SĂ NU NE FIE RUȘINE DE NUMELE NOSTRU
Noi suntem adventiști de ziua a șaptea. Ne este rușine de numele nostru? Noi răspundem: „Nu, nu! Nu ne este rușine. Este numele pe care ni l-a dat Domnul. El indică adevărul care urmează să fie testul prin care vor fi puse la încercare bisericile.” — Scrisoarea 110, 1902
Noi suntem adventiști de ziua a șaptea și nu ne este rușine niciodată de numele acesta. Ca popor, trebuie să stăm pe o poziție neclintită de partea adevărului și a neprihănirii. În felul acesta, Îi vom da slavă lui Dumnezeu. Trebuie să ne eliberăm de pericole și să nu fim prinși în capcană sau degradați de ele. Pentru aceasta, trebuie să privim mereu la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. — Scrisoarea 106, 1903
SEMNUL NOSTRU DISTINCTIV
Pe steagul îngerului al treilea este scris: „Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” Instituțiile noastre au primit un nume care prezintă caracterul credinței noastre, iar nouă nu ne este rușine niciodată de numele acesta. Mi-a fost arătat că numele acesta înseamnă mult și că, prin adoptarea lui, noi am urmat lumina care ne-a fost dată din cer. (…) Sabatul este memorialul lui Dumnezeu cu privire la lucrarea Sa creatoare și este un semn care trebuie să fie păstrat în atenția lumii.
Nu trebuie să aibă loc niciun compromis cu aceia care se închină unui sabat-idol. Noi nu trebuie să ne irosim timpul în controverse cu cei care cunosc adevărul și asupra cărora a strălucit lumina, dacă ei întorc spatele adevărului și acordă atenție unor povești. Mi s-a spus că oamenii vor folosi toate strategiile pentru a face mai puțin evidentă deosebirea dintre credința adventiștilor de ziua a șaptea și credința acelora care păzesc prima zi a săptămânii. În controversa aceasta va fi angajată lumea întreagă, iar timpul este scurt. Nu este timpul să coborâm steagul.
Mi-a fost arătat un grup de oameni ce purtau numele de adventiști de ziua a șaptea și recomandau ca steagul, sau semnul care ne face să fim un popor deosebit, să nu fie susținut într-un mod atât de izbitor, deoarece, declarau ei, aceasta nu e strategia cea mai bună pentru a asigura succesul instituțiilor noastre. Acest steag distinctiv trebuie să fie purtat prin întreaga lume până la încheierea timpului de probă. Când descrie poporul rămășiței, Ioan spune: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus” (Apocalipsa 14,12). Aceasta înseamnă Legea și Evanghelia. Lumea și bisericile sunt în armonie în călcarea Legii lui Dumnezeu, în doborârea memorialului lui Dumnezeu și în înălțarea unui sabat care poartă semnătura omului fărădelegii. Totuși Sabatul Domnului, Dumnezeului tău, trebuie să fie un semn care arată deosebirea dintre cei ascultători și cei neascultători. I-am văzut pe unii întinzându-și mâinile pentru a înlătura steagul și a ascunde semnificația lui. (…)
Când vor accepta și vor înălța un sabat fals și vor abate sufletele de la ascultarea și credincioșia față de Dumnezeu, oamenii vor atinge punctul care a fost atins de cei din zilele lui Hristos. (…) Oare va alege cineva atunci să își ascundă identitatea și să-și micșoreze devotamentul? Oare poporul pe care Dumnezeu l-a onorat, l-a binecuvântat și l-a făcut să prospere va refuza să depună mărturie în favoarea memorialului lui Dumnezeu, chiar în timpul când mărturia aceasta va trebui să fie vestită? Oare poruncile lui Dumnezeu nu ar trebui să fie și mai prețuite când oamenii disprețuiesc Legea lui Dumnezeu? — Manuscrisul 15, 1896
LUMEA NE PRIVEȘTE
Profetul îi descrie pe cei din poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu ca fiind niște „oameni ce vor sluji ca semne”. Noi trebuie să fim un popor deosebit de lume. Ochii lumii sunt îndreptați asupra noastră și suntem observați de mulți care nu au nicio cunoaștere a adevărului. Sunt unii care știu ceva despre învățăturile pe care noi declarăm că le credem, iar acești oameni urmăresc efectul credinței noastre asupra caracterului. Ei așteaptă să vadă ce fel de influență exercităm și cum ne purtăm în fața unei lumi lipsite de credință. Îngerii din cer ne privesc. „Fiindcă am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni” (1 Corinteni 4,9). — Review and Herald, 18 iunie 1889
VIITORUL POPORULUI LUI DUMNEZEU
Poporul nostru a fost considerat ca fiind prea nesemnificativ pentru a merita să fie luat în seamă, dar va avea loc o schimbare, iar acum se desfășoară acțiuni în direcția aceasta. Lumea creștină întreprinde acum acțiuni care, inevitabil, îl vor aduce în atenție pe poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu. Zi de zi, adevărul lui Dumnezeu este înlăturat în favoarea unor teorii și învățături false, de origine omenească. Se fac planuri și se pregătesc acțiuni pentru a înrobi conștiința acelora care doresc să fie credincioși față de Dumnezeu. Autoritățile legislative vor fi împotriva poporului lui Dumnezeu. Fiecare suflet va fi pus la încercare. Oh, ce bine ar fi dacă noi, ca popor, am fi înțelepți și le-am împărtăși înțelepciunea aceasta copiilor noștri atât prin învățături, cât și prin exemplu! Fiecare poziție a credinței noastre va fi investigată îndeaproape și, dacă nu suntem niște cercetători atenți ai Bibliei, bine întemeiați și puternici, nu vom face față înțelepciunii marilor oameni ai lumii. — Scrisoarea 12, 1886