Solii alese 3

Capitolul 2

UNITATEA ÎN BISERICĂ

[AUDIO]

Un front unit

Mărturia tuturor acelora care cred adevărul trebuie să fie aceeași. Toate micile deosebiri dintre voi, care stârnesc un spirit combativ între frați, sunt mijloacele lui Satana de a abate atenția de la subiectele mari și înfricoșătoare care se află în fața noastră. Când pacea falsă care stăpânește acum va fi tulburată prin zel unit și prin rugăciune stăruitoare, peste poporul lui Dumnezeu va veni o pace adevărată. Acum avem de făcut o lucrare serioasă. Acum este timpul să vă dovediți calitățile de soldați, iar poporul lui Dumnezeu să prezinte un front unit împotriva vrăjmașilor lui Dumnezeu, ai adevărului și ai neprihănirii. (…)

Când Duhul Sfânt a fost revărsat asupra bisericii timpurii, „mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet” (Faptele 4,32). Duhul lui Hristos i-a făcut să fie una. Acesta este rodul rămânerii în Hristos. (…)

Avem nevoie de iluminare divină. Fiecare se luptă să ajungă un centru de influență și, până când Dumnezeu nu va lucra pentru ei, cei din poporul Său nu vor înțelege că numai supunerea față de Dumnezeu oferă siguranță pentru orice suflet. Lucrarea harului Său transformator asupra inimii omenești va conduce la o unitate care nu s-a realizat încă, deoarece toți cei ce sunt asemenea lui Hristos vor fi în armonie unii cu alții. Duhul Sfânt va crea unitate. — Scrisoarea 25b, 1892

Unitatea este crezul bisericii

Rugăciunea lui Hristos către Tatăl Său, rugăciunea care se află în capitolul 17 din Ioan, trebuie să fie crezul bisericii noastre. Ea ne arată că neînțelegerile și dezbinările noastre Îl dezonorează pe Dumnezeu. Citiți întregul capitol, verset cu verset. — Manuscrisul 12, 1899

Nu vă izolați

În Cuvântul lui Dumnezeu nu se află niciun sfat și nicio aprobare pentru aceia care consideră că solia îngerului al treilea îi face să creadă că trebuie să se izoleze. Puteți să fiți convinși de acest fapt pentru totdeauna. Numai concepțiile unor minți nesfințite ar putea să încurajeze o stare de dezbinare. Ideile fanteziste ale oamenilor ar putea să li se pară corecte în propriii ochi, dar ele nu sunt adevăr și nici neprihănire. „Căci El este pacea noastră care, din doi, a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc, care-i despărțea … și a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce” (Efeseni 2,14-16).

Hristos este veriga de legătură din lanțul de aur care îi unește pe cei credincioși laolaltă în Dumnezeu. În acest timp de mare încercare nu trebuie să existe nicio dezbinare. Cei din poporul lui Dumnezeu sunt „împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos; în El, toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un templu sfânt în Domnul” (versetele 19-21). Copiii lui Dumnezeu constituie un întreg unit în Hristos, care înfățișează crucea Sa ca fiind centrul de atracție. Toți cei ce cred sunt una în El.

Simțămintele proprii îi vor determina pe unii să ia lucrarea în mâinile lor, iar zidirea ajunge astfel să fie disproporționată. Ca urmare, Domnul folosește o varietate de daruri pentru a face zidirea să fie simetrică. Niciun aspect al adevărului nu trebuie să fie ascuns sau făcut să pară neînsemnat. Dumnezeu nu poate fi slăvit dacă zidirea nu este „bine închegată” și nu „crește ca să fie un templu sfânt în Domnul”. Aici este cuprins un subiect important, iar cei care înțeleg adevărul pentru timpul acesta trebuie să ia aminte la felul în care ascultă, zidesc și îi educă pe alții în practică”. — Manuscrisul 109, 1899

Ce aprobă Cerul

„Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer” (Matei 18,18). Când fiecare detaliu pe care l-a prezentat Hristos a fost adus la îndeplinire în adevăratul spirit creștin, atunci, și numai atunci, Cerul aprobă decizia bisericii, deoarece membrii ei au gândul lui Hristos și acționează așa cum ar fi acționat El dacă ar fi fost pe pământ. — Scrisoarea 1c, 1890