INTRODUCERE
Ellen G. White vorbește de repetate ori despre remediile simple. Ea exprimă într-un mod clar ce vrea să spună când vorbește în felul acesta, menționând aerul curat, lumina soarelui, abstinența, odihna, exercițiul fizic, alimentația corespunzătoare, folosirea apei și încrederea în puterea divină. 41 Alături de acestea, în câteva ocazii, în corespondența ei personală, Ellen G. White a făcut referire la anumite medicamente simple pe care le cunoștea și le folosea. Fiecare dintre aceste remedii a fost menționat de obicei doar într-o singură ocazie. De asemenea, în corespondența ei, se referă la câteva situații de urgență rare, care au determinat-o să folosească remedii pe care nu le-ar fi folosit dacă nu ar fi fost într-o situație de criză.
În evaluarea acestor referințe la anumite medicamente, cititorul trebuie să observe patru puncte:
1. Paginile următoare prezintă declarațiile semnificative în care Ellen G. White menționează anumite medicamente care au un caracter simplu, în măsura în care astfel de declarații au fost cunoscute la data când a fost făcută această compilație.
2. Foarte puține pagini sunt necesare pentru a tipări aceste declarații, adică vreo unsprezece pagini, în comparație cu mai mult de două mii de pagini dedicate prezentării cuprinzătoare a sfaturilor pentru sănătate, care se găsesc în cărțile ei.
3. Timp de cincizeci de ani, Ellen G. White a scris pe larg, pentru publicare, despre subiectul sănătății și al îngrijirii bolnavilor. Totuși este interesant și semnificativ faptul că, exceptând menționarea succintă a „turtei de smochine” pentru buba lui Ezechia și aluzia sumară la folosirea ineficientă a „plantelor simple” în tratarea bolilor unuia dintre fiii ei 42, ea nu a făcut nicio referire la folosirea medicală a plantelor sau a altor medicamente simple specifice, în niciuna dintre declarațiile ei publicate. Cel puțin faptul acesta nu permite concluzia că folosirea plantelor are o importanță principală în întregul program medical pe care ea l-a prezentat atât de cuprinzător.
4. În discutarea unor astfel de tratamente simple, Ellen G. White nu afirmă nicăieri că nu ar putea să fie descoperite ulterior tratamente diferite și mai eficiente.
Datorită părerilor susținute de unii că scrierile lui Ellen G. White nu numai că susțin folosirea plantelor, ci le prezintă ca fiind mijloacele principale pentru tratarea bolilor și că, în legătură cu punctul acesta, există o mulțime de materiale nepublicate, Consiliul de administrație al Fundației White crede că tipărirea declarațiilor care urmează va fi de folos pentru adventiștii de ziua a șaptea, iar zvonurile vor fi desființate. Cu toată corectitudinea, cititorul nu trebuie să atribuie acestor declarații o semnificație mai mare decât le-a atribuit autoarea, care, în cărțile publicate, i-a prezentat publicului general principiile largi ce trebuie să fie urmate în tratarea celor bolnavi. — Compilatorii
NU POT SĂ MĂRTURISESC ÎN FAVOAREA LOR
După ce am văzut așa de mult rău făcut prin administrarea medicamentelor 43, eu nu pot să le folosesc și nu pot să mărturisesc în favoarea lor. Trebuie să fiu credincioasă față de lumina pe care mi-a dat-o Domnul.
Tratamentul pe care l-am administrat când a fost înființat sanatoriul a făcut necesară o muncă stăruitoare de combatere a bolii. Nu am folosit amestecuri medicamentoase, ci am urmat metode igienice. Lucrarea aceasta a fost binecuvântată de Dumnezeu. A fost o lucrare în care slujitorul omenesc a putut să conlucreze cu Dumnezeu în salvarea vieții. În organismul omenesc nu trebuie să fie introdus nimic care ar lăsa în urmă o influență dăunătoare. Mi-a fost descoperit că motivul pentru care trebuie să înființăm sanatorii în diferite localități este acela de a aplica lumina cu privire la subiectul acesta, de a aplica tratamente igienice și de a educa în domeniul unor metode total diferite de tratare a bolnavilor.
