Fiecare copil adevărat al lui Dumnezeu va fi cernut ca grâul, iar în procesul de cernere, fiecare plăcere îndrăgită care abate mintea de la Dumnezeu trebuie să fie sacrificată. În multe familii, rafturile, cuierele și mesele sunt pline de ornamente și picturi. Albumele pline de fotografii ale familiei și prietenilor sunt puse într-un loc unde vor atrage atenția vizitatorilor. În felul acesta, gândurile care ar trebui să fie îndreptate spre Dumnezeu și spre interesele veșnice sunt coborâte la nivelul lucrurilor obișnuite. Nu este aceasta o formă de idolatrie? Oare banii cheltuiți în felul acesta nu ar fi trebuit să fie folosiți pentru binecuvântarea omenirii, pentru alinarea suferinței, pentru a-i îmbrăca pe cei goi și a-i hrăni pe cei flămânzi? Oare nu ar fi trebuit să fie puși în vistieria Domnului pentru înaintarea lucrării Sale și pentru zidirea Împărăției Sale pe pământ?
Subiectul acesta este foarte important și vă este prezentat pentru a vă salva de păcatul idolatriei. Dacă veți asculta cuvintele rostite de Sfântul lui Israel: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” (Exodul 20,3), binecuvântarea va veni în sufletul vostru. Mulți își creează griji și tulburări inutile, dedicând timpul și gândurile unor ornamente nenecesare, cu care sunt umplute casele lor. Este nevoie de puterea lui Dumnezeu pentru a-i face să nu își mai dedice acestui scop timpul și gândurile, căci este o idolatrie din toate punctele de vedere.
Acela care cercetează inima dorește să îi câștige pe copiii Săi de la orice formă de idolatrie. Cuvântul lui Dumnezeu, cartea binecuvântată a vieții, să ocupe mesele care acum sunt ocupate de ornamentele inutile. Cheltuiți-vă banii cumpărând cărțile care vor fi niște metode de iluminare a minții cu privire la adevărul prezent. Timpul pe care îl irosiți cu mutarea și ștersul prafului de pe nenumăratele obiecte din casa voastră ar putea fi petrecut scriind câteva rânduri către prieteni, trimițând ziare și broșuri sau cărți mici cuiva care nu cunoaște adevărul. Primiți Cuvântul Domnului ca pe comoara înțelepciunii și a dragostei infinite. Acesta este ghidul care scoate în evidență calea spre cer. El Îl evidențiază pe Mântuitorul care iartă, spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1,29)
Oh, dacă ați cerceta Scripturile cu inimi pline de rugăciune și de un spirit de predare față de Dumnezeu! Oh, dacă v-ați cerceta inima ca și când ați privi-o cu o lumină aprinsă și dacă ați descoperi și ați rupe firul cel mai firav care vă leagă de obiceiurile lumești care vă abat gândurile de la Dumnezeu! Rugați-L pe Dumnezeu să vă arate fiecare practică și fiecare obicei care vă abat gândurile și simțămintele de la Dumnezeu. Dumnezeu i-a dat omului Legea Sa sfântă, ca măsură a Sa pentru caracterul omului. Prin Legea aceasta, puteți să vedeți și să biruiți fiecare defect din caracterul vostru. Puteți să vă despărțiți de orice idol și să vă legați de tronul lui Dumnezeu prin lanțul de aur al harului și al adevărului. — Review and Herald, 14 mai 1901
AVERTIZARE ÎMPOTRIVA POZIȚIILOR EXTREMISTE
Unii aveau capacitatea de a ajuta biserica, dar ei aveau nevoie ca, mai întâi, să-și pună inima în rânduială. Unii stabiliseră teste false și făcuseră un criteriu din ideile și concepțiile proprii, exagerând lucrurile de mică importanță, făcând din ele niște condiții pentru părtășia creștină și punând poveri grele pe umerii altora. Un astfel de spirit de critică, de căutare a greșelilor și de dezbinare a pătruns în biserică și i-a adus un mare prejudiciu. Impresiile care au fost lăsate în mintea celor necredincioși au fost că adventiștii păzitori ai Sabatului sunt niște fanatici și extremiști, iar credința lor deosebită i-a făcut să fie lipsiți de bunătate, de amabilitate și să aibă un caracter întru totul necreștinesc. În felul acesta, comportamentul câtorva extremiști a împiedicat influența adevărului să ajungă la oameni.
