima voastră Mântuitorului vostru iubitor și faceți numai acele lucruri care sunt plăcute în ochii Săi. Nu faceți nimic care să o întristeze pe mama voastră. Aduceți-vă aminte că Domnul vă iubește și că fiecare dintre voi poate să ajungă un membru în familia lui Dumnezeu. Dacă sunteți credincioși aici, când va veni Domnul pe norii cerului, îl veți întâlni pe tatăl vostru și veți fi o familie unită. Cu dragoste. — Scrisoarea 165, 1905
DOMNUL SĂ FIE MÂNGÂIEREA TA -- Cuvinte adresate la moartea unui soț
Dragă soră, Sora G tocmai mi-a dat o scrisoare, vorbindu-mi despre doliul tău. Am o simpatie profundă pentru tine, sora mea. Dacă aș fi putut, te-aș fi vizitat. (…)
Sora mea, îți voi spune că Domnul nu dorește să fii cuprinsă de întristare. Soțul tău a fost cruțat mult mai mulți ani decât am presupus eu că va fi. Dumnezeu l-a cruțat plin de milă și, tot plin de milă, după multă suferință, a îngăduit să treacă la odihna în Isus. (…) Soțul tău și soțul meu se odihnesc. Ei nu mai au dureri, nu mai au suferințe. Se odihnesc.
Sora mea, îmi pare rău că suferi și ești îndurerată. Totuși Isus, Mântuitorul cel prețios, trăiește. El trăiește pentru tine. El vrea să fii mângâiată prin dragostea Sa. Nu te îngrijora. Încrede-te în Domnul. Adu-ți aminte că nicio vrabie nu cade la pământ fără ca Tatăl tău ceresc să știe. (…)
Fii mângâiată în Domnul, sora mea. „Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmați-vă și voi cu același fel de gândire” (1 Petru 4,1). În suferința ta, te îndemn să-ți adăpostești sufletul în Dumnezeu. Domnul va fi ajutorul tău, tăria ta, mângâierea ta. Prin urmare, privește la El și încrede-te în El. Noi trebuie să primim consolarea de la Hristos. Învață în școala Lui blândețea și smerenia inimii. Fiecare cuvânt pe care îl rostești să arate că recunoști bunătatea, mila și dragostea lui Dumnezeu. Hotărăște-te să fii o mângâiere și o binecuvântare pentru toți cei din cămin. Creează o atmosferă plăcută, curată și cerească. (…)
Deschide ferestrele sufletului spre cer și lasă să intre lumina Soarelui Neprihănirii. Nu te lamenta. Nu jeli și nu plânge. Nu privi la partea întunecată. Lasă pacea lui Dumnezeu să domnească în sufletul tău. Atunci vei avea tăria de a suporta toate suferințele și te vei bucura că ai harul de a răbda. Laudă-L pe Domnul! Vorbește despre bunătatea și despre puterea Sa. Îndulcește atmosfera care înconjoară sufletul tău.
Nu-L dezonora pe Dumnezeu prin cuvinte de nemulțumire, ci laudă-L cu inima, sufletul și vocea. Privește partea luminoasă a tuturor lucrurilor. Nu aduce nori sau umbră în casa ta. Laudă-L pe acela care este lumina feței tale și Dumnezeul tău. Fă lucrul acesta și vei vedea cât de ușor va ajunge să fie totul.
Cu dragoste pentru tine și fiica ta. — Scrisoarea 56, 1900
ELLEN WHITE ÎN CEASUL DOLIULUI EI
În doliul meu recent, am avut o viziune a veșniciei. Am fost dusă înaintea marelui tron alb și am văzut viața mea, așa cum va fi acolo. Nu găsesc niciun motiv de mândrie, niciun merit pe care să-l aduc. „Nevrednică, nevrednică de cea mai mică dovadă de bunăvoință din partea Ta, o, Dumnezeul meu!” — acesta este strigătul meu. Singura mea nădejde este în Mântuitorul cel răstignit și înviat. Cer meritele sângelui lui Hristos. Domnul Isus îi va mântui în chip desăvârșit pe cei care își pun încrederea în El.