Am fost îndurerată când mulți studenți au fost încurajați să meargă la _______ 44 pentru a primi o educație în domeniul folosirii medicamentelor. Lumina pe care am primit-o a pus într-o perspectivă cu totul diferită folosirea medicamentelor care sunt administrate la ________ sau la sanatoriu. Trebuie să ajungem să fim iluminați cu privire la subiectele acestea. Denumirile complicate date medicamentelor sunt folosite pentru a ascunde substanța sau pentru ca nimeni să nu știe ce i să dă ca remediu, dacă nu face rost de un dicționar pentru a descoperi semnificația acestor denumiri.
Domnul a dat câteva plante simple de pe câmp, care sunt benefice uneori, iar dacă fiecare familie ar fi fost educată cu privire la folosirea acestor plante în caz de boală, multă suferință ar fi putut fi prevenită și nu ar fi fost necesar să fie chemat niciun doctor. Plantele simple, de modă veche, folosite inteligent, ar fi vindecat mulți bolnavi care au murit sub tratamentul cu medicamente.
Unul dintre remediile cele mai eficiente este praful de cărbune, pus într-un săculeț și aplicat ca o compresă. Acesta este remediul cel mai de succes. Dacă este umezit cu o fiertură de piper de baltă, este chiar mai bun. Am recomandat remediul acesta în cazuri în care bolnavii aveau dureri mari. Când medicul mi-a spus confidențial că, după părerea lui, era ultimul remediu înainte de încheierea vieții, am sugerat cărbunele 45, iar pacientul a adormit; acesta a fost un moment de cotitură și a urmat vindecarea. Studenților care se loveau, aveau mâinile rănite și sufereau de inflamații, eu le-am recomandat acest remediu simplu, cu un succes deplin. Otrava inflamației a fost învinsă, durerea a fost înlăturată, iar vindecarea a continuat rapid. Inflamațiile cele mai severe ale ochilor vor fi vindecate cu o cataplasmă cu cărbune, pusă într-un săculeț și înmuiată în apă fierbinte sau rece, după cum se potrivește situației. Remediul acesta funcționează în mod minunat.
Mă aștept să râzi de lucrul acesta, dar, dacă aș putea să-i dau acestui remediu vreun nume bizar, pe care nu l-ar ști nimeni în afară de mine, ar avea o influență mai mare. (…) Totuși remediile cele mai simple pot să ajute natura și nu lasă niciun efect secundar dăunător după folosirea lor. — Scrisoarea 82, 1897 (Adresată lui J. H. Kellogg)
CÂND VI SE CERE SFATUL, RECOMANDAȚI REMEDII SIMPLE
Sunt multe plante pe care, dacă le-ar cunoaște valoarea, surorile noastre medicale ar putea să le folosească în locul medicamentelor și ar fi foarte eficiente. De multe ori, mi s-a cerut sfatul cu privire la ce ar trebui să facem în caz de boală sau de accident, iar eu am menționat câteva dintre aceste remedii simple și s-au dovedit folositoare.
Cu o ocazie, un medic a venit la mine, fiind foarte tulburat. El a fost chemat să ajute o tânără bolnavă și în pericol. Ea a contractat o febră în timp ce se afla în campus și a fost adusă la școala noastră de lângă Melbourne, Australia. Dar starea ei s-a înrăutățit atât de mult, încât se temeau că nu va mai trăi. Medicul, dr. Merritt Kellogg, a venit la mine și a zis: „Soră White, ai vreo lumină pentru mine în cazul acesta? Dacă nu putem să-i dăm ceva surorii noastre pentru a-i ameliora starea, ea nu mai poate să trăiască mai mult de câteva ore.” Eu am răspuns: „Trimite pe cineva la o fierărie să aducă niște pulbere de cărbune. Fă o cataplasmă din el și pune-o pe stomac și în părțile laterale.” Doctorul s-a grăbit să urmeze îndrumările mele. Curând, s-a întors spunând: „Boala s-a ameliorat în mai puțin de jumătate de oră după aplicarea cataplasmelor. Tânăra doarme acum primul somn natural pe care l-a avut de mai multe zile.”
