Frați și surori, ca adventiști de ziua a șaptea, vă adresez apelul de a fi tot ce semnifică numele acesta. Există pericolul de a ne îndepărta de spiritul soliei noastre. (…)
Cei din poporul lui Dumnezeu nu trebuie să fie călăuziți de părerile sau de practicile lumii. Iată ce le-a zis Mântuitorul ucenicilor Săi: „Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac, și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște; dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi” (Ioan 14,16.17). „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El” (1 Ioan 3,1).
Cuvântul lui Dumnezeu declară cu claritate că Legea Sa urmează să fie batjocorită, călcată în picioare de către lume, că nelegiuirea va ajunge să domnească. Lumea care se declară a fi protestantă se va alia cu omul fărădelegii, iar biserica și lumea vor fi într-o armonie imorală.
În aceasta constă criza cea mare care vine asupra lumii. Scripturile învață că papalitatea își va recâștiga supremația pierdută, iar focurile persecuțiilor vor fi aprinse din nou prin concesiile ipocrite ale așa-zisei lumi protestante. În acest timp de pericol, putem să rezistăm numai dacă avem adevărul și puterea lui Dumnezeu. Oamenii pot să cunoască adevărul, numai fiind ei înșiși părtași ai naturii divine. Acum avem nevoie de mai mult decât de o înțelepciune omenească în citirea și cercetarea Scripturilor, iar dacă venim cu inimi smerite la Cuvântul lui Dumnezeu, El va ridica un stindard pentru noi împotriva elementelor nelegiuirii.
Este dificil să păstrăm cu tărie până la sfârșit credința noastră de la început, iar dificultatea crește când influențele ascunse lucrează continuu pentru a aduce un alt spirit, un element ce contracarează lucrarea și este de partea lui Satana. În absența persecuției, în rândurile noastre s-au strecurat unii care par a fi serioși, iar creștinismul lor pare a fi indiscutabil, dar care, dacă va apărea persecuția, vor ieși din mijlocul nostru. În timpul crizei, ei vor vedea o putere convingătoare în raționamentele amăgitoare care au avut influență asupra minților lor. Satana a pregătit capcane potrivite pentru diferite minți. Când Legea lui Dumnezeu va fi anulată, biserica va fi zguduită de încercări nemiloase și o parte mai mare decât anticipăm acum va asculta de duhurile amăgitoare și de învățăturile demonilor. În loc să fie întăriți când sunt trecuți prin dificultăți, mulți vor dovedi că nu sunt niște mlădițe vii ale Adevăratei Vițe. Ei nu aduc niciun rod, iar gospodarul îi va înlătura.
Cei cu adevărat ascultători nu vor cădea
Când lumea va anula Legea lui Dumnezeu, care va fi efectul acestui lucru asupra celor cu adevărat ascultători și neprihăniți? Oare vor fi duși ei de valul puternic al răului? Se vor abate cei din poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu de la supunerea lor față de El, din cauză că așa de mulți oameni trec sub steagul prințului întunericului? Niciodată! Niciunul dintre cei ce rămân în Hristos nu va da greș și nu va cădea. Urmașii Săi se vor închina în ascultare față de o autoritate mai înaltă decât a oricărui suveran pământesc. În timp ce disprețul față de poruncile lui Dumnezeu îi conduce pe mulți să înăbușe adevărul și să arate mai puțin respect față de el, cei credincioși vor ține sus învățăturile distinctive ale adevărului cu un zel mai mare. Noi nu suntem lăsați în voia noastră. Trebuie să-L recunoaștem pe Dumnezeu în toate căile noastre, iar El ne va călăuzi pașii. Trebuie să cercetăm Cuvântul Său cu inimi smerite, să cerem sfatul Său și să renunțăm la voia noastră în favoarea voinței Sale. Nu putem să facem nimic fără Dumnezeu.
Cel mai înalt motiv de a prețui adevăratul Sabat și a-l apăra este faptul că el este semnul care îl deosebește pe poporul lui Dumnezeu de lume. Porunca pe care lumea o anulează este porunca pe care poporul lui Dumnezeu o va cinsti cel mai mult, tocmai din cauza aceasta. Când cei necredincioși arată dispreț față de Cuvântul lui Dumnezeu, este nevoie de oameni credincioși, asemenea lui Caleb. Atunci, ei vor sta neclintiți la postul datoriei, fără paradă și fără să șovăie pentru că le este rușine. Iscoadele necredincioase au fost gata să-l nimicească pe Caleb. El a văzut pietrele în mâinile celor care aduseseră un raport fals, dar faptul acesta nu l-a clintit. El avea o solie și voia să o vestească. Același spirit va fi manifestat astăzi de aceia care Îi sunt credincioși lui Dumnezeu.