Uneori, îmi este greu să păstrez o înfățișare voioasă când inima mea este sfâșiată de o durere nespusă. Totuși nu voi îngădui ca întristarea mea să împrăștie ceață pretutindeni, în jurul meu. Perioadele de suferință și doliu sunt făcute adesea mai tulburătoare și mai triste decât ar trebui să fie, deoarece este ceva obișnuit să jelim fără nicio reținere. Cu ajutorul lui Isus, sunt hotărâtă să evit răul acesta, dar hotărârea mea a fost greu încercată. Moartea soțului meu este o lovitură grea, pe care o simt mai adânc, pentru că este atât de neașteptată. Când am văzut pecetea morții pe chipul lui, simțămintele mele au fost aproape insuportabile. Am dorit nespus să strig în durerea mea nespusă. Totuși am știut că lucrul acesta nu putea să-i salveze viața iubitului meu și am simțit că ar fi un gest necreștinesc să mă las pradă întristării. Am căutat ajutorul și mângâierea de sus, iar făgăduințele lui Dumnezeu s-au împlinit pentru mine. Mâna Domnului m-a susținut. Este un păcat să te lași fără rețineri în voia lamentărilor și a jalei. Prin harul lui Hristos, noi putem să fim liniștiți și chiar voioși și atunci când trecem prin încercări dureroase.
Să învățăm o lecție a curajului și a tăriei sufletești din ultima întrevedere a Domnului Hristos cu apostolii. Erau pe punctul de a se despărți. Mântuitorul nostru intra pe calea însângerată care avea să-L ducă la Golgota. Niciodată nu a fost o încercare mai grea ca aceea prin care urma să treacă în curând. Apostolii auziseră cuvintele lui Hristos, când a prevestit suferințele și moartea Sa, iar inima lor era plină de întristare și mintea lor era tulburată de îndoială și teamă. Totuși nu au fost strigăte, nici nu s-au lăsat pradă întristării. Acele ultime ore solemne și cruciale au fost petrecute de Mântuitorul rostind cuvinte de mângâiere și asigurare pentru ucenicii Săi, apoi toți au cântat împreună un imn de laudă. (…)
Un timp de rugăciune și de laudă
Când dificultățile și încercările ne înconjoară, trebuie să fugim la Dumnezeu și să așteptăm cu încredere ajutorul Aceluia care este puternic pentru a mântui și a elibera. Dacă vrem să primim binecuvântarea lui Dumnezeu, trebuie să o cerem. Rugăciunea este o datorie și o necesitate, dar oare nu neglijăm noi lauda? Nu ar trebui să-I aducem mai des mulțumiri Dătătorului tuturor binecuvântărilor? Trebuie să cultivăm recunoștința. Ar trebui să contemplăm adesea și să ne amintim de bunătățile lui Dumnezeu, să lăudăm și să slăvim Numele Său sfânt, chiar și când trecem prin necazuri și suferințe. (…)
Bunătatea plină de milă a Domnului față de noi este mare. Domnulnu-i va lăsa, nici nu-i va părăsi pe aceia care se încred în El. Dacă ne-am gândi mai puțin la încercările noastre și am vorbi mai puțin despre ele și mai mult despre mila și bunătatea lui Dumnezeu, am constata că suntem ridicați deasupra multora dintre mâhnirile și dificultățile noastre. Frații și surorile mele, voi, care simțiți că intrați pe calea întunecată și, asemenea robilor din Babilon, trebuie să atârnați harpele în ramurile salciei, haideți să facem din încercare un cântec voios. Poate că spuneți: Cum pot să cânt când în fața mea se află o perspectivă atât de întunecată, când sufletul meu este apăsat de durere și de doliu? Oare necazurile pământești ne-au lipsit de Prietenul cel atotputernic pe care Îl avem în Isus? Oare nu ar trebui ca dragostea minunată a lui Dumnezeu prin darul Fiului Său iubit să fie un subiect de bucurie continuă? Când aducem cererile noastre la tronul harului, să nu uităm să aducem și imnuri de mulțumire. „Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește” (Psalmii 50,23). Atâta vreme cât Mântuitorul nostru trăiește, noi avem un motiv de a-I aduce neîncetat recunoștință și laudă. — Review and Herald, 1 noiembrie 1881
DIMINEAȚA ÎNVIERII, PLINĂ DE SLAVĂ -- Mesaj adresat prietenilor de pe Insula Pitcairn
Am fost foarte triști joia trecută, când am aflat de suferința voastră profundă. Inima ne-a fost îndurerată să auzim despre moartea celor din familia iubitului nostru frate [J. R.] McCoy. Suntem alături de toți cei ce sunt îndoliați din cauza acestei suferințe. Le adresăm condoleanțele noastre copiilor și membrilor familiei, care au fost atât de îndurerați, dar dorim să vă îndrumăm spre Isus, ca singura noastră nădejde și consolare. Tovarășa dragă a fratelui nostru suferind, McCoy, și mama copiilor pe care i-a iubit, este tăcută în mormânt. Totuși, în timp ce plângem cu cei ce plâng, avem în inimă bucuria că această mamă și fiică iubită, fratele Young, prezbiterul bisericii voastre, și ceilalți care au fost luați dintre noi au crezut în Isus și L-au iubit.
