În dimineața aceasta, nu am putut să dorm după ora două. În timpul unei viziuni, mă aflam la o întrunire. Rugam câteva familii să folosească mijloacele rânduite de Dumnezeu și să iasă din orașe, ca să-și salveze copiii. Unii amânau, nefăcând niciun efort hotărât.
Îngerii milei i-au grăbit pe Lot, pe soția lui și pe fiicele lui, luându-i de mână. Dacă Lot s-ar fi grăbit așa cum dorea Domnul, soția lui nu ar fi ajuns un stâlp de sare. Lot a manifestat prea mult spiritul de amânare. Să nu fim ca el! Aceeași voce care l-a avertizat pe Lot să iasă din Sodoma ne poruncește: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei… nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi” (2 Corinteni 6,17). Cei care ascultă avertizarea aceasta vor găsi un loc de scăpare. Fiecare om să fie cât se poate de precaut și să încerce să își salveze familia. Să înceapă să lucreze. Dumnezeu va descoperi de la un punct la altul ce trebuie să fie făcut mai departe.
Ascultați vocea lui Dumnezeu prin apostolul Pavel: „Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea” (Filipeni 2,12.13). Lot a părăsit câmpia pășind încet, ca și cum nu ar fi vrut să plece. El s-a asociat atât de multă vreme cu cei ce săvârșeau răul, încât nu a putut să vadă pericolul până când soția lui nu a ajuns să rămână pentru totdeauna în câmpie, ca un stâlp de sare. — Review and Herald, 11 decembrie 1900
Copiii nu trebuie să fie expuși la ispitele din orașele care sunt pregătite pentru nimicire. Domnul ne-a trimis avertizarea și sfatul de a ieși din orașe. Să nu mai facem nicio investiție în orașe. Tați și mame, cum considerați voi sufletul copiilor voștri? Îi pregătiți voi pe membrii familiilor voastre pentru mutarea în curțile cerești? Îi pregătiți voi pentru a ajunge să fie niște membri ai familiei regale? Copiii îi aparțin Împăratului ceresc? „Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?” (Marcu 8,36). Cum se vor compara comoditatea, confortul și avantajele cu valoarea sufletului copiilor voștri? — Manuscrisul 76, 1905
REFUGIUL ÎN ZONELE RURALE
Părinții să înțeleagă faptul că educarea copiilor lor este o lucrare importantă pentru salvarea sufletelor. În zonele rurale, în îndeplinirea lucrurilor care trebuie să fie făcute, se va găsi un exercițiu folositor, care va conferi sănătate fizică, prin dezvoltarea nervilor și a mușchilor. Mesajul meu pentru educarea copiilor noștri este: „Afară din orașe!”
Când i-a îndrumat să cultive pământul și să îngrijească de căminul lor din grădină, Dumnezeu le-a dat primilor noștri părinți mijloacele pentru adevărata educație. După ce a intrat păcatul, prin neascultarea de cerințele Domnului, munca necesară pentru cultivarea pământului s-a îngreunat într-o mare măsură, deoarece pământul aducea spini și pălămidă, din cauza blestemului. Totuși munca în sine nu a fost dată din cauza păcatului. Însuși Marele Stăpân a binecuvântat munca de cultivare a pământului.
Scopul lui Satana este acela de a-i atrage pe oameni în orașe și, pentru a-și atinge scopul, el inventează tot felul de noutăți și amuzamente, tot felul de distracții. Orașele de pe pământ ajung astăzi în situația în care au fost orașele dinainte de potop. (…)
Cine va fi avertizat? Spunem din nou: „Afară din orașe!” Nu considerați faptul că trebuie să mergeți în zone de deal și munte ca fiind o mare pierdere, ci căutați acel loc retras unde puteți să fiți singuri cu Dumnezeu pentru a învăța voia și calea Sa. (…)
Îi îndemn pe cei din poporul nostru să facă din căutarea spiritualității lucrarea vieții lor. Hristos este la ușă. Acesta este motivul pentru care le spun: „Nu considerați ca o pierdere când sunteți chemați să părăsiți orașele și să vă mutați în zonele rurale. Aici, binecuvântări îmbelșugate îi așteaptă pe cei care le vor căuta. Când contemplăm peisajele din natură, lucrările Creatorului, când studiem lucrarea mâinilor lui Dumnezeu, fără să ne dăm seama, vom fi schimbați după același chip.” — Manuscrisul 85, 1908
NU AȘTEPTAȚI NICIO MINUNE CARE SĂ REPARE URMĂRILE ALEGERII UNEI CĂI GREȘITE
Mă uit la florile acestea și, de fiecare dată când le văd, mă gândesc la Eden. Ele sunt o exprimare a dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Astfel, El ne dă în lumea aceasta o mică pregustare a Edenului. El dorește să simțim plăcere privind lucrurile frumoase ale creațiunii Sale și să vedem în ele o expresie a lucrurilor pe care le va face pentru noi.
El vrea să trăim acolo unde putem să avem loc destul. Cei din poporul Său nu trebuie să se mute în orașele aglomerate. El vrea ca ei să își scoată familiile din orașe pentru a putea fi pregătiți mai bine pentru viața veșnică. Peste puțină vreme, vor trebui să părăsească orașele.
Orașele acestea sunt pline de nelegiuiri de tot felul — de certuri, crime și sinucideri. Satana se află în ele, conducându-i pe oameni în lucrarea lor nimicitoare. Sub influența lui, ei vor ucide de dragul de a ucide și vor face lucrul acesta din ce în ce mai mult. (…)
Dacă ne așezăm singuri sub influențe discutabile, oare putem să ne așteptăm ca Dumnezeu să facă o minune pentru a repara urmările alegerii unei căi greșite? — Nu, nicidecum. Ieșiți din orașe cât mai curând cu putință și cumpărați o mică bucată de pământ, unde puteți să aveți o grădină, unde copiii pot să vadă florile crescând și să învețe de la ele lecțiile simplității și ale curăției. — General Conference Bulletin, 30 martie 1903
ZONE RURALE PENTRU INSTITUȚII
Încă ne este dată îndrumarea: „Ieșiți din orașe. Înființați-vă sanatoriile, școlile și casele de editură departe de centrele populate.” Mulți vor susține acum că trebuie să rămânem în orașe, dar, în scurtă vreme, va veni timpul când toți cei ce doresc să evite priveliștile și sunetele celui rău se vor muta la țară, deoarece nelegiuirea și degradarea vor spori într-o asemenea măsură, încât însăși atmosfera din orașe va părea a fi poluată. — Scrisoarea 26, 1907
Dumnezeu a trimis avertizare după avertizare, spunându-ne că școlile, casele noastre de editură și sanatoriile noastre trebuie să fie înființate în afara orașelor, în locuri unde tinerii pot să învețe ce este adevărul într-o modalitate cât se poate de eficientă. Nimeni să nu încerce să folosească Mărturiile pentru a susține înființarea marilor centre în orașe. Nu anulați lumina care a fost dată cu privire la subiectul acesta.
Se vor ridica oameni care vor spune lucruri pervertite pentru a contracara tocmai hotărârile pe care Domnul îi conduce pe slujitorii Lui să le ia. Totuși este timpul ca bărbații și femeile să raționeze de la cauză la efect. Este prea târziu, mult prea târziu, pentru a înființa centre mari de afaceri în orașe, prea târziu pentru a-i chema pe bărbați și pe femei de la țară la oraș. În orașe, apar situații care vor face ca acelora care au credința noastră să le fie foarte greu să rămână în ele. Prin urmare, ar fi o mare greșeală să investim bani în înființarea centrelor de afaceri în orașe. — Manuscrisul 76, 1905
LUCRAREA ÎN ORAȘE SĂ FIE FĂCUTĂ DIN CENTRE AFLATE ÎN AFARA LOR
Atât cât este posibil, instituțiile noastre să fie situate în afara orașelor. Trebuie să avem lucrători pentru instituțiile acestea și, dacă ele se află în orașe, înseamnă că familiile din poporul nostru vor trebui să locuiască aproape de ele. Totuși nu este voia lui Dumnezeu ca poporul Său să se stabilească în orașe, unde există confuzie și o agitație continuă. Copiii trebuie să fie cruțați de acestea, deoarece graba, zgomotul și agitația corup întregul sistem. Domnul dorește ca poporul Său să se mute la țară, unde poate să aibă un teren, să își cultive fructe și zarzavaturi și unde copiii pot fi aduși în contact direct cu lucrările lui Dumnezeu din natură. Luați-vă familiile afară din orașe. Aceasta este solia mea.
Adevărul trebuie să fie rostit, indiferent dacă oamenii îl vor asculta sau dacă se vor reține de la aceasta. Orașele sunt pline de ispite. Trebuie să ne plănuim lucrarea în așa fel încât să-i ținem pe tinerii noștri cât mai departe cu putință de contaminarea aceasta.
În orașe trebuie să se lucreze din centre aflate în afara lor. Solul lui Dumnezeu a zis: „Oare orașele nu trebuie să fie avertizate? Da, dar nu de un popor al lui Dumnezeu care locuiește în ele, ci prin vizitarea lor pentru a le avertiza cu privire la ce va veni pe pământ.” — Scrisoarea 182, 1902
BISERICILE SĂ FIE ÎN ORAȘE, DAR NU INSTITUȚIILE
Domnul ne-a spus de repetate ori că trebuie să lucrăm în orașe din centre aflate în afara lor. În orașele acestea, trebuie să avem case de închinare, ca niște memoriale ale lui Dumnezeu, dar instituțiile pentru publicarea literaturii noastre, pentru vindecarea celor bolnavi și pentru educarea lucrătorilor trebuie să fie amplasate în afara orașelor. Este important îndeosebi ca tinerii noștri să fie apărați de ispitele vieții de la oraș.
Este în armonie cu îndrumarea aceasta ca locașurile de adunare să fie cumpărate și reconsacrate în Washington și în Nashville, dar casele de editură și sanatoriile din centrele acestea să fie amplasate departe de zonele aglomerate ale orașelor, ca niște avanposturi. Acesta este planul care a fost urmat în mutarea celorlalte case de editură și sanatorii în zone rurale, iar el este urmat acum în Marea Britanie cu privire la Casa de Editură din Londra și a școlii de acolo. Acum ni se dă ocazia de a progresa, folosind oportunitățile deosebite pe care ni le oferă Dumnezeu, ajutându-i pe frații noștri din aceste centre și din multe alte centre importante să pună lucrarea pe o temelie fermă, ca să înainteze cu putere. — Special Testimonies, seria B, nr. 8, p. 7, 8
Trebuie să fim înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii în eforturile noastre de a cumpăra proprietăți la țară cu un preț mic, iar din aceste avanposturi să lucrăm în orașe. — Idem., nr. 14, p. 7
PREGĂTIREA PENTRU CRIZA ADUSĂ DE LEGEA DUMINICALĂ
Noi nu trebuie să ne stabilim în locuri unde vom fi obligați să intrăm în legături strânse cu aceia care nu Îl cinstesc pe Dumnezeu. (…) Curând va veni o criză cu privire la respectarea duminicii. (…)
Gruparea care susține duminica se întărește în pretențiile ei false și faptul acesta va însemna asuprirea acelora care sunt hotărâți să păzească Sabatul Domnului. Trebuie să ne stabilim în locuri unde putem să păzim porunca Sabatului pe deplin. „Să lucrezi șase zile”, declară Domnul, „și să-ți faci lucrul tău”. „Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea” (Exodul 20,9.10). Să fim atenți să nu ne stabilim în locuri unde va fi prea greu pentru noi și pentru copiii noștri să păzim Sabatul.
Dacă, prin providența lui Dumnezeu, putem să cumpărăm locuri afară din orașe, Domnul dorește să facem astfel. În fața noastră se află vremuri de necaz. — Manuscrisul 99,1908
Când puterea cu care sunt învestiți împărații este aliată cu binele, faptul acesta are loc pentru că persoana aflată în poziția de răspundere este sub conducerea divină. Când puterea este aliată cu nelegiuirea, omul acela este aliat cu uneltele satanice și va lucra pentru a-i nimici pe cei ce sunt proprietatea Domnului. Lumea protestantă a pus un sabat idolatru în locul în care ar trebui să fie Sabatul lui Dumnezeu și acum ea pășește pe urmele papalității. Din motivul acesta, consider că este necesar ca aceia care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu să iasă din orașe și să se mute în locuri retrase, la țară, unde pot să cultive pământul și să aibă propriile produse. În felul acesta, pot să-i crească pe copii cu obiceiuri simple și sănătoase. Văd că trebuie să ne grăbim să pregătim toate lucrurile în vederea crizei. — Scrisoarea 90, 1897