Psalmistul spune: „Ei calcă Legea Ta. De aceea, eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat” (Psalmii 119,126.127). Când oamenii trec de partea lui Isus, când Hristos locuiește în inimile lor prin credință, dragostea lor față de poruncile lui Dumnezeu ajunge să fie tot mai puternică, să crească așa cum crește disprețul pe care lumea îl arată față de învățăturile Sale sfinte. Tocmai în timpul acesta, Sabatul adevărat trebuie să le fie prezentat oamenilor atât prin scrieri, cât și prin cuvântări. Când porunca a patra și cei ce o respectă sunt ignorați și disprețuiți, cei credincioși simt că este timpul să nu-și ascundă credința, ci să înalțe Legea lui Iehova, desfășurând steagul pe care este scrisă solia îngerului al treilea — poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.
Nicio concesie față de taina fărădelegii
Cei care au adevărul așa cum este el în Isus să nu aprobe nici chiar prin tăcerea lor lucrarea tainei fărădelegii. Să nu înceteze niciodată să vestească solia de avertizare. Educația membrilor bisericii noastre să fie de așa fel încât copiii și tinerii noștri să înțeleagă că nu trebuie să îi facă nicio concesie puterii acesteia, nici omului fărădelegii. Învățați-i că, deși va veni timpul când vom putea duce un război numai cu riscul pierderii proprietății și libertății, totuși conflictul acesta trebuie să fie întâmpinat în spiritul lui Hristos și cu blândețea Sa, adevărul trebuie să fie susținut și apărat așa cum este el în Isus. Bogăția, onorurile, confortul, casa — orice altceva — trebuie să ocupe un loc secundar. Adevărul nu trebuie să fie ascuns, nu trebuie să fie negat sau deghizat, ci aprobat pe deplin și propovăduit cu îndrăzneală.
Domnul are străjeri credincioși pe zidurile Sionului, care vor striga cu glas tare, își vor ridica glasul ca o trâmbiță și îi vor arăta poporului Său nelegiuirea lui, și casei lui Iacov, păcatele ei. Domnul a îngăduit ca vrăjmașul adevărului să facă un efort hotărât împotriva Sabatului poruncii a patra. Prin acest mijloc, El plănuiește să stârnească un interes hotărât cu privire la subiectul acesta, care este un test pentru zilele din urmă. Faptul acesta va deschide calea pentru ca solia îngerului al treilea să fie propovăduită cu putere.
Niciunul dintre cei ce cred adevărul să nu tacă acum. Nimeni să nu fie nepăsător acum. Toți să-și îndrepte cererile spre tronul harului, apelând la făgăduința: „Și orice veți cere în Numele Meu voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul” (Ioan 14,13). Acum trăim într-un timp periculos. Dacă țara aceasta care se laudă cu libertatea se pregătește să sacrifice fiecare principiu din constituția ei, alcătuind legi care să reprime libertatea religioasă și să impună amăgirea și ideile false ale papalității, atunci cei din poporul lui Dumnezeu trebuie să își prezinte cu credință cererile lor înaintea Celui Preaînalt. În făgăduințele lui Dumnezeu, se află toate încurajările pentru aceia care își pun încrederea în El. Perspectiva de a fi adus în pericol și necaz nu trebuie să cauzeze descurajarea, ci să mărească puterea și speranțele celor din poporul lui Dumnezeu, deoarece timpul de pericol este timpul în care Dumnezeu le va acorda o manifestare mai clară a puterii Sale.