Cuvintele apostolului Pavel să vă mângâie: „Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4,13-18).
Noi nu suntem ca păgânii, ca să petrecem zile și nopți de jale, când nu se aude nimic altceva decât cântece de jale pentru cei morți, în scopul de a stârni simpatia omenească. Noi nu trebuie să ne îmbrăcăm în haine de doliu și să avem o înfățișare plină de jale, ca și cum am fi fost despărțiți de prietenii și de rudele noastre pentru totdeauna. Ioan exclamă: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Și am auzit un glas din cer, care zicea: «Scrie: Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” — «Da», zice Duhul, «ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!»” (Apocalipsa 14,12.13)
Cât de potrivite sunt cuvintele lui Ioan în cazul acestor persoane dragi care dorm în Isus. Domnul le-a iubit, iar cuvintele pe care le-au rostit ele în timpul vieții și faptele lor pline de dragoste, care vor rămâne ca aducere-aminte, vor fi repetate de alții. Efortul lor stăruitor și din toată inima în lucrarea lui Dumnezeu lasă un exemplu de urmat pentru alții, deoarece Duhul Sfânt a lucrat în ele atât voința, cât și înfăptuirea, după buna Sa plăcere.
„Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi” (Romani 8,11). O, cât de prețioase sunt cuvintele acestea pentru fiecare suflet îndoliat! Hristos este Călăuzitorul și Mângâietorul nostru, care ne mângâie în toate necazurile noastre. Când ne dă să bem o înghițitură amară, El ține și paharul binecuvântării la buzele noastre. El umple inima cu o atitudine de supunere, cu bucuria și pacea credinței și ne face în stare să spunem cu supunere: Nu voia mea, ci voia Ta, Doamne, să se împlinească. „Domnul a dat și Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1,21). Cu această supunere, nădejdea este înviată, mâna credinței se sprijină pe mâna Puterii infinite. „Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi” (Romani 8,11).
Chiar trupurile care sunt semănate în putrezire vor fi înviate în neputrezire. Ce este semănat în rușine va fi înviat în slavă. Ce este semănat în slăbiciune va fi înviat în putere. Ce este semănat în trup firesc va fi înviat în trup spiritual. Trupurile muritoare sunt însuflețite de Duhul Său, care locuiește în voi.
Domnul Hristos îi cere pentru Sine pe toți aceia care au crezut în Numele Său. Puterea de viață a Duhului lui Hristos, care locuiește în trupul muritor, leagă de Hristos fiecare suflet care crede. Cei ce cred în Domnul Isus sunt sfinți pentru inima Sa, deoarece viața lor este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Dătătorul vieții va porunci: „Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți” (Isaia 26,19).
Dătătorul vieții îi va chema la prima înviere pe cei ce sunt proprietatea Sa răscumpărată, dar, până la acea oră triumfătoare, când va suna ultima trâmbiță și armata cea mare va ieși din morminte pentru biruința veșnică, fiecare sfânt care doarme va fi păstrat în siguranță și va fi păzit ca un giuvaer prețios, cunoscut de Dumnezeu pe nume. Ei sunt scoși din moarte, prin puterea Mântuitorului care a locuit în ei când erau în viață și din cauză că au fost părtași ai naturii divine.
