UN CAZ ÎN CARE A DOUA CĂSĂTORIE A FOST ÎNDREPTĂȚITĂ
Înțeleg că sunteți îngrijorați cu privire la căsătoria fiicei voastre cu J. Totuși căsătoria a avut loc cu consimțământul vostru, fiica voastră l-a acceptat ca soț știind totul despre el, iar acum nu văd niciun motiv pentru care să mai simțiți vreo povară cu privire la subiectul acesta. Fiica voastră îl iubește pe J și este posibil ca această căsătorie să fie în conformitate cu rânduiala lui Dumnezeu, pentru ca atât J, cât și fiica voastră să aibă o experiență creștină mai bogată și să fie întăriți în punctele în care sunt deficitari. Fiica voastră s-a angajat în legământul căsătoriei cu J și a rupe legământul acesta ar fi departe de a fi corect. Ea nu poate să-și anuleze acum obligațiile față de el. (…) Am cunoscut personal relația lui din trecut cu prima soție, K. J a iubit-o pe K prea mult, dar ea nu a fost vrednică de atenția lui. El a făcut tot ce i-a fost cu putință să o ajute și a căutat orice cale posibilă de a o păstra ca soție. El nu ar fi putut să facă mai mult. Eu am vorbit cu ea și am încercat să-i arăt lipsa de consecvență a comportamentului ei, am rugat-o să nu ceară divorțul, dar ea a fost hotărâtă, îndărătnică și încăpățânată și a vrut să facă așa cum gândea ea. Cât timp a trăit cu el, ea a căutat să obțină cât mai mulți bani cu putință de la el, dar nu l-a tratat cu bunătate, așa cum trebuie să îl trateze o soție pe soțul ei.
J nu și-a îndepărtat soția. Ea l-a părăsit, l-a îndepărtat și s-a căsătorit cu altcineva. Nu văd în Scriptură nimic care să îi interzică lui să se căsătorească din nou în Domnul. El are dreptul la dragostea unei femei. (…)
Nu pot să văd că această unire nouă este tulburată. A-l despărți pe un bărbat de soția lui este o problemă serioasă. Nu este niciun temei biblic pe care să se facă un astfel de pas în cazul acesta. El nu și-a părăsit soția, ci ea l-a părăsit. El nu s-a recăsătorit până când ea nu a obținut divorțul. Când K a divorțat de J, el a suferit cât se poate de mult și nu s-a recăsătorit până când K nu s-a căsătorit cu altcineva. Sunt sigură că aceea pe care a ales-o va fi un ajutor pentru el, iar el poate să fie un ajutor pentru ea. (…) Nu văd nimic în Cuvântul lui Dumnezeu care i-ar cere să se despartă de el. Pentru că mi-ați cerut sfatul, vi-l voi da fără rețineri. — Scrisoarea 50, 1895
SFAT ADRESAT UNEI TINERE CARE SE GÂNDEA LA CĂSĂTORIA CU UN BĂRBAT DIVORȚAT
Partea care provoacă divorțul nu are niciun drept să se recăsătorească
M-am gândit la situația ta în legătură cu L și nu am de dat niciun alt sfat diferit de cel pe care l-am dat. Consider că nu ai niciun drept moral de a te căsători cu L. El nu are niciun drept moral de a se căsători cu tine. El și-a părăsit soția, după ce a provocat-o într-o mare măsură. El a părăsit-o pe cea pe care a jurat lui Dumnezeu că o va iubi și o va îndrăgi atâta vreme cât vor trăi. Încă înainte ca ea să fi obținut divorțul, când era soția lui de drept, el a părăsit-o timp de trei ani, iar apoi a părăsit-o în inima lui și și-a exprimat dragostea față de tine. Subiectul a fost negociat în mare parte între tine și un bărbat căsătorit, în timp ce el era legat din punct de vedere legal de soția cu care s-a căsătorit și cu care avea doi copii.