Noi nu trebuie să stăm într-o așteptare liniștită a asupririi și a necazului, cu mâinile încrucișate și nefăcând nimic pentru a abate răul. Strigătele noastre unite să se înalțe spre cer. Rugați-vă și lucrați, lucrați și rugați-vă! Nimeni să nu acționeze în grabă. Învățați ca niciodată mai înainte că trebuie să fiți blânzi și smeriți cu inima. Nu trebuie să aduceți nicio acuzație ofensatoare împotriva cuiva, fie că este vorba de o persoană sau de o biserică. Învățați să-i abordați pe oameni așa cum i-a abordat Hristos. Uneori este necesar să fie rostite cuvinte tăioase, dar, înainte de a spune adevăruri foarte precise, asigurați-vă că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu locuiește în inimă, apoi lăsați adevărul să taie. Nu voi sunteți cei care trebuie să taie.
Nu vă uniți cu lumea
Nu trebuie să faceți niciun compromis cu aceia care socotesc nulă Legea lui Dumnezeu. Dacă ne bazăm pe ei ca să ne fie sfătuitori, nu suntem în siguranță. Mărturia noastră nu trebuie să fie mai puțin hotărâtă acum decât a fost în trecut. Poziția noastră adevărată nu trebuie să fie ascunsă cu scopul de a le face pe plac oamenilor mari ai lumii. Ei ar putea să dorească să ne unim cu ei și să acceptăm planurile lor și pot să ne facă propuneri cu privire la acțiunile pe care le întreprindem, dar aceste propuneri ar putea să-i dea vrăjmașului un avantaj asupra noastră. „Nu numiți uneltire tot ce numește poporul acesta uneltire și nu vă temeți de ce se teme el, nici nu vă speriați!” (Isaia 8,12). Deși nu ar trebui să intrăm în controverse și nu ar trebui să ofensăm pe nimeni inutil, noi trebuie să prezentăm adevărul cu claritate și cu hotărâre și să stăm neclintiți de partea lucrurilor pe care le-am învățat de la Dumnezeu prin Cuvântul Său. Nu vă uitați la lume cu scopul de a învăța ce să scrieți și ce să publicați sau ce să spuneți. Toate cuvintele și faptele voastre să fie o dovadă că noi „nu ne întemeiem pe niște basme meșteșugit alcătuite” (2 Petru 1,16). „Și avem cuvântul prorociei, făcut și mai tare, la care bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos până se va crăpa de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre” (2 Petru 1,19).
Apostolul Pavel spune: „Căci, întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii” (1 Corinteni 1,21). Aceasta a fost împlinirea planului lui Dumnezeu pentru convingerea și convertirea oamenilor care sunt ispitiți fără încetare să-și preamărească puterile proprii. Domnul va face să se vadă dacă oamenii pot să obțină cunoașterea adevărului prin înțelepciunea lor limitată, dacă ei pot să-L cunoască pe Dumnezeu,Creatorul lor. Când Hristos a venit în lumea noastră, experiența aceasta a fost făcută pe deplin și a dovedit că înțelepciunea cu care se lăudau oamenii nu era decât o nebunie. Înțelepciunea limitată a fost întru totul incapabilă să ajungă la concluzii corecte cu privire la Dumnezeu și, ca urmare, omul a fost întru totul incompetent să judece Legea Sa. Domnul a îngăduit ca, în înălțarea ideilor false mai presus de adevăr, unele lucruri din zilele noastre să ajungă la un punct de criză, pentru ca El, Dumnezeul lui Israel, să lucreze cu putere pentru a înălța adevărul Său la un nivel mai înalt decât ideile false.
Domnul a vegheat asupra bisericii și, din nou și din nou, a îngăduit ca lucrurile să ajungă la un punct de criză, pentru ca, în disperarea lor, cei din poporul Său să caute ajutorul numai la El. Rugăciunile și credința lor, împreună cu hotărârea lor statornică de a fi credincioși, au făcut necesară intervenția lui Dumnezeu, iar atunci El Și-a împlinit făgăduința: „Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: Iată-Mă!” (Isaia 58,9). Brațul Său puternic S-a întins pentru a-l elibera pe poporul Său. Dumnezeu amână intervenția Sa plină de bunătate în favoarea copiilor Săi, până când ei ajung la limitele puterilor lor. În felul acesta, El face ca eliberarea lor să fie mai remarcabilă și biruințele lor, mai pline de slavă. Când toată înțelepciunea omenească dă greș, intervenția Domnului va fi recunoscută cu mai multă claritate, iar El va primi slava care I se cuvine. Chiar și vrăjmașii credinței noastre și persecutorii noștri își vor da seama că Dumnezeu lucrează pentru cei din poporul Său, scoțându-i din robie.
