Cu privire la subiectul rugăciunii pentru bolnavi, sunt promovate multe idei confuze. Unul spune: „Cel pentru care s-a făcut rugăciunea trebuie să pășească prin credință, dându-I slavă lui Dumnezeu și nefolosind niciun remediu. Dacă se află într-o instituție medicală, trebuie să o părăsească imediat.”
Știu că ideile acestea sunt greșite și, dacă sunt acceptate, vor conduce la multe rele.
Pe de altă parte, nu vreau să spun nimic care ar putea fi interpretat ca fiind lipsă de credință în eficiența rugăciunii.
Calea credinței se află aproape de calea încumetării. Satana caută mereu să ne ducă pe căi false. El vede că înțelegerea greșită a credinței va încurca și va dezamăgi. Lui îi place să-i convingă pe oameni să raționeze pe baza unor premise false.
Pot să mă rog pentru cei bolnavi într-un singur fel: „Doamne, dacă este în acord cu voința Ta, pentru slava Ta și pentru binele celui care este bolnav, Te rugăm să-l vindeci pe suferind. Facă-se nu voia noastră, ci voia Ta.”
Neemia nu a considerat că datoria lui a fost îndeplinită când a jelit, a plâns și s-a rugat Domnului. El nu s-a rugat doar. El a lucrat, împletind cererile cu eforturile lui.
Folosirea înțeleaptă a tratamentelor nu este o negare a credinței. — Manuscrisul 31, 1911
POT SĂ PARĂ A FI NATURALE
Minunile lui Dumnezeu nu poartă întotdeauna semnele exterioare ale unor minuni. Adesea, ele sunt îndeplinite într-un mod care pare a fi cursul natural al evenimentelor. Când ne rugăm pentru cei bolnavi, trebuie să și lucrăm pentru ei. Noi contribuim la răspunsul pe care îl așteptăm la rugăciunile noastre, prin folosirea tratamentelor aflate la îndemână. Apa folosită înțelept este unul dintre remediile cele mai puternice. Când este folosită inteligent, se văd rezultate favorabile. Dumnezeu ne-a dat inteligență și dorește să folosim la maximum binecuvântările Sale dătătoare de sănătate. Îi cerem lui Dumnezeu să le dea pâine celor flămânzi, dar apoi trebuie să acționăm ca unelte ale Sale pentru ajutorarea celor flămânzi. Trebuie să folosim fiecare binecuvântare pe care Dumnezeu a pus-o la îndemâna noastră pentru eliberarea celor aflați în pericol.
Mijloacele naturale, folosite în concordanță cu voia lui Dumnezeu, aduc rezultate supranaturale. Noi cerem o minune, iar Dumnezeu ne îndrumă gândurile spre unele remedii simple. Cerem să fim păziți de molima care umblă în timpul nopții și care se furișează cu atâta putere în lume, dar apoi trebuie să conlucrăm cu Dumnezeu, respectând legile sănătății și ale vieții. După ce am făcut tot ce ne este cu putință, trebuie să continuăm să ne rugăm cu credință pentru sănătate și putere. Trebuie să consumăm alimente care vor păstra sănătatea trupului. Dumnezeu nu ne încurajează asigurându-ne că va face pentru noi lucrul pe care suntem în stare să-l facem singuri. Legile naturale trebuie să fie respectate. Noi nu trebuie să dăm greș în a ne face partea. Dumnezeu ne spune: „Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea” (Filipeni 2,12.13).
Noi nu putem să desconsiderăm legile naturii, fără să desconsiderăm legile lui Dumnezeu. Nu putem să ne așteptăm ca Dumnezeu să facă o minune pentru noi, în timp ce neglijăm remediile simple pe care El ni le-a oferit pentru a le folosi și care, dacă sunt aplicate cu abilitate și la vremea potrivită, vor avea un rezultat miraculos.
Prin urmare, rugați-vă, credeți și lucrați! — Scrisoarea 66, 1901
UN CAZ DE VINDECARE
Mi-a fost prezentat un caz din _________. Un pastor a fost trimis la o distanță de 130 de kilometri ca să se roage pentru o soră bolnavă, care l-a chemat în conformitate cu învățăturile lui Iacov. El s-a dus și s-a rugat stăruitor, iar ea s-a rugat de asemenea. Ea a crezut că pastorul era un om al lui Dumnezeu, un om al credinței. Medicii au renunțat la cazul ei, spunând că va muri de tuberculoză. Ea a fost vindecată imediat. S-a ridicat și a pregătit cina, lucru pe care nu îl făcuse de zece ani. Pastorul era un păcătos, viața lui era imorală, și totuși a avut loc o mare lucrare. El și-a atribuit șieși toată slava.
Apoi, scena menționată mai sus mi-a fost înfățișată din nou. Am văzut că femeia era o ucenică adevărată a lui Hristos. Ea credea că trebuie să fie vindecată. Am văzut rugăciunile ei: Una a fost o rugăciune întunecată, confuză, în care se simțea doborâtă, cealaltă rugăciune a fost amestecată cu lumină și scânteieri care mi se păreau asemenea unor diamante și s-a înălțat la Isus, iar El a prezentat-o Tatălui Său ca pe o tămâie plăcută și o rază de lumină a fost trimisă imediat la femeia suferindă. Ea și-a revenit și s-a întărit sub influența ei. Îngerul a zis: „Dumnezeu va aduna fiecare fărâmă de credință adevărată și sinceră, acestea vor fi adunate ca niște diamante și vor aduce un răspuns, iar Dumnezeu va face deosebire între ce este prețios și ce este rău. Deși El îl rabdă multă vreme pe cel ipocrit și păcătos, totuși cazul lui va fi cercetat. Chiar dacă el poate să înflorească pentru o vreme alături de cel cinstit așa cum înflorește dafinul verde, totuși va veni timpul când nebunia lui va fi dată pe față și el va ajunge în mare încurcătură.” — Scrisoarea 2, 1851
CÂND VINDECAREA NU AR FI LUCRUL CEL MAI BUN
Cunoaștem situații în care Domnul a făcut ca inima celor din poporul Său să fie mișcată de un caz de boală și a pus în sufletul lor o dorință nespusă, iar ei s-au rugat cât se poate de stăruitor pentru vindecare și au presupus că aveau dreptul de a cere împlinirea făgăduinței, dar cel bolnav a murit. Domnul, care vede sfârșitul de la început, știa că, dacă ar fi lucrat prin puterea Sa pentru a vindeca, voia divină ar fi fost înțeleasă greșit.
Uneori, vindecarea nu ar fi lucrul cel mai bun nici pentru prieteni, nici pentru biserică, deoarece ar avea ca rezultat un entuziasm nestăpânit și fanatism, conducându-i pe unii la concluzia că la temelia credinței lor se află impulsul de moment. Singura cale de a fi în siguranță este aceea de a urma Cuvântul scris. După ce ați făcut tot ce ați putut pentru cel suferind, puneți cazul în mâinile Domnului. Este posibil ca moartea să fie spre slava Sa. Domnul îngăduie să moară unii care au zăcut pe patul de suferință luni sau ani de zile. El vede că este potrivit să le dea odihnă celor suferinzi. — Manuscrisul 67, 1899