Am recomandat același tratament altora, care sufereau dureri mari, și le-a adus ameliorarea, fiind un mijloc de salvare a vieții. Mama mea mi-a spus că mușcăturile de șarpe și înțepăturile reptilelor și ale insectelor otrăvitoare puteau să fie adesea neutralizate prin folosirea cataplasmelor cu cărbune. Când lucram pământurile de la Avondale, Australia, muncitorii își răneau adesea mâinile și picioarele și, în multe cazuri, rănile produceau inflamații atât de severe, încât muncitorul era nevoit să-și întrerupă lucrul pentru o vreme. Într-o zi, cineva a venit la mine în starea aceasta, cu mâna bandajată. El era foarte supărat de situația aceasta. Deoarece ajutorul lui era necesar pentru curățirea pământului, eu i-am spus: „Mergi acolo unde ai ars lemn și adu-mi niște cărbune de lemn de eucalipt, zdrobește-l, iar eu îți voi trata mâna.” A făcut lucrul acesta, iar în dimineața următoare a spus că durerea dispăruse. Curând a fost pregătit să se întoarcă la muncă.
Scriu lucrurile acestea ca să știți că Domnul nu ne-a lăsat fără remedii simple care, atunci când sunt folosite, nu vor lăsa organismul în starea slăbită în care îl lasă adesea folosirea medicamentelor. Avem nevoie de surori medicale bine instruite, care pot să înțeleagă cum să folosească remediile simple pe care natura le oferă pentru refacerea sănătății și sunt capabile să-i învețe pe cei ce nu cunosc legile sănătății, cum să folosească aceste tratamente simple, dar eficiente.
Acela care i-a creat pe oameni este interesat de cei ce suferă. El ne-a îndrumat în ce privește înființarea sanatoriilor noastre și construirea școlilor în apropierea sanatoriilor, pentru ca acestea să ajungă niște mijloace eficiente de a-i educa pe oameni, bărbați și femei, în vederea lucrării de slujire a omenirii suferinde. În tratarea bolnavilor, nu este nevoie să fie folosite medicamente otrăvitoare. Alcoolul și tutunul, în orice formă, nu trebuie să fie recomandate, ca nu cumva unii să deprindă gustul pentru aceste lucruri rele. — Scrisoarea 90, 1908 (Adresată lui J. A. Burden și altora care poartă răspunderi la Loma Linda)
REMEDII SIMPLE ȘI SIGURE
Cu privire la ce putem să facem pentru noi înșine, există un punct care necesită o considerație atentă și înțeleaptă. Trebuie să mă familiarizez cu mine însămi, trebuie să învăț mereu cum să îngrijesc de această zidire — trupul pe care Dumnezeu mi l-a dat ca să îl păstrez în cea mai bună stare de sănătate. Trebuie să mănânc acele lucruri care vor fi pentru binele meu fizic cel mai mare și să mă îngrijesc în mod deosebit să folosesc o îmbrăcăminte care va contribui la o circulație sănătoasă a sângelui. Trebuie să nu mă lipsesc de exercițiu fizic și de aer curat și să beneficiez de toată lumina soarelui pe care pot să o obțin.
Trebuie să am înțelepciune pentru a fi un păzitor credincios al trupului meu. Ar fi un lucru foarte neînțelept să intru într-o cameră rece când sunt transpirată. M-aș dovedi un ispravnic necredincios, dacă mi-aș permite să stau în curent și să mă expun la răceli. Aș fi neînțeleaptă dacă aș sta cu picioarele reci și, în felul acesta, aș face sângele să se întoarcă de la extremități la creier și la organele interne. Când este vreme umedă, trebuie să îmi protejez picioarele.
Ar trebui să mănânc regulat alimentele cele mai sănătoase, care vor face un sânge de cea mai bună calitate, și să nu lucrez necumpătat, dacă am posibilitatea de a evita lucrul acesta.
Când calc legile pe care Dumnezeu le-a stabilit în făptura mea, trebuie să mă pocăiesc, să fac o reformă și să mă pun în poziția cea mai favorabilă, sub grija doctorilor pe care Dumnezeu i-a oferit — aerul curat, apa curată, lumina vindecătoare și prețioasă a soarelui.
Apa poate să fie folosită în multe feluri pentru a alina suferința. Înghițituri de apă curată, fierbinte, înainte de a mânca (o jumătate de litru, mai mult sau mai puțin), nu vor face niciodată vreun rău, ci, mai degrabă, bine.