Domnul Hristos a declarat despre Sine că este Singurul născut din Tatăl, dar oamenii s-au închis în necredință, s-au baricadat cu prejudecăți, L-au negat pe Cel Sfânt și Drept. El a fost acuzat de blasfemie și a fost condamnat la o moarte nemiloasă, dar a sfărâmat lanțurile mormântului și a înviat triumfător, iar deasupra mormântului împrumutat de la Iosif, a declarat: „Eu sunt Învierea și Viața” (Ioan 11,25). Toate puterile cerului și ale pământului I-au fost date, iar cei neprihăniți vor ieși din mormânt liberi în Isus. Ei vor fi considerați vrednici să primească acea lume și învierea. „Atunci, cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor” (Matei 13,43).
Ce dimineață plină de slavă va fi dimineața învierii! Ce scenă minunată se va desfășura când Hristos va veni pentru a fi admirat de aceia care cred! Toți cei care au fost părtași cu Hristos la umilința și suferințele Sale vor fi părtași cu El la slava Sa. Prin învierea lui Hristos, fiecare sfânt credincios care adoarme în Isus va ieși triumfător din închisoarea mormântului. Sfinții cei înviați vor proclama: „Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15,55)
Isus Hristos a triumfat asupra morții și a rupt lanțurile mormântului, iar toți cei ce dorm în mormânt vor împărtăși biruința. Ei vor ieși din morminte așa cum a ieșit Biruitorul. (…)
Dumnezeu nu v-a părăsit
Dragi suferinzi, îndoliați și triști, Dumnezeu nu v-a lăsat să fiți de batjocura ispitelor lui Satana. Deschideți-vă inima ca să primiți cuvintele de mângâiere de la Răscumpărătorul vostru cel milos. Domnul Isus vă iubește. Primiți razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii și fiți mângâiați. Mulțumiți-I Aceluia care a înviat din morți și trăiește veșnic ca să mijlocească pentru voi. Isus Hristos este un Mântuitor viu. El nu Se află în mormântul cel nou al lui Iosif. El a înviat, El a înviat! Bucurați-vă chiar și în această zi a durerii și a doliului, pentru că aveți un Mântuitor care simte cu voi în toate întristările. El a plâns la mormântul lui Lazăr și durerile copiilor Săi întristați sunt durerile Sale.
În toate luptele voastre, în toate încercările și încurcăturile vieții, căutați sfatul Domnului. Calea ascultării de Dumnezeu este ca o lumină puternică ce strălucește tot mai tare până la miezul zilei. Mergeți pas cu pas pe calea datoriei. Poate că va trebui să urcați prin locuri abrupte, dar mergeți înainte pe calea umilinței, a credinței și a renunțării la sine, lăsând înapoia voastră norii îndoielii. Nu vă lăsați cuprinși de disperare — aceia care sunt în viață au nevoie de grija și de dragostea voastră. Voi v-ați înrolat în armata Domnului. Fiți niște soldați curajoși ai lui Isus Hristos. Cuvintele de pocăință și de laudă plină de recunoștință să se înalțe înaintea lui Dumnezeu în Sanctuarul Său ceresc, ca o tămâie plăcută.
Poate că sunteți dezamăgiți, iar voința și calea voastră pot să fie contestate, dar fiți siguri că Domnul vă iubește. Focul cuptorului în care sunteți poate să fie aprins, dar nu cu scopul de a vă nimici, ci pentru a arde zgura, ca să ieșiți din el ca aurul curățit de șapte ori. Nu uitați că Domnul vă va da cântece în noapte. Întunericul poate să pară că vă cuprinde, dar nu trebuie să priviți la nori. Dincolo de norii cei mai întunecați, se află o lumină mereu strălucitoare. Domnul are lumină pentru fiecare suflet. Deschideți ușa inimii pentru speranță, pace și bucurie. Domnul Isus spune: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15,11). Dumnezeu îi dă fiecăruia o lucrare specială de făcut și fiecare dintre noi poate să îndeplinească bine lucrarea pe care i-a rânduit-o Dumnezeu. Singurul lucru de care trebuie să ne temem este ca nu cumva să nu ne mai păstrăm privirile ațintite continuu la Isus sau să nu mai avem ca unică țintă slava lui Dumnezeu și, dacă am fi chemați să dezbrăcăm armura și să adormim în moarte, să nu fim pregătiți să dăm socoteală pentru ceea ce ne-a fost încredințat. Nu uitați nicio clipă că sunteți proprietatea lui Hristos, cumpărată cu un preț infinit, și că trebuie să-I dați slavă Lui în duhul și în trupul vostru, care sunt ale Sale.