Nu văd nicio fărâmă de îngăduință în pasajele Scripturii, pentru ca vreunul dintre voi să se căsătorească, deși soția lui a divorțat. El a fost cel care a provocat-o, comportamentul lui este în mare parte acela care a adus rezultatul acesta și nu pot să văd în nicio lumină mai favorabilă faptul că el ar avea vreun drept legal de a-și uni interesele cu ale tale sau ca tu să-ți unești interesele cu ale lui. (…)
Sunt uluită de faptul că tu te-ai gândit chiar și pentru o clipă la lucrul acesta și ți-ai îndreptat sentimentele spre un bărbat căsătorit care și-a părăsit soția și copiii în astfel de circumstanțe. Te sfătuiesc să le prezinți fraților noștri cu răspundere gândurile și planurile tale cu privire la subiectul acesta, așa cum sunt ele, ca să primești sfatul lor și să le îngădui să-ți arate din Legea lui Dumnezeu greșeala în care ai căzut. Amândoi ați călcat Legea, chiar și gândindu-vă că ați putea să vă uniți în căsătorie. Ar fi trebuit să respingeți gândul chiar de la prima sugestie. — Scrisoarea 14, 1895
SITUAȚIA NU VA FI MAI BUNĂ PRIN PĂRĂSIREA SOȚIEI ACTUALE
Tocmai am citit scrisoarea ta cu privire la M. Privesc situația în aceeași lumină ca tine și cred că este un lucru nemilos și rău ca tatăl lui M să adopte comportamentul pe care l-a adoptat. (…) Doresc să spun că situația lui M nu poate să fie îmbunătățită prin părăsirea soției actuale. Mergând la cealaltă femeie aflată în discuție nu va face situația să fie mai bună.
Consider că situația acestui tată este unică, iar raportul lui este unul cu care nu îi va plăcea să se întâlnească în ziua judecății lui Dumnezeu. El trebuie să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu pentru spiritul și faptele lui. Cel mai bun lucru pe care poate să-l facă este să înceteze să provoace certuri. (…) Tatăl și fratele să facă o lucrare atentă pentru ei înșiși. Amândoi au nevoie de puterea lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să ajute aceste suflete sărmane să îndepărteze orice pată și zbârcitură din propriul caracter, să se pocăiască de greșelile lor și să-l lase pe M în grija Domnului.
Îmi pare rău pentru acest bărbat. Calea pe care a mers este de așa natură, încât amestecul cuiva din afară nu va fi de niciun folos, deoarece sunt dificultăți peste dificultăți. Vreau să spun că Domnul înțelege situația, iar dacă M Îl va căuta cu toată inima, Îl va găsi. Dacă vrea să facă tot ce poate mai bine, Dumnezeu îl va ierta și îl va primi.
Oh, cât de prețios este să știm că avem un Dumnezeu care știe și înțelege și care îi va ajuta pe cei care sunt foarte neajutorați. Totuși Dumnezeu îl mustră pe tatăl și pe fratele care vor să împingă la nimicire și la pierzare pe cineva care, în ochii lui Dumnezeu, nu se află sub o condamnare cu nimic mai mare decât cea sub care se află ei înșiși, și totuși ei își folosesc darul vorbirii ca să îl descurajeze și să-l împingă pe M la disperare.
M poate să nădăjduiască în Dumnezeu și să facă tot ce poate mai bine pentru a-I sluji lui Dumnezeu cu toată umilința, încredințându-I sufletul lui neajutorat Marelui Purtător al păcatului. Nu i-am scris niciun cuvânt nici tatălui, nici fiului. Aș face cu bucurie ceva pentru a-l ajuta pe sărmanul M să îndrepte lucrurile, dar, având în vedere felul în care stau lucrurile, nu se poate face așa ceva fără a nedreptăți pe cineva. — Scrisoarea 175, 1901
TOȚI SUNT UNA ÎN HRISTOS
Orice om care se consacră lui Hristos, oricine aude adevărul și îl împlinește, ajunge copil într-o familie unică. Neștiutori și înțelepți, bogați și săraci, păgâni și sclavi, albi sau negri — Domnul Isus a plătit răscumpărarea pentru sufletele lor. Dacă ei cred în El, sângele Său îi va curăți. Numele omului de culoare este scris în cărțile cerului alături de numele omului alb. Toți sunt una în Hristos. Nașterea, statutul, naționalitatea sau culoarea nu pot să-i înalțe sau să-i degradeze pe oameni. Ceea ce îl face pe un om să aibă valoare este caracterul lui. Dacă un amerindian, un chinez sau un african Îi dă lui Dumnezeu inima sa, în ascultare și credință, Isus nu îl iubește mai puțin din cauza culorii lui. El îl numește fratele Său preaiubit. — Manuscrisul 6, 1891