O ceașcă de ceai din iarba-vântului liniștește nervii.
Ceaiul de hamei aduce somn. Cataplasmele cu hamei aplicate pe stomac alină durerea.
Dacă ochii sunt slabi, dacă sunt dureri de ochi sau inflamații, o flanelă moale înmuiată în apă fierbinte și sare aduce alinare repede.
Când capul este congestionat, dacă picioarele și extremitățile sunt puse într-o baie cu puțin muștar, se va obține alinarea.
Sunt multe remedii simple care vor face mult pentru a readuce trupul la o funcționare sănătoasă. Domnul așteaptă de la noi să folosim toate aceste remedii simple, dar greutățile omului sunt ocaziile lui Dumnezeu. Dacă neglijăm să facem ce este la îndemână pentru aproape orice familie și Îi cerem Domnului să aline durerea, în timp ce noi suntem prea nepăsători pentru a folosi toate aceste remedii pe care le avem, ne facem vinovați de încumetare. Domnul așteaptă să lucrăm, ca să obținem hrana. El nu propune ca noi să adunăm o recoltă, dacă nu arăm solul și nu îl cultivăm. Apoi, Dumnezeu trimite ploaia, lumina soarelui și norii pentru a face vegetația să crească. Dumnezeu lucrează, iar omul conlucrează cu El. Astfel, este un timp al semănatului și un seceriș.
Dumnezeu a făcut să crească pe pământ plante pentru folosul omului și, dacă am înțelege natura acelor rădăcini și plante și le-am folosi corect, nu ar fi nevoie să alergăm la doctor așa de frecvent, iar oamenii ar avea o sănătate mult mai bună decât au astăzi. Cred în rugăciunea adresată Marelui Medic, după ce am folosit remediile pe care le-am menționat. — Scrisoarea 45, 1890 (Adresată unui lucrător din străinătate)
SFATUL ADRESAT DIRECTORULUI NOULUI SANATORIU
Fă tot ce îți este cu putință pentru o întreținere desăvârșită a instituției, pe dinăuntru și pe dinafară. Asigură-te că toate clădirile sunt în ordinea cea mai bună. Să nu fie nimic care să lase o impresie neplăcută asupra minții pacienților.
Încurajează-i pe pacienți să trăiască sănătos și să facă mult exercițiu fizic. Lucrul acesta va face mult pentru a le reda sănătatea. Să fie așezate scaune la umbra copacilor, pentru ca pacienții să fie încurajați să petreacă mult timp în aer liber. Să fie pregătit un loc înconjurat fie cu pânză, fie cu sticlă, unde, în vreme mai rece, pacienții să poată sta la soare, fără să simtă vântul. (…)
Aerul curat, lumina soarelui, voioșia în interiorul și în afara instituției, cuvintele plăcute și faptele amabile — acestea sunt remediile de care au nevoie cei bolnavi, iar Dumnezeu va încununa cu succes eforturile pe care le faceți pentru a le oferi aceste remedii bolnavilor care vin la sanatoriu. Prin fericire și voioșie și prin expresii de simpatie și speranță, sufletul tău va fi umplut de lumină și de pace. Nu uita niciodată că strălucirea binecuvântării lui Dumnezeu valorează totul pentru noi.
Învață surorile și pacienții despre valoarea mijloacelor de refacere a sănătății care sunt oferite în dar de Dumnezeu și despre folosirea lucrurilor simple, care sunt obținute ușor.
Îți voi spune puțin despre experiența mea în folosirea cărbunelui ca remediu. Pentru unele forme de indigestie, cărbunele este mai eficient decât medicamentele. Puțin ulei de măsline în care este presărată pudra aceasta tinde să curățească și să vindece. Constat că este excelent. Noi am folosit cărbune de lemn de eucalipt pentru inflamații. (…)
Cercetează mereu și învață-i pe alții despre folosirea remediilor celor mai simple, iar binecuvântarea deosebită a lui Dumnezeu poate fi așteptată să urmeze după folosirea acestor mijloace care sunt la îndemâna oamenilor obișnuiți. — Scrisoarea 100, 1903
ALTE EXPERIENȚE CU CĂRBUNELE
O vindecare rapidă. — Un frate s-a îmbolnăvit de o inflamație abdominală și de dizenterie hemoragică. Bărbatul acesta nu făcuse o reformă atentă în sănătate, ci a fost foarte îngăduitor cu sine în ce privește apetitul. Tocmai ne pregăteam să plecăm din Texas, unde lucraserăm câteva luni, și aveam trăsurile pregătite pentru a-i lua pe acest frate și familia lui, precum și pe alți câțiva care sufereau de malarie. Soțul meu și cu mine ne-am gândit că e mai bine să facem față acestei cheltuieli, decât să moară capii câtorva familii, lăsându-și soțiile și copiii fără cineva care să aibă grijă de ei.