Unii au făcut din îmbrăcăminte un subiect de cea mai mare importanță, criticând articolele de îmbrăcăminte purtate de alții sau stând gata să pedepsească pe oricine nu a corespuns exact cu ideile lor. Câțiva au condamnat picturile (fotografiile), spunând că acestea sunt interzise de porunca a doua și că orice astfel de lucru trebuie să fie nimicit.
Acești oameni înguști nu pot să înțeleagă nimic, cu excepția faptului de a insista asupra unui singur lucru pe care li se pare că îl înțeleg. Cu ani în urmă, am fost nevoiți să ne confruntăm cu același spirit și aceeași lucrare. S-au ridicat oameni care au pretins că erau trimiși cu o solie pentru a condamna picturile și pentru a îndemna ca orice lucru de felul acesta să fie nimicit. Ei au mers până acolo încât să condamne hainele care aveau imagini imprimate sau „picturi” pe ele.
Noi citim în Biblie despre o conștiință curată, dar nu există numai conștiințe curate, ci și conștiințe rele. Există o conștiinciozitate care va duce totul la extreme și va face datoriile creștine să fie la fel de împovărătoare, cum au făcut iudeii să fie păzirea Sabatului. Mustrarea pe care Domnul Isus le-a adresat-o cărturarilor și fariseilor se aplică la fel de bine acestei categorii: „Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din rută și din toate zarzavaturile, și dați uitării dreptatea și dragostea de Dumnezeu” (Luca 11,42). Un fanatic, cu spiritul lui puternic și ideile lui radicale, care va asupri conștiința celor ce doresc să fie corecți, va face mult rău. Biserica trebuie să fie curățită de orice astfel de influențe.
Imaginile folosite de Dumnezeu
Porunca a doua interzice închinarea la imagini, dar Dumnezeu Însuși a folosit imagini și simboluri pentru a le ilustra profeților Săi lecțiile pe care a dorit ca ei să le prezinte oamenilor, iar ele au putut să fie înțelese mai bine în felul acesta, decât dacă ar fi fost prezentate în alt fel. El a apelat la inteligență prin simțul văzului. Istoria profetică le-a fost prezentată lui Daniel și lui Ioan prin simboluri, iar acestea trebuiau să fie reprezentate clar în tabele, pentru ca aceia care le citesc să poată înțelege.
Este adevărat că se cheltuiesc mult prea mulți bani pentru picturi. Niciun bănuț care ar trebui să intre în vistieria lui Dumnezeu să nu-i fie plătit unui artist. Totuși răul care va urma în biserică din comportamentul acestor extremiști este cu mult mai mare decât răul pe care ei încearcă să-l corecteze. Uneori, este dificil să spui cu precizie unde este linia, unde ajunge să fie păcat pictarea imaginilor. Totuși cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și doresc din toată inima să păzească poruncile Sale vor fi conduși de El. Dumnezeu nu dorește ca aceștia să depindă de vreun om care să fie conștiință pentru ei. Acela care primește toate ideile și impresiile unor minți dezechilibrate va ajunge să fie confuz și încurcat. Scopul lui Satana este să abată atenția de la solia îngerului al treilea spre subiecte colaterale, așa încât mințile și inimile care ar fi trebuit să crească în har și în cunoașterea adevărului să ajungă pipernicite și slăbite, pentru ca Dumnezeu să nu fie slăvit de acești oameni. — Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, p. 211, 212