TOȚI OAMENII SUNT FRAȚI -- HRISTOS NU A RECUNOSCUT NICIO DEOSEBIRE
Domnul Hristos nu a recunoscut nicio deosebire de naționalitate, rang sau crez. (…) El a venit pentru a dărâma orice zid de despărțire. El a venit pentru a arăta că darul milei și dragostei Sale este la fel de nelimitat ca aerul, lumina sau ploaia care înviorează pământul.
Viața lui Hristos a întemeiat o religie în care nu există clase sociale, o religie prin care iudeii și neamurile, cei liberi și robii sunt legați în frățietate, egali înaintea lui Dumnezeu. Nicio politică nu a influențat acțiunile Sale. El nu a făcut nicio deosebire între cei apropiați și străini, între prieteni și dușmani. Inima Sa era mișcată de orice suflet care înseta după apa vieții. (…)
El a căutat să le inspire speranță celor mai aspri și mai nepromițători oameni, prezentându-le asigurarea că pot să ajungă nevinovați și nepericuloși, atingând un caracter care să-i scoată în evidență ca fiind copii ai lui Dumnezeu. — Divina vindecare, p. 25, 26
TOȚI SUNTEM FRAȚI
Domnul Hristos a venit în lumea aceasta cu o solie de har și de iertare. El a pus temelia unei religii prin care iudei și neamuri, negri și albi, liberi și robi sunt legați în frăție, recunoscuți ca egali înaintea lui Dumnezeu. Mântuitorul are o dragoste nelimitată pentru fiecare ființă omenească. În fiecare om, El vede o posibilitate de dezvoltare. Cu energie și nădejde dumnezeiască, El îi primește la Sine pe toți aceia pentru care Și-a dat viața. În tăria Lui, ei pot trăi o viață bogată în fapte bune, plină de puterea Duhului Sfânt. — Mărturii, vol. 7, p. 225
O SINGURĂ FAMILIE PRIN CREAȚIUNE ȘI RĂSCUMPĂRARE
Dumnezeu nu recunoaște nicio deosebire bazată pe naționalitate, rasă ori clasă socială. El este Creatorul tuturor oamenilor. Prin faptul că sunt creați de Dumnezeu, toți oamenii constituie o singură familie și toți sunt egali prin răscumpărare. Domnul Hristos a venit pentru a dărâma orice zid de despărțire, pentru a deschide larg fiecare încăpere a templului, așa încât fiecare suflet să poată avea intrare liberă la Dumnezeu. (…) În Hristos, nu există nici iudeu, nici grec, nici rob, nici slobod. Toți au fost apropiați prin sângele Său prețios. — Parabolele Domnului Hristos, p. 386
Domnul a privit cu întristare la cea mai înduioșătoare dintre toate priveliștile — rasa neagră în sclavie. El dorește ca, în lucrarea noastră pentru oamenii de culoare, să ne amintim de eliberarea lor providențială din sclavie, de legătura lor cu noi prin creațiune și răscumpărare și de dreptul lor la binecuvântările libertății. — Mărturii, vol. 7, p. 223
NICIO CASTĂ SAU RASĂ ÎN RELIGIA BIBLICĂ
Religia Bibliei nu recunoaște nici castă, nici rasă. Ea nu ține seama de rang, bogăție sau onoare lumească. Dumnezeu îi prețuiește pe oameni ca oameni. La El, caracterul hotărăște valoarea. Noi trebuie să recunoaștem Duhul lui Hristos în oricine este descoperit. — Mărturii, vol. 9, p. 223
În felul acesta, Hristos căuta să-i învețe pe ucenici adevărul că în Împărăția lui Dumnezeu nu există granițe, nici clase sociale și nici aristocrație; că ei trebuie să meargă la toate neamurile, ducându-le solia dragostei unui Mântuitor. — Istoria faptelor apostolilor, p. 20
DRAGOSTEA NEPĂRTINITOARE ÎNLĂTURĂ PREJUDECĂȚILE
Când adevăratul spirit misionar va pătrunde în inima oamenilor, zidurile sectarismului, ale claselor sociale și ale raselor vor cădea. Prejudecata este înlăturată de dragostea lui Dumnezeu. — Review and Herald, 21 ianuarie 1896; The Southern Work, ediția 1966, p. 55
Între albi și negri au fost ridicate ziduri de despărțire. Aceste ziduri ale prejudecăților se vor prăbuși singure asemenea zidurilor Ierihonului, când creștinii vor asculta de Cuvântul lui Dumnezeu, care le poruncește să-L iubească pe Creatorul lor mai presus de orice și să-i iubească fără părtinire pe semenii lor. — Review and Herald, 17 decembrie 1895; publicat din nou în The Southern Work, ediția 1966, p. 43
Când Duhul Sfânt va fi revărsat, va fi un triumf al umanității asupra prejudecății în căutarea mântuirii sufletului făpturilor omenești. Dumnezeu va lua în stăpânire mințile. Inimile omenești vor iubi cum a iubit Hristos. Problema rasială va fi privită de foarte mulți cu totul altfel decât este privită acum. A iubi așa cum iubește Hristos — acest fapt înalță mintea într-o atmosferă curată, cerească, neegoistă. — Mărturii, vol. 9, p. 209
NE VOM APROPIA DE DUMNEZEU ASEMENEA -- FRAȚILOR UNEI SINGURE FAMILII
Când Duhul Sfânt lucrează asupra minții oamenilor, orice acuzații și nemulțumiri meschine dintre semeni vor fi înlăturate. Razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii vor străluci în încăperile minții și ale inimii. În închinarea pe care I-o aducem lui Dumnezeu nu va mai fi nicio deosebire între bogați și săraci, albi și negri. Toate prejudecățile vor dispărea. Când ne vom apropia de Dumnezeu, vom fi asemenea fraților unei singure familii. Noi suntem peregrini și străini, aflați pe drumul spre o țară mai bună, chiar țara cerească. Acolo își va găsi sfârșitul pentru totdeauna orice mândrie, orice acuzație, orice autoamăgire. Orice văl va fi dat la o parte, iar noi Îl vom vedea pe Domnul așa cum este El. Cântecele noastre vor exprima tema inspiratoare, iar laudele și mulțumirile se vor înălța spre Dumnezeu. — Review and Herald, 24 octombrie 1899, p. 677
EXTRASE DIN APELUL ROSTIT ÎN 20 MARTIE 1891
Domnul Isus a venit în lumea noastră pentru a-i mântui pe oamenii de orice naționalitate, bărbați și femei. El a murit în aceeași măsură și pentru oamenii de culoare, și pentru cei albi. Domnul Isus a venit pentru a aduce lumina asupra întregii lumi. La începutul lucrării Sale de slujire, El Și-a declarat misiunea: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor, căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
„Cine”, spune apostolul Pavel, „te face deosebit?” Dumnezeul omului alb este și Dumnezeul omului negru, iar Domnul declară că dragostea Sa pentru cel mai neînsemnat dintre copiii Săi este mai mare decât dragostea mamei pentru copilul ei. (…)
Ochii Domnului sunt îndreptați asupra tuturor făpturilor create de El. Domnul îi iubește pe toți și nu face nicio deosebire între albi și negri, cu excepția faptului că are o milă deosebită și duioasă față de cei ce sunt chemați să poarte o povară mai mare decât alții. Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și cred în Hristos ca Mântuitor al lor ar trebui să accepte cu un spirit voios viața așa cum este ea, chiar dacă trebuie să treacă prin încercările și dificultățile aflate pe calea lor, gândindu-se că Dumnezeul cel de sus ia în considerare lucrurile acestea și îi va răsplăti El Însuși cu favoarea cea mai mare pe toți cei cărora lumea neglijează să le facă bine. (…)
Când este convertit, cel păcătos primește Duhul Sfânt care îl face să fie un copil al lui Dumnezeu și îl pregătește pentru societatea celor mântuiți și a oștirii îngerești. El este făcut împreună-moștenitor cu Hristos. Oricine se predă lui Hristos, oricine ascultă adevărul și îl împlinește, ajunge un copil al familiei Sale. Hristos a plătit răscumpărarea pentru sufletul tuturor: înțelepți și oameni needucați, bogați și săraci, păgâni și sclavi, albi și negri. Dacă ei cred în El, sângele Său îi va curăți. Numele omului negru este scris în cartea vieții alături de cel al omului alb. Toți sunt una în Hristos. Nașterea, situația socială, naționalitatea sau culoarea nu pot nici să-l înalțe, nici să-l înjosească pe om. Caracterul îi conferă omului valoare. Dacă un om dintre pieile-roșii, chinezi sau africani Îi consacră lui Dumnezeu inima sa, în ascultare și credință, Isus îl iubește fără a ține cont de culoarea lui. El îl va numi fratele Său preaiubit. (…)
Oamenii au prejudecăți moștenite sau cultivate, dar, când dragostea lui Isus le umple inima și ajung să fie una cu Hristos, ei vor avea același spirit pe care l-a avut El. Dacă un frate de culoare stă lângă ei, nu se vor simți ofensați și nici nu-l vor disprețui. Ei călătoresc spre același cer și vor sta la aceeași masă pentru a mânca pâine în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă Isus locuiește în inima noastră, nu putem să-i disprețuim pe oamenii de culoare, în inima cărora locuiește același Mântuitor. — Manuscrisul 6, 1891. Publicat în The Southern Work, ediția 1966, p. 9-14