Doi sau trei au fost luați într-o trăsură mare și așezați pe niște saltele. Totuși, bărbatul acesta, care suferea de inflamație abdominală a trimis pe cineva să mă cheme să merg la el. Soțul meu și cu mine am hotărât că nu va fi bine să-l mișcăm. Ne temeam că moartea începuse să se instaleze. Atunci, mi-a venit gândul, ca un mesaj de la Domnul, să iau praf de cărbune, să-l pun în apă și să-i dau omului bolnav să bea apa aceasta, punând, de asemenea, comprese cu cărbune pe abdomen și pe stomac. Eram la aproximativ o milă depărtare de orașul Denison, dar fiul omului bolnav s-a dus la o fierărie, a obținut cărbune, l-a pisat și apoi l-a folosit în conformitate cu îndrumările date. Rezultatul a fost că, într-o jumătate de oră, a avut loc o schimbare în bine. A trebuit să ne continuăm călătoria și să lăsăm familia aceea în urmă, dar, spre surprinderea noastră, în ziua următoare, am văzut trăsura lor depășindu-ne. Bolnavul stătea într-un pat, în trăsură. Binecuvântarea lui Dumnezeu lucrase prin mijloacele simple folosite. — Scrisoarea 182, 1899. 46
Cărbunele și semințele de in. — Avem o nevoie așa de mare de un spital! Joi, sora Sara McEnterfer 47 a fost chemată să vadă dacă poate să facă ceva pentru fiul cel mic al fratelui B, care avea optsprezece luni. De câteva zile, suferea de o inflamație dureroasă a genunchiului și se presupunea că era din cauza înțepăturii vreunei insecte. A zdrobit cărbune, l-a amestecat cu semințe de in și l-a pus pe inflamație, iar această cataplasmă a avut rezultate benefice imediat. Copilul țipase de durere toată noaptea, dar, când a fost aplicată această cataplasmă, a adormit. Astăzi, ea a fost să-l vadă pe micuț de două ori. Ea a deschis inflamația în două locuri și a ieșit o cantitate mare de substanță galbenă și de sânge. Copilul a fost eliberat de suferința cea mare. Îi mulțumim Domnului că putem cunoaște folosirea mijloacelor simple aflate la îndemâna noastră pentru a alina suferința și pentru a înlătura cu succes cauza ei. — Manuscrisul 58, 1899 (Manuscris general)
ALTE REMEDII MENȚIONATE
O cataplasmă din smochine pentru Ezechia. — Când Ezechia a fost bolnav, profetul lui Dumnezeu i-a adus solia că va muri. Împăratul a strigat către Domnul, iar Domnul l-a auzit și i-a trimis făgăduința că vor fi adăugați încă cincisprezece ani la viața lui. Un cuvânt de la Dumnezeu, o atingere a degetului divin ar fi fost suficiente pentru a-l vindeca pe Ezechia imediat. În schimb, el a primit îndrumarea de a face o cataplasmă din smochine și de a o pune pe partea bolnavă. Lucrul acesta a fost făcut, iar Ezechia și-a recăpătat sănătatea. Ar fi bine să prețuim mai mult rețeta aceasta pe care a poruncit-o Domnul. — Manuscrisul 29, 1911 (Manuscris general)
Valoarea uleiului de eucalipt. — Îmi pare foarte rău să aflu că sora C nu este bine. Eu nu pot să recomand niciun remediu mai bun pentru tusea ei, decât eucalipt și miere. Puneți câteva picături de ulei de eucalipt într-un pahar cu miere, agitați bine și luați ori de câte ori vine tusea. Am avut necazuri serioase cu gâtul, dar, ori de câte ori folosesc amestecul acesta, înving orice dificultate foarte repede. A trebuit să îl folosesc numai de câteva ori și tusea a fost îndepărtată. Dacă veți folosi rețeta aceasta, veți putea fi propriul medic. Dacă prima încercare nu are ca rezultat vindecarea, încercați din nou. Cel mai bun timp pentru a-l folosi este înainte de a merge la culcare. — Scrisoarea 348, 1908 (Adresată unui lucrător)
Deja v-am spus despre remediul pe care îl folosesc când am probleme cu gâtul. Iau un pahar cu miere încălzită și pun în el câteva picături de ulei de eucalipt, agitând bine amestecul. Când vine tusea, iau o lingură din amestecul acesta și alinarea vine aproape imediat. Întotdeauna am folosit metoda aceasta cu rezultatele cele mai bune. Vă cer să folosiți același remediu când sunteți deranjați de tuse. Rețeta aceasta poate să pară atât de simplă, încât să simțiți că nu aveți nicio încredere în ea, dar eu am încercat-o mulți ani și pot să o recomand foarte bine.
