În timpul ultimilor cincizeci de ani ai vieții mele, am avut ocazii prețioase de a câștiga experiență. Am avut o experiență cu privire la prima, a doua și a treia solie îngerească. Îngerii sunt reprezentați ca zburând prin mijlocul cerului, proclamându-i lumii o solie de avertizare și având o influență directă asupra oamenilor care trăiesc în ultimele zile ale istoriei lumii. Nimeni nu aude vocea acestor îngeri, deoarece ei sunt un simbol care reprezintă poporul lui Dumnezeu care lucrează în armonie cu universul. Oamenii, iluminați de Duhul lui Dumnezeu și sfințiți prin adevăr, propovăduiesc cele trei solii în ordinea lor.
Eu am luat parte la lucrarea aceasta solemnă. Aproape toată experiența mea creștină este întrețesută cu lucrarea aceasta. Mai sunt și alții care au avut o experiență asemănătoare cu experiența mea. Ei au recunoscut adevărul care se descoperă pentru timpul acesta și au ținut pasul cu Marele Conducător, Căpetenia oștirii Domnului.
În propovăduirea soliilor, fiecare detaliu precizat de profeție s-a împlinit. Cei ce au avut privilegiul de a lua parte la propovăduirea acestor solii au câștigat o experiență care este de cea mai mare valoare pentru ei, iar acum, când suntem înconjurați de pericolele zilelor din urmă, când din toate părțile se vor auzi voci spunând: „Aici este Hristos”, „Aici este adevărul”, când preocuparea multora este aceea de a zdruncina temelia credinței noastre, care ne-a adus din biserici și din lume pentru a sta ca popor deosebit în mijlocul oamenilor, mărturia noastră va fi vestită asemenea mărturiei lui Ioan:
„Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții…, deci, ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos” (1 Ioan 1,1-3).
Eu mărturisesc despre lucrurile pe care le-am văzut, lucrurile pe care le-am auzit, lucrurile pe care le-am pipăit cu mâinile mele cu privire la Cuvântul vieții. Iar despre mărturia aceasta știu că este de la Tatăl și de la Fiul. Noi am văzut și mărturisim că puterea Duhului Sfânt a însoțit prezentarea adevărului, avertizând prin scrieri și prin vorbire și vestind soliile în ordinea lor. A nega lucrarea aceasta ar însemna să-L negăm pe Duhul Sfânt și lucrul acesta ne-ar pune în grupul celor care s-au îndepărtat de la credință și „s-au alipit de duhuri înșelătoare”.
Încrederea pusă la încercare
Vrăjmașul va pune în acțiune toate mijloacele pentru a zdruncina încrederea credincioșilor în stâlpii credinței noastre cu privire la soliile din trecut, care ne-au așezat pe platforma înaltă a adevărului veșnic, au consolidat lucrarea și i-au adus o reputație. Domnul, Dumnezeul lui Israel, Și-a condus poporul, descoperindu-i adevărul de origine divină. Vocea Sa a fost auzită și continuă să fie auzită spunând: „Mergeți înainte, din putere în putere, din har în har și din slavă în slavă.” Lucrarea se întărește și se extinde, pentru că Domnul, Dumnezeul lui Israel, este apărătorul poporului Său.
Cei care au susținut adevărul doar din punct de vedere teoretic, atingându-l doar cu vârful degetelor, dar nu au adus principiile lui în sanctuarul lăuntric al sufletului, ci au ținut adevărul dătător de viață în curtea de afară, nu vor vedea nimic sfânt în istoria celor ce alcătuiesc acest popor, nu vor vedea ce i-a făcut să fie ce sunt astăzi și i-a întărit ca misionari serioși și hotărâți în lume.
Adevărul pentru timpul acesta este prețios, dar cei a căror inimă nu a fost zdrobită, căzând pe Stânca Isus Hristos, nu vor vedea și nici nu vor înțelege ce este adevărul. Ei vor accepta lucrurile care se potrivesc ideilor lor și vor începe să conceapă o altă temelie, în locul celei puse. Ei se vor flata plini de sine și de vanitate, crezând că sunt în stare să dea la o parte stâlpii credinței noastre și să pună în locul lor stâlpii pe care i-au plănuit ei.
Lucrarea aceasta va continua până la sfârșitul timpului. Oricine a fost un cercetător atent al Bibliei va vedea și va înțelege poziția solemnă pe care se află cei ce trăiesc în perioada evenimentelor finale ale istoriei pământului. Ei își vor simți propria slăbiciune și lipsă de eficiență, iar preocuparea lor principală va fi aceea de a avea nu doar o formă de evlavie, ci o legătură vitală cu Dumnezeu. Ei nu vor îndrăzni să-și găsească liniștea până când chipul lui Hristos nu va fi modelat în ei, ca nădejde a slavei. Eul va muri, mândria va fi alungată din suflet, iar ei vor avea blândețea și bunătatea lui Hristos. — Manuscrisul 28, 1890
NICIO ORGANIZAȚIE NOUĂ
Odată cu trecerea timpului, Dumnezeu le-a încredințat urmașilor Săi credincioși principiile prețioase ale adevărului Său. Principiile acesta nu le-au fost date celor ce nu avuseseră nicio parte în vestirea soliilor primului și celui de-al doilea înger. Ele le-au fost date lucrătorilor care luaseră parte la lucrare încă de la început.
Cei ce au trecut prin experiențele acestea trebuie să fie la fel de neclintiți ca o stâncă față de principiile care ne-au făcut să fim adventiști de ziua a șaptea. Ei trebuie să fie conlucrători cu Dumnezeu, legând mărturia și pecetluind Legea în mijlocul ucenicilor Săi. Cei care au luat parte la stabilirea lucrării noastre pe temelia adevărului Bibliei și cunosc pietrele de hotar care au indicat calea cea dreaptă trebuie să fie considerați ca fiind niște lucrători de cea mai mare valoare. Ei pot să vorbească din experiență despre adevărurile care le-au fost încredințate. Acești oameni nu trebuie să îngăduie ca încrederea lor să fie înlocuită de necredință. Ei nu trebuie să îngăduie ca steagul îngerului al treilea să fie luat din mâinile lor, ci să-și păstreze cu fermitate până la sfârșit credința de la început.
Domnul a declarat că istoria trecutului se va repeta, pe măsură ce vom începe să îndeplinim lucrarea finală. Fiecare adevăr pe care El l-a dat pentru aceste zile din urmă trebuie să fie propovăduit lumii. Fiecare stâlp pe care l-a așezat El trebuie să fie întărit. Noi nu putem să coborâm acum de pe temelia pe care a stabilit-o Dumnezeu. Nu putem să intrăm acum într-o organizație nouă, deoarece faptul acesta ar însemna apostazie de la adevăr. — Manuscrisul 129, 1905
NICIUN MOTIV DE TEAMĂ
Nu este niciun motiv de îndoială, niciun motiv de teamă că lucrarea nu va avea succes. Dumnezeu este conducătorul lucrării și El va pune totul în ordine. Dacă sunt lucruri de îndreptat în conducerea lucrării, Dumnezeu ne va ajuta și va lucra pentru a corecta fiecare greșeală. Să avem încredere că Dumnezeu urmează să conducă în siguranță, în port, vasul cel nobil care îl poartă pe poporul Său.
Cu mulți ani în urmă, când am călătorit de la Portland, Maine, la Boston, a venit o furtună, și valurile mari ne-au împins încoace și încolo. Candelabrele au căzut și cuferele au fost rostogolite dintr-o parte în alta ca niște mingi. Pasagerii erau înspăimântați și mulți țipau, așteptând moartea.
După un timp, pilotul a venit pe punte. Căpitanul a stat lângă pilot și, luând cârma, și-a exprimat teama cu privire la direcția în care se îndrepta corabia. „Vrei să iei cârma?” a întrebat pilotul. Căpitanul nu era pregătit să facă lucrul acesta, deoarece știa că îi lipsea experiența.
Atunci, câțiva dintre pasageri s-au tulburat și au spus că se temeau că pilotul îi va izbi de stânci. „Vreți voi să luați cârma?” a întrebat pilotul, dar ei știau că nu puteau să țină cârma.
Când credeți că lucrarea este în pericol, rugați-vă: „Doamne, stai Tu la cârmă! Condu-ne prin dificultăți. Du-ne în siguranță în port!” Oare nu avem noi motive să credem că Domnul ne va conduce triumfător?
În fața mea sunt mulți care au îmbătrânit în lucrare. Pe unii dintre voi vă cunosc de treizeci de ani. Fraților, oare nu am văzut noi criză după criză venind asupra lucrării și oare nu ne-a purtat Domnul prin ele, lucrând pentru slava Numelui Său? Nu puteți să vă încredeți în El? Nu puteți să-I încredințați Lui lucrarea? Voi nu puteți să înțelegeți cu mintea voastră limitată lucrările providenței lui Dumnezeu. Lăsați-L pe Dumnezeu să poarte de grijă lucrării Sale. — Review and Herald, 20 septembrie 1892
„MÂNA MEA ESTE LA CÂRMĂ”
Venirea Domnului este mai aproape decât am crezut. Ce gând minunat este că marea luptă se apropie de sfârșit! La încheierea lucrării, ne vom confrunta cu pericole pe care nu știm cum să le tratăm, dar să nu uităm că Cele Trei Mari Puteri ale cerului sunt la lucru, că mâna divină este la cârmă și că Dumnezeu Își va aduce scopurile la îndeplinire. El va aduna din lume un popor care Îi va sluji în neprihănire.
În fața celor ce poartă responsabilități în lucrarea Domnului se află pericole înspăimântătoare, la gândul cărora mă cutremur. Însă ni se adresează cuvântul: „Mâna mea este la cârmă și providența Mea va aduce la îndeplinire planul divin.” — Review and Herald, 5 mai 1903
JUDECĂȚILE LUI DUMNEZEU PRETUTINDENI
Înaintea noastră sunt vremuri de necaz. Judecățile lui Dumnezeu sunt pretutindeni în țară. Nenorocirile urmează una după alta într-o succesiune rapidă. În curând, Dumnezeu Se va ridica din locul Său ca să zguduie pământul în mod îngrozitor și să-i pedepsească pe locuitorii lui pentru nelegiuirile lor. Atunci, El va sta de partea poporului Său și îi va acorda grija Sa protectoare. El Își va întinde brațele veșnice în jurul copiilor Săi pentru a-i apăra de orice rău. — Review and Herald, 14 aprilie 1904