Mângâiați-vă!
Celor suferinzi, le-aș spune: Mângâiați-vă cu nădejdea dimineții învierii! Apele pe care le-ați băut sunt tot așa de amare pentru voi, cum au fost apele de la Mara pentru copiii lui Israel în pustie, dar Isus poate să le facă dulci cu dragostea Sa. Când Moise I-a înfățișat Domnului necazurile și întristarea copiilor lui Israel, Domnul nu a prezentat vreun remediu nou, ci le-a atras atenția la ceva ce se afla la îndemână; de aceea era acolo un tufiș, sau un arbust, pe care îl crease, pentru ca lemnul lui să fie aruncat în apă și să facă izvorul dulce și curat. Când s-a făcut lucrul acesta, poporul suferind a putut să bea apă în siguranță și cu plăcere.
Dumnezeu a prevăzut un balsam pentru fiecare rană. Există un balsam în Galaad și există un medic. Nu vreți voi să cercetați Scripturile acum, așa cum nu ați făcut-o niciodată? Cereți-I Domnului înțelepciune în fiecare situație de criză. În fiecare încercare, cereți-I lui Isus să vă arate o cale de ieșire din necazuri, iar apoi ochii voștri vor fi deschiși pentru a vedea remediul și a aplica, pentru cazul vostru, făgăduințele vindecătoare care au fost scrise în Cuvântul Său. În felul acesta, vrăjmașul nu va găsi nicio posibilitate de a vă conduce la jale și necredință, ci veți avea credință, nădejde și curaj în Domnul. Duhul Sfânt vă va da un discernământ limpede, ca să puteți vedea și să vă puteți însuși fiecare binecuvântare ce va acționa ca un antidot pentru tristețe, ca o ramură vindecătoare pentru fiecare înghițitură amară ce este pusă la buzele voastre. Fiecare înghițitură de amărăciune va fi amestecată cu dragostea lui Isus și, în loc să vă plângeți din cauza amărăciunii, vă veți da seama că dragostea și harul lui Isus sunt atât de amestecate acolo, în necaz, încât l-au transformat într-o bucurie liniștită și sfințită.
Când zăcea pe patul de moarte, Henry White, fiul nostru cel mare, a zis: „Patul de suferință este un loc prețios, dacă avem prezența lui Isus.” Când suntem obligați să bem apele amare, să ne întoarcem gândul de la amărăciune și să ne gândim la lucrurile de preț și strălucitoare. În încercare, harul îi poate da sufletului omenesc siguranță, iar când stăm lângă patul de moarte și vedem cum poate un creștin să suporte suferința și să treacă prin valea morții, prindem putere și curaj pentru a lucra și nu dăm greș, nici nu ne descurajăm în a conduce sufletele la Isus. — Scrisoarea 65a, 1894
Cei mai buni mângâietori
Aceia care au suportat cele mai mari necazuri sunt adesea cei care pot să le aducă mângâierea cea mai mare altora, ducând strălucirea soarelui oriunde merg. Asemenea oameni au fost corectați și făcuți să fie mai plăcuți prin suferințele lor. Ei nu și-au pierdut încrederea în Dumnezeu când au fost asaltați de necaz, ci s-au apropiat mai mult de dragostea Sa ocrotitoare. Astfel de oameni sunt o dovadă vie a grijii duioase a lui Dumnezeu, care face întunericul să fie la fel ca lumina și ne corectează pentru binele nostru. Domnul Hristos este Lumina lumii. În El nu este întuneric. Ce lumină prețioasă! Să trăim în lumina aceasta! Spuneți adio tristeții și nemulțumirii! Bucurați-vă în Domnul întotdeauna și spun din nou: Bucurați-vă! — Health Reformer, vol. 12, nr. 10, octombrie 1877