De asemenea, faceți băi fierbinți la picioare și puneți în apă frunze de eucalipt. Aceste frunze au calități mari și, dacă veți încerca metoda aceasta, se va dovedi că am dreptate. Uleiul de eucalipt este deosebit de benefic în caz de tuse și dureri de piept și plămâni. Vreau să încercați remediul acesta care nu vă va costa nimic. — Scrisoarea 20, 1909 (Adresată lucrătorului din scrisoarea precedentă)
Pomi cu proprietăți medicinale. — Domnul mi-a dat lumină cu privire la multe lucruri. El mi-a arătat că sanatoriile noastre trebuie să fie construite atât de înalte pe cât este necesar pentru a obține rezultatele cele mai bune și să fie înconjurate de suprafețe mari de pământ, înfrumusețate cu flori și pomi ornamentali.
Într-un anumit loc, se fac pregătiri pentru a curăța pământul pentru construirea unui sanatoriu. Mi-a fost dată lumina că mirosul parfumat de pin, cedru și brad oferă sănătate. Sunt câteva alte soiuri de pomi care au proprietăți medicinale favorabile sănătății. Acești pomi să nu fie tăiați fără milă. (…) Lăsați-i să trăiască. — Scrisoarea 95, 1902 (Adresată lucrătorilor din Sud)
„Băutura mea din plante”. — Nu trebuie să mergem în China pentru a obține ceai sau în Java pentru a obține cafea. Unii au zis că sora White folosește ceai, îl ține în casă și l-a servit la masă. Ei nu au spus adevărul, pentru că nu îl folosesc și nici nu îl țin în casă. Odată, când am călătorit cu vaporul, am fost bolnavă, nu am putut să mănânc nimic și am luat puțin ceai slab ca medicament, dar nu vreau ca vreunul dintre voi să facă afirmația că „sora White folosește ceai”. Dacă veți veni în casa mea, vă voi arăta săculețul care conține băutura mea din plante. Cer să mi se aducă trifoi roșu din Michigan, de dincolo de munți. Cu privire la cafea, eu nu am putut să o beau niciodată, iar cei care au spus că sora White bea cafea au făcut o greșeală. — Manuscrisul 3, 1888 (Predică, Oakland, California).
Flori de trifoi — prima recoltă. — Am o rugăminte. Doresc acești copii să adune pentru mine la fel de mult trifoi sau chiar mai mult decât au adunat anul trecut? Dacă pot face lucrul acesta, îmi vor face o mare favoare. Eu nu pot să fac lucrul acesta aici. Nu avem trifoi în jurul nostru. Prima recoltă este de preferat, dar, dacă este prea târziu, ar fi bine să fie adunată recolta a doua. — Scrisoarea 1, 1872 (Adresată unei familii din Michigan)
Ceaiul folosit ca medicament, nu ca băutură. — Eu nu folosesc ceai, nici verde, nici negru. Nu am pus pe buze nici măcar o lingură, de mulți ani, cu excepția ocaziei când am traversat oceanul și, o dată după aceea, l-am folosit ca medicament, când am fost bolnavă și vomitam. În asemenea situații, se poate dovedi un remediu la îndemână.
