RĂZBOIUL ÎN TIMPURILE VECHIULUI TESTAMENT
„Moise, preotul Eleazar și toți mai-marii adunării le-au ieșit înainte, afară din tabără. Și Moise s-a mâniat pe căpeteniile oștirii, pe căpeteniile peste o mie și pe căpeteniile peste o sută care se întorceau de la război. El le-a zis: «Cum? Ați lăsat cu viață pe toate femeile? Iată, ele sunt acelea care, după cuvântul lui Balaam, au târât pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor; și atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului»” (Numeri 31,13-16).
Moise le-a poruncit soldaților să nimicească femeile și copiii de parte bărbătească. Balaam îi vânduse pe copiii lui Israel pentru o răsplată și murise împreună cu poporul a cărui favoare o obținuse cu sacrificiul a douăzeci și patru de mii de israeliți.
Domnul este privit de mulți ca fiind nemilos, deoarece i-a cerut poporului Său să intre în război cu celelalte națiuni. Ei spun că faptul acesta este contrar caracterului Său milostiv. Totuși Acela care a făcut lumea și l-a creat pe om pentru a locui pe pământ are un control nelimitat asupra lucrărilor mâinilor Sale și are dreptul să facă așa cum Îi place și ce Îi place cu lucrarea mâinilor Sale. Omul nu are niciun drept să-I spună Creatorului lui: De ce faci așa? Nu este nicio nedreptate în caracterul Său. El este Conducătorul lumii, dar o mare parte dintre supușii Lui s-au răzvrătit împotriva autorității Sale și au călcat în picioare Legea Sa. Deși El a revărsat asupra lor un belșug de binecuvântări și i-a înconjurat cu tot ce era necesar, totuși ei s-au închinat chipurilor de lemn, piatră, argint și aur, pe care le-au făcut cu mâinile lor. Ei își învață copiii că aceste chipuri sunt zeii care le dau viață și sănătate, fac pământurile să fie roditoare și le dau bogății și onoare. Ei și-au bătut joc de Dumnezeul lui Israel. Ei îi disprețuiesc pe cei din poporul Său, pentru că faptele lor sunt neprihănite. „Nebunul zice în inima lui: «Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele” (Psalmii 14,1). Dumnezeu i-a suportat până când au umplut măsura nelegiuirii și apoi a adus asupra lor o nimicire rapidă. El i-a folosit pe cei din poporul Său ca pe niște unelte ale mâniei Sale, pentru a pedepsi națiunile nelegiuite, care le-au făcut rău și i-au atras în idolatrie.
Mi-a fost arătată imaginea unei familii. O parte dintre copii par a fi nerăbdători să învețe și să asculte cerințele tatălui, iar ceilalți calcă în picioare autoritatea lui și par a se bucura să arate dispreț față de conducerea familiei. Ei folosesc bunurile din casa tatălui lor și primesc continuu din bogăția lui. Ei sunt întru totul dependenți de el pentru tot ce primesc, și totuși nu sunt recunoscători, ci sunt mândri, ca și când și-ar asigura ei înșiși toate favorurile pe care le primesc de la părintele lor îngăduitor. Tatăl observă toate faptele lipsite de respect ale copiilor lui neascultători și nerecunoscători, și totuși îi suportă.
În cele din urmă, acești copii răzvrătiți merg chiar mai departe și caută să-i influențeze și să-i conducă la răzvrătire și pe acei membri ai familiei tatălui lor care până atunci au fost credincioși. Apoi, toată demnitatea și autoritatea tatălui sunt chemate să acționeze, iar el îi alungă din casă pe copiii răzvrătiți, care nu numai că au abuzat ei înșiși de dragostea și binecuvântările sale, ci au încercat să-i corupă pe puținii care se supuseseră legilor înțelepte și drepte ale casei tatălui lor.
De dragul celor puțini care sunt credincioși și a căror fericire a fost expusă influenței rebele a membrilor răzvrătiți ai casei lui, el îi desparte pe acești copii neascultători de familia lui și, în același timp, se străduiește să-i aducă mai aproape de sine pe cei care au rămas credincioși. Toți trebuie să onoreze comportamentul înțelept și corect al unui astfel de părinte, manifestat prin faptul că i-a pedepsit cât se poate de aspru pe copiii lui neascultători și răzvrătiți.
Așa îi tratează Dumnezeu pe copiii lui. Totuși, în orbirea lui, omul va trece cu vederea nelegiuirile celor răi și nu va observa nerecunoștința continuă, răzvrătirea și păcatele strigătoare la cer ale acelora care calcă în picioare Legea lui Dumnezeu și sfidează autoritatea Sa. Ei nu se opresc aici, ci se bucură să-i corupă pe cei din poporul Său, influențându-i prin nelegiuirile lor să arate un dispreț deschis și să calce poruncile înțelepte ale lui Iehova.
Unii nu pot să vadă decât nimicirea vrăjmașilor lui Dumnezeu, care li se pare a fi aspră și nemiloasă. Ei nu văd și partea cealaltă. Dar mulțumiri veșnice să fie aduse, pentru că nu omul impulsiv și schimbător, care se îngâmfă cu bunătatea lui, este conducătorul evenimentelor. „Inima celui rău este fără milă” (Proverbele 12,10). — Spiritual Gifts, vol. 4, p. 49-52
LUMINA CU PRIVIRE LA RECRUTĂRI
Voi întrebați cu privire la calea de urmat pentru a obține dreptul celor din poporul nostru de a se închina în conformitate cu cerințele conștiinței lor. Faptul acesta a fost o povară în sufletul meu pentru o vreme, întrebându-mă dacă nu ar fi o negare a credinței noastre și o dovadă că nu ne încredem pe deplin în Dumnezeu. Totuși îmi aduc aminte de multe lucruri pe care Dumnezeu mi le-a arătat în trecut cu privire la situații care aveau un caracter asemănător, cum ar fi recrutările și altele. Pot să vorbesc în temere de Domnul: Este drept să luăm orice măsură care ne stă în putere pentru a abate presiunea care este exercitată asupra poporului nostru. — Scrisoarea 55, 1886
INSTRUCȚIA MILITARĂ
Tocmai le-am spus „la revedere” celor trei persoane aflate în poziții de răspundere la editura noastră, care au fost convocate de guvern pentru trei săptămâni de instrucție militară. Era un stadiu foarte important al lucrării noastre la Casa de editură, dar cerințele guvernului nu se potrivesc cu dorințele noastre. S-a cerut ca tinerii care au fost primiți ca soldați să nu neglijeze exercițiul și instrucția necesare pentru serviciul militar. Suntem bucuroși să vedem că acești bărbați îmbrăcați în uniformă militară au primit medalii de onoare pentru credincioșie în activitatea lor. Ei au fost niște tineri vrednici de încredere.
Tinerii aceștia nu au mers în armată pentru că așa au ales ei, ci pentru că legile țării lor au cerut lucrul acesta. Noi i-am încurajat să fie niște soldați adevărați ai crucii lui Hristos. Rugăciunile noastre îi vor însoți pe tinerii aceștia, pentru ca îngerii lui Dumnezeu să meargă împreună cu ei și să-i păzească de orice ispită. — Manuscrisul 33, 1886 (scris de la Basel, Elveția, 2 septembrie 1886)