La ora nouă, ne-am adunat cu câțiva frați în cortul cel mare pentru a discuta despre subiectul care a fost adus mereu în atenția noastră — și anume acela al persoanelor în vârstă care nu au un cămin. Ce se va face cu ei?
Lumina pe care Domnul mi-a dat-o a fost repetată: Fiecare familie să poarte de grijă de propriile rude, oferindu-le mijloace potrivite. Dacă lucrul acesta nu este posibil, biserica trebuie să poarte povara. Domnul Își va binecuvânta biserica în exercitarea bunăvoinței. Acești bătrâni sunt săracii lui Dumnezeu și nu trebuie să fie lăsați nefericiți și lipsiți.
Dacă biserica nu poate să facă lucrul acesta, atunci Conferința trebuie să îl preia și să îngrijească de nevoiașii Domnului. De asemenea, să fie întocmite prevederi pentru orfani. Dacă aceștia nu pot să fie îngrijiți de rudele lor, biserica [locală] sau Conferința trebuie să aibă grijă de ei și să-i plaseze în cămine potrivite. — Manuscrisul 151, 1898