Nu am folosit ceai când ați fost cu noi. Am folosit întotdeauna infuzie de trifoi roșu, așa cum v-am spus. Vă ofer acest ceai și v-am spus că a fost o băutură bună, simplă și sănătoasă. (…)
De ani de zile, nu am cumpărat ceai nici măcar de un bănuț. Deoarece cunosc influența lui, nu aș îndrăzni să-l folosesc, cu excepția cazurilor de vomă severă, când îl folosesc ca medicament, nu ca băutură. (…)
Eu nu predic un lucru și practic un altul. Nu le prezint ascultătorilor mei reguli de viață pe care să le urmeze, în timp ce eu însămi fac o excepție. (…)
Eu nu sunt vinovată de faptul că beau vreun fel de ceai, cu excepția ceaiului de trifoi roșu, și, chiar dacă mi-ar fi plăcut vinul, ceaiul și cafeaua, nu aș fi folosit aceste narcotice care distrug sănătatea, deoarece eu prețuiesc sănătatea și faptul de a fi un exemplu sănătos în toate lucrurile. Vreau să fiu un model de cumpătare și de fapte bune pentru alții. — Scrisoarea 12, 1888 (Adresată unui pastor de pe Coasta de Vest)
Cafeaua ca medicament. — Nu am băut o ceașcă de cafea adevărată de douăzeci de ani, doar, așa cum am afirmat, în timpul bolii, ca medicament, am băut o ceașcă de cafea tare, împreună cu un ou crud amestecat în ea. — Scrisoarea 20, 1882 (Adresată prietenilor)
Sucul de struguri și ouăle. — Am primit lumina că faceți rău corpului vostru printr-o dietă săracă. (…) Lipsa unei alimentații corespunzătoare v-a făcut să suferiți așa de intens. Voi nu ați consumat alimentele esențiale pentru a vă susține puterea fizică fragilă. Nu trebuie să vă refuzați alimentele bune și sănătoase. (…) Obțineți ouă de la găini sănătoase. Folosiți ouăle acestea gătite sau crude. Amestecați-le crude cu cel mai bun vin nefermentat pe care puteți să-l găsiți. Acest aliment va asigura ce este necesar pentru organismul vostru. (…) Ouăle conțin substanțe care sunt un remediu pentru contracararea otrăvurilor. — Sfaturi pentru dietă și hrană, p. 203, 204 (Scrisoare adresată doctorului D. H. Kress, 1901)
APROBAREA PROCEDEELOR MEDICALE AVANSATE
Transfuziile de sânge. — Există un lucru care a salvat vieți — transfuzia de sânge de la o persoană la alta, dar lucrul acesta ar putea să fie dificil sau chiar imposibil pentru voi. Eu doar îl sugerez. — Lucrarea misionară medicală, p. 286, 287 (Scrisoare adresată doctorului D. H. Kress)
Vaccinarea.48 — „Voi cereți informații clare și concise cu privire la ce a scris sora White despre vaccinare și ser.
„La întrebarea aceasta se poate răspunde foarte pe scurt, deoarece, având în vedere rapoartele pe care le deținem, ea nu s-a referit la aceste lucruri în niciuna dintre scrierile ei.
Cu toate acestea, poate sunteți interesați să știți că, atunci când a fost o epidemie de variolă în vecinătate, ea însăși a fost vaccinată și și-a îndemnat ajutoarele, pe cei aflați în legătură cu ea, să fie vaccinați. Prin acest pas, sora White a recunoscut că vaccinarea face pe cineva să fie imun la variolă sau diminuează într-o mare măsură efectele ei, dacă se îmbolnăvește. Ea a recunoscut, de asemenea, pericolul de a-i expune și pe alții, dacă nu au luat măsura aceasta de precauție”. — Semnat D. E. Robinson
Tratamente cu raze X la Loma Linda. — Timp de câteva săptămâni, am făcut tratament cu raze X pentru pata neagră de pe frunte. Am făcut douăzeci și trei de ședințe, iar acestea au avut succes și au îndepărtat în totalitate pata. Sunt foarte recunoscătoare pentru acest fapt. — Scrisoarea 30, 1911 (adresată fiului ei J. E. White)