Rugăciunea, credința și dependența de Dumnezeu
În acest timp de pericol, când Satana își așterne umbrele peste poporul lui Dumnezeu, este nevoie de rugăciune fierbinte, amestecată cu o credință stăruitoare și cu dependență de Dumnezeu. Fiecare să-și aducă aminte că lui Dumnezeu Îi place să asculte cererile poporului Său, deoarece nelegiuirea care stăpânește face necesară rugăciunea cea mai stăruitoare, iar Dumnezeu a făgăduit că îi va răzbuna pe aleșii Săi care strigă zi și noapte către El, totuși El îi ascultă cu multă răbdare.
Oamenii sunt înclinați să abuzeze de îndelunga răbdare a Domnului și să se bazeze prea mult pe îndurarea Sa. Însă există un punct al nelegiuirii omenești, când este timpul ca Dumnezeu să intervină, iar urmările sunt îngrozitoare. „Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie și nu lasă nepedepsit pe cel rău” (Naum 1,3). Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu este minunată, deoarece El nu este limitat decât de propriile atribute. Cu toate acestea, pedeapsa este sigură. Fiecare secol de imoralitate a acumulat pedeapsa pentru ziua mâniei, iar când vine ziua și când cupa nelegiuirii este plină, Dumnezeu Își va face lucrarea Sa neobișnuită. Când răbdarea divină se va termina, vor avea loc lucruri îngrozitoare, deoarece mânia lui Dumnezeu va veni atât de vizibil și de puternic, încât este prezentată ca fiind neamestecată cu milă și pământul întreg va fi pustiit. Va veni un timp de apostazie națională, când conducătorii țării vor pune în aplicare strategia lui Satana și se vor uni trecând de partea omului fărădelegii. Atunci cupa vinovăției va fi plină. Apostazia națională este semnul care anunță ruina națională.
Dumnezeu i-a pus pe cei din poporul Său să stea la spărtură, să repare zidurile, să ridice temelia care există de multe generații. Ființele cerești inteligente, îngerii care excelează în putere așteaptă ca, la porunca Lui, să se alăture slujitorilor Săi omenești, iar Domnul va interveni atunci când lucrurile vor ajunge într-o asemenea situație, încât numai o putere divină va fi în stare să contracareze mijloacele prin care lucrează Satana. Când poporul Său va fi în pericolul cel mai mare, părând a fi incapabil să reziste puterii lui Satana, Dumnezeu va lucra pentru el. Disperarea omului este ocazia lui Dumnezeu de a interveni.
Acum este timpul când cei credincioși trebuie să se ridice și să strălucească, deoarece slava Domnului răsare peste ei. Acum nu este timpul să ne ascundem identitatea, nu este timpul să fim trădători. Când lupta devine dureroasă, nu este timpul să lăsăm jos armele. Străjerii de pe zidurile Sionului trebuie să fie treji.
Sunt atât de recunoscătoare, în timpul acesta, că putem să ne abatem gândurile de la greutățile care ne înconjoară și de la asuprirea care urmează să vină peste poporul lui Dumnezeu și putem să privim în sus spre cerul luminii și al puterii! Dacă ne așezăm de partea lui Dumnezeu, de partea lui Hristos și a făpturilor cerești inteligente, scutul cel larg al Celui Atotputernic este deasupra noastră, Dumnezeul cel puternic al lui Israel este ajutorul nostru și nu trebuie să ne temem. Cei ce se ating de poporul lui Dumnezeu se ating de lumina ochilor Săi. (…)
Fraților, când vă veți întoarce la casele și bisericile voastre, veți duce cu voi spiritul lui Hristos? Veți renunța la necredință și la spiritul de critică? Ajungem la un timp când, mai mult ca niciodată, trebuie să strângem rândurile, să lucrăm în unitate. În unitate se află putere. În discordie și dezbinare este doar slăbiciune. Dumnezeu nu a plănuit niciodată ca un om, sau patru, sau douăzeci să ia în mâinile lor o lucrare importantă și să o ducă mai departe, independent de ceilalți lucrători. Dumnezeu vrea ca poporul Său să se sfătuiască, să fie o biserică unită, un întreg desăvârșit în Hristos. Singura cale de a fi în siguranță este să înțelegem sfatul cerului, căutând mereu să facem voia lui Dumnezeu, și să ajungem conlucrători cu El. Nicio grupare nu trebuie să formeze o alianță și să spună: „Vom prelua lucrarea aceasta și o vom face în felul nostru, iar dacă nu se va face așa cum vrem noi, nu o vom susține prin influența noastră, chiar dacă nu va mai fi făcută deloc.” Acesta este glasul lui Satana, nu al lui Dumnezeu. Nu ascultați astfel de sugestii.
Noi vrem să se manifeste spiritul lui Isus. Dacă dorim lucrul acesta, ne vom iubi unii pe alții. Iată acreditarea pe care trebuie să o avem: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13,35).
Strângeți rândurile! Strângeți rândurile!
Să presupunem că ne străduim zi de zi să avem inimile unite prin legăturile dragostei creștine. „Dar ce am împotriva ta”, spune Martorul credincios, „este că ți-ai părăsit dragostea dintâi” (Apocalipsa 2,4). Și adaugă: „Altfel, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești” (Apocalipsa 2,5). De ce? Pentru că, dacă ne separăm unii de alții, suntem despărțiți de Hristos. Noi trebuie să strângem rândurile. Oh, de câte ori, când mi s-a părut că mă aflu în prezența lui Dumnezeu și a îngerilor sfinți, am auzit vocea îngerului spunând: „Strângeți rândurile! Strângeți rândurile! Strângeți rândurile! Nu-l lăsați pe Satana să-și aștearnă umbrele între frați! Strângeți rândurile! În unitate este putere.”
Vă repet această solie. Când mergeți acasă, fiți hotărâți să strângeți rândurile. Căutați-L pe Dumnezeu cu toată inima și Îl veți găsi, iar dragostea lui Hristos, care întrece orice pricepere, va intra în inima și în viața voastră. — General Conference Daily Bulletin, 13 aprilie 1891
CRIZA ADUSĂ DE LEGEA DUMINICALĂ
Într-o viziune din timpul nopții, se părea că enumăr în minte dovezile pe care le avem pentru a confirma credința pe care o susținem. Vedem că amăgitorii merg din rău în mai rău. Vedem că lumea se îndreaptă spre punctul în care va fi instituit prin lege un sabat fals, făcând din acesta un test pentru toți. Subiectul acesta va fi adus curând în atenția noastră. Sabatul lui Dumnezeu va fi călcat în picioare și va fi înălțat un sabat fals. Este posibil ca legea duminicală să le aducă suferințe mari acelora care păzesc ziua a șaptea. Dar cei ce sunt slujitori credincioși ai lui Dumnezeu nu trebuie să se teamă de urmările conflictului. Dacă vor urma exemplul care le-a fost dat în viața lui Hristos, dacă vor fi credincioși față de cerințele lui Dumnezeu, răsplata lor va fi viața veșnică, o viață care durează cât viața lui Dumnezeu.
În acest timp, între cei din poporul lui Dumnezeu trebuie să aibă loc o lucrare foarte hotărâtă, de formare a caracterului. Lumea trebuie să vadă că noi dezvoltăm trăsăturile caracterului Mântuitorului. Fără exercitarea unei credințe adevărate și sfințitoare, este imposibil să-I fim pe plac lui Dumnezeu. Credința adevărată nu este o credință care va da greș în timpul încercării. Ea este darul lui Dumnezeu pentru poporul Său. — Review and Herald, 30 septembrie 1909
Dacă a trebuit vreodată să manifestăm bunătate și amabilitate adevărată, timpul acela este acum. Poate că vom fi nevoiți să pledăm cât se poate de serios în fața curților legislative pentru dreptul de a ne închina lui Dumnezeu în conformitate cu ceea ce ne dictează conștiința noastră. Prin urmare, în providența Sa, Dumnezeu a plănuit ca preceptele Legii Sale să le fie prezentate oamenilor aflați în pozițiile de cea mai înaltă autoritate. Totuși, când vom sta înaintea acestor oameni, să nu dăm pe față nicio răutate. Să ne rugăm fără încetare pentru ajutor divin. Numai Dumnezeu poate să țină în frâu cele patru vânturi până când slujitorii Săi vor primi sigiliul pe frunte. — Review and Herald, 